Canoniera „Eugen Stihi” a fost livrata statului roman de Franta, in 1920, in cadrul contractelor de razboi inca nelichidate in urma incheierii Primului Razboi Mondial, impreuna cu alte trei nave din aceeasi clasa, in scopul dragarii litoralului national. Navele faceau parte din asa numita serie (clasa) „B”, lansata la apa intre anii 1916 – 1917, initial utilizate in escortele antisubmarine, Franta insasi pastrand 4 unitati din aceeasi clasa.
Canonierele achizitionate de Romania aveau intre 350 si 450 de tone deplasament, o viteza maxima de 15 Nd realizata de doua motoare Sulzer Diesel si o autonomie de 3000 Mm la viteza de 10 Nd. Pastrau armamentul initial format din 2 tunuri de 100 mm, 2 mitraliere a.a. si un aruncator de bombe a.s. Cea mai mare dintre ele, initial denumita „Friponne” (450 t), lansata pe cala la Lorient in 1916, a fost botezata in cinstea unui soldat roman cazut la Turtucaia in Primul Razboi Mondial – locotenent comandor Eugen Stihi. Celelalte trei au fost de asemenea botezate in cadrul aceleasi ceremonii din 15 ianuarie 1920, dupa numele unor soldati romani cazuti in primul razboi mondial Capitan „Constantin Dumitrescu”, Locotenent „Remus Lepri”, respectiv Sublocotenent „Ion Ghiculescu”.
Misiunea initiala a canonierelor, aceea de dragare a litoralului romanesc, a fost finalizata in 11 iunie 1923, navele fiind ulterior utilizate si ca nave scoala pana la venirea in tara, in 1939, a bricului Mircea (nava barc cu trei catarge, denumita doar in mod traditional bric). STIHI a efectuat ultima sa cruciera in calitate de nava scoala in 1936 cand a vizitat porturile Sinope, Istanbul, Rodos si Salonic.
Apropierea celui de-al Doilea Razboi Mondial a adus modernizarea armamentului canonierelor, in special a celui antiaerian, fiind instalate tunuri a.a. semiautomate, unul Rheinmetall de 37 mm si celalalt de 20 mm, de provenienta elvetiana, tunul de 100 mm din prova fiind inlaturat. Si mijloacele de lupta a.s. au trecut prin modernizare, inspre pupa fiind instalate doua aruncatoare de bombe a.s.
In actualul context geopolitic merita mentionat ca, desi nu se putea compara cu flota sovietica, in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial Marina Regala Romana (ca sa utilizez titulatura momentului) nu era intru totul si complet neajutorata.
Astfel, in special Divizia de Dunare era bine dotata fiind o forta fluviala semnificativa si demna de luat in seama. Dispunea de 7 monitoare, 4 initiale, achizitionate de Romania inaintea Primului Razboi Mondial (1907), respectiv „Lascar Catargiu”, „Ion Bratianu”, „Alexandru Lahovari” si „Mihail Kogalniceanu”, toate amplu modernizate in 1938 si 3 obtinute de la Austro-Ungaria ca reparatii de razboi, respectiv „Ardealul” (ceva mai mic), „Basarabia” si „Bucovina”, 4 vedete de siguranta – Maior „Ene Constantin”, Capitan „Lascar Bogdan”, Capitan „Romano Mihail” si Maior „Giurascu Dumitru”, la care se mai adaugau doua vedete blindate si alte nave auxiliare.
Cele patru monitoare initiale (cele din 1907) aveau 680 tone, blindaj de 75 mm in turele, comanda si bordaj, respectiv 30 mm pe punte si o viteza de 12 nd. Ca armament aveau 3 tunuri Skoda-Bofors de 120 mm, 2 tunuri de 47 mm, 1 tun Rheinmetall de 37 mm a.a. si o mitraliera binata Hotchkiss de 13,2 mm tot a.a.
„Ardealul”, desi mai mica, avea acelasi armament iar „Bucovina” si „Basarabia” aveau chiar 4 tunuri de 120 mm, restul armamentului secundar fiind identic cu al celorlalte.
Divizia de Mare, desi inferioara celei de Dunare, dispunea de cateva nave foarte bune, distrugatoarele de tip „R”, model nou (1930) si distrugatoarele de tip „M” ceva mai vechi (1917-1918) fiind principala forta a flotei. Distrugatoarele de tip „R”, „Regina Maria” si „Regele Ferdinand” aveau un deplasament de 1850 tone (maxim 2200 t) iar ca armament 5 tunuri de 120 mm, 1 tun de 76 mm naval si a.a., 2 tunuri de 37 mm a.a., 2 mitraliere duble de 13,2 mm a.a., 6 tuburi lans-torpile de 533 mm (2 X III), 2 aruncatoare si planuri inclinate pentru grenade a.s. Viteza maxima depasea mult 30 Nd, aproape 39 de Nd conform unor surse neconfirmate. Distrugatoarele de tip „M” aveau un deplasament de 1410 tone (maxim 1745 t) si un armament de 4 tunuri de 120 mm (in tevi binate), 2 tunuri de 37 mm a.a., 2 mitraliere duble de 13,2 mm a.a., 4 tuburi lans-torpile de 450 mm (2 X II) si 2 aruncatoare si planuri inclinate pentru grenade a.s. Viteza era de 31 Nd in cazul lui „Marasesti” si doar 22-24 Nd in cazul lui „Marasti”, din cauza camasii unei turbine fisurate si sudate.
Acestor nave principale li se adauga nava baza Constanta (1931) si submarinul Delfinul (1931), vedetele torpiloare tip Vosper botezate „Viforul”, „Vijelia” si „Viscolul”, 3 torpiloare – „Naluca”, „Smeul” si „Sborul” (1913-1914), cele patru canoniere venite din Franta precum si navele Sectiei nave puitoare de mine: „Amiral Murgescu” (1941), „Aurora” (1909), crucisatorul auxiliar „Regele Carol I” (1898) – o nava batrana construita in santierele britanice dar care dupa mai mult de 40 de ani de serviciu inca mai atingea cele 18 Nd (dupa alte surse mai plauzibile as adauga eu, 16 Nd) viteza maxima initiala, crucisatorul auxiliar „Dacia” (1907) si cargoul „Durostor”, tinut mai mult in rezerva.
Navele Diviziei de Mare erau sprijinite si de o flotila de hidroavioane.
Vedeti dara ca, spre deosebire de dotarea actuala a Marinei Militare Romane, Marina Regala Romana se putea lauda cu o dotare ceva mai cuprinzatoare, atat ca numar de nave cat si ca armament ambarcat.
Revenind la canoniere in general si la STIHI in particular, istoria lor operativa din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial poate fi lesne impartita in cateva etape principale: operatiunile de minare de la inceputul razboiului, operatiuni in care canonierele si navele puitoare de mine au detinut rolul principal, bombardamentele aviatiei sovietice de la inceputul razboiului, operatiunile de convoiere desfasurate cu precadere in 1942-1943 (cu intensitate maxima in 1943) si evacuarea trupelor din Crimeea desfasurata in perioada 12 aprilie-14 mai 1944.
Nu voi detalia fiecare etapa, existand pentru doritori destule carti pe acest subiect (vezi sursele folosite), in schimb voi incerca sa subliniez o actiune mai importanta prin amploarea mijloacelor navale implicate si anume convoiul „Carpati – Tar Ferdinand” din noiembrie-decembrie 1941.
Datorita necesitatilor de pe frontul rusesc comandamentul german a decis organizarea unei operatiuni de convoiere ample, de natura a transporta dintr-o singura miscare o cantitate mare de materiale. Patru nave comerciale, Carpati (4336 trb), Cavarna (3495 trb), Tar Ferdinand (1994 trb) si Cordelia (1357 trb) se aflau la incarcat in Burgas – Varna si Constanta in acest scop.
Operatiunea de convoiere s-a desfasurat in mai multe etape si consider ca nimeni nu poate povesti mai bine decat secundul de atunci al lui STIHI, Constantin (Dinu) Sturza.
„Vremea era destul de inchisa in acea dupa-amiaza de sfarsit de noiembrie cand am iesit in mare cu canoniera STIHI. Indeplineam functia de secund, dar nu eram titular. Fusesem trimis la bord, pentru misiune, in locul secundului navei care indeplinea temporar functia de comandant pe canoniera DUMITRESCU. Pe comandantul lui STIHI, capitanul Eugen Trandafirescu, nu-l cunosteam prea bine.
Misiunea noastra cuprindea, pentru inceput, un dragaj de control pe pasa de sus a barajului de mine din fata Constantei. Pe acolo trebuia sa iasa in zorii zilei urmatoare un convoi, care sa se ralieze unui alt convoi venind de la Varna cu destinatia Bugaz. Am mers cu draga la apa vreo trei ore, apoi am ancorat sub coasta la 1 km de Costinesti, pe fund de 16 m. Nimic de semnalat pana la 0330 (1 decembrie), cand am ridicat ancora spre a intampina navele ce trebuiau sa vina din Constanta. Intunericul noptii, vantul de vest forta 7 ne-au facut marsul nesigur pana spre dimineata (0550), cand s-a aprins farul Tuzla si ne-am putut preciza pozitia. Dinspre Constanta au aparut trei distrugatoare – FERDINAND, MARIA si MARASESTI – , care s-au indreptat spre sud, apoi cargoul german Cordelia, escortat de canoniera DUMITRESCU si de torpiloarele SMEUL si SBORUL. La 725, pe lumina, am lasat din nou draga la apa, mergand incet prin largul barajului Constantei, pe drumul de venire al convoiului de la Varna.
1030 (1 decembrie) Apare convoiul de sud, foarte intarziat – cargouri (Carpati, Tar Ferdinand si Cavarna) cu cele 3 distrugatoare iesite in zori si care s-au dus spre sud sa-i iasa inainte.
Vasul Cordelia intra in formatie, torpiloarele se intorc la Constanta. Dupa ora 1130 ocupa pozitia ordonata in pupa convoiului, dar, dupa vreun ceas, schimbam pozitia, trecand pentru siguranta a.s. in bordul lui Carpati. Siguranta a.s. insemna de fapt veghe atenta pe mare. Nu aveam pe atunci aparate de detectie sub apa si nici receptoare fonice. O mare agitata ingreuna observarea eventualelor periscoape sau siaje de torpile dar pe de alta parte stanjenea mult manevra de atac a submarinului.
1420 Avarie la carma, vant forta 5-6, mare montata, temperatura zero grade.
1535 Carpati ne da, la cerere, punctul: latitudine 44008’, longitudine 29025’.
1640 Incepe furtuna de nord-vest, forta 7, apoi 8, ajungand catre ora 20 la forta 9. Temperatura tot zero grade, mereu montata, navigam foarte greu din pricina vitezei reduse a convoiului, care ne obliga sa mergem mult timp foarte incet cu o singura masina.
Canoniera putea lua 11 noduri, dar viteza convoiului era determinata de nava cea mai inceata si de natura incarcaturii de la bord (pe Cavarna erau butoaie cu combustibil).
2000 – 2400 Navigam aproape de Cavarna, fiind siguranta a.s., grenuri dese de nord-vest cu zapada. Temperatura -10.
0004 (2 decembrie) Navigam in formatie cu convoiul. Furtuna de nord-vest continua, nava da benzi mari. Mergem aproape tot timpul cu o singura masina.
0920 Insula Serpilor in vedere in prova tribord, la 6 mile (11 km).
Furtuna incepe sa se potoleasca. Cand ajungem, dupa un ceas si jumatate, in dreptul insulei, schimbam de drum spre a ne apropia de coasta.
1124 Luam drum nord 350, paralel cu coasta.
1145 Transmitem (prin radio) Fortei Navale Maritime de la Constanta cererea navei comandant de convoi, distrugatorul FERDINAND, ca atunci cand convoiul, escortat de canoniere, va ajunge in punctul operativ 25 (est Bugaz), navele de siguranta ale Flotilei de Dunare sa fie la 4 mile sud de punct spre a lua conducerea navigatiei.
STIHI avea un port de emisie-receptie Lorentz. Florila germana de Dunare (Donau Flotille) raspundea de siguranta navigatiei costiere de la Bugaz in sus, unde executase dragajele din golful Odessa.
1200 Punctul navei scos de pe harta la amiaza zilei ne da latitudine 45021’, longitudine 30008’cu toata furtuna facusem in ultimele 20 de ore 84 de mile.
1205 C.F.M. ordona „Intrati in Sulina dupa convorbire”.
1640 Distrugatorul MARIA (care a preluat conducerea escortei), ordona sa trecem in pupa convoiului. Ne apropiem de coasta.
1800 Se insereaza, se vad doua proiectoare aprinse la Bugaz.
1813 Distrugatorul Maria paraseste formatia si ne ordona continuarea drumului N12, oarecum oblic fata de coasta.
Canoniera Stihi trece in cap si urmareste zigzagurile pe care le fac in pupa sa navele de transport. Pe harta, zonele minate nedragate incep la nord-est de Bugaz, dar, mai la sud, un dreptunghi indica o zona de mare de suspectatie pe care incepe sa o strabata nava Carpati. Unitatile din Donau Flotille n-au aparut.
1840 Cavarna, ultimul vas din convoi are incendiu la bord. Prova este in flacari, benzina arde in mare. Banuind ca a sarit pe o mina, mergem sa-i dam asistenta. O noua ancora la carma ne imobilizeaza. Dar imediat dupa explozia de la Cavarna am trimis celorlalte nave ordinul de a intra sub coasta si de a ancora.
1900 Cordelia face explozie. Carpati trage cu tunurile de 20 mm a.a. Tragem si noi…
M-am grabit spre tunarii bordului. De ce trageti? In ce trageti?… S-au oprit. Intr-adevar, pe mare nu se vedea nicio tinta. Auzind pe altii tragand, incepura sa traga si ei in nestire… Se gandeau mereu la submarine… Fusese insa vorba de o mina.
Manevrand in masini, intoarcem nava prin babord. Se repara avaria si mergem sub vantul lui Cavarna, care se scufunda. Salvam 34 de oameni, din care 11 de la tunurile a.a.
2035 Vin spre noi doua salupe, apoi a 3-a. Nu tragem in ele, recunoscandu-le la timp ca germane (Donau Flotille). Salveaza si ele oameni de la Cavarna.
2120 Vazand ca nu mai este nimic de salvat, luam contact cu salupele si le punem sa duca pe Carpati mai departe spre destinatie. Luam apoi drum sud spre a ajunge la Sulina.
Am intocmit lista nominala a celor salvati cu functiile pe care le-au avut. Dam apoi radiograma, raportand cele intamplate.
0046 (3 decembrie) Sondam fund 22 metri, luam apoi drum 2700 spre a ne apropia de coasta.
Noaptea de 2/3 decembrie e foarte intunecoasa. Sondam de cateva ori in mars pana ce, catre orele 0300, ne apare coasta in prova. Spre dimineata ancoram pe fund de 15 metri.
0645 Viram ancora si plecam spre Sulina. In drum atingem uscatul in dreptul gurii Chilia.
1055 Gasim canalul Sulina inchis, ancoram afara.
1156 Acostam in Sulina la pontonul nr. 1. Dupa un ceas vine in port si canoniera DUMITRESCU.
Misiunea noastra avea sa se incheie abia la 6 decembrie cand ne-am intors la Constanta. Se pierduse una din cele mai moderne nave ale marinei noastre. Faceam de peste cinci luni razboi, dar nu puteam sa nu ma intreb: De ce aceasta nenorocire? Pentru ce?”
Ceea ce povesteste Dinu Sturza se refera la prima etapa a acestei convoieri, considerata de cei mai multi autori un esec, practic singura nava care a ajuns la destinatie fiind Carpati. Se poate considera ca lipsa experientei operative a echipajelor noastre dar si lipsa de informatii din teren (in schimbul de radiograme dintre F.N.M. si convoi nu s-a facut referire la nici un risc legat de vreo zona minata) precum si intarzierea nejustificata a Donau Flotille au avut un cuvant greu in nereusita operatiunii.
Oricum, comandamentul german a hotarat trimiterea in regim de urgenta a unui nou convoi. Acesta a fost format din „Tar Ferdinand”, cabotierele unguresti „Kassa” si „Koloszvar” si un numar de nave de transport si debarcare germane – MFP. Plecat la 16 decembrie, acest convoi avea sa fie un succes. Astfel, FERDINAND a distrus in 17 decembrie un submarin – M59, iar in aceeasi zi, dupa distrugerea unui camp de mine, navele aveau sa ajunga intacte la destinatie. In data de 20 decembrie 1941, Comandantul Fortei Navale Romane a emis Ordinul de Zi nr. 21 prin care a felicitat navele din escorta convoiului, printre care si STIHI.
Dupa participarea la actiunea de retragere a trupelor romano-germane din Crimeea, flota a demarat operatiuni de minare in lungul litoralului romanesc in asteptarea reluarii ofensivei sovietice, canonierele STIHI si DUMITRESCU fiind cu precadere utilizate.
Ziua de 23 august 1944 a gasit-o pe STIHI in bazinul portului Constanta, avariata (gauri de schije la suprastructuri si corp) de bombardamentele sovietice din 20 august 1944, bombardamente descrise de martorii vremii ca fiind cel mai puternic si precis atac aerian sovietic asupra portului Constanta din timpul razboiului.
Din 5 septembrie 1944 sovieticii au inceput ample operatiuni de dezarmare a marinarilor romani si de preluare a flotei noastre. Pana la semnarea armistitiului din 12 septembrie comandamentul naval sovietic de la Constanta isi insusise deja patru distrugatoare, doua torpiloare, trei canoniere, practic intreaga flota romaneasca… Navele romanesti de la mare au fost duse in porturi sovietice de pe coastele Ucrainei si Caucazului. Evident sovieticii nu s-au multumit doar cu atat, au confiscat si toate depozitele de materiale, munitie, echipamente etc, evaluate la acea data la 14 miliarde lei…
Restituirea canonierei STIHI (denumita AHTUBA la sovietici) s-a facut la Galati, in 12 octombrie 1945, alaturi de alte nave ale flotei. In iulie 1947, STIHI a participat la o campanie de deminare in zona Sulina, campanie finalizata in 28 iulie.
23 iulie 1958 gaseste dragorul STIHI desfasurand ultima sa activitate de „escortare”. Impreuna cu distrugatorul „Marasesti”, STIHI va „escorta” intr-o croaziera pe mare nava „Libertatea” pe care se aflau general-colonelul Emil Bodnaras impreuna cu un grup de personalitati romane si sovietice aflati intr-o vizita la Fortele Navale. Tot in acel an STIHI va fi scoasa din serviciul dragoare si transformata de santierul naval „1 Mai” in nava hidrografica. Din putinele informatii pe care le-am avut la dispozitie pentru aceasta perioada, rezulta ca nava a mai fost folosita ca nava scoala (ceea ce facuse si in perioada interbelica) dar si conform destinatiei sale de nava hidrografica pana in 2003 (sau 2004 dupa unele surse) cand a fost definitiv scoasa de pe lista navelor active.
Dar acesta nu avea sa fie totusi sfarsitul, „Batrana Doamna” refuzand sa piara in ciuda tuturor vicisitudinilor… Intr-o informatie recent gasita, dar a carei veridicitate nu o pot confirma, se pare ca la insistenta Ligii Navale Romane nava a intrat in santier in perioada decembrie 2010 – februarie 2011 pentru reparatii la opera vie, reparatii de natura a o readuce in stare de plutire, iar potrivit Hotararii nr. 1 a Consiliului Militar al S.M.F.N. din 16 februarie 2011, in perioada 10 martie 2011 – 31 octombrie 2013, prin grija tuturor unitatilor navale, a Scolii de Aplicatie a Fortelor Navale si a structurilor logistice nava a fost transformata intr-o prima faza in poligon de instructie marinareasca si de vitalitate, urmand ca ulterior sa fie amenajata ca muzeu.
Iata o frantura de istorie navala romaneasca ce refuza sa piara si in revitalizarea careia ne putem implica si noi, asta daca dorim…
Nicolae Hariuc
Surse:
Revista Modelism, nr. 5-6/1990;
„Marina romana in al doilea razboi mondial”, Vol. I, II si III, de Nicolae Koslinski si Raymond Stanescu, sub egida Ligii Navale Romane;
„Canoniera Locotenent Comandor Eugen Stihi – De la nava de lupta la poligon de instructie marinareasca si de vitalitate” de Locotenent Comandor Florinel Badica, publicat in Aspirantul, nr. 1, octombrie 2011;
„Politica navala postbelica a Romaniei (1944 – 1958)”, de Dr. Marian Mosneagu, Editura Mica Valahie, 2011;
Foarte interesant! imi place tot ce tine de nave.Frumos articol
Pe Libertatea(nava cu zbaturi) mi-am baut berea(e restaurant la mal la Tl) alaturi de umbrele marilor comunisti mai mult sau mai putin romani dar cu siguranta animati de un fierbinte internationalism. 🙂
De fapt cea mai mare parte a hidroavionului a fost construita la noi in curte. Jumatate din casa era inchiriata.
In perioada interbelica, gratie zacamintelor sale de petro,l Romania dispunea de foarte multi bani, suficienti ca sa aiba una din cele mai mari si moderne armate din Europa, insa gratie dezinteresului si coruptiei clasei politice romanesti, inclusiv a regelui Carol II, care a condus statul cu mana forte, am avut o armata slab echipa si instruita.Puteam atunci sa detinem suprematia navala la Marea Neagra daca s-ar fi facut ce trebuia, din timp.Ma rog, asta este specificul nostru national.
Unele aladugiri. Da dinatai ce tablou e ala de la Ce stat urmeza dupa Ucraina?!
La care se mai adauga 6 torpiloare , foste austriece : Năluca, Vifor, Vijelia, Vârtej, Zmeul, Zborul. Ma rog ar mai fi fost Fulger dar nenoroc de ghinion la cateva luni a esuat undeva prin Grecia . In 1941 mai erau functinale :Năluca, Sborul şi Smeul`. 267 tone, 24 noduri, 2 tuburi de 450 mm, 1 tun de 66, 1 de 37 si unu de 20.
In 40 au ami aprut 3 vedete de tip Vosper
A da. Si distrugatoarele erau italiene…
Si monitoarele dunarelen aveau tunuri Skpda-Bofors. Bofors e o comanie suedeza . Stiti voi nordicii aia la cre destetii monarhisti de azi stmaba din ans „pai daca nu era comunismu eram peste ei!” de parca in anii 30 nu noi am cuparat Boiforsuri de la suedezi si nma fi facut imprumuti suedez
Nu stiu bre ce tablou e, unul clasic presupun de pe la 1800, dupa stil 😉 .
Mersoa asta se vede.
Subect istoric ceva cu luarea unui oras antic. Grecesc . Subect relativ popular …in epoca
Am vazut vreo 2 (originale) cu vandalii la Roma ..
A uitaam. Crucisatoarele auxiliare erau de fapt pasagerele Serviciului Maritim Roman
Nava asta e o bijuterie istorica.
Nu inteleg de ce nu o reabiliteaza mafiotii astia (macar cu dotarile WW2 si sa o transforme in muzeu plutitor
Acesta este site-ul școlii de aplicatie a fortelor navale : http://www.safn.ro/
Alte detalii și imagini despre Eugen Stihi găsiti aici : http://www.marinarii.ro/nave.php?id=332
Fier vechi. O sa fie trimise la taiat in Mangalia.
Salutare . Ar fi ceva extraordinar sa se reuseasca aceasta intentie ca respectiva nava sa devina un mini muzeu si plutitot pe deasuupra . Englezi au un distrugator parca de prin aceiasi perioada pe Tamisa .
Oricum daca se va reusii este datorita mai mult a implicarii altora decat cei de drept ; cei din armata care ar trebuii sa se ocupe de asa ceva . Dar poate ca si aia au mainile legate pe de o parte daca nexam bani sau chef de a face ceva.
Cineva diin armata mi a spus ca acu ceva ani s a facut un demers catre menetrelu apararii dushka ca una din unitatile desfintate din organica activa a mapn sa devina subsectie a MMN unde sa fie aduse mai multe pise de armament si vehicule de lupta retrase din dotare . MMN nu prea mai are spatiu . Si au ramas cu vb in vant . Astia nici de asta nu sunt in stare sa se ocupe . Spre rusinea noastra dar mai ales a lor ; ungurii, polonezii ne dau si aici lectii despre muzee militare .
In alta ordine de idei in zilele de 10/11 mai vor fii ilele MMN unde intrarea va fii libera . Dar din cauza lipsei de fonduri nexam fasolica la cazan , asa ca ce sa mai zici de dotare si altele in conditiile astea .
Greu va mai prindeti!
Dupa 1989 istoria romaneasca nu mai e la moda si nu cadreaza cu globalizarea asta internationalista. Orice incercare de a o respecta se loveste de doua cuvinte cliseistice: ”nationalist” si ”zero” (bani).
Toate simbolurile istoriei si culturii noastre au fost atacate in cele mai perverse moduri, iar tot ce tine ce istoria noastra materiala este lasat intentionat sa se distruga.
Vestea proasta este ca, in Ardeal, foste castele ale celor ce si-au batut joc de noi sute de ani se restaureaza. Unele chiar cu banii Statului Roman.
Numai initiative private (chiar asociative) mai pot salva ceva.
Statul (adica clica de politicieni si functionari care ne conduc) nu mai reprezinta natiunea romana si interesele ei.
Pai ce te asteptai ca sa faca acel ministru al culturii pe nume „Kelemen Hunor”?
Frumoasa nava !Si frumos articol . Mi-ar placea sa poata fi transformata in muzeu , mai degraba decat sa devina fier vechi si apoi o viluta la un bastan .
La o emisiune a lui Dinescu , povestea omu cum ar fi avut un proiect de pensiuni ca niste halte pe dunare unde sa opreasca turistii si sa guste mancaruri traditionale . Ar fi mers si ca atractie turistica , sa-si scoata banii cu intretinerea sau conservarea si din asta . Idei ar fi , prin care chiar sa ajunga sa scoata profit , numa vointa sa fie …chestia cu pensiunile a cazut …din pacate , tipic .
George, Marius, am o vorbă cu voi.
Nu trebuie să publicați comentariul, e doar între noi.
Vă citesc cu mult drag și interes de luni de zile. Aș putea spune că sunteți blogul meu preferat. Mă omorâți însă cu lizibilitatea articolelor, multe dintre ele foarte greu de citit. Pe unele nu pot să le duc până la capăt, fiindcă mă dor efectiv ochii.
Dacă-mi permiteți câteva sfaturi:
1. Scrieți cu diacritice. O să fie greu la început, dar lizibilitatea – ca să nu mai vorbesc de sensul clar al cuvintelor – se va îmbunătăți cu 50%.
2. Împărțiți textul în blocuri logice, cu intertitluri. Ajută la organizarea materialului și la urmărirea lui mai atentă. Poate unii știu expose-ul și vor concluzia. Etc.
3. Nu mai publicați blocuri mari de text cu italice, obosesc ochiul extraordinar. Italicele se pretează la un citat scurt, la o parafrază. Dacă citați de undeva puneți ghilimele și introduceți textul în format regular.
Atât. Dacă veți considera că merită efortul să implementați ce-am scris mai sus veți fi mult, mult mai ușor de citit.
Brad Florescu
tedoo.ro
@bradut lasa..nu vezi ca suntem cu totii o apa si-un pamant !? cine s-o mai faca si pe editoru’, macar scrim 🙂 cat de cat corect .
Ia zi de nu ti-e cu suparare, ai castigat concursu’ cu chinejii? 🙂 (asta cu jii e special sa moar’dujmanii care vorbeste asa)
Multumesc de sfaturi Brad, voi tine cont de ele la publicarea articolelor. Mai avem inca muuuulte de invatat.
Ma rog ca nava muzeu nu ar fi prea grozava.. INSA AR FI!! Adica decat nimic … Pusa unde trebe ar mai fi un pct turistic. Asta ma duce cu gandul la forturile Bucurestiului .. ca unu ar putea fu refacut stil 1900. Ma rog cu ceva bataie de cap s-ar putea reafce si o cupola cu o piesa de 210. Manechine in unformae 1900, peesaonal de servire ori in unoforma ori costumatie 1900 , imbinat una vizita muzeu (nu numa militar sa zicem cu predilectie militar dar si societatea la 1900) cu restaurante stil 1900 (meniuri din epoca!) samd.. mizandup[se mai multe pe „placerea a trai”
@Ghita Bizonu’ , Ar fi o treaba foarte faina ! Nu prea stiu cum arata zona , daca permite amplasamente diverse sa fie ca un muzeu al timpului sau a epocii care sa aduca anii 1900 , o zona dotata cu restaurante si incinte in stilul anilor , totul pietonal sau cu , monocicluri ,calesti sau replici dupa primele automobile in stilul calesti cu motor [ ca taxiuri ], primele camioane pt. aprovizionare eventual , chiar electrice , parcuri , gradini in stil victorian eventual … produse traditionale ca mancare , si dulciuri ,magazine de haine de epoca , ar fi una din zonele care clar si-ar scoate investitia ca aflux turistic .
Am vazut si colectii de tractoare vechi foarte faine care ar putea fi reamplasate acolo …
Poate luate mai multe nave si restaurate , nu numai una , vreo replica de velier , replici de prime nave cu aburi grupate , ar fi o oaza de turism .
@g cristian si cand te-ai trezit era dimineata si tot in Romania…:)
Domnilor,
Sunt autorul acestui articol si totodata este si prima data cand comentez pe aici, desi va urmaresc de mai mult timp. Asa ca nu loviti prea tare ! 🙂
In primul rand multumesc pentru aprecieri care „este”, in al doilea rand as vrea sa aduc unele precizari raportat la comentariile voastre:
1) Britanicii au in Londra sau in apropierea ei (Greenwhich) trei nave muzeu (de care stiu eu, primele doua le-am si vizitat): HMS Belfast, crucisator usor, clipperul Cutty Sark si celebra deja HMS Victory a lui Nelson. O sa-mi spuneti ca nu poti compara cei 186 m lungime ai lui Belfast cu cei aprox. 60 m ai lui Stihi. Dar sa fim seriosi, nu putem nici sa comparam marina britanica cu marina romana…
2) Americanii, se poate spune ca au facut deja un cult din transformarea a diverse nave vechi in nave muzeu o data cu retragerea lor din serviciu, exemplul cel mai la indemana pentru mine fiind USS Missouri, dar incercati o cautare cu us navy museum ships… sunt multe, credeti-ma!
3) La Londra am observat ca aceste muzee, fie plutitoare (HMS Belfast), fie pe uscat (Cutty Sark) au succes, eu nefiind singurul nebun care a stat 3 ore pe Belfast pana a cedat nevasta nervos si m-a luat cu forta de acolo… De copii nu mai zic. Pastrand proportiile si Stihi ar reprezenta probabil un punct de atractie si ar mai si aduce venituri la buget…
4) Daca statul nu face nimic, ca nu-i pasa, ca n-are bani (n-are armata bani de „chestii” mai urgente daramite de asa ceva) putem incerca sa facem noi ceva. Se poate face de exemplu o fundatie, sa-i zicem Fundatia canoniera „Eugen Stihi” si daca fiecare dintre noi doneaza acei 2% din impozit de care putem dispune cum vrem tot s-ar strange ceva. Credeti-ma, din experienta va pot spune ca lucrurile mari se fac adunand lucruri mici… De exemplu Liga Navala Romana a avut un cuvant de spus in salvarea acestei nave si sunt un ONG din cate stiu eu.
5) Poate ca nu toti parintii care vor merge cu copii sa viziteze nava vor avea habar de ceea ce reprezinta ea, dar macar vor putea sa le citeasca panourile de pe acolo, ce, cum si in ce fel cu nava pe care o viziteaza… Ceea ce pentru mine e suficient de motivant.
In final, scuze pentru comentariul lung (sper ca nu foarte plictisitor) si mai ales pentru doza de idealism in exces, vreau doar sa reiterez intentia mea de a face ceva cu speranta ca poate voi reusi sa mai mobilizez pe cativa dintre voi. Ideea este ca doar impreuna putem reusi si ca putem sa o luam si ca o sansa sa trecem de la vorbe la fapte.
Seara buna tuturor!
Sa compari Cutty Sark cu amarata aia de fieratanie de Belfasdt este o BLASFEMIE!!! Cutty Sark este o capodopera, o legenda … un vis al unui ev apus ..Belfast?!!
Sa nu mai zic de Victory .. e ca si cum ai mai avea ocazaia sa vezi un brontozaur viu!!! Nasa de linie din sec XVIII ?!
Ma rog si eu as sta cam mult pe Belfast .. da daca as svea de ales ori ori ori as zice dinati Victory apoi Cutty
@WandooN ha ha era ”somewere in Romania ” episodul 5 din ”Back to the future ” .
De parca nu s-ar fi putut ? La cate parcuri cu panselute de milioane de euroi si alte d’aste stadioane in panta s-or facut , numa sa-si traga ceva parleala de fonduri europene ..,Din cate am auzit , e cam ros de molii si muzeul militar , nu prea am trecut de mult pe acolo …
@nicolae da , ideea e buna cu fundatia cred ca ,ar trebui facut eventual si un plan de bataie , unde ar trebui amplasata , ce ar putea reprezenta ca obiectiv turistic , apoi ,o gramada de publicitate , inclusiv pe media populara ,si atragere poate de sponsori ,sau persoane influente si cunoscute si din cadrul armatei poate , sau poate dezvoltarea unui proiect de program de protejare si grupare in parcuri tematice ale acestor batranici reprezentative pt. istorie
Deocamdata , nu stiu exact cat ar fi de fezabila chestia cu 2/100 , fara ca oamenii sa stie sigur ca donatiile lor vor fi folositi exlusiv pt . restaurare , si fluxulul nu stiu cat ar fi de constant .
De ex. eu cant intr-un cor de amatori de ceva ani buni si cam in afara de cei din cadrul corului si prieteni pe care mai reusesc acestia sa-i convinga , mai ales bugetarii cu vechime , nu prea se inghesuie multi , desi ne cunosc de o gramada de vreme , vin pe la concerte [gratis , nefiind profesionisti ],.Oamenii dau cam unde cred ca-i sigur sau unde este interes mediatic puternic.
Dar oare un proiect turistic cu un proiect solid , sustinut din fonduri externe n-ar fi o solutie ?
Scuze , un proiect cu un studiu sau plan solid , sustinut din fonduri externe
@g.cristian O fundatie este cea mai buna solutie pentru ca ofera un control al banilor foarte bun, conform legii banii nu pot fi folositi decat in scopul declarat in actele constitutive ale fundatiei. Pe de alta parte patrimoniul initial al fundatiei trebuie sa fie de 100Xsalariul minim brut pe economie (adica 85000 lei), o suma semnificativa. Alternativa ar putea fi o asociatie unde patrimoniul este doar 1Xsalariul minim brut. Parerea mea este trebuie discutat cu oameni gen Tiriac, dealeri de ambarcatiuni, firme care au legatura cu ambarcatiunile in general, romani care locuiesc in strainatate (nu capsunari) si convinsi cu transparenta de rigoare ca banii nu se duc pe BMW-uri X5 s.a.m.d. Uitati-va la ARCA, au sponsori seriosi, strang si donatii si singurul proiect concret a fost sa faca o drona, pana la urma un aeromodel mai mare iar din Google X Prize s-au retras. De proiectul de restaurare ar trebui sa se ocupe Muzeul Militar Roman, ei au acces la planuri, arhive etc, noi putem face un act de donatie cu banii de ex. intr-un cont escrow astfel incat banii se elibereaza pe baza evolutiei lucrarilor. Oricum o astfel de intreprindere se bazeaza pe ajutorul tuturor din domenii variate si desigur mult voluntariat.
@nicolae Cred ca ar merita incercat . Daca nu sunt ”alte interese ” a bastanilor care sa fi pus deja ochii pe fier , si pe langa proiect incep sa se stranga oameni pasionati cu idei ,si ,sponsori , mai ales tineri ,,., ar fi sanse .
Cred ca un Muzeu [ hotelier ? ] al Marinei cuprinzator care sa se ocupe chiar institutional de situatie ar avea sanse de a atrage investitori sau publicitate .Eventual plasat intr-o zona turistica langa hotele sau zone de agrement poate folosirea unor baze dezafectate , ceva cam cum este parcul turistic Arsenal Parc
Tine cred mult de publicitate si promovare masiva , pt. a atrage atentia si de un proiect riguros , si detaliat apoi poate de un manager de proiect bine pregatit si nu ar strica si pasionat , posibilitatea de a incerca eventual o asociere cu alte fundatii cu capital de incredere si realizari
Nu stiu daca nu s-ar putea face de ex.si un soi de proiecte scolare , cum erau mai demult la Casa Pionierului , acum parca-i zice Palatul Copiilor , in care se poate face practica .[ nu stiu daca se mai ocupa cu ceva de genul cercurilor de modelism , mai degraba fac sporturi si dansuri acolo ] .
O cunosc un an si patru luni am stat pe ea
http://www.descopera.ro/cultura/14510571-povestea-celei-mai-vechi-nave-militare-romanesti-cum-i-a-trimis-ceausescu-pe-marinarii-de-pe-ea-cu-treaba-la-canal poate foloseste la ceva articolul
Excelent articol, doar acum l-am citit, trimis incoace de articolul despre HMS Belfast.
O observatie: din cate stiu Marina Regala Romana avea in al doilea razboi mondial una dintre cele mai puternice ( daca nu chiar cea mai puternica) flota fluviala din lume, prin cele 7 monitoare ale sale inarmate cu tunuri lungi de 120 mm.
Basarabia, cu 2×2 tunuri Bofors de 120 mm in turele moderne cred ca era cel mai puternic monitor fluvial din Europa (cel putin).
Chiar ar fi interesant un articol despre monitoarele romanesti de Dunare. Pana in 1944 cand le au rechizitionat sau scufundat sovieticii Romania avea cea mai puternica marina fluviala de pe Dunare.
Si daca stai sa te gandesti, cu 4 distrugatoare si 3 submarine, plus alte nave auxiliare nici Marina Regal Romana de Marea Neagra nu era de neglijat.