1 Martie – Ziua Automobiliștilor Militari

Arma auto a apărut în armata română odată cu înființarea Regimentului de Tracțiune Automobilă, la 1 martie 1917, care înlocuia Compania de Automobile a Armatei, creată în august 1915. Regimentul avea în compunere, pentru partea activă, trei batalioane „de automobile, autocamioane, autocamionete și alte asemenea”, precum și companii de motomitraliere, grupuri de autotunuri și automitraliere. În documentul care prevedea modul de organizare a regimentului se stipula că, pentru partea sedentară, se va înființa un batalion de depozit și o școală de șoferi.

În ceea ce privește factorul uman, se stabilea ca ofițerii necesari noii unități să fie luați dintre ofițerii activi și de rezervă, precum și dintre subofițerii din cadrul formațiunilor de automobile de pe lângă unitățile militare, ace[șdin urmă trebuind să treacă un examen de specialitate. Primul comandant al regimentului a fost colonelul Alexandru Polyzu, instalat în funcție la 29 aprilie 1917.

Pentru marea unitate nou-creată o problem stringentă o reprezenta înzestrarea cu mijloace moto. Dintr-un raport al comandantului Regimentului de Tracțiune Automobilă, datat 22 mai 1917, rezultă că la Marele Cartier General exista un surplus de 50 de automobile, 5 autocamioane și o autosanitară, în timp ce la Armata I-a se înregistra un deficit de 444 de automobile, 82 de motociclete, 176 de autocamioane și 298 de autosanitare, iar la Armata a II-a erau necesare, peste efectivul prezent, 25 de automobile, 22 de motociclete, 75 de autocamioane și 148 de autosanitare.

Tot din acest document aflăm că regimentul era dotat cu autocamioane marca Fiat (Italia), Renault (Franța), Packard (S.U.A.), Adler (Germania) și BernaSaurer (Elveția). Situația nu se remediase nici înainte de declanșarea marilor bătălii din vara anului 1917. Marele Cartier General raporta, la 10 iunie, Ministerului de Război că în zona frontului se înregistra un deficit de 197 de automobile, 551 de autocamioane, 75 de autocamionete și 548 de „autobrancarde”. Se solicita Ministerului de Război să dispună ca Serviciul Automobilistic al Armatei, aflat în spatele frontului, în zona interioară, să cedeze din automobilele sale, din care o mare parte „sunt afectate la persoane”. Se cereau cel puțin 99 de automobile „dintre cele mai puternice”, care să facă față traseelor lungi și drumurilor desfundate din zona frontului. Dificultățile inerente începutului de drum, dificultăți agravate de condițiile dramatice ale războiului, nu i-au împiedicat pe automobiliștii militari, alături de ceilalți ostași ai Armatei României, să-și îndeplinească datoria față de Patrie în timpul Războiului de Întregire.

În deceniile următoare, creșterea gradului de motorizare și mecanizare a armatei a constituit unul din obiectivele de primă importanță al factorilor de decizie din cadrul organismului militar. Automobiliștii militari au contribuit, de-a lungul timpului, prin mijloacele specifice armei lor, la îndeplinirea cu succes a misiunilor încredințate atât a celor de ordin militar, cât și a celor pentru asigurarea intervențiilor armatei în situații de urgență, în sprijinul autorităților locale sau centrale.

IRINA-MIHAELA NEDELCU – Observatorul Militar

Astăzi aniversăm 98 de ani de la înfiinţarea Regimentului de Tracţiune Automobilă, la 1 martie 1917, moment care reprezintă apariţia Armei Auto.

Prin profesionalism, efort, şi perseverenţă specialiştii din Arma Auto contribuie permanent la desfăşurarea acţiunilor de către celelalte arme, atât în ţară, cât şi în teatrele de operaţii.

La mulţi ani tuturor automobiliştilor militari!

MApN