În 28 februarie 1785, Horea și Cloșca, conducători ai Răscoalei țărănești din Transilvania de la 1784, au fost executați prin tragere pe roată.
Militari din Batalionul 136 Geniu “Apulum” i-au comemorat astăzi, la Alba Iulia, pe conducătorii Răscoalei ţărăneşti de la 1784, Horea, Cloşca şi Crişan, la împlinirea a 230 de ani de la martiriul lor.
Militarii, elevi ai Colegiului Naţional Militar „Mihai Viteazul” şi întreaga asistenţă au intonat imnul naţional şi au fost depuse coroane de flori la Obeliscul ce poartă numele celor trei eroi ai neamului.
De asemenea, pe „Dealul furcilor” din Alba Iulia, au fost depuse coroane de flori şi s-a oficiat un ceremonial religios, comemorând astfel frângerea cu roata a conducătorilor Răscoalei de la 1784.
Respect si pomenire !
Respect!
Cinste si respect eroilor neamului!
Asta ar trebui sa se arate la televiziunile de stat, alea care nu e neaparat sa traiasca exclusiv din reclame, in loc de domnisoare dezbracate care dau din cur pe o melodie despre bani si bmw-uri.
Dar probabil ca atunci vor avea o audienta aproape de zero, formata exclusiv din persoane peste 50 de ani 🙂
Foarte interesant articolul acesta, istorii inedite pentru mine în privinta capturàrii si executiei celor trei martiri:
http://www.agerpres.ro/social/2015/02/28/reportaj-controversele-persista-la-230-de-ani-de-la-martiriul-lui-horea-closca-si-crisan-12-15-28
„La rândul său, Meltzer a chemat șapte români din Râu Mare, care cunoșteau munții și care se puteau apropia de Horea ca prieteni. Aceștia au cutreierat două zile munții fără succes. În a treia zi însă, luni, 27 decembrie 1784, cei șapte au găsit urme proaspete pe zăpada căzută de curând. Mai întâi au prins „o strajă”, pe care au obligat-o să le spună unde se află „căpitanii”. Cei doi aveau o colibă făcută sub trunchiul unui copac mare căzut, lângă un foc mare la care se încălzeau.
Apropiindu-se de colibă, Horea îi primi ca pe prieteni. Îi întrebă dacă nu cumva umblă după vânat. Răspunseră că da, sunt siliți să caute vânat pentru armată, dar nu pot găsi nimic și sunt pe jumătate înghețați. Atunci Horea îi pofti să șadă la foc. Doi se așezară lângă Horea, ceilalți doi lângă Cloșca. (…) În timpul acesta, se apropiară de foc ceilalți trei. În acest moment, Ștefan Trif și Nuțu Mătieș se aruncară amândoi, unul asupra lui Horea, celălalt asupra lui Cloșca, îi prinseră de gât, îi trântiră la pământ și cu ajutorul celorlalți îi legară. În timp ce îl legau, Horea a scos o mână de hârtii din sân și le aruncă în flăcări”, aflăm din volumul lui David Prodan.”
Jeguri.
Eh, erau si rude pe acolo… asa-i in familie 🙂
Nu erau masoni, aveau o anumita ascendenta care venea de la daci, din tata in fiu. Erau nobili.
Poate era cazul sa dea un comunicat si doamna Stan si Bran, purtatoarea de vorbe a ametitului de la gradina botanica.
Doamna Carmen, treziti-l cumva.