Buletin naval. Opțiuni pentru OPV-urile Forțelor Navale Române

Astăzi vom vorbi despre ceea ce, în esență, este o știre veche, reiau și citez dintr-un articol publicat de HotNews (aici):

„(…) Forțele Navale vor să contracteze construirea în România, pe termen foarte scurt, a două nave de patrulare (OPV – Offshore Patrol Vesel), au detaliat sursele HotNews.ro. OPV-urile, în general, sunt nave mai mici și ușoare, nu neapărat militare în concepție și sunt gândite mai mult pentru patrularea zonelor de litoral, fără a avea la bord sistemele și armamentul pe care România le-ar fi vrut, de exemplu, pe celebrele corvete. Totuși, conform surselor HotNews.ro, OPV-urile pe care România le-ar vrea construite în țară, ar urma de fapt să fie mai apropiate ca nave de corvete, din punct de vedere al sistemelor și armamentului de la bord. Cele două nave ar trebui să înlocuiască de urgență cele două corvete din clasa Tetal-I.”

Mai multe detalii despre clasificările navelor militare găsiți în acest articol intitulat sugestiv „Crucişătoare. Distrugătoare. Fregate. Corvete. OPV-uri (Offshore Patrol Vessel). Cine sunt ele si ce ar trebui să facă fiecare” din seria Nave celebre accesând acest link.

Forțele Navale Române încă mai operează și în sfânta zi de azi două corvete de clasă Tetal I, „Amiral Petre Bărbuneanu”, având număr de bordaj 260, construită şi intrată în serviciu în 1983, sau, conform Janes, construită începând cu 23 Mai 1981 şi intrată în serviciu în 4 Februarie 1983 şi “Viceamiral Eugen Roşca” având număr de bordaj 263, construită începând cu 1986 şi intrată în serviciu în 1987, sau, conform Janes, construită începând cu 11 Iulie 1985 şi intrată în serviciu începând cu 23 Aprilie 1987.

Un scurt calcul ne arată că Bărbuneanu are astăzi frumoasa vârstă de 41 de ani în timp ce mai „tinerica” Roșca are doar 37 de ani. Cele două nave au următoarele caracteristici tehnico-tactice, ca să vedem ce vrem să înlocuim cu noile „OPV-uri”:

• Deplasament standard: 1385 tone;
• Lungime x lăţime x pescaj: 92,42 x 11,41 x 3,16 (m);
• Propulsie: 4 x ALCO 16R 251 FMA, creditate cu 3285 CP fiecare, acționând patru elice, din care două cu pas fix şi două cu pas variabil. Cel mai probabil Tetal II le-a avut de la început iar la Tetal I au fost introduse după 1990 la pachet cu schimbarea reductoarelor inversoare, în aceeași configurație, două elice cu pas fix și 2 cu pas variabil;
• Viteza maximă: 24 Nd
• Surse energetice: 4 diesel – generatoare de curent electric alternativ MB 836 (unele surse creditează cele două nave Tetal I cu doar 3 diesel-generatoare);
• Echipaj: între 90 și 100 de oameni (41 soldati-gradati profesionisti, 1 subofiter, 34 maistri militari si 10 ofiteri);
• În prova şi în pupa, câte o turelă dublă AK-726 cu tunuri de 76 mm, capabile de maxim 120 de lovituri pe minut la 15 km distanță (conform altor surse vorbim de o cadență de maxim 90 de lovituri/minut);
• Tot în prova, două lansatoare de grenade reactive antisubmarin, RBU 2500 cu 16 tuburi, cu raza de 2500 m, încărcătură de luptă de 21 kg;
• 2 turele AK230, situate paralel pe suprastructura pupa, capabile de 500 de lovituri pe minut la o distanță de 4 km (conform altor surse, cadența ar fi de maxim 2000 de lovituri pe minut);
• 2 turele cu omniprezentele mitraliere de 14,5 mm;
• 2 x 2 tuburi lans-torpilă pentru torpile de 533 mm, având o rază de 25 km şi o viteză de 50 de Nd. Încărcătura de luptă are 300 de kg;
• 2 lansatoare de contramăsuri PK16 amplasate pe suprastructură deasupra torpilelor;
• Un radar de cercetare aeriană şi de suprafață în bandă F – Strut Curve, amplasat în vârful catargului;
• 2 radare de control al tirului în bandă H/I. Este vorba de un radar HawkScreech pentru turelele de 76 mm si de un radar Drum Tilt pentru cele de 30 mm;
• Un radar de navigație Nayada în bandă I;
• Sistem IFF;
• Sonar în chilă Hercules MG322, posibil si sonar imersat.

După cum sintetizam într-un articol mai vechi (disponibil aici), corveta de clasă Tetal I este asemănătoare tehnic unei nave sovietice construită în decada 1960-1970, cu artileria (AK-726 – 1963, AK-230 – 1959) și senzorii acelor vremuri (Strut Curve, radar de cercetare 2D – 1960, Hawk Screech – radar de control al focului pentru turela AK-726 – 1954, Drum Tilt – radar de control al focului pentru turelele AK-230 – 1961).

Cele două corvete nu au trecut niciodată printr-un proces de tip – „Mid Life Update” așa că, în esență, vorbim de două nave complet perimate din punct de vedere moral. Spun doar „moral” pentru că în ultimii ani s-au efectuat o serie de reparații de mai mare amploare menite mai degrabă să îmbunătățească condițiile de viață la bord decât să adauge vreo „capabilitate” ofensivă sau defensivă demnă de secolul în care trăim.

Conform planurilor inițiale, programul de înzestrare cu corvete (eșuat lamentabil) ar fi trebuit să inlocuiască cele patru unități de clasă Tetal I / Tetal II „unu la unu”. Nu este cazul, programul a fost anulat fără a pune nimic în loc.

Să revenim la articolul de pe HotNews.

„Totuși, România și-ar dori ca navele OPV-uri pe care să le cumpere să fie mai mult de atât, să aibă sisteme și armament mai degrabă la nivelul unor corvete, deși ele nu se vor numi corvete – un termen care a prins deja o conotație negativă în rândul oamenilor din sistem, spun pentru HotNews.ro surse apropiate situației.

Alte surse, din industrie, spun însă pentru HotNews.ro că dacă România va dori ca pe aceste OPV-uri să instaleze sisteme de rachete, navele din start vor trebui construite după alte standarde, să aibă alte ranforsări și alte elemente de echilibrare specifice navelor militare, astfel încât o platforma mai potrivită ar fi tot una militară de tip corvetă.

Pentru acest proiect însă MApN nu va acorda direct contractul unei companii, spun sursele HotNews.ro, ci va exista o procedură competitivă care se va desfășura accelerat. La o astfel de procedură de achiziție e mai mult decât clar că Damen Galați are prima șansă – este singurul constructor naval din țară și are un șantier în care chiar și-n prezent ridică nave militare pentru alte țări.

Singura diferență este că pe navă, indiferent care va fi ea, vor fi instalate sisteme americane: Combat Management System, sistem de rachete anti-navă, radare, sonare și alte tipuri de armament. Nu e clar însă dacă aceste nave vor avea sau nu pe ele și vreun tip de sistem de apărare antiaeriană cu rachete.

Alte informații din interior, neconfirmate însă de toate sursele HotNews.ro, spun că această achiziție de 2 nave OPV ar fi de fapt un prim pas, urmând că dacă programul se desfășoară rapid și e un succes, MApN ar putea să mai achiziționeze ulterior încă două nave similare, astfel încât să poată înlocui și celelalte două corvete vechi din clasa Tetal-II.”

Deci, ca să rezumăm, mai nou vrem o navă de tip „OPV – Offshore Patrol Vessel” (pe românește, navă de patrulare, mai apropiată din punct de vedere al caracteristicilor tehnico-tactice de o navă specifică Gărzii de Coastă) pentru că cel de corvetă a căpătat, pe bună dreptate, „conotații negative”. Dar, de fapt, noi tot o corvetă vrem, cel puțin din punct de vedere al armamentului și senzorilor care vor fi, indiferent de modelul ales, americane. Bineînțeles, pentru că ne grăbim, se va organiza o procedură competitivă care se va desfășura accelerat! Ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha (la nesfârșit).

Și spun asta pentru că de la articol a trecut fix un an și nu s-a mai auzit absolut nimic de această procedură competitivă care se va desfășura accelerat! Sau cel puțin, eu nu am mai auzit… Iar în acest timp relațiile dintre Damen și statul român s-au tot deteriorat astfel încât, cunoscând „sufletul” românului, am dubii serioase că ai noștri ca brazii ar mai folosi Damen în acest scop în ciuda faptului că sunt de departe cei mai capabili să implementeze rapid un astfel de program „urgent”. M-aș bucura foarte tare să greșesc…

Produsele Damen în cazul nostru concret sunt extrem de cunoscute. Eu am dubiile mele proprii și personale vis-a-vis de standardele folosite de cei de la Damen la clasa Sigma. Este clar că standardele europene sunt inferioare celor americane, aici avem exemplul fregatelor de clasă Constellation a căror comonalitate cu proiectul donator FREMM este în prezent de sub 20%… Am abordat acest subiect într-un articol mai vechi pe care vă recomand să-l recitiți, este disponibil aici.

Să luăm de pildă Damen Sigma 9113 care este promovată ca și corvetă și este construită în baza unui mix de standarde comerciale şi militare, cu o rezistenţă moderată la şoc, fiind mai degrabă o navă de patrulare cu capacităţi tehnico-tactice sporite decât o corvetă în adevăratul sens al termenului. Practic, cel mai probabil Sigma 9113 se pliază foarte bine pe cerințele enunțate. Ceea ce poate că ar fi ok dacă n-am avea un război la graniță…

Un alt exemplu despre ceea ce vreau să evidențiez, vizual, mai jos. Este vorba de o comparație Iver Huitfeldt vs. Type 31. (Stânga) pasaj într-o fregată din clasa Iver Huitfeldt despre care se spune că este construită după un mix de standarde comerciale și militare. (dreapta) Locația echivalentă într-un Type 31 prezentată în modelul CAD. Acest lucru demonstrează modul în care standardele mai ridicate de supraviețuire și redundanță ale Type 31 sporesc complexitatea (și prețul). Dar și șansele de supraviețuire în caz de avarii majore.

Revenind la cele prezentate în articolul de pe HotNews, este clar că Damen ar avea șanse foarte mari să câștige un astfel de contract.

O alternativa sunt și cei de la Vard care ar avea soluții pentru un astfel tip de navă. La Tulcea s-au construit cele trei nave de clasă Jan Mayen, dar integrarea finală s-a făcut în Norvegia. Cei de la Vard au un proiect interesant, Vard 7 125 NGOPV despre care puteți citi mai multe aici. Nici Vard 7 115 NGOPV nu este de lepădat… Info suplimentar aici. Bineînțeles, cei de la Vard pot lesne prelua și modele de navă din gama celor de la Fincantieri. Până la urmă, italienii vroiau să facă la Vard România corvetele de clasă Abu Dhabi dacă ar fi câștigat celebra licitație…

Ultima opțiune este reprezentată de cei de la Piriou care au deschis o subsidiară la Giurgiu. Aceștia construiesc și OPV-uri, unul dintre ele fiind modelul OPV 90 la care, dacă aruncați o privire, veți descoperi o siluetă familiară.

Littoral Combat Ship, sub-clasa Freedom

Și încet, încet, ajungem la opțiunea SH, atât de dragă nouă… Este vorba, bineînțeles, de celebra Littoral Combat Ship, sub-clasa Freedom, despre care am mai vorbit în numeroase ocazii.

În acest caz concret al OPV-urilor ce se vor a dota Forțele Navale Române, Freedom poate intra cumva pe ușa din dos, prin intermediul programului Excess Defense Articles / Foreign Military Sales. US Navy a scos în ultima vreme din serviciu mai multe nave ale clasei care, în acest moment au ca status: Stricken, Final Disposition Pending. Asta înseamnă că o navă militară este scoasă oficial din Registrul navelor militare al US Navy ceea ce constituie o etapă preliminară înaintea casării urmând ca nava să devină disponibilă pentru vânzare sau transfer către alte țări. Acest status este în acest moment aplicabil pentru USS Milwaukee (LCS 5) – 10,8 ani vechime, USS Detroit (LCS 7) – 9,9 ani vechime, USS Little Rock (LCS 9) – 9,2 ani vechime și USS Sioux City (LCS 11) – 8,7 ani vechime.

Vis-a-vis de clipul de mai sus, în principiu, în momentul în care valurile dezvoltă creste albe vorbim probabil de o mare de gradul 4 sau chiar 5 pe scara Beaufort (vezi aici ce înseamnă această scară), adică valuri de 1,5 până la 2,5 m.

Cele mai noi, LCS 9 și 11 au fost nave dedicate luptei la suprafață (după ce Marina SUA a decretat că fiecare navă urmează să execute un singur tip de misiune, lupta la suprafață sau lupta împotriva minelor marine după ce a renunța la modulul specific luptei antisubmarin).

LCS-urile sunt proiectate pentru o durata de viață de 25 de ani, ceea ce înseamnă că niciuna din navele de mai sus nu a ajuns nici măcar la jumătatea duratei prognozate de viață. Conform Raportului Departamentului Marinei publicat în aprilie 2022 (menționat mai jos), pagina 14, prețul unei nave de tip LCS pare să se situeze undeva între 480 și 535 de milioane USD (la nivelul lui 2022). Asta înseamnă aproximativ 429 – 478 milioane Euro pentru o unitate nou produsă. Cea mai bună ofertă din programul ratat al corvetelor era de 1,2 miliarde Euro pentru patru corvete Gowind 2500 și modernizarea celor două fregate T22R, fără armament care ar fi făcut obiectul unor contracte separate.

Problema transmisiei

Una din principalele probleme ale navelor din sub-clasa Freedom o constituie defectul de proiectare al transmisiilor construite de Renk AG, defect care împiedică navele să folosească întreaga putere dezvoltată de sistemul de propulsie de tip CODAG. Conform celor de la Breaking Defense, problema a fost rezolvată, transmisia fiind reproiectată de cei de la Renk AG, costul reparațiilor fiind de 8 până la 10 milioane USD / navă din care jumătate din sumă este suportată de Lockheed Martin conform înțelegerii cu US Navy. Un aspect interesant este că americanii aveau în vedere efectuarea reparațiilor și la navele care urmau a fi scoase din serviciu, sau fuseseră deja scoase din serviciu în vederea transferului lor către țări partenere interesate. Este foarte posibil ca LCS 11 să fi fost reparată deja înainte de a fi scoasă din serviciu. În cazul în care există un interes serios pentru achiziționarea LCS 9 și LCS 11, avem certitudinea că problema transmisiei poate fi rezolvată cât timp navele se află încă în SUA, prețul reparațiilor urmând a fi suportat de americani sau dedus din prețul celor două nave.

Problema costurilor de întreținere, operare și modernizare

O altă problemă vehiculată în spațiul public (probabil și în scopul de a convinge Congresul să accepte scoaterea din serviciu a unor nave extrem de tinere) a fost cea privind costurile generate de navele acestei clase. Conform unui raport neclasificat al Departamentului Marinei (poate fi lecturat integral accesând acest link), pagina 24, publicat în aprilie 2022, costurile anuale generate de o navă de tip LCS sunt de 69,4 milioane USD. Dar, ca de obicei, diavolul este întotdeauna în detalii. Astfel, această sumă reprezentând costuri anuale de operare, întreținere și modernizare continuă este compusă din:

• Unit-Level Manpower (costul forța de muncă per navă) – 11,4 milioane USD / an. Practic, vorbim de costul aferent echipajelor, US Navy folosind două echipaje pentru aceeași navă – Blue / Gold Crew.
• Unit Operations (costul aferent operării unei nave) – 7,8 milioane USD / an.
• Maintenance (întreținerea unei nave) – 24,9 milioane USD / an. Un aspect demn de menționat aici este că întreținerea este asigurată de contractor – Lockheed Martin, fiind astfel mult mai scumpă decât întreținerea asigurată de echipaj și de arsenalele US Navy.
• Sustaining Support (nu mi-e foarte clar aici, Alex?) – 4,9 milioane USD / an.
• Continued System Improvements (modernizări continue ale sistemelor, ceva ce la noi se întâmplă din an în paște) – 15,7 milioane USD / an.
• Indirect Support (suport indirect, nici aici nu mi-e foarte clar, Alex?) – 4,7 milioane USD / an.

Practic, această sumă poate fi redusă simțitor prin transferul întreținerii navelor de la contractor la marină și prin implementarea programului de modernizare și îmbunătățire a sistemelor navelor – Lethality and Survivability (L&S), în șantierele americane înaintea livrării lor.

Ce presupune programul Lethality and Survivability (L&S)

Reprezentantul Lockheed Martin, DePietro a declarat la SNA 2019 că programul L&S include integrarea și instalarea rachetei Naval Strike Missile (NSM), îmbunătățirea sistemelor de război electronic prin instalarea AN/SLQ-32(V)7 SEWIP, sistemul de lansare a contramăsurilor de tip Nulka MK 53, îmbunătățiri la tunul de 57 mm prin instalarea sistemului de control al focului Mk 48 Mod II și multe altele, precum și trecerea navelor din sub-clasa Independence la sistemul centralizat de conducere a luptei bazat pe Aegis – COMBATSS-21 pe care sub-clasa Freedom îl utilizează deja. Acest program include efortul de proiectare și dezvoltare necesar pentru a sprijini introducerea și desfășurarea unei linii de bază Flight 0+ (LCS 3/4 și următoarele) cu încorporarea lecțiilor învățate din proiectarea și construcția USS Freedom (LCS 1) și USS Independence(LCS 2).

Rămâne de văzut dacă, în cazul în care se va decide să achiziționeze LCS, România va primi acces la SEWIP și la Nulka dar rămâne opțiunea Terma, instalată pe cele două fregate T22R. 

Clipul de mai jos ne demonstrează una din cele mai eficiente soluții împotriva ambarcațiunilor fără echipaj kamikaze care au redus la tăcere flota rusă a Mării Negre.

DePietro a mai vorbit cu cei de la Naval News și de instalarea unui lansator vertical de tip Mk-41 VLS cu opt celule în locul unuia din tunurile de 30mm ce fac parte din configurația de luptă la suprafață îmbunătățind simțitor capacitățile de luptă antiaeriană prin accesul la racheta cu rază medie de acțiune Evolved Sea Sparrow Missile. Probabil că în locul Mk-41 VLS poate fi instalat un sistem Mk-56 VLS al cărui cost este ceva mai redus.

Problema supraviețuirii în luptă. Adică soliditatea și nescufundabilitatea

Un alt argument des invocat de marina SUA în vederea retragerii premature a LCS-urilor a fost cel al capacității acestui tip de navă de a lupta într-un mediu puternic contestat. Ca să înțelegem, navele flotei americane sunt încadrate în 3 clase din punct de vedere al capacității de a supraviețui în caz de avarii majore.

Potrivit Normelor 9070.1A ale Marinei SUA, la proiectarea navelor de suprafață ale Marinei SUA sunt luate în considerare trei clase/standarde de supraviețuire: Nivelul 1 (scăzut); Nivelul 2 (moderat); și Nivelul 3 (ridicat). Portavioanele, crucișătoarele și distrugătoarele sunt proiectate la Nivelul 3. Navele de război amfibii și unele nave de reaprovizionare sunt proiectate la Nivelul 2. Ambele versiuni ale LCS, Freedom și Independence, nave de luptă împotriva minelor (dragoare sau vânătoare de mine), nave de patrulare (aici s-ar încadra și OPV-urile noastre) și nave de sprijin sunt proiectate la Nivelul 1. De aici lipsesc fregatele care nici ele nu se incadrează la Nivelul 3, sunt de Nivel 2. Și mai există navele Marinei SUA care sunt construite la standarde comerciale. 

Un raport al Pentagonului din 2012 ne spune că LCS-urile sunt încadrate de Marina SUA la Nivelul 1+. Conform raportului citat, „nu se așteaptă ca LCS să-și mențină capacitatea de luptă și de a-și îndeplini misiunea după ce primește o lovitură semnificativă” dar, „marina SUA a decis să proiecteze LCS la ceea ce numește un standard de supraviețuire de Nivel 1+, care este mai mare decât standardul de Nivel 1 la care au fost proiectate navele actuale de patrulare și navele de luptă împotriva minelor, dar mai mic decât standardul de Nivel 2 la care au fost proiectate fregatele actuale din clasa Oliver Hazard Perry (FFG-7).”

Acest subiect este luat foarte în serios de americani, dovadă clipul de mai jos.

Însă aici trebuie să ținem cont de faptul că Marina SUA are standarde superioare de supraviețuire marinelor europene continentale. Exemplul de mai sus cu adaptarea FREMM la cerințele de supraviețuire ale Marinei SUA este elocvent.

Vorbim despre date clasificate acum, dar aș putea paria că Nivelul 1+ al Marinei SUA este peste orice corvetă / fregată de clasă Sigma, Gowind sau AbuDhabi, poate chiar la paritate cu cel al fregatelor europene așa cum este FREMM de exemplu.

Acestea fiind spuse, închei prin a cugeta că, uneori, ceea ce nu e bun pentru unii poate fi bun pentru alții și vă las în compania USS Marinette (Little Crappy Ship 25).

P.S. În clipul de mai sus se vorbește la un moment dat de vibrațiile generate de navă și sunt trecute în revistă măsurile luate pentru amortizarea lor. Vibrațiile generate de nava în sine prezintă importanță în lupta antisubmarin. Americanii nu au prevăzut navele de tip LCS cu un sonar ambarcat încă de la început fiind avută în vedere soluția unui sonar tractat cu adâncime variabilă, mai puțin afectat de zgomotele generate de navă. Chiar dacă americanii au renunțat la modulul de luptă antisubmarin, LCS-urile prezintă avantajul de a putea opera un elicopter antisubmarin iar imensul spațiu de sub helipad poate primi în continuare un sonar tractat.