Daca US Air Forces a anuntat ca programul pentru viitorul avion de generatia a VI-a a fost un pic cam pus de-o parte (NGAD), cei de la US Navy merg inainte cu programul lor pentru aparatul de genertia a VI-a – F/A-XX.
In acest moment, flota de aeronave a US Navy este compusa din F/A-18 Super Hornet si E/A-18 Growler plus cele 273 de F 35C comandate, insa Super Hornetul trebuie si el inlocuit.
Asa ca pe 2 octombrie, comanda US Navy a anuntat ca este pregatita sa-si aleaga constructorul pentru programul F/A-XX astfel incat in urmatoarea decada avionul sa devina operational.
Trei companii au depus oferte pana acum (si cam astea-s toate): Lockheed-Martin, Boeing si Northrop Grumman, dar sunt probleme cu Congresul care are intentia de a reduce fondurile pentru F/A-XX in ideea de a construi mai multe submarine Virginia-class din 2025. Pentru ca se pare ca chestiunea mai arzatoare este la capitolul submarine de atac si mai putin la viitorul F/A-XX.
Practic se doreste ca din 2025 sa fie construite cate doua submarine pe an ceea ce ar duce la reducerea bugetului pentru viitorul avion cu 400 de milioane de dolari pe an. O astfel de reducere ar face imposibil ca US Navy sa aiba avionul in perioada 2033-2037.
Acum trebuie sa ne aducem aminte ca US Navy desi cumpara in continuare F/A-18 Super Hornet E/F de la Boieng n-o face chiar de buna voie, Congresul le-a cam bagat pe gat achizitia, cel mai probabil sa nu ramana Boeing fara comenzi. Asadar Super Hornetul nu mai este motiv de bucurie pentru marina americana.
Pe de alta parte, marinarii Varului Sam s-au simtit trasi rau pe sfoara in programul JSF, US Navy fiind fericita posesoare a doua dintre variantele avionului, chiar cele cu problemele cele mai serioase si cu procentul cel mai scazut de disponibilitate la zbor: F 35B – pentru navele de asalt ale Corpului Infanteriei Marine si F-35C pentru portavioanele sale.
Din motive cunoscute sau mai putin cunoscute, US Navy s-a considerat pacalita de US Air Forces care s-a ales cu cea mai buna varianta – F 35A si care si-a dezvoltat F 35 cum a vrut ea, lasand marina de caruta. Pretul cu operarea, intarzierile in program si probabil si alte lucruri au facut ca pentru generatia a VI-a US Navy sa-si dezvolte singura viitorul aparat, desi acesta va avea in comun cu NGADul US Air Forces ceva tehnologii, DAR, Marina hotareste ce si cum. Asta daca-i da Congresul bani…
In linii mari viitorul F/A-XX va dispune de o raza mai mare si o viteza superioara F/A-18 Super Hornet si va avea, evident, o tehnologie foarte superioara. Acum bataia pestelui ramane ca Congresul sa fac rost de bani pentru ca programul sa merga inainte, concomitent cu construirea in ritm alert a submarinelor de atac Virginia.
Daca ar fi sa ne dam cu opinia asupra companiei care ar trebui sa castige contractul cu Marina Americana, votul merge clar catre Northrop Grumman. Lockheed-Martin si-a aratat limitarile in programul JSF: depasiri monstruoase de costuri, avioanele nu sunt cum ar trebui sa fie, costuri mari cu intretinerea, iar in cazul F-35B/C lucrurile stau chiar rau mai ales daca tinem seama de procentul de disponibilitate al flotei.
Boeing nu cred ca mai are nevoie de prezentare, o companie emblematica care s- dus pe apa sambatei cand a inceput sa fie condusa de ageami si avocati de pe Wall Streat. Dezastru dupa dezastru, 737MAX, 777X, KC-46 Pegasus.
Asadar, Northrop Grumman ar trebui sa aiba si ea posibilitatea sa arata ce stie sa faca.
GeorgeGMT
Fara suparare pentru cele doua mari companii, dar NG si al sau YF 23 Black Widow a fost superb si peste competitie. Dar asa se intampla cand lobby-ul din congres isi face treaba.Castiga cine trebuie….
Poate de data asta, poate…..
Politica de protecție și lobizm a măcinat Boieng din nauntru. Personal nu cred NGAD este definitiv uitat. Americanii sau cam ars cu F 22. O fi cel mai feroce prădător dar la cost eficienta nu poate face fata la F 15. Și dacă F22 costa cat doua F15 dar nu poate că două F 15. Atunci la ce bun.
Dronele schimba multe. Programul Loyal Wingman crează o gama de drone care poate să înlocuiască avioanele pilotate la 90% din misiuni.
Face cat doua f35, aproape. 🙂
De fapt costul pentru proiectare și construire a unui F 22 se apropie de 400 mil. USD iar costul uscat doar pe un aparat fara mentinanta fara pregătirea personalului și pilotului e de 183 mil. Iar F 35A uscat costa cam 82 mil. USD.
Asta i ca s au produs putine si se imparte
costul prototipelor in linia de productie.
Daca faceau mai multe se mai ieftinea.
Navy e clar că merge înainte.
Pune tot felul de drăcovenii pe F 18 Super Hornet.
https://www.rid.it/shownews/6846/la-difesa-aerea-della-us-navy-fa-un-passo-avanti
Nemaivăzut in istoria aviației navale.
Au încărcat pe Hornetul asta rachete AA cu bătaie de peste 400 km .
Adică mai mare bătaia decât au reușit rusnacii și chinezii sa producă.
Bine , in poza avionul e cu ” scule” inerte. Dar e clar că se mișcă rapid in domeniu luptei AA.
Basca pe același avion un IRST generația 2 și un fel de Sniper mai modern , mai băgăreț și mai ” văzător” .
Până vine înlocuitorul F 18, actualii vor fi calul de bătaie a marinei USA.
Și remarcați , nu se lasă F 35 singur . Va fi mereu cu alți frați la cafteala.
Alături de F 22 ( sau înlocuitorul lui) , alaturi de F16, F15.
In cazul marinei , mereu alaturi de F18 sau înlocuitorul acestuia.
Aviz celor care cred că România se poate apăra exclusiv cu F 35.
Țările ” din prima linie” , ca Polonia, RFG, Italia, Anglia vor avea mereu un mix de aparate. F35 + alt multirol Supersonic capabil de dogfight cu Su 27 și derivatele lui.
Pentru a folosi F 35 pe deplin avem nevoie de AWKS sau E3 Howkaye.
Nu neaparat. F35 stie si el ceva😉
Nici un război nu seamănă cu altul.
Cine si-ar fi închipuit ca un război Rusia Ucraina s-ar transforma în unul de uzura si în care cantitatea contează.
Un război China SUA peste Pacific, de acum în 10 ani ar putea sa fie ciudat rău. Un război în care ambele părți sa folosească avioane „invizibile” pe care rachete din categoria,AMRAAM sa nu poată face prinderea țintei. Caz în care F-35 devine brusc depășit, pentru ca are probleme de manevrabilitate. Iar americanii sunt oarecum conștienți de asta. Deci, interesant pentru ce vor opta US Navy and Co.
Nu cred în repartiția proiectului către o anume companie. Mai ales ca acea companie nu a făcut nici un avion nou de 35 de ani. Deci capabilitatea de proiectare nu-i.
Air-launched SM-6 Spotted Again on U.S. Navy F/A-18 Super Hornet
https://www.navalnews.com/naval-news/2024/06/air-launched-sm-6-spotted-again-on-f-a-18-super-hornet/
Raytheon: AMRAAM and JATM Missiles ‘Complementary’ for Future Force Mix
JATM will “address the advanced threat, all the countermeasures, the electronic countermeasures that the threats will employ against us. It has exquisite capability against that,” added Norman. Meanwhile, the latest AMRAAM has shown “phenomenal performance” in all those measures during testing with the Air Force.
“Look at AMRAAM as your capacity weapon. … It’s the affordable” weapon, said Norman. JATM, on the other hand, will be the “kick-the-door-down, very expensive weapon.” AMRAAM will be the “capacity weapon, I think, for the foreseeable future,” he said.
https://www.airandspaceforces.com/raytheon-amraam-jatm-complementary/
Decizia Forțelor Aeriene Americane de a suspenda programul NGAD (Next Generation Air Dominance) este un subiect complex, cu multiple implicații. Deși anunțul oficial a invocat preocupări legate de costuri și adaptarea la amenințările emergente, realitatea este probabil mult mai nuanțată.
Iată câteva dintre motivele posibile:
Costuri exorbitante: Programele de dezvoltare a avioanelor de luptă de ultimă generație sunt notoriu costisitoare. NGAD nu făcea excepție, iar costurile estimate au depășit rapid așteptările inițiale. Într-un context bugetar tensionat, această creștere a costurilor a devenit o povară prea mare pentru Forțele Aeriene.
Schimbări în peisajul strategic: Amenințările la adresa securității naționale a SUA s-au diversificat și au devenit mai complexe. Accentul s-a mutat de la confruntările aer-aer la războiul hibrid și la amenințările din domeniul cibernetic. În acest context, eficiența unui avion de luptă de generația a VI-a, optimizat pentru lupta aeriană, a fost pusă sub semnul întrebării.
Tehnologii emergente: Ritmul rapid al evoluției tehnologice a făcut ca unele dintre specificațiile inițiale ale NGAD să devină depășite încă de la începutul programului. Apariția unor noi tehnologii, precum inteligența artificială, senzorii cuantici și armele energetice direcționate, a deschis noi perspective pentru dezvoltarea viitoarelor sisteme de luptă.
Nevoia de flexibilitate: Forțele Aeriene au realizat că au nevoie de o abordare mai flexibilă și mai adaptabilă pentru a face față provocărilor viitorului. Un program atât de ambițios și de costisitor ca NGAD ar fi putut limita opțiunile de dezvoltare viitoare.
Concurența din partea Marinei: În timp ce Forțele Aeriene își reevaluau programul NGAD, Marina SUA a continuat să investească în dezvoltarea propriului avion de luptă de generația a VI-a. Această competiție internă a creat o presiune suplimentară asupra programului NGAD.
Este important de menționat că decizia de a suspenda programul NGAD nu înseamnă neapărat abandonarea conceptului de avion de luptă de generația a VI-a. Forțele Aeriene vor continua să investească în cercetare și dezvoltare pentru a identifica tehnologiile care vor sta la baza viitoarelor sisteme de luptă. Este posibil ca, în viitor, să vedem un nou program, cu obiective mai modeste și cu o abordare mai flexibilă.
În concluzie, motivele pentru care US Air Force a renunțat la NGAD sunt complexe și interconectate. O combinație de factori, inclusiv costuri excesive, schimbări în peisajul strategic și evoluția tehnologică, a dus la această decizie dificilă. Cu toate acestea, este important să privim această decizie ca pe o pauză strategică, mai degrabă decât ca pe un abandon definitiv al conceptului de avion de luptă de generația a VI-a.