84 de ani de la testarea unei mari invenţii româneşti

• Cabina catapultabilă este o versiune timpurie a scaunului ejectabil la avioanele supersonice

Astăzi (25 august – n.n.) se împlinesc 84 de ani de la testarea uneia dintre cele mai mari invenţii româneşti care a avut o contribuţie esenţială la securitatea aviaţiei mondiale. Cabina catapultabilă a aeronavei, este o versiune timpurie a scaunului ejectabil, brevetată la Paris în 1930, şi îi este atribuită românului Anastase Dragomir.

La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, mulţi entuziaşti ai aviaţiei erau preocupaţi de construirea avioanelor şi de pilotarea lor, însă tânărul Anastase Dragomir s-a numărat printre puţinii care şi-a îndreptat atenţia către una dintre problemele aviaţiei de la acea vreme – siguranţa pilotării. Pentru a avea mai multe informaţii despre ceea ce înseamnă dedesubturile construcţiei unui aparat de zbor, românul a plecat în Franţa, unde a lucrat la mai multe uzine de avioane şi unde şi-a perfecţionat propriul sistem pentru salvarea piloţilor şi a pasagerilor în caz de accidente.

La 3 noiembrie 1928, îşi înregistrează cererea de brevet „Nouveau systeme de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aerienne” (Nou sistem de montare al paraşutelor la aparate de locomoţie aeriană). Obţine, alături de un alt inventator român, Tănase Dobrescu, Brevetul nr. 678566 din 2 aprilie 1930 pentru „cabina catapultabilă”. Aceasta reprezenta „un nou sistem de paraşutare din aparatele de locomoţie aeriana, fiecare pasager având o paraşuta proprie care permite, în momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion, astfel încât paraşuta, împreuna cu pasagerul instalat pe scaun, sa treacă printr-o deschizătura a podelei”. Brevetul prevedea ca acest ansamblu de celula-paraşută sa aibă mai multe comenzi, manevrabile de către pilot, relatează Inteligenţa Românească.

Potrivit premiileinovatiei.ro, românul şi-a testat pentru prima dată invenţia la data de 25 august 1929 pe aeroportul Paris-Orly, din apropierea Paris-ului, organizând ulterior a o nouă testare pe aeroportul Băneasa, în octombrie 1929. În 1950, Anastase Dragomir a obţine un nou brevet pentru „celula paraşutata”, care consta în folosirea unui spătar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor. În 1959 înregistrează o nouă cerere, care avea ca obiect construirea unui avion de transport echipat cu cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor (brevet obţinut în 1960). Ideea romanului se va concretiza prin apariţia scaunul ejectabil la avioanele supersonice militare.

 De Ioana Raluca Ghioarcă