La 26 iulie 1920, în temeiul Ordinului nr. 4 al Marelui Stat Major, a luat naştere Depozitul de Arhivă al Secţiei 6 Istorie din Marele Stat Major, un depozit de arhivă istorică, unde au fost centralizate dosarele operative create de comandamentele participante la Războiul de Reîntregire Naţională. Trei ani mai tîrziu, pe 1 aprilie 1923, a luat fiinţă Depozitului de Arhivă al Ministerului de Război sub denumirea de Arhiva Generală a Ministerului de Război. Ulterior, pe 10 iulie 1933, a fost publicat primul Regulament al Arhivelor Armatei.
De fapt 94, nu 194 ani…însă istoria…draga de ea, e o doamnă simandicoasă…după cum o demonstrează Comandor dr. Marian Moșneagu :
Evoluţia Serviciului Istoric al Armatei (S.I.A.) se confundă cu însăşi evoluţia Statului Major General (S.M.G.). De-a lungul celor 143 de ani de existenţă, acesta a purtat diferite denumiri: Secţia a II-a Lucrări Istorice (1867; 1870 – 1893), Biroul 3 Istoric (1893 – 1896; 1897 – 1904), Biroul 1 (1896 – 1897), Biroul 4 (1904 – 1906), Biroul 3 Istoric (1906 – 1907; 1918 – 1920), Biroul 6 Informaţii (1907 – 1918), Secţia a VI-a Istoric (1 aprilie 1920 – 1922), Secţia a VIII-a Istoric (1922 – 1927), Secţia a VII-a Istoric (1927 – 30 ianuarie 1928), Serviciul Istoric (30 ianuarie 1928 – 18 martie 1949), Secţia XI Istoric (18 martie 1949 – 1 august 1950), Secţia Istoric (1 august 1950 – 1 aprilie 1959), Secţia Istorie şi Geografie Militară (1 aprilie 1959 – 16 mai 1962), Secţia Studii Istorice (16 mai 1962 – 11 octombrie 1969), Secţia Arhivelor Militare (11 octombrie 1969 – 1 aprilie 1973), Arhivele Ministerului Apărării Naţionale (1 aprilie 1973 – 25 ianuarie 1984), Secţia Arhive (24 ianuarie 1984 – 1 martie 1998), Arhivele Militare Române (1 martie 1998 – 1 decembrie 2000), Serviciul Arhivistic Militar (1 decembrie 2000 – 1 aprilie 2002), Serviciul Arhive şi Documentare Militară (1 aprilie 2002 – 1 mai 2006) şi Serviciul Istoric al Armatei (1 mai 2006 – prezent).
Necesitatea unei structuri specializate în structura Marelui Stat Major (M.St.M.) a fost resimţită încă de la înfiinţarea acestuia. Astfel, în ,,Monitorul Oastei”, vol. II/1864, apărea următoarea Publicaţie, semnată de ministrul de Război, generalul Alexandru Iacovache: ,,Având în vedere folosul ce trage ţara şi armata din răspândirea instrucţiei în oaste; având în vedere cât de nimerit este de a se pune în mâna soldatului cărţi de citit care, aducându-i aminte glorioase suvenire şi nobile exemple, să fie în acelaşi timp în raport cu gusturile şi poziţia sa; având în vedere lipsa ce are oastea de o istorie militară a României; având în vedere crearea şcolilor prin regimente, am hotărât un concurs pentru adoptarea a două opere destinate şcolilor regimentare ale corpurilor.
Întâia lucrare va cuprinde o adunătură de faptele cele mai însemnate de bravură, de generozitate, umanitate, patriotism, dezinteresare şi eroism prin care ostaşii români s-au deosebit în toate epocile istoriei noastre.
Autorii trebuie să se silească a căuta tot ce poate inspira soldaţilor sentimentele cele mai nobile. Nu trebuie să piardă din vedere că (sic!) cartea ce vor face este destinată pentru soldaţi, din care cea mai mare parte are prea puţină instrucţie şi mulţi deloc.
Trebuie să fie dar proprie pentru toate inteligenţele şi prin urmare, un stil simplu este de neapărată trebuinţă. Drept model se poate însemna concurenţilor episodul istoric Sobieschi şi plăieşii români (sln.ns.), descris de C. Negruzi şi Circulara din 1 noiembrie 1860 a domnului M. Kogălniceanu, atunci ministru din Năuntru către săteni.
Această lucrare va trebui să aibă materia cel puţin a unui volum în 12, imprimat cu Cicero şi gros de 150 pagini.
A doua lucrare va fi Istoria militară a României(sln.ns.). Această istorie va cuprinde cu amănuntul toate evenimentele militare ale istoriei noastre. Autorii vor insista mai cu seamă asupra epocilor lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, precum şi a acelora în care s-au organizat pentru întâia oară armate regulate.
Afară de acestea, autorii vor descrie, pe lângă istoria războaielor Principatelor, tot ce este indispensabil a se cunoaşte din istoria generală a ţărilor. Concurenţii nu trebuie să piardă din vedere că această carte este destinată mai cu seamă la instrucţia subofiţerilor; prin urmare, trebuie a se preciza bine faptele, a nu se dezvolta decât cele care au o adevărată importanţă în analele noastre şi să evite disgresiile politice, cu totul străine destinării acestei lucrări.
Pentru amândouă lucrările se vor admite la concurs operele imprimate şi manuscrise. Toate trebuie depuse la Ministerul de Război (Direcţia I, Divizia 1), înainte de 31 decembrie 1864”.
Prin Înaltul Decret nr. 380 din 17 martie 1867, în cadrul Administraţiei Centrale a Ministerului de Război, sub directa autoritate a acestuia, a luat fiinţă Depozitul General al Războiului, ca direcţie independentă. Acesta era format din Secţia I Harta României. Lucrări topografice interioare şi Secţia a II-a Lucrări istorice. Statistica militară şi lucrări regimentare. Şefii de secţie erau numiţi de domnitor, ceilalţi ofiţeri fiind numiţi de ministrul de Război5. Această structură a avut o existenţă efemeră, fiind desfiinţată prin Î.D. nr. 1163 din 11 august 1867.
Prin Înaltul Decret nr. 181 din 3 februarie 1870, regele Carol I a aprobat ,,Regulamentul relativ la serviciul ofiţerilor din corpul de stat major”, prin care s-a stabilit reînfiinţarea Depozitului de Război. Conform art. 68, Secţia a II-a Lucrări istorice şi statistica militară avea ca atribuţii ,,clasarea şi conservarea arhivelor privitoare la operaţii de război. Redactarea oricărei operaţii militare. Istoricul regimentelor de la crearea lor şi, în general, toate lucrările istorice. Adunarea tuturor documentelor necesare pentru istoria militară a României şi a puterilor străine. Lucrări şi opere publicate în străinătate. Conservarea bibliotecii şi arhivei Depozitului. Examinarea lucrărilor şi operelor militare publicate în România şi în străinătate”. Un regulament ulterior urma să stabilească în detaliu toate chestiunile care reglementau activitatea Depozitului.
…
Continuarea o găsiți în lucrarea ”Ghidul Arhivelor Militare Române” sau în istoricul scurt ”Serviciul Istoric al Armatei”
http://www.presamil.ro/ultimul_nr/index.html#14/z