26 iunie – Ziua drapelului național al României
Şi-a învins propriul handicap, iar acum vrea să revină pe front, în deşertul care a fost la un pas să îi fure viaţa. Declarat erou naţional după ce s-a întors să îşi salveze proprii camarzi de sub focurile inamice, căpitanul Laurenţiu Şerban şi-a pierdut un picior. A luptat până la final alături de medici şi a învins. Un război dificil, cu totul diferit faţă de cel de pe front. Un război care continuă şi în momentul de faţă, dar cu alte arme. Acum Laurenţiu Şerban s-a întors în elita armatei române, Forţele pentru Operaţiuni Speciale. Şi chiar dacă se antrenează cot la cot alături de colegii lui, legea din România nu îi permite să participe în operaţiuni de luptă reale. Iată povestea unui erou care încearcă să învingă un sistem ce se arată a fi mai slab decât el.
„Trebuie să poţi, am arătat că se poate”. Sunt gândurile care i-au ghidat viaţa după ce a fost la un pas să şi-o piardă. Cuvinte care i-au dat putere să lupte atunci când frontul din Afganistan a fost la un pas să-l învingă. La nouă ani de la atacul insurgent din Afganistan îl întâlnim pe căpitanul Laurenţiu Şerban alături de cei pe care de fapt nu i-a părăsit niciodată, camarazii lui din Forţele pentru Operaţiuni Speciale. Alături de cel mai bine antrenaţi soldaţi din armata română, Laurenţiu Şerban ia parte la exerciţiul de asalt asupra unei unităţi inamice. Aleargă, îşi acoperă colegii şi ţine pasul cu ei în cele mai grele situaţii. Proteza care îi înlocuieşte jumătate din piciorul drept face acum parte din el. Efortul este mai mare, dar militarul nu lasă să se vadă asta. „Am avut voința să trec peste, eu mă port normal”, spune Laurenţiu Şerban. „Ne dă putere în momentul în care îl vedem, ne îmbărbătează situația lui”, spune un coleg al militarului.
În 2006, viaţa i-a dat un test greu pe atunci subofiţerului Laurenţiu Şerban. Avea 26 de ani. Lupta în Afganistan şi ieşise în ultima lui misiune înainte de întoarcerea acasă.
„Unul dintre vehicule a fost aruncat în aer de peste 20 de kilograme de explozibil. Am intrat să îmi salvez colegii, moment în care am fost rănit foarte grav”, povestește el.
Următoarele patru luni au fost un adevărat maraton de supravieţuire, petrecut într-un spital militar din Germania. Laurenţiu şi-a pierdut piciorul drept. După 13 operaţii a continuat să lupte, doar fusese antrenat pentru asta!
În 2011, se întorcea în Afganistan. Ca ofiţer de stat major însă, la munca de coordonare a misiunilor din teren. Nu a fost mulţumit cu asta, aşa că a continuat să se antreneze. Proteza performantă primită de la americani i-a permis asta.
„Vreau să mă întorc alături de ei, să lupt. Contează mult asta”, spune Laurenţiu Şerban.
Armata l-a păstrat în rândurile ei pe căpitanul Şerban, iar familia l-a încurajat să vrea mai mult. Să îşi dorească întoarcerea pe front. Căpitanul luptă cot la cot alături de colegii lui în poligon. Legislativ, însă, handicapul persistă. Şi asta pentru că legea din România spune că oricine vrea să se întoarcă în teatrul de război trebuie să fie declarat apt din punct de vedere medical. Imposibil pentru Laurenţiu Şerban, a cărui proteză, care l-a ajutat să revină, îi frânează pentru moment visul.
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Reportaj/REPORTAJ+Eroul+din+linia+intai+A+fost+ranit+grav+in+Afganistan+d
Respect capitanului Laurentiu Serban! Povestea lui e o lectie pentru noi toti!
Nu inteleg de ce trebuie formulat regulamentul dupa tot felul de factori arbitrari. Daca omul poate sa-si faca treaba foarte bine si cu proteza (probabil chiar mai bine decat 99% dintre cei care nu au proteze), lasa-l in pace. Poate sa isi indeplineasca misiunea? Daca da, chiar nu conteaza daca o indeplineste cu un picior de carne sau unul de metal. O ineptie de acelasi gen e si in cazul ochelarilor.
Să ne amintim de Douglas Bader…
Sau de Gheorghe Bănciulescu
Daca nu aparea in Romania cartea „Bader, invingatorul cerului”, putini auzeau de acest pilot. Insa si noi l-am avut pe Gheorghe Banciulescu http://www.ziare.com/cultura/documentar/romani-de-legenda-primul-pilot-din-lume-care-a-zburat-cu-picioarele-amputate-1139452 (despre care putini au auzit), rusii l-au avut pe Alexey Maaresyev https://en.wikipedia.org/wiki/Alexey_Maresyev (si despre el am citit o carte da inainte de ’89. Despre straini s-au scris carti publicate si inainte de ’89, despre ai nostrii pauza. Inclusiv dupa ’89, desi am in colectie multe carti cu si despre aviatia Romana, scrisa de civili sau militari.
Respect domnule capitan, exemplul dvs de tarie, caracter, umanitate si loialitate este apanajul celor ce cu-adevarat se pot numi OAMENI! Restul putem doar privi, admira,invidia, si-asta fiindca putini vom fi in stare s-atingem perfectiunea dvs ca om, si militar pe deasupra, in randul celor putini dar bravi, FOS.
@Bai politruci, bagati-va legea aceea undeva, lasati „Vulturul” sa zboare, nu-i taiati aripile!
Lasati sentimentalismele
Tipul este de foarte isprava si merita tot respectul insa regulamentul este corect, pt lupta n-are ce sa mai caute acolo
Antrenamentul e una, infiltrat in liniile inamice cu zeci de kile in spinare la 40 de grade celsius e alta
Veriga mai slaba din echipa le pune viata in pericol celorlalti, el niciodata nu va mai alerga la fel de bine precum colegii lui, nu va mai inota la fel de bine, nu se va mai catzara la fel de bine etc
Tot ce face face cu un efort in plus fatza de colegi si cum astia din FOS ajung in situatii in care ajung la limita fizica a unui om apt, normal, foarte bine antrenat si cu toate membrele, nu stii cum se va descurca el atunci cand cei aptzi isi dau duhul de epuizare
Si nici nu este normal sa-l lasi sa ajunga intr-o situatie din aia in conditia in care este acuma, in conditiile in care tu stii clar ca poate avea probleme
Ca are vointa, are vointa, insa nu este un motiv sa se sinucida de epuizare datorita efortului suplimentar
Acum a couple of years au murit vreo trei perfect sanatosi cu ranitele in spinare pe munte la Brecon Beacons
Erau la probele de admitere pt SAS pe munte, a fost un val de caldura, aia cu zeci de kile in spinare, epuizati, recruiterii latrau la ei about ‘do or die attitude’
Vointa cat muntele insa organizmul cedeaza, inimioarele saracele au facut poc poc poc…
In plus omul depinde de o bucata de metal cu articulatii, care se poate si bloca, rupe, defecta in misiune, nu stiu daca pe proteza aia scrie „proteza pt operatorii cu handicap din fortzele de operatzii speciale” – nu cred ca s-a inventat asa ceva
Are deja parte de intelegere si recunostinta si i se face deja un favor ca il pastreaza ca ofiter activ printre colegii lui, il lasa sa se antreneze cu ei, il folosesc in statul major, nu l-au alungat dintre ei
Ar mai fi bun de folosit si ca instructor
Americanii probabil l-ar fi trimis scurt si fara comentarii acasa cu o tinichea aurita pe piept ca sa-si bea mintile intr-un fotoliu pe o pensie probabil nu foarte colosala
Daca ar fi fost invalid inainte sa fie in FOS si ar fi mers la admitere in FOS nici nu s-ar fi uitat la el fix de la poarta unitatii, indiferent cat de bine ar fi alergat, s-ar fi catzarat sau inotat cu proteza nu l-ar fi luat in considerare
Asta nu tzine de calitatile lui de om ci de realitatea cruda
FOS este o chestie la limita si operatorul trebuie sa fie perfect sanatos si asta e, altii sunt respinsi pt chestii minore
Nu inteleg nici macar de ce tzine mortzis sa mai faca asta, vrea sa demonstreze ce, ca nu s-a schimbat nimic, din pacate s-a schimbat …
Crud, dar adevarat. Oricum oameni ca acest domn ma fac sa uit de tiganii din Spania, manele si parlamentari hoti. A facut mai mult pentru tara decat realizeaza, deja nu mai este vorba doar de armata, ci de calitatea oamenilor de aici. Si mai importanta decat imaginea noastra in afara, este imaginea noastra aici. Sper sa dispara vorba „numai la noi se poate asa ceva”, cam multa autoflagelare in prea putin timp. Deh, o fi reculul de dupa marile realizari din care am iesit in’89, cand toate minusurile au iesit la lumina zilei „with a vengeance”
respect omului pt ce a facut si face. si ffff frumos si impresionant ca i s-a dat munca (de oricare)… poate inca avem o sansa…
@ GSG9
„Nu inteleg nici macar de ce tzine mortzis sa mai faca asta, vrea sa demonstreze ce, ca nu s-a schimbat nimic, din pacate s-a schimbat …”
Pentru el ca si pt oricare alt Om in situatia sa, dpd vedere psihic este o chestie pozitiva care-i mai alinta suferinta… Oricum, si asa cu starea fizica pe care o are, Omu` asta ar fi mult mai letal decat orice pluton de hipsteri luati pe sus (in caz de paruiala) si trimisi sa dea pept cu rusu` printre dealurile Dobrojei 🙂 Da-i un Barrett M107 pe mana plus o pozitie excelenta de tragere si garantat va trimite la IML mai multi ivani decat tot plutonu` mai sus amintit.
Pe parte de catarare nu-i chiar un mare handicap pt anumite trasee; dimpotriva, poate fi chiar si-un avantaj pe zonele acoperite de gheata, pt ca isi poate fixa mai bine coltarii. Spre ex, exista un nene – Mark Inglis – care, cu ambele picioare amputate de la genunchi in jos, a urcat Everestu 🙂
„este o chestie pozitiva care-i mai alinta suferinta”
dimpotriva, faptul ca-si doreste sa lupte si nu este lasat (dpmdv decizie corecta si am adus argumente la cat ma duce pe mine mintea) ai creeaza suferintza
in adancul lui omul a ramas frustrat, este perfect normal, cine nu ar face-o, altii si-ar pierde mintile, omul a pierdut ceva, piciorul, si odata cu el egalitatea cu colegii, oricat se agita inegalitatea datorata handicapului fizic si frustrarea vor ramane, ca asta e, laif sacs
ca e letal, o fi letal, insa nu mai e de misiuni decat daca or da rusii buluc incoa, atunci intr-adevar nu mai conteaza, ca aduni toti mosii de pe scara blocului si-i trimiti cu sabia in mana sa strige „Uraaaaaaaaa”
ar trebui sa se resemneze si sa se bucure de ce are pt ca inca are destule: de antrenamentele cu colegii, de catzarare, de colegii din statul major, de plimbarea cu statul major in ASTAN, de familie
ar putea fi un excelent instructor and so on
imi pare sincer rau pt el insa altii au patit-o si mai rau, ca omul acela mutilat de razboi in carucior ramas fara o mana si ambele picioare
Un comentariu de gsg9 care nu e la misto, ci foarte obiectiv, sunt de acord 99% cu ce a scris. 🙂
@gsg9
Deci la noi soldatii nu pot lupta cu proteze, dar in armata americana se poate, eh?
Asa cum proteza se poate rupe, si piciorul poate sa aiba aceeasi soarta.
El participand la exercitii si fiind apt din punct de vedere fizic, atunci ar trebui sa aiba unda verde sa se poata duca si in teatrul de operatii din Afghanistan.
Nu are un picior bionic sau reparat ca in starship troopers. Daca risca sa incurce pe cei din echipa, mai bine il lasi acasa.
Si chiar daca el personal ar fi 100% capabil sa execute misiunile, ar crea un precedent periculos.
gsg9
Nu-s sentimentalisme cat mai degraba un omagiu pentru a arata din ce aluat sunt facuti acesti oameni.
In rest sunt de acord cu tot ce ai spus.
Si am si eu un „of”, cred ca cei din FOS ar trebui sa fie ceva „mai misteriosi” in privinta aparitiilor media, prea am inceput sa ne tragem de sireturi cu ei, de la o vreme sunt pe post de „main attraction” pe la diferite evenimente expozitionale, BIASuri si BOBASuri alte marafeturi. Ma uitam cu ceva timp in urma la un antrenament pe una din fregate si apoi pe un DDG american venit pe aici si erau in poza cu fetele descoperite (nu toti, unii aveau „ochelari” 😛 ), iar vreo cateva luni mai tarziu ii vedeam din nou in alte ipostaze/fotografii cu fetele acoperite de o banda neagra! 🙂
„Lol, uite-l pe SB si pe AM si pe paluga de AZ (purta acelasi echipament)! …”
https://www.youtube.com/watch?v=yf0R7n02owM
la faza cu Ranger School m-a pufnit si pe mine rasul
https://www.youtube.com/watch?v=1XlH7as17tc
gsg9
26 iunie 2015 at 11:17
De acord cu tine dar, sunt altii apti perfect sa lupte in linia intai si acolo psihicul lor se prabuseste. Acum n-a , nu stiu daca au fost doar povesti sau fapte reale, in cartile lui Sven Hassel spunea de un anume locotenent Frick fara o mana care isi conducea oamenii in luptele din prima linie. Cred ca sunt oameni nascuti sa fie soldati si nu cred ca-i corect sa fie lasat acasa sa avem inca un erou cu creierii zburati ca i s-a refuzat sansa sa fie, din romantism ori vise ori nu stiu ce, considerat util in ceea ce si-a dorit sa fie. Omul e un exemplu de vointa chiar daca dusa dincolo de limitele intelegerii. Cu oameni ca acesta putem da exemple de barbatie si patriotism si nu prin discursuri goale de continut. Poate sunt eu tampit dar cred ca ce-a mai buna medalie pentru el nu ar valora cat recunoasterea ca inca e util.
Off topic, azi este ziua Drapelului National
https://www.youtube.com/watch?v=FsoMcs7JDMg&feature=youtu.be
„Daca renunti la lupta n-ai ce sa mai astepti
Nimica nu se face-n pozitie de drepti”
http://www.ziare.com/europa/moldova/chisinaul-ocupat-de-coloana-a-5-a-a-moscovei-duminica-marea-batalie-interviu-1370204
Asa persoane ar trebui puse la ministerul apararii.
Catalin
26 iunie 2015 at 14:01
Nu delira! Acolo trebuie buni gospodari nu eroi de linia intai…. Fiecare cu locul sau in societate.
Si de unde stii ca nu e…”gospodar”?
Razvan Mihaeanu
27 iunie 2015 at 8:40
N-ar simtii nici-un fel de adrenalina intocmind rapoarte si stampiland hartii. Omul e un vanator , vrea trancanul in mana si scalpul dusmanului la brau. Uita-te la rata de sinucideri a celor din SAS! Lasati la vatra, nu-si mai gasesc rostul pe lume… pare ca lumea nu-i vrea in randul ei dar, de fapt, ei nu se pot adapta unei vieti normale. In 6 luni si-ar imprastia creierii pe pereti.
offtopic
vreau sa va intreb ceva…. AG-9 are un calibru de 73mm, corect si o raza normala de lupta 800m-1000m
ce grosime de blindaj sparge?
de ce nu se abordeaza un calibru mai mare, de 82mm sa de 100mm?
Ma refer strict la PROSDUSE ROMANESTI (nu la ce produc altii)
Romania a cumparat de la URSS licenta RPG-7 si RPG-9 dar nu a cumparat licenta tunurilor de calibru mai mare: TUN FARA RECUL B-10 (cal 82mm) si B-11 (cal107mm)
Tunuri de aveau o putere de spargere mult mai mare, mai ales la noile pulberi ptr proiectilele reactive.
………………………………………………………
Avantajul unui sistem AG-9, sau a unui urmas ROMANESC de calibru mai mare este greutatea redusa a acestuia (sub 100-120kg) in comparatie cu tunul A.T. 100mm – Md. 1977.
deci putem vorbi de VANATORI DE TANCURI de dimensiuni fff mici.
(AG-9 eru montate pe Automobile ARO) aceste sisteme pot fi montate pe masini HAMWEE, ATAB-79 sau chiar pe tancuri (ca si tun secundar-actiionat de comandant)
………………………………………………………..
RACHETELE A.T. – gen SPYKE sau TOW isi are locul ei in cadrul unitatilor de infanterie DAR MULT MAI SCUMPE
TUNURILE FARA RECUL – pot fi o solutie fff ieftina pentru o armata cu buget redus. cum e Romania. Si are o raza de actiune destul de buna >800metri. – PRETUL ESTE MULT MAI REDUS DECAT AL RACHETELOR
…………………………………………
EU AM VORBIT MAI SUS DE PRODUSE
MADE IN ROMANIA!
si ma refeream la o dezvoltare a tunului AG-9 de catre ROMANIA
Chipp , de ce nu cauti tu insuti pe site-urile producatorilor romani ?
http://carfil.ro/
http://carfil.ro/wp-content/uploads/2011/CARFIL_Products_catalogue.pdf
http://www.ummija.ro/
http://www.ummija.ro/iproduse_speciale.htm
Iar inlocuitorul lui AG-7 este realizat de aproape 20 de ani , cunoscut sub diferite nume , LGEI-99 , sau dupa varianta oferita la export SNAKE .
http://www.rumaniamilitary.ro/lovitura-termobarica
Exista 2 imagini in articol , cea de jos , alb-negru este varianta cumulativa .
In alta ordine de idei,
Atentate in Emiratul Franc si in Tunisia
gandul.info/international/atentat-terorist-in-franta-un-om-a-fost-decapitat-statul-islamic-revendica-operatiunea-14506249
gandul.info/international/atac-armat-la-doua-hoteluri-din-statiunea-tunisiana-sousse-soldat-cu-cel-putin-27-de-morti-14507340
puneti voi www. , ca altfel vizitam spamul
In timp ce boimea din mUE ai aduna cu zecile de mii si’i aduce in mUEropa ca refugiati….
Ecaterina Teodoroiu .
Gheorghe Banciulescu .
Li s-a spus nu , dar au dovedit ca se poate .
Si au intrat in istorie .
gsg-9 are dreptate. Omul merita intradevar felicitari pentru eroismul de care a dat dovada pe campul de lupta si de asemenea tot respectul pentru vointa si atitudinea sa. As vrea sa spun ca in locul lui as face la fel dar asta nu stim pana nu ajungem in situatia respectiva.
Niciodata nu v-a mai fi egal in misiunile de lupta colegilor sai, tot timpul o sa fie un punct slab….
Cateodata a recunoaste un adevar este mai presus de altceva. Acest ofiter poate sa ajute chiar mai mult decat din teren daca ar accepta sa faca parte din statul major al operatiunilor avand in vedere experienta sa. Nici o scoala sau pregatire nu da experienta pe care el a acumulat-o in lupta cu pretul sangelui si al unui handicap. In statul major sau daca nu instructor. Sa ai un asemenea instructor ar fi de ajutor oricarei subunitati de recruti.
Poate nu intelege, nu vrea, dar ar trebui…. nu este vorba numai de el ci si de colegii ce-i indrageste, cu siguranta…. si cine stie? Poate mai mult i-ar ajuta din alta postura…
Respect!
1. gsg9 are dreptate. Nedrept pentru el, dar si mai nedrept ca intr-o misiune sa moara oameni din cauza lui pentru limita lui este un micron mai jos decat a colegilor lui. Daca omul nu ar suferi atat si-ar da seama ca este mult mai util ca ofiter de stat major si ca instructor. Tot respectul pentru el si pentru taria lui de caracter, dar legile fizicii si ale biologiei sunt clare. O legislatie a veteranilor din teatrele de operatii, cu prevederi speciale favorabile pentru cei raniti ar fi mai mult decat de bun simt.
2. Nu sunt de acord cu venirea nici unui imigrant in UE. Nu sunt real integrabili. Nu au cultura democratiei si incearca sa-si impuna dictatorial cultura lor bastinasilor. Cand sunt doi sau trei pur si simplu ignora regulile de comportament in societate din tara unde sunt. Singurul lor rost este sa schimbe compozitia etnica si religioasa a unui teritoriu si sa scada pretul fortei de munca din zona. Dar acest rost nu este dorit de cetatenii acelui teritoriu, ci de papusarii mondiali, carora le convin noile realitati etnice, economice si politice. De ce este crima de razboi purificarea etnica (trebuie sa fie) si nu este infractiune pe timp de pace modificarea etnica a compozitiei dintr-un teritoriu fara acordul luat prin referendum (cu peste 90% procent vot pentru DA) de la populatia acelui teritoriu? Mi-e scarba de ipocrizia celor care incurajeaza imigratia non UE. De ce nu-i putem ajuta la ei acasa???
Referitor la ce a spus gsg9 despre locotenentul Frick din cartile lui Sven Hassel, este o diferenta. In acea vreme in Germania trebuia sa iti pierzi ambele picioare ca sa nu mai fii apt de lupta. Cei care pierdeau doar unul, erau incadrati in trupele teritoriale, ulterior si ele introduse in lupta (batrani, copiii, schilozi). Daca ramaneai fara o mana sau iti pierdeai un ochi nu era considerat chiar asa de grav.
Iar armata romana, in ww1 il avea pe Constantin Musat, aruncatorul de grenade https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Mu%C8%99at
Imi cer scuze, Dan spunea de respectivul locotenent german din cartile lui Sven Hassel.
Referitor la Capitan. Legislatia nu-i permite sa mearga la razboi.Scurt ! Pentru ca la baza legii stau niste evaluari concepute in vremuri cand protezele erau doar proteze!
Noile proteze din materiale speciale,si care permit miscari care imita la perfectie miscarile umane, ca sa nu mai vorbim de avantajele unei astfel de proteze, nu sangereaza, nu dor,poate sa treaca glontu prin ea si iti dai seama cand ajungi acasa ca ai uniforma gaurita de o rafala , zic noile proteze nu sunt cuprinse in vechea legislatie.
Singurul lucru pe care poate sa-l faca Dom’Capitan este sa inceapa sa incerce sa miste legislatia in domeniu si s-o adapteze la noile realitati din domeniul medicinei militare.
Pentru el e tarziu sa se mai schimbe ceva data fiind cunoscuta inertia sistemului dar se poate gandi ca in viitor vor fi mai multi ca el!
Iar protezele evolueaza ,incat chiar si acum exista proteze care sunt mai bune din punct de vedere tehnic decat membrul in sine! Mai usoare(titan si aliaje) mai rezistente, o mobilitate comparabila cu cea naturala asa incat din punctul meu de vedere un soldat protezat nu se va deosebi in 5-10 ani de unu normal,basca avantajul ca poti sa te intorci din misiune ca o strecuratoare dar totusi viu si nevatamat!
respect pt capitan
respect pt unitatea lui care al mentine in sistem
dar ,hai sa fim realisti.