Despre T 72-ul dâmboviţean

Partea a II-a

DSCI0013

Cel mai bun echipaj pe care l-am avut, cu Plt. ROMAŞCU CATALIN,
CEL MAI BUN COMANDANT de tanc şi de pluton

Atunci când se executau trageri sau aplicaţii cu acest tanc, noi, „ceilalţi”, tanchişti, infanterişti sau artilerişti, nu aveam acces în poligon, fiind traşi „pe dreapta” şi nevoiţi să aşteptăm până la plecarea acestora.

Mi-aduc aminte că odată, după ce am debarcat tancurile la Baia, (mă refer la perioada când eram la Medgidia şi aveam TR-77-580), în drum spre Poligonul Babadag, am fost dirijaţi într-o poiană departe de marginea pădurii şi am a…şteptat acolo cam o jumătate de zi, fără să ni se explice motivul.

Să compari un tanc cu o bijuterie sau să-l numeşti aşa pare neverosimil, sau este deja o exagerare, însă tanchiştii care au lucrat şi s-au instruit cu/pe acest tip de tanc, aşa îi spuneau: o bijuterie de tanc.

Iar comparându-l cu un TR-77, TR-85 sau chiar şi cu T-55, oricât de subiectiv ai fi, ţinând partea tancurilor menţionate, nu ai cum să nu recunoşti superioritatea netă a lui T-72, datorită caracteristicilor sale tehnico-tactice: putere de foc sporită (tun de 125 mm, cu ţeavă lisă), 3 membri în echipaj (încărcare automată), putere specifică şi mobilitate mult mai mare, siluetă şi presiune specifică mai mică, aparatură de ochire şi observare, de vedere pe timp de noapte, de legătură radio şi alte instalaţii speciale net superioare (la acea vreme!) etc.

Aşadar, până în decembrie 1989, existenţa celor 30 de buc. T-72 a fost cât se poate de discretă, ele neapărând prin reviste, ziare sau la tv, cel puţin eu nu am ştiinţă de vreo poză, emisiune sau reportaj unde să fi fost tratat acest subiect. Aşa se face că la revoluţie, când au intrat în Bucureşti, aceste tancuri au fost considerate „tancuri inamice”, deschizându-se foc asupra lor, cu TR-85, de către tanchiştii bucureşteni.

Chiar dacă un T-72 a fost lovit (de câteva ori!) în placa din spate a cutiei blindate, marele noroc (nici nu ştiu cum să numesc această întâmplare) a fost că T 72-urile nu au ripostat.

Închipuiţi-vă ce s-ar fi petrecut dacă Batalionul de T-72 dâmboviţean, care în acele zile de decembrie, dar fierbinţi, a parcurs drumul Târgovişte-Bucureşti de două ori, ar fi ripostat, deschizând focul cu tunul de 125 asupra celorlalte tancuri.

Încă o dată o spun, şi o fac cu toată seriozitatea şi responsabilitatea:

Norocul nostru, al tanchiştilor, în special, şi al românilor, aşa, în general, este că nu toţi suntem tâmpiţi!

Iar ca şi un corolar la această afirmaţie, ghinionul nostru însă este că mulţi sunt!

(Va urma)

tROfi

 Partea a III-a

 

35 de comentarii:

  1. 72 era monkey model sau varianta buna ? Presupun ca era ceva de calitate tinand cont ca a rezistat la o lovitura din spate, chiar daca doar cu 100 mm. Sau cei de pe TR au tras cu munitie inadecvata ?

    • Din ce s-a spus in seria de articole, ele au sosit deja uzate, cu tuburi trase pe podea si alte semne ca au fost deja folosite. Ori daca au fost folosite de rusi, atunci probabil ca nu erau modelul de export in lumea a3-a…

      • Culmea culmilor este sa tii secret un tip de armament de proprii militari. Toti membrii Pactului de la Varsovia aveau in dotare T72, unii il fabricau sub licenta, Polonia, Cehoslovacia, chiar si Iugoslavia nealiniata, iar noi il feream de proprii militari, sa nu cumva sa il recunoasca sau sa ii cunoasca performantele si limitele in caz de ceva..
        Suntem cei mai tari. Probabil este un caz unic in lume.. 🙂

        1
    • Pare a fii ,mai mult un 72M, nu 72A.

      • Nici unul nici altlul nu este .
        Este primul tip de T-72 numit si T-72Ural datorita faptului ca avea un sistem de ochire aflat si pe T-64A mai exact prin telemetru de coincidenta ( nu stiu daca astai traducerea exacta dar astfel de sistem de ochire avea .
        Astffe ca T-64A si T-72Ural aveau acest sistem de ochire care avea ca elem de recunoastere a acestui sitem de ochire acea a doua deschidere a sitemului pe turela.
        http://trofi53.blogspot.ro/search?updated-max=2014-02-21T00:07:00%2B02:00&max-results=1 in aceasta poza se vede sistemul , e vb de micul vizor aflat intr o carcasa specifica , este cel deasupra cocardei ,si subperiscopul dreapta al postului Cdt parca .

        1
    • Se pare ca a fost folosit un proiectil exploziv.Asa se barfea pe net.

  2. T 72-ul dâmboviţean nu a fost luat la mâna a doua, fiind, totodată, printre cele mai reuşite din serie. Cât despre lovitura din spate, ce poţi să zici despre o lovitură din spate?! 🙂 Cei din tanc nici nu prea au simţit-o! (Au fost 4!)

  3. „nu ai cum să nu recunoşti superioritatea netă a lui T-72”

    Si acum, la aproape un sfert de secol de la Razboiul din 1989, tot cu T55 si TR85 nemodernizate suntem „inarmati”. Daca acum un sfert de secol respectivele erau tancuri mai subtirele, acuma or fi doar vehicule senilate cu o turela de 100mm spanzurata intamplator pe ele.

    La niste ani dupa ‘Razboi’, Micul Stat Minor Particular al Armatei a comandat o modernizare la vreo 54 de TR85, cu BM-421 Sg, stabilizarea tevii cu un EADS computer, Ciclop-M, SAGEM MATIS, motor un pic imbunatatit si altele.

    Poate astea ‘modernizate’ sa fi fost macar in stare sa gaureasca un T72 fabricat prin ’77. Cate or mai fi functionale nu se stie, ca cele 54 n-au trecut niciodata prin fabrica pt revizie. Au pastrat 3 pt parada 🙂

    Se pare ca si arma tancuri va avea aceeasi soarta ca si aviatia reactiva, va dispare precum dinozaurii. Laolalta cu toata industria de aparare, astia nici AKMuri n-or sa mai fabrice, or sa importe si munitia pe comisioane…

    Dar ce mai conteaza dupa ce am daramat fabricile si combinatele, am vandut resursele si terenurile si traim din imprumuturi atat timp cat ailalti mai au ce mai lua de pe aici.

    Multumim pt povestire si poze.

  4. Faţă de ceea ce am văzut prin conflictele mediatizate, cred că era net superior, adică, nu era „chinezesc”, dacă mă puteţi înţelege aşa.

  5. Stimate domn (COL.R)Trofimov,
    Cred că ultimul paragraf, conținând „corolarul” este de o realitate și onestitate genială. Toată stima!
    Norocul de care menționați, poate, are de-a face și cu oamenii ce compuneau mica unitate elitistă (în cel mai bun sens), după cum ați putut să constatați ceva ani mai târziu, nu-i așa? În alte condiții sau cu alți ofițeri… poate nu era noroc.

  6. Vezi, asta e unul din lucrurile pe care le-am urat la comunisti: secretomania tampita, dusa pana la extrem, chiar si in privinta lucrurilor neimportante. De ce trebuia statul Roman sa tina ascunse T-72urile, chiar si fata de Armata? In ce scop? Sa nu afle Vestul? Daca ni le vandusera rusii, atunci stiau si vesticii, mai mult ca sigur. Atunci, sa nu afle poporul? Ridicol.

    Oricum, T-72ul nu a fost cine stie ce tanc nici macar la vremea respectiva, chiar daca modelele cumparate de romani au fost mai bune decat variantele de export primite de irakieni.

    • Tind să fiu în acord cu tine, asar, egat de secretomania tâmpită din conducere și armată. Atenție, fenomenul persistă în continuare, cel puțin la fel de util și bun.
      Legat de conserva care face subiectul, am oarecum împărțite opiniile. Relativ versus absolut. În absolut, T-72 pușcă singur sau cu nițel ajutor, iar utilitatea pe câmpul de luptă e discutabilă, pus în situații reale, cu adversari decenți (alte blindate, rachete, platforme). Totuși, relativ, deci comparat cu ce sălășluia prin dotare la momentul respectiv – T-55 cel fiabil și simplu, respectiv T-77/TR-85 cele dezvoltate și cu hâbe practice (tROfi poate dezvolta aici), T-72 varianta bună (homemade for homeuse) reprezintă un salt de tigru…
      Domnul comandant tocmai asta explica, succint, mai sus. După aducerea la standard M1, TR-ul a devenit mai utilizabil și am încredere că poate lupta de la egal la egal cu T-72 (mai puțin ultima variantă, de asemenea modernă bine).

      • @Flogger
        „După aducerea la standard M1, TR-ul a devenit mai utilizabil și am încredere că poate lupta de la egal la egal cu T-72 ”

        Adica asa un fel de lupte cu gladiatori 🙂 🙂
        In scop caritabil, si in pauze cu reclame la Coka-Colla si AdiBas.

        Alea trei TR-uri de la parada versus cate T-72iuri or mai porni la manivela 🙂 , oricum mai multe.

        Daca parcul ala imens de 54 de TRuri n-a trecut niciodata prin fabrica pt revizii si furnizorii de subansamble au disparut in negura vremilor atunci despre care capacitate de lupta cu T72iuri mai vorbim 🙂

        TR85M1 sunt bibelouri bre, nu le misca sa nu se strice ca n-au cu ce le repara.

        De luptat, se aduna toti pe camp, se aseaza intr-un cerc si se lupta comandantii de tancuri intre ei, iar echipajele isi pariaza soldele 🙂

        Situatia a fost maronie mai demult, acum e lichida si verzuie da’ matale esti inca optimist 🙂

        Si sunt exacerbat de constructiv cand afirm astea 🙂

        • Clar că așa trebuie! Reclamele sînt bune, măi. Nu știi că tancurile este scumpe? Ești așa cum zici, din păcate, dar nici optimist nu mă fă. Uite la el cum mă insultă…

      • @Din nefericire T-72 pe care l-am avut in dotare este peste M1…Tot din spusele domnului colonel, cu care am avut onoarea si placerea unui dialog mai consistent pe mail…

        • G, asta mă miră, dar accept spusele domnului colonel, dacă așa a spus. E cel mai în măsură să știe exact, dintre toți de aici.
          Dar mă miră.
          De exemplu, TR-125, așa ochiometric, nu era cu nimic mai bine blindat/protejat decât TR-85, iar M1 e și mai și. Eu zic că subiectul acesta merită o discuție amănunțită, dacă dânsul se încumetă.

          • Vom avea o astfel de discutie-articol foarte amanuntita despre P-125, cu toate problemele de dezvoltare, motor, etc, etc Multe date din respectivul articol sunt inedite si au fost obtinute direct de la cei implicati in dezvoltare P-125.
            Este un articol complex, destul de greu de pus la cap toate informatile si de aceea vom mai avea nevoie de ceva timp.
            Dar va pot garanta ca merita, informatiile la care veti avea acces, desi sunt publice, sunt in premiera puse impreuna, mai ales ca opiniile exprimate vor fi ale unor specialisti in tancuri, atat cei care au lucrat la tanc cat si ale unor super-profesionisti ai luptei cu tancurile.

  7. Cat ar costa sa producem TR-125, sa-i punem o turela Falcon si kituri de blindaj suplimentar, plus modernizarea senzorilor si sistemelor de conducere a focului ?

    • astia isi freaca mainile asteptand urmatorul proiect facut din aer de oameni dedicati de industrie (ce a mai ramas) ca sa il saboteze in favoarea importurilor/comisioanelor si tu spui sa facem tancuri? 🙂 ))

      next up: 30 ABRAMS M1 fara schimbare de motor sau cel putin vopseaua „tan” 🙂

    • Ar costa in primul rand sa gasesti furnizori de componente pentru TR-125, ca nu mai au nici pt. TAB Zimbru, TR-85M1 sau alte vehicule de pe lanoi, produse acum 15 ani.
      Turela Falcon trebuie s-o comanzi la iordanieni pentru care de fapt RUAG ar produce-o, la ei…
      Eu as modifica si una de T-72 pe modelul Oplot, cu blindajul de baza de asemenea adus la nivelul de azi, cu magazie separata iar caruselul+autoloaderul l-as imbunatati cu francezii. am avea una facuta „in-house”, care probabil ar semana cu una de Leclerc, poate putin mai rotunjita in partea frontala 🙂
      Am avea si un set experimental, de serie mica – batalionul de T-72, dincolo e cele cateva carcase de TR-125 care ar putea fi cobai pentru asa ceva… Astfel am avea atat varianta nou de tanc cat si pachet de retrofit pt. T-72… 🙂

      Hai ca visam 🙂

    • Bre Falconu’ ca Falconu’ da fara Crotale?! 🙂 😉 Ce tanc e ala fara un Crotale acolo?! Rade lumea de noi vere… Ptiu! M-a contaminat neica gsgul! 🙂 ))))))))))

  8. domnule colonel, daca imi permiteti o intrebare…acum daca ati avea putere de decizie, cu ce tanc ati inzestra armata romana? ce tanc este cel mai potrivit pentru tara noastra, luand in considerare toti factorii(atat militari cat si economici)? multumesc

    • 🙂 O sa-mi permit eu sa raspund: un tanc fabricat in tara!

      • acum fara SF-uri 🙂 si chiar de ar fi, sa fie un tanc luat de la 0? sa fie o licenta de leopard? continuarea tr-125…sunt destule optiuni si pentru tancuri produse in tara

        • Eu cred ca obtiunea cea mai buna pt noi ar fi cumpararea unei licente sau colaborat cu krauss maffei pt construirea in tara a tancului leopard 2 a4 revolution ,upgradat in unele parti importante cu tehnologiile ce vor fi disponibile pt leopard nextgen(desigur macar 60-70% din tanc sa fie produs in romania ) dupa aia as construi un tanc mai ieftin de de intretinut de ex unul ca t 84m oplot (adus la zi si construit cu tehnologiile care s-ar afla si pe leopard ,pt interobilitatea , de ex tunul,pt a putea folosi acceleasi munitii , un motor asemanator dar cu o putere mai mica , sa zicem unul de 1500cp, ,blindaj asemanator , etc ) iar un lucru important ar fi ca tancurile sa fie construite asemenea pieselor de lego pt a putea fi reparate rapid si pt a reduce costurile de mentenanta.
          Desigur acum la modul sf: as oferi upgraduri pt t55 si de ce nu le-as construi in romania pt tarile care nu au nevoie de tancuri foarte moderne, deasemenea as face acela-si lucru si cu t 72 , cumparat pt armata 108 tancuri din care 54 ar putea fi folosite pt scoala , desigur upgradat la zi si cat mai asemanator in cea ce priveste piesele celorlalte tancuri ; In acest mod putem intra pe piata si castiga increderea clintilor care in viitor tot v-or trebui sa-si schimb tancurile iar atunci romania ar fi favorita in cea ce priveste originea tancurilo si nu numai.
          Desigur acest lucru ar fi posibil doar daca stimp noi ce ….:)
          Iar in aceasta idee eu nu vad nimic de SF , e chiar ceva normal pt o tara normala , in loc sa vindem zeci de mii de akm-uri si alte nimicuri mai bn videm si 50 de tancuri pe langa(care au o valoare adaugata mult mai mare ).

  9. T72 a fost cel mai bun in perioada lui 89 .ieu am fost comandant pe cel care a fost lovit de 3 cumulative in timpul revoluției. Ma aflam pe strada 13 septembrie

    • Ca să vezi…
      Unde au lovit, percutat?
      Și, pagube???
      Noroc că n-ați ars și că n-a lovit caruselul… martiri se chema echipajul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *