Mafia spurcatilor au votat in cateva minute toate legile fara dezbatere. Numeau numarul legii si nr de pe ordonea de zi si votau chair daca tribuna centrala era ocupata de opozitie.
Au votat la foc rapid tot ce visau rusii de 30 de ani statut pt limba rusa statut special si autonomie javrelor din gagauzia , bugetu , Servicile SIS, e groasă.
Sper duminică sa dam foc sobolanilor altfel ajungem ca in Belorusia
De ani de zile avertizez p’aci de otrava numita Legea 344/1994 si anume Art.1(4)…
…de ce trebuie sa fim atenti ca nu cumva Gagauzia sa primesca statut ca al Transnistriei…
…si de ce „specialii” din servicii si politicienii din Romania se fac vinovati literalmente de prostie crasa, ca sa nu zic TRADARE!…
…pentru faptul ca de un sfert de secol ei nu pot sa intelega ca singura piedica in calea RE-UNIRII este chiar acel Articol 1(4) care este necesita schimbarea/eliminarea cu 3 cincimi din parlamentari, conform Art.111(7) din Constitutia Rep. Moldova referitor la legea respectiva cu privire la Gagauzia!
…si deci nu au insistat pentru convingerea (prin orice mijloace…”specifice”) a parlamentarilor de la Chisinau sa elimine acel blestemat de Art.1(4) din respectiva lege!
Cititi, va rog, explicatia/lectia (da, cu voi vorbesc, alde „serviciile” care mai dati pe aici, pe blog) in sectiunea 2-a articolului: https://www.rumaniamilitary.ro/61-numarul-magic-al-re-unirii-romaniei-cu-republica-moldova
Pe scurt:
– Legea 344/1994, Art.1(4): ”În cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent poporul Găgăuziei are dreptul la autodeterminare externă”.
– Constituția Republicii Moldova, Art.111(7): ”Legea organică care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în Parlament.”
El a facut tot posibilul ca in momentele propice unirii sa refuze sistematic aceasta oportunitate. Si javra inca nu crapa! Nici la puscarie nu ajunge, parca e napasta pe capul nostru….plm!
Vezi comentariul meu de mai sus..in secunda 2 am pierde legal/constitutional…Gagauzia (care, tot legal/constitutional ar putea chiar sa se uneasca cu…Rusia).
Să fim serioși și sinceri cu noii Unirea nu se poate realiza pentru că populația Moldovei nu dorește asta iar marile puteri ale lumii nu vor accepta ca noii să realizam unirea, mă bazez pe fapt clar că SUA are propriile sale interese in zonă care nu corespund cu ale noastre apoi Rusia plus ca nici Ucraina nu ne vede bine vezi bine declarația lui Zelinsky despre Bucovina și vezi bine politica noastră națională, o dam cu moldovenii și cu drepturile pentru ei dar majoritatea cazurilor sunt pro Rusia și vezi bine că noi ca tara o ducem din ceea în ce mai greu, aproape în fiecare an găfâim și nu văd cum am putea susține unirea administrativ când noi nu putem face o autostrada măcar. Oricum ei sunt f instabil și f puțin proeuropenii și nu vad cum s-ar putea schimba ceva și cu nivelul lor de trai.
Am impresia că vorbești ca să nu taci. 51% din alegători din RM au votat un candidat proeuropean la prezidențiale. 15% din alegătorii din Transnistria au votat un candidat proeuropean la prezidențiale.
Și toate astea după ce fosta coaliție pro-europeană (care în 2010 a luat 52 de mandate din 101) a compromis compelt vectorul proeuropean și orice idee de dreapta pentru 10 ani.
Unirea nu se poate realiza în primul rând pentru că din punct de vedere militar, economic și politic România este nimeni în drum. Pe plan intern – dă cu oiștea ba în gardul din stânga, ba din drapta de pe ulița USL-ului și încă nu dă semne de dezmeticire. Doamne ferește să mai ia PSD-iștii mai mult de 30% și de data asta, că vaid e capul nostru.
Hai se dau niște exerciții de imaginație, să vedem ce iese:
Scenariul 1
În primavară ai alegeri anticipate la Chișinău în urma cărora ai 51 de mandate pro-europene și un guvern pro-european. Guvernul reușește să ducă la bun sfârșit reforma justiției și toate alea. Văzând astea, rușii prin intermediul Găgăuziei încep nebunia cu ieșirea ăsteia din componența RM și așa mai departe + plus referendumu de intrare în componența Rusiei în Transnistria. Cum și cu ce România va ajuta RM în acest caz?
Scenariul 2
În Ucraina pică neogcierile cu Rusia și să trece la faza activă a războiului. Pentru ași securiza flancul de vest ucraineni vin cu propunerea de a închide definitiv problema Transnistriei. Cum și cu ce se va implica România în acest caz?
Scenariul 3
După alegeri anticipate la Chișinău ai 51 de mandate pro-europene și un guvern pro-european.În Ucraina pică negocierile cu Rusia, reîncepe acțiunea pe front. Există pericolul debarcării trupelor rusești în Odesa cu intenția de a ajunge la Tiraspol. În astfel de condiții majoritatea cetățenilor și Guvernului de la Chișinău cer intervenția militară românească pentru a securiza măcar frontiera pe Nistru. Cum și cu ce România va ajuta RM în acest caz?
Scenariul 4
Alegerile parlamentare în RM, Maia pică, pacea la ucraineni pică. Președinte interimar prorus, guvern prorus, parlament prorus. Există pericolul debarcării trupelor rusești în Odesa cu intenția de a ajunge la Tiraspol. Însă opoziția și societatea civilă cere ajutor României, inclusiv cu ieșiri masive în stradă. Cum România are de gând să-și apere un milion de cetățeni români cu acte în regulă care locuiesc acum în RM?
Când răspunsul pentru toate patru scenarii va fi – România trimite armata și securizează frontiera (măcar pe Nsitru) în 24 de ore, atunci putem discuta despre ce vor și ce nu vor românii din RM. Pân atunci România nu poate influența absolut nimic din ce se petrece acolo.
P.S. Ca să vă scutesc de o replică cretină – Turcia tot e în NATO și Azerbaijan tot nu e în NATO.
Un alt scenariu ,daca situatia politica se schimba in Ukraina iar tara se re-ntoarce sub influenta Rusiei., poste Romania sa-si mai mentina drumul european?!
Care va fi reactia Ungariei ?!
Va fi ajutata Romania de aliati NATO?!
In opinia mea „unirea ” este solutia ieftina si castigatoare pt toate fortele proeuropene din Basarabia, Ukraina , Romania si NATO/ UE.
Din fericire pentru noi (și aici tre să-i mulțumim lui Putin), până la revenirea în componența Ucrainei a teritoriilor din est și a Crimeiei, rușii nu au nicio șansă să schimbe vectorul proeuropean și proNATO în Ucraina.
Asta nu înseamnă că ucrainenii au devenit spontan ”frații” noștri, dar îi scoate de pe lista de potențiali dușmani, inclusiv din categoria ”potențiale amenințări” pe o perioadă de minim 10 ani. Dimpotrivă, într-o conjuctură politico-militară favorabilă ne-ar putea ajuta să ne rezolvăm niște probleme.
Eu dacă aș fi șeful Statul Major aș pregăti totul pentru o intervenție militară în Transnistria (la nivel de plan desigur), după care aș pregăti tot pentru reformarea și instruirea armatei din RM și aș sta să aștept conjunctura favorabilă pentru a realiza asta.
Și când vorbesc instruire nu mă refer la 200 de soldați chemați la manevre de două ori pe an. Dar în primul rând re-instruirea tuturor ofițerilor, plus măcar câte o companie în fiecare brigadă instruită complet în România (RM are 3 brigăzi), plus crearea unui centru de antrenament moldo-româno-nato-us-ua-uk-etc în RM (pe modelul Joint Multinational Training Group Ukraine). Și nu în ultimul rând resuscitarea acelui batalion mixt despre care se vorbea acu ceva vreme. Care desigur tre să devină un batalion operațional model (fără abureli alde batalionului româno-ungar de menținere a păcii sau Tisa), dotat și echipat după ultimul răcnet pe care ne-l putem permite.
Dar ca să devină realitate toate astea, în primul rând Armata Română tre să devină ceea ce încă nu este astăzi.
ce tactici omule ? Unde sa iesiti ? La vot si daca nu iese cum vreti sa iesit la munca nu pe strazi. Alegerile se castiga la vot. Desi cred ca unii cu mentalitatea asta s-ar simti tare bine in Rusia cu un tatuc deasupra lor.
https://m.hotnews.ro/stire/24460279
„Reacția MAE, după ce Maia Sandu a rămas fără Serviciul de Informații și Securitate: Rapiditatea cu care au fost adoptate modificările afectează grav statul de drept”
Un rahat mare si cu iz rusoturcesc. Tocmai acum la Noi sunt alegeri…….au si ei acolo un fel de PSD…..de joasa speta…
Sa vedem miine dupa alegeri …..patriohotii romani.
Nu ne va mira daca PSD un fel sigur de rusofili ajung peste PNL…..creaturi ale trecutului.
Să nu ne ambalăm prea mult în privința doamnei.
Stefan Secăreanu:
„Acum, ar fi bine să lămurim un pic lucrurile.
Până în iunie 2019, când s-a pus la cale, cu concursul direct al Moscovei, alianța de guvernare Dodon-ACUM (PAS+PPDA), Serviciul de Informații și Securitate se afla în subordinea Parlamentului!
Inițiativa ca acest Serviciu să fie scos din subordinea lui Voronin și trecut sub control parlamentar a aparținut, cu ani în urmă, grupului parlamentar al PPCD, din care făceam parte. Am fost și eu unul dintre autorii acestui proiect de lege.
Este absolut normal ca într-un stat cu regim parlamentar cum este Republica Moldova o asemenea instituție să se afle în subordinea Legislativului.
Întrebarea mea către Maia Sandu este asta:
De ce în iunie 2019, tu, Maia Sandu, împreună cu Andrei Năstase și cu toți deputații ACUM nu v-ați revoltat că SIS-ul este trecut din subordinea Parlamentului în subordinea directă a lui Dodon?
Mai mult decât atât, această „uzurpare a puterii”, cum spui tu, Maia Sandu, s-a făcut chiar cu votul vostru direct, votul deștepților de la Blocul ACUM!
Voi, cu votul vostru, în iunie 2019 și în decursul întregii voastre guvernări cu PSRM, i-ați dat lui Dodon toată puterea: ați ales-o pe Z. Gtreceanâi în fruntea Parlamentului, l-ați pus pe V. Țurcan în fruntea Curții Constituționale, i-ați dat SIS-ul, Ministerul Apărării etc, etc.!
Guvernul tău, Maia Sandu, le-a permis rușilor să-și înnoiească și să-și completeze comandamentul trupelor lor militare staționate ilegal la Tiraspol!
Cu permisiunea ta, Maia Sandu, și a ministrului de Interne, A. Năstase, a fost organizată, după mulți ani de zile, vizita ministrului rus al Apărării, S. Șoigu, la Tiraspol, vizită care a avut un rol determinant în consolidarea prezenței militare rusești în Republica Moldova.
De ce, oare, nu v-a apucat atunci revolta?
De ce ați sfidat atunci opinia publică care vă implora să nu faceți acest pas?
De ce, pentru a-i intra în voie lui Dodon și lui Putin, ați ajuns până acolo încât Guvernul de sub conducerea ta, prin gura ministrului vostru de Externe, a calificat războiul de la Nistru din 1992 declanșat de Moscova împotriva Republicii Moldova drept război civil, adică un banal conflict intern provocat de mesajul proromânesc al unora?
Atunci, când erai cu Kozak și Dodon, de ce nu ai scos oamenii în stradă să aperi „votul popular” de la parlamentare?”
Sa ne amintim ca a fost prinsa ca se intalnea pe ascuns cu ambasadorul Rusiei la Chisinau, explicand ca au discutat despre lupta impotriva Covid. Si nu mai tarziu de zilelel acestea , ieri, alaltaieri, a avut o intalnire de taina cu Vladimir, seful bisericii ortodoxe supuse Moscovei ( nu cu cel al bisericii ce tine de Patriarhia Romaniei). Intalnire despre care a vorbit abia după ce au apărut in presa primele zvonuri.
Deci, haideti sa nu ne facem prea multe sperante. Degeaba ceri raspicat retragerea trupelor ruse ( aplauze prelungite!!) , daca dupa aceea fugi sa faci poze cu oficiali rusi.
Secareanu 🙂 ) asta e din PPCD-ul trădător condus de Roșca tot tradator vandut rusilor care acum ii traduce in romana cartile lui Dughin si e prezent la toate vizitele acestuia la Chișinău.
Dar nu te ambala.
Îl preferai pe Dodon?
Da unde era lepra de Secăreanu când Roșca îngenunchea în fruntea lui Voronin în 2009? Nu era nicio trădare atunci? De ce nu a venit atunci să ne povestească omul cui e Roșca?
Aceiași ”experzi” o învinuiau pe Maia Sandu de lipsă de profesionalism și ”flexibilitate” vara trecută când a refuzat să meargă la compromins cu Dodon pe problema procurorului general.
Întrevederea cu ambasadorul Rusiei a fost publică și anunțată cum și întrevederele cu alți mabsadori, iar despre întâlnirea cu mitropolitul Vladimir a anunțat singură pe FB chiar în ziua în care s-a întâlnit cu el.
Si eu am fost dezamăgit de Maia Sandu când a bătut palma cu dodon. Însă în acest moment este singura persoană care are o anumită credibilitate în cancelariile occidentale. Ca atare, dacă intri în jocul denigrarii ei, nu mai rămâi cu nimic de pus in loc. Mai rău, rămâi doar cu toți comuniștii care formează majoritatea actuală, indivizi de o speță mai joasă decât dragnea de la noi.
Referitor la întâlnirile cu rușii, atât ambasadorul rusiei cât și vladimir, reprezintă niște canale de comunicare. Moldova din nefericire nu este în situația noastră, influența rusă este inzecita, o parte a populației este rusofilă, ne place sau nu. Cu siguranță că a transmis niște mesaje rusiei. Și cred că au fost niște mesaje curajoase, dată fiind situația.
Faptul că a chemat populația să protesteze față de malversatiunile din parlament, că vrea să apere bruma de democrație care mai este acolo, reprezintă lucrul corect de făcut, și trebuie sprijinită până la capăt în demersul ei.
Nu vreau sa intru in „jocul denigrării„, dar nici in cel al adulării. Da, Vladimir e un canal de comunicare, dar cat timp doamna presedintă spune ca s-a intalnit cu el cu scopul de a-i multumi pentru felicitarile adresate după castigarea alegerilor, putea foarte bine sa se intalneasca intai cu seful mitropoliei proromanesti ( cu siguranta au felicitat-o si acesta) si apoi cu omul Moscovei. Daca tot ne dam proeuropeni, niste nuante sunt binevenite. In diplomatie, orice gest marunt are o semnificatie.
Asa cu remarca un analist inaintea alegerilor prezidentiale din Moldova: au candidat Dodon, omul Rusiei si al Germaniei si Maia, omul Germaniei si al Rusiei.
Vom trai si vom vedea cat de larga este marja de miscare a doamnei.
Povestim discutii
O tara cade, printre altele, cand serviciile secrete sunt incapabile sa isi duca menirea la bun sfarsit
Sa previna ca un eveniment sa produca o criza in masura sa destabilizeze ordinea
Serviciu ar ttebui sa aiba psihologi, sociologi care sa vada ce nu merge bine
Ori ultimii 4 ani demonstreaza ca la noi serviciile sunt cu pantalonii jos – sub nivelu din 40
Si sunt asa de mai mult de 30 de ani
Era unu timofte care dadea informatii de la varfu serviciului direct la infractoru vantu
A incercat ceva Basescu cu serviciile – prea putin
La ce legi dau palavramentarii nostriii, inclusiv astia de la putere impreuna cu comunishtii tradatori ai infractorului dragnea – vezi spalarea lui negoita jdme mii de apartamente construite pe persoana fizica; acuma e legal si benefic pt tara –
Apoi capitala da tonu: evanghelie primar, stirea, negoita etc
Urmeaza si aia care au acum conducerea
Nu schimba ei obiceiu pamantului
E ala cu grinda in casa ministru la dezvoltare, ala cu transportu stapan pe toate contrasensurile patriei, chiar si cand face accident si ala de la justitie care este crema, frate de cruce cu iordache
In timpu asta vezi ce face cesemeu
Cum isi dau cu parerea despre drepturile infractorilor presedinta de la tribunalu din capitala Banatului si alti judecatori de la curtea de apel a capitalei patriei
Vezi cum toti hotii, violatorii, talharii, sefii de clanuri mafiote sunt eliberati pe povesti nemuritoare
Cum sefii militiei stau pres in fata infractorilor
Asa esti foarte linistit pt siguranta a copiilor tai, a sotiei, a parintilor si a neamurilor, ptecum si pt siguranta bunurilor tale
Da acum suntem linistiti
Iordache cu doctorate la comunishtii de peste Prut tocmai ce este sefu consiliului legislativ – a avut grija curtea penala neconstitutionala
Asa ca stati linistiti ca daca voiau tradatorii si la noi serviciile secrete treceau la primaria capitalei sau in subordinea patriarhiei
Iar limba rusa era limba oficiala
Somnu la serviciile noastre nu este de acum
Avansarea sa vina si pensia
Cunosc cazu lu unu ofiter la militie
Iesit la pensie la 40 de ani ca i s-a desfintat postu
Asa e regula la militieni
Pensie 1000 de ieuro
Asa incepe si viata sa capete rost pt unii
Sau cunosc multi judecatori iesiti la pensie la 47 de ani pe mii de ieuro
Numa ca miile aiea de ieuro nu se iau ia pt ce s-a facut
Ci o ia de la mine, de la tine, de la inzestrare, sanatate, infrastructura etc.
Ca salariile prin primarii si administratie
Crescute ca fat frumos intr-un an ca alte tari in zeci de ani
Au avut grija comunishtii tradatori si prietenii lor
O tara distrusa din interior
Nu mai trebuie atacata din exterior
Cade singura.
As merge pe varianta unei economii bune, o politica bună naționala, creșterea salariilor, o reforma administrativa, atragerea forței de muncă din afara, atragerea de fonduri europene nerambursabile, atragerea românilor din jurul granițelor, o negociere pe poziția respectării etnicilor românii, o politica naționala de ajutor al celor cu nevoi speciale și acelor săraci, o armata cu adevărat eficientă autostrăzi un parlament mult mai mic, mai putini bugetarii, o politică economica de eficientizare a produselor naționale, aur, gaz, petrol, apa, sare, dar asta sunt vise și as lăsa în pace Moldova cel puțin până as fi o forță economico-militara dar fiind conduși de o clasa politica românească balcanica na se vede
Sincer eu nu m-aș aventura la a întra în polemicii cu privire la Republica Moldova nu doresc unirea și sa fim realiști e treaba lor ceea ce fac ei acolo. DEȘI IMI DORESC UNIREA ar trebui noi ca stat să luăm exemplu de eficienta germană și sa vedem ce putem realiza cu aceasta tara și cu acest loc al nostru. Felicitări pentru articole Marius. Curios când se va putea discuta despre submarine în Ro Army și o aviație decenta cu F16 care sa execute în totalitate misiunile de Politie Adriana.
Da clar e jale mare în acest moment în acest moment și cred că sunt un pic visător. Fiind din Ungaria văd bine ce fac ei au infrastructura și un nivel de trai mai ridicat deși în Gyula sau Jula majoritatea vorbesc cu tine română dacă intri în orice magazin și uimitor pentru că ei devin atenți la ceea e cumpără pe Army Tancuri, mașinuțe detot felul, echipamente de tot felul și nu înțeleg de ce sau pentru ce că Ungaria era mereu doar cu lătratul. Iar noi cu clasa noastră politica oricine ar ieși numai am încredere în ei
Pân nu va fi România în stare să fie pentru RM ce este Turcia pentru Azerbaijan, toți de pe acest mal al Prutului ar trebui să se gândescă de două ori înainte de a comenta ceva despre ce vor și ce nu vor românii din RM.
Logic că îmi doresc Dienaris doar că noi suntem cu burțile goale în UE și spun că ar trebui să avem un plan de tara înainte să vbm de unire că la ora actuală românii pleacă din Ro de cald ce. Ar trebui să ne vedem în curtea noastră ști? Prea mulți au acte românești dar prea puțini se declara români undeva la 73:000de mii oameni ori restul de câteva sute de mii cenu simt românește?. E doar o părere despre situația actuală a mea și statistic vbind în Siria e război la oi e sărăcie lucie.
Deocamdată la noi PSD e pe cai mari. La ce prezența este la vot, Joianis iar o ia în barbă. Și din cauza lui, și noi. Deci, boul national sper să nu lase javrele din PSD, Ponta și restul lichelelor să facă guvernul. Că de avans economic nu va fi vorba
Sa cangrenezi acel intestin gros numit Transnistria e relativ ușor. Un sfert din toti banii rusofonilor vin din cumpărarea de energie electrice de către Republica Moldova din Transnistria. Dacă le da România un preț mai bun moldovenilor, aia mor ca sobolanii din punct de vedere economic. Si asa sunt varza. În 30 de ani populația Transnistriei s-a diminuat aproape la jumătate față de momentul lor de glorie spurcata din ’92. E nevoie doar de puțin voința si rusofonii se vor zbate ca peștii pe uscat.
Nu știu câți se declara de acord dintre moldovenii care au acte românești declarându-se oficial doar 73:000 de românii. Când am scris nu doresc unirea m-am referit la cei din Republica Moldova. Sper doar să numai ne înpovăreze noul guvern care va ieși și sa pună accent pe army Ro cel puțin încă o escadrila de F16 sh asa cum o fi doar să fie in curtea noastră și operaționale clar
Man care românii din Republica Moldova? Că toții se declara Moldoveni, la Chișinău se vorbește despre neutralitatea țării deși pe teritoriul ei sunt trupele rusești. Un scenariu complet dacă Rusia dorește să pună la Chișinău un guvern rus îl pune cu tot cu NATO și armata română nu va ajunge pe granița cu Transnistria pentru că în Moldova există destul de mulții rusii care nu vor dormi și va fi o vărsare de sânge dar mai mult fiind în NATO tu nu faci ceea ce dorești, ci ceea ce doresc aliați tai SUA ori ei vor accepta soluția de compromis doar sa fie pace
Apoi va fi Tam Tam cu toții vecinii tăi inclusiv cu Serbia care încă visează la Timișoara Ungaria la Ardeal, cu Ucraina niciodată nu te poți încrede ce pace cu niște….care ar întra mâine dimineață în Bucovina și Moldova ca să anexeze teritorii. Cred că știu ce vorbesc Dienaris fiind din Arad văd perspectiva vecinilor tai în speță Serbia, Ungaria, Ucraina care ar mânca din România și sunt convins de faptul ce scriu toate tarile nu ar privi cu ochii bunii, îmi doresc unirea dar nu se va realiza pentru ca noi suntem jos de tot acum. Totul e demagogie politica bdoar pentru niște voturi
@ Cipri – 628.000 de moldoveni au cetatenia romana. ( statistica 2019) .
– 112.000 traiesc in Romania, restul au intins-o in UE.
– 260.000 de dosare sunt depuse in acest an, dar dosarele sunt blocate deoarece sunt suspiciuni din cauza rusilor si a ucrainilor care vor sa devina romani invocand faptul ca au origini romane din Romania interbelica…
– conform M.A.E. sunt si 130 de cereri din Transnistria.
Nu știu de unde ai luat asta cu cei 112 :000 de Moldovenii pentru că noi ca stat nu îi recunoaștem ca o etnie separatâ fata de moldoveni din România tocmai asta spun și o repet statistic se declara doar 73:000 de românii în Republica Moldova restul deși au acte românești se declarâ moldovenii, ar trebui să avem grija de resurse financiare și să în etaj cu primirea moldovenilor le studii să le acordăm burse într-un număr atât de mare,până la urmă Moldova e un stat independent să se descurce prea uitam de românii din jurul nostru gen Ro din Serbia, Ucraina și Ungaria și o dâm doar cu moldovenii care sunt precum niște lipitori, nu înțeleg de ce dâm ceva unor oameni care nu simt românește și care pleacă din tara noastră. Unirea ar trebui să fie un proiect de tara dar să nu uităm că populația României e în cădere liberă să nu uităm că suntem săracii, să nu uităm că în interiorul țării ai o comunitate care vorbește despre autonomie cu un guvern propriu sfidând legea, să nu uităm că avem probleme cu sănătate, armata, economie care sunt vai de ele, să nu vorbim despre infrastructura care e la minus deci înainte sa putem atrage atenția asupra unirii ar trebui să avem un proiect de tara ca în următoarele zile, lunii, anii să rezolvăm multele necazuri fă-le Românie dar având o clasa politica asa neperformantă
Tocmai din cauza unor editat* alde tine se declară doar 7% români. Încerc să evit atacurile la persoană pe cât se poate, dar deja mă scoți din sărite.
Chiar dacă să luăm datele ultimul recensământ – care a fost un recensământ de câcat cu bani furați și formulare completate direct de intervievatori, în blocul unde locuiesc ai mei nici n-au venit măcar. Păi chiar și din acel rahat de recensământ rezultă că 192 mii s-au declarat români.
Cu o astfel de atitudine, nu se va schiba nimic. În România dreptă și corectă 30% votează PSD, iar 10% AUR și tu aștepți că niște români spălați pe creier de 200 de ani de ruși ar trebui să se declare din senin toți odată urmașii lu Bratianu? 10 mln de români au plecat la muncă peste hotare și ție nu îți place că o bună parte din românii din RM după ce primesc cetățenia fac la fel?
Pe bune, dacă tot spui că ”simți românește” lasă abureala asta de doi bani și deschide ochii.
Da frate nu te supăra da noi ca tara nu avem un proiect de tara pentru a fi o mică forță economic-politic-militar și clasa politică e asa cum e. AUR pe foaie sună bine, acum nu o lua cu spălatul pe creier ei vor doar banii și acte nu cred că acum după 30 de anii noile lor generații vor simți românește, istoria se cunoaște pe deplin de ce nu ar putea simți văzându-se cât de mult îi curtăm. Dienaris mai lasă-mă cu ei da România e tara mea azi nu Republica Moldova care e condusă de niște prorușii realitatea e cruntă pentru noii cât și pentru ei. Cred că pot deschide ochii și sa vadă ca Rusia nu oferă bun nimic. Au acte românești enorm de mulții și ei nu se declara românii deși au acte? Ce spălare v ești atunci când ei vor acte sa emigreze fără a se gândi ca noi le oferim posibilitatea unei vieții mai ok nu ca noi am fi ceva dar fata de ei. România Mare ar fi ceva superb dar ar trebui să ne vedem nasul și sa facem ceva pentru tara asta apoi sa credem în unire ca un proiect de tara e nevoie de eficienta diplomatică, banii, o economie bună și o armata care sa poată efectua o operațiune militară. Realitatea o văd că facem grădinițe și scolii pentru ei și la noii se îneacă copii în fosa septică. Deci realitatea e cruntă. Dienaris te respect DC ar fi nevoie de atac la persoana? Nu se poate face schimb de opinii oare????. Realitatea noastră
Dienaris ce atitudine ar trebui să aibă România ca ei sa vadă că îi dorim în România? Le oferim destul de mult și ei ne oferă doar dispreț și tu îmi spui de realitate și atitudine?.Spune-mi te rog ști că eu ca român mi-am plătit facultatea și basarabeni nu? Ce câștigă România de pe urma asta? Ce atitudine ar trebui să avem le oferim, apă, gaz, banii, burse școlare și ei ne oferă dispreț?. În cămin am avut basarabenii care de 1 decembrie vorbeau de Mama Rusie și tu îmi spui de atitudinea mea? Fiecare guvern care a fost la București a oferit sprijin financiar și cred ca ști bine asta. Spune-mi te rog doar noii sa avem atitudine? Iar în democrația fiecare votează cu cine dorește și nu cred că suntem în măsură a judeca alegerile. Deci spune-mi ce ar trebui să facem ca politica moldovenească sa își dorească unirea?.
Premierul Republici parcă ne-a făcut țiganii deși îi oferisem ajutorul care apropo e din banii publici și nu prea a fost apreciat, eu ca majoritatea celor care citim acest site avem respect pentru oamenii din Republica Moldova și dorim o Românie Mare dar realitatea e cruntă România a fost ciuntită și realitatea e că vecinii noștrii nu ne prea iubesc vezi bine Ucraina și toate disputele, respectul care îl oferă. Realitatea e că fiecare dintre noi dorim sa trăim decent, iar sărăcia e mare în România fără a ne ascunde și totuși asa săracii ajutam o tară care ne face țiganii. Nimeni din presa lor nu a comentat, nimeni nu a ieșit în centrul PMAN sa zică ceva deci realitatea că Unirea e doar un vis al nostru nu și al Chișinăului.
@ Cipri – hai sa fim seriosi si sa nu deviem discutiile la misto.
– 112.000 s-au stabilit in tara, conform informatiilor M.A.E. , (cereri de repatriere), Apoi avand o organizatie a romanilor din Diaspora, am date serioase si nu informatii preluate la piata.
– Nu generaliza mentalitatea moldovenilor din Balti , acolo este teleormanul nostru.
Fiecare tara are prostii ei..
– statistica ta cu 73.000 de romani, este de pe internet si din presa Sputnik. Toti sunt prosti cu statisticele , cei de la ambasada romana, cei de la SRI, care filtreaza/ scaneaza dosarele, cei de la Directia passpoarte, cei de la MAE, cei de la biroul de Statistici…doar tu imi dai o cifra de – a moaca…si detii adevarul…
–
Asa cu mentalitatea care este, pe 20 iunie 1992 Batalionul din Bălți, sub comanda (sper sa nu explodeze capetele pline de prejudecati ale unora 🙂 ) colonelului de etnie rusă, originar din Donețk – Leonid Karasiov (vorbeste la min. 2 https://youtu.be/C77NLp-He1I ), a luptat pentru podul dintre Tighina si Parcani. Bălțenii conduși de Karasiov au ars tancurile armatei 14 care treceau podul, au respins 5 atacuri in acea zi si au primit 8 Ordine Stefan cel Mare.
Sorry to bring it up here, but the matter is very important, our time is running out in June. It applies to practically the entire region of Central Europe.
Will Poland survive until 2039? The decisive twenty years
Andrzej Krajewski
Paris and the crown of the king of France used to be worth a mass for Henry IV, today for Jarosław Kaczyński and Mateusz Morawiecki, maintaining power and maintaining the chance to win the next elections are worth converting to the „rule of law”.
„Honest broker”. Germany today is like Bismarck
It may turn out to be quite simple, because, encouraged by Chancellor Angela Merkel, she offered them forgiveness of old sins and two years to examine their conscience, and then enter the new reality with a blank slate. This is because the compromise accepted by the Polish government before the EU summit in Brussels comes to this. In return, Warsaw acknowledged that the European Union is no longer the same organization for membership in which Poland applied several years ago. The former association of equal partners, because the main players: Germany, France and Great Britain were balancing their influence, turns into a federal union. And the role of the only keystone and „honest broker” is played by the Germans.
Chancellor Merkel must have been a careful reader of the biography of her great predecessor, Otto von Bismarck, since at the end of her career she brings to life what the Iron Chancellor once dreamed of.
I am ready to play the role of an honest broker who is able to pursue profitable interests, declared Bismarck in the Reichstag on March 14, 1878. So starting your probably the most champion of the competition. At his invitation, representatives of the countries involved in the conflict in the Balkans came to Berlin. After the glorious victories over the Turkish troops, the Russian army stood at the gates of Constantinople, but France, Great Britain and Austria-Hungary did not want Turkey’s fall. They were getting ready for an armed crackdown on the Romanov Empire. The chancellor, who earlier led Prussia to three victorious wars and united Germany under the Hohenzollern scepter, played the role that he gave the name: „honest broker”.
Bismarck remodeled Europe in just a month
He told Europe that he wanted nothing more than peace and benefits for all. As the Second Reich occupied a place in the heart of the Old Continent, he took on the role of a negotiator renouncing territorial claims and demanding nothing for his native state. Bismarck’s genius was based on the ability to consistently generate hardly noticeable strategic profits for his country. At the Berlin Congress, he persuaded the leaders of the other powers to accept Austria-Hungary annexing Bosnia and Herzegovina. With this he initiated the permanent alliance between Berlin and Vienna. Tunis, under Turkish rule, had to open up to French merchants. Thanks to that, soon more important for France than regaining Alsace and Lorraine lost to Germany, became the colonization of Africa. In turn, Cyprus passed from Turkish hands to British.
This weakened the relationship between the Ottoman Empire and London, while the British fleet gained a base that would allow the Russian navy to be checked more effectively. Russia, in turn, had to accept the loss of most of its war gains, but Bismarck shifted the responsibility for this to Great Britain and France. At the same time, the chancellor saved the Romanov Empire from armed intervention by Western powers, gaining the undying gratitude of Tsar Alexander II. The funniest thing is that even the Turks recognized the Iron Chancellor as their protector, although he gave away their lands to the right and left. In just a month, an „honest broker” remodeled Europe so that Germany became the key power of the Old Continent.
Europe’s rearrangement in the age of coronavirus
The contemporary remodeling has been a bit slower and different. It was not the war that brought him the opportunity, but the plague. It was she who finally knocked out France and left only one power left in the European Union. At this point, Chancellor Merkel took on the role of „good broker” with skill and moderation. Northern governments, where voters can hardly bear the awareness of subsidizing the countries of the south and east of the continent (although they are profitable markets) have received the „rule of law mechanism”. As a result: the Netherlands, Sweden, Denmark, Belgium and Finland gained the feeling that in case of trouble they would be able to cut off the funds from the too burdensome country in the south or in Eastern Europe. For what reasons this could occur is discretionary, because the definition of the rule of law can cover literally anything. Especially if the qualified majority in the Council of the European Union will freely interpret.
On the other hand: Italy, Greece, Spain, Portugal and France, which is weakening in the eyes of France, were provided by the Berlin Reconstruction Fund, which protected them from bankruptcy and gave hope for the future. Poland and Hungary opened the way for Chancellor Merkel to huge amounts of money and guaranteed temporary protection against the „rule of law mechanism”. However, when it will be tapped by the CJEU in some time (apparently in two years), then it will de facto depend on Berlin’s good will whether this „rifle hanging over the fireplace” will be used. Or will it just hang. Nota bene, it can be seen with the naked eye that, than restoring the rule of law in Poland, it will turn out to be much more useful for disciplining the macabrely indebted countries in the south of the EU, when it is time for budget cuts and austerity.
So located in the center of the Old Continent, Germany has become the only axis on which the cohesion of the entire Union is based. As befits an „honest broker”, they defend the north against the financial greed of the south. They look after the south, defending it from the avarice of the north. Finally, they guarantee security to the new EU countries from the east, protecting them from the selfishness of the old EU countries. The ideal model to conduct politics called by the Romans – divide et impera. Preferably through Brussels, because an „honest broker” must take care of clean hands, otherwise he will lose the trust of his charges.
30 years of „historic quiet” for Poland has come to an end
The new balance in the EU could be sustained for decades under two conditions. First, Germany needs the support of the United States, because in the long run it will not be able to extinguish conflicts between EU members and economic shocks that will be inevitable in the coming years. Secondly – and more importantly – if successive chancellors lose moderation due to excess power and abandon their role as „honest broker”, the Union will be bursting with contradictions. Meanwhile, in less than a year, elections will be held in Germany, and Angela Merkel has promised that she will rule for the last term.
Anyway, the thirty-year „historical retreat” that Poles could enjoy (although they completely underestimated it) came to an end. The Polish state is already undergoing the first of the crash tests in the form of an epidemic. Soon others will come, because in the new balance of power shaping in the EU, you will have to find your way around. Both when the EU moves towards a federation built around Germany or (which is also possible) towards disintegration.
Meanwhile, when we think about the future of Poland, the only thing that is clearly visible are its weaknesses. The uninteresting geographic location and the rickety army are nothing extraordinary. This state of affairs has been going on for centuries. The same is true of the political elite and their ability to forge alliances across divisions at extraordinary moments. The political struggle that has been going on in recent months, when Jarosław Kaczyński and Prime Minister Morawicki bluffed that they want to veto the EU budget in order to gain better negotiating positions, best shows the possibility of reaching a consensus between the rulers and the opposition. Even strategic issues in foreign policy quickly become elements of an internal game for power. Those who lose, automatically look for allies abroad.
Third Republic of Poland dependent on EU funds
Besides, the degree of mutual distrust is enormous, especially within the ruling camp. Therefore, every challenge in the field of foreign policy generates a government crisis. With what the current one will end (because Zbigniew Ziobro has to somehow prove that he is not a „crumb”), we will soon find out.
It became perfectly visible how much the Third Republic of Poland is already economically and psychologically dependent on EU funds. The very threat of cutting them off effectively pacifies the resistance. On the other hand, an actual cut-off would inevitably bring about a political crisis. This is combined with the public’s complete distrust of authority and vice versa. Moreover, when PiS is in power, at least a third of active voters recognize that it is not their government, but the occupation authorities. When someone else rules, the hard electorate of Law and Justice will take exactly the same stance.
As for the functioning of the key state institutions necessary to face threats similar to war, that is: administration, police, health service, etc., everyone can follow it up to the end of the epidemic.
The list of weaknesses of the Third Polish Republic can be multiplied. Their sum means that the compromise accepted in Brussels was the only possible option for the leaders of Poland. Any other choice meant saying goodbye to the authorities for some time. The successors would accept the compromise anyway. So if Poland does not catch up quickly, it will only drift with the flow. Or rather not. Therefore, when asked if he will survive the coming twenty years, the possible answer is in line with the old Polish adage: „as God will give”.
1.Abandonarea finalizării Nord Stream II – aceasta este o condiție sine qua non , deoarece acest proiect afectează puternic interesele poloneze (și nu numai), întărește poziția Rusiei în raport cu toate țările din regiune și, mai presus de toate, prin această demisie, Germania ar arăta că oferta lor este serioasă, sunt gata să facă sacrificii de dragul unui acord, iar asigurările lor ulterioare ar trebui tratate ca promisiuni care vor fi efectiv îndeplinite,
2.Crearea unei armate europene împărțite în flancuri sub diferite comenzi, Germania contribuind financiar la bugetul de apărare al așa-numitelor flancul estic al UE într-o sumă care corespunde 1% din PIB-ul german,
3.Amplasarea unei baze militare franceze sau germane pe golul Suwałki (chiar și una mică și nu neapărat în Polonia, poate fi în Lituania), precum și înființarea de posturi militare ale UE în statele de frontieră,
4.Cooperarea în industria armamentului, inclusiv transferul și producția de tehnologie,
5.Permisiunea pentru Polonia de a construi o centrală nucleară, pe care francezii o vor întreprinde în condiții financiare favorabile,
6.Introducerea unei politici energetice comune a UE, adică negocierea în comun a prețurilor materiilor prime furnizate UE din țări terțe,
7.Demisia de la federalizarea Uniunii Europene și limitarea suveranității statelor membre,
8.Reforma sistemului juridic și fiscal, liberalizarea reglementărilor fiscale și economice, eliminarea restricțiilor care discriminează anumite sectoare economice, revenirea la libera concurență,
9.Consimțământul aderării Ucrainei la UE ,
Dezvoltarea unui model pentru desfășurarea politicii externe comune a UE în materii selectate (în orice caz în care țările UE ar dori să acționeze în comun), prin intermediul a trei plenipotențiari numiți pentru chestiuni specifice, aleși de state într-o manieră democratică.
10.După cum puteți vedea, oferta nu poate fi depusă numai de Germania, dar și Franța ar trebui să participe la ea.
So far it does not look like it .. the latest statement of the German foreign minister about the definite lack of plans to abandon the construction of North Stream 2 stiffens the German position. Apparently they already knew the new US president’s decision to do so. In addition, Kaczynski has already received a „yellow card” from the US with a warning for internal policy, apparently multi-billion purchases in the US did not help;) And here is another article that fits in with current events: https://www.nytimes.com/2020/12/18/opinion/biden-foreign-policy.html?smid=tw-share
interesting, heavy bloody fighting in Taiwan, S. Korea, Poland and in Northern Europe. Have you remarked the repositionned 82nd Airborne Divisio from Poland reserve to Korea? 🙂
A very interesting interview and a mention of the cooperation between Poland and the Nordic countries, which has been going on for some time now .. interview with mr Edward Lucas
Bartosz T. Wieliński
31 grudnia 2020 | 05:55
„Antyamerykanizm to luksus”
Może sobie na niego pozwolić Pekin, ale nie Europa.
Tekst z „Turning Points: Global Agenda 2021” – magazynu „NYT” i „Wyborczej”
Edward Lucas – publicysta przez 23 lata związany z „The Economist” jako m.in. korespondent w Europie Wschodniej, felietonista „The Times”; obecnie pracuje w think tanku Center for European Policy Analysis
***
Gdy w 2008 r. prezydentem został Barack Obama, zachodni świat wpadł w taki zachwyt, że aż przyznał mu, niejako na kredyt, pokojowego Nobla. Obama nie spełnił oczekiwań jako prezydent, który zmieni świat. Czy z Joem Bidenem nie będzie tak samo?
– Od Obamy oczekiwano, że zmieni oblicze globalnej polityki, że doprowadzi do globalnego resetu. To były mrzonki. Teraz, gdy zaczyna się prezydentura Bidena, wyciągnijmy z tego nauczkę i nie oczekujmy od niego niemożliwego.
Administracja Bidena powinna z porażek Obamy wiele się nauczyć – niestety, obawiam się, że będzie zupełnie na odwrót. Wielu ludzi w Europie jest przeświadczonych, że wracamy do czasów Obamy, że znowu zacznie się złoty wiek dla relacji transatlantyckich, choć gdy rządził Obama, wcale go nie było.
Ekipa Bidena musi zdać sobie sprawę, że największą porażką rządu Obamy było to, że po zakończeniu jego kadencji ludzie wybrali na jego następcę Donalda Trumpa. I że lwia część zagłosowała na Trumpa właśnie z powodów polityki wewnętrznej, społecznych i kulturowych napięć, jakie powstały w wyniku poprzedniej prezydentury. Ale wielu po prostu uznało, że za Obamy polityka zagraniczna USA szła w złym kierunku. I myślę, że mieli prawo uznać, że Obama był zbyt miękki wobec Chin. Odpowiedź Trumpa – że wobec rozpychających się na świecie łokciami Chin trzeba reagować mocniej, że potrzebna jest ostrzejsza polityka handlowa – była właściwa. Boję się, że Biden może nie kontynuować należycie tego podejścia.
Nie zgadza się więc pan z popularną tezą, że polityka zagraniczna Trumpa była jedną wielką katastrofą?
– Nie. Uznanie, że wszystko, co Trump zrobił w polityce międzynarodowej, było z gruntu błędne, to stronnicze i jałowe podejście do skomplikowanej rzeczywistości.
Jego największą zasługą było bezwarunkowe uznanie zagrożenia ze strony Chin. Z konkretnymi decyzjami było różnie: Trump nadużywał broni w postaci ceł, za rzadko sięgał po inne instrumenty. Ale to za jego prezydentury wyraźnie zaczęliśmy widzieć, do czego zmierza chińska partia komunistyczna.
Na Bliskim Wschodzie Trumpowi udało się doprowadzić do uznania Izraela przez wiele krajów arabskich. To sukces, którego nikt się po nim nie spodziewał. Kolejna sprawa to presja na członków NATO w sprawie zwiększenia wydatków na zbrojenia. Domagały się tego poprzednie administracje, ale to Trump osiągnął rezultaty. Pod koniec jego rządów w Europie Wschodniej jest też więcej amerykańskich żołnierzy, niż było. I te oddziały są lepiej wyposażone, wyszkolone, rozmieszczone tam, gdzie trzeba. Do tego pod jego rządami Ameryka znów bardziej zaangażowała się w kosmosie, co ma dalekosiężne skutki. To są pozytywne aspekty jego prezydentury.
Jaka zatem powinna być polityka zagraniczna Bidena?
– Wielką słabością Trumpa była jego całkowita niezdolność do budowania koalicji. Hasło „America first” może dobrze brzmieć w uszach wyborców, ale delikatnie mówiąc, nie pomaga, gdy chce się przekonać inne kraje do współpracy i ponoszenia pewnych kosztów. Ameryka musi teraz skupić się na tworzeniu małych i dużych koalicji, nie tylko transatlantyckich, ale też transpacyficznych. Tam drzemie wielki potencjał. Bardzo podoba mi się wizja grupy D10 skupiającej największe demokracje świata.
Poważnym błędem Trumpa było nazywanie Unii Europejskiej wrogiem.
Dlaczego właściwie tak obnosił się z niechęcią do UE?
– Amerykańscy podatnicy mają świadomość, że opłacają bezpieczeństwo krajów UE, choć Unia jest ekonomicznym rywalem USA. UE jest w sumie i większa, i bogatsza. A dzięki temu, że nie wydaje tyle pieniędzy na obronę, jest w stanie utrzymywać szczodre państwo socjalne. Może więc skutecznie konkurować z USA. Trump wyczuł te nastroje wśród wyborców.
Nowa administracja powinna dalej naciskać na Europę, by przeznaczała więcej na swoje siły zbrojne. Ale musimy zacieśnić związki gospodarcze. Ameryka jest bardzo innowacyjna, za to nie radzi sobie z wprowadzaniem regulacji. Europa odwrotnie – to z innowacyjnością ma problemy. Musimy wzajemnie wykorzystać swoje silne strony, stworzyć wspólne struktury gospodarcze, zebrać razem 1,2 mld mieszkańców liberalnych demokracji. Tylko tak może powstać skuteczna przeciwwaga dla Chin.
Tylko że wzmogła się właśnie rezerwa Europejczyków wobec USA…
– Antyamerykanizm Europy to rodzaj luksusu.
Skoro Europejczycy nie muszą chwilowo obawiać się Rosji ani Chin, to oczywiście tracą czas na roztrząsanie, jak fatalnym krajem są USA. Ale gdy na porządku dnia staną kwestie egzystencjalne, czyli to, czy Europejczycy będą chcieli żyć w świecie rządzonym przez chińskie politbiuro, czy w takim, którym panuje międzynarodowy porządek ustalony przy pomocy Amerykanów, ze wszystkimi jego niedociągnięciami?
Wierzę, że przynajmniej dla zdecydowanej większości Amerykanów w grę wchodziłaby ta druga opcja. Rosnąca potęga Chin prędzej niż później zmusi Europę do jednoznacznej odpowiedzi na to pytanie.
W grę wchodzi jednak coś więcej niż emocje. Prezydent Macron rok temu uznał, że NATO jest w stanie śmierci mózgowej, teraz debatuje się o autonomii strategicznej Europy, czyli uzależnieniu od USA.
– To dialog głuchych fantastów. „Autonomia strategiczna” Europy pięknie brzmi, dobrze wygląda na papierze, ale jest nie do osiągnięcia, skoro Europejczycy wydają tak niewiele na obronę. Europa w 2011 r. nie była w stanie poradzić sobie z kryzysem w Libii, do którego doszło przecież po drugiej stronie Morza Śródziemnego, pod bokiem Francji. Wielka Brytania i Francja, kraje, które w skali Europy utrzymują duże siły zbrojne, nie były w stanie poradzić sobie z libijskimi siłami rządowymi bez amerykańskiego wsparcia.
Mówienie przez Europejczyków o autonomii strategicznej brzmi tak jak zapowiedzi młodych ludzi, którzy niby wyprowadzają się od rodziców, ale gdy są głodni, to wpadają do nich na obiad. Jeśli Europa byłaby w stanie wydawać na siły zbrojne nie 2 proc. PKB, ale 4 proc., gdyby stworzyła własną sieć satelitów rozpoznawczych, zainwestowała we flotę podwodną, strategiczny transport lotniczy – to może za 15 lat moglibyśmy mówić o strategicznej autonomii. Na razie w kwestiach strategicznych Europa jest zdana na Amerykę, kropka.
W Europie zachodzi generacyjna zmiana. Spójrzmy na Niemcy: za rok na emeryturę odejdzie kanclerz Angela Merkel oraz weteran Wolfgang Schäuble, który piastował w karierze wiele kluczowych stanowisk. Odchodzą ludzie pamiętający zimną wojnę, rozumiejący potrzebę współpracy transatlantyckiej. Ich następcy mogą mieć inne poglądy.
– Mieliśmy szczęście z Merkel, bo ona skutecznie stawiła czoło pacyfistom i zwolennikom uczynienia z Niemiec kraju neutralnego.
Ale trzeba też dostrzec, że w Niemczech następuje w sprawach geopolitycznych powolne przebudzenie. Niemcy przez lata złudnie wierzyli, że będą sobie mogli zbudować wokół swój mały gemütlich świat. To się zmienia.
Nawet socjaldemokraci, niegdyś zakochani w Rosji, dziś są wobec niej coraz bardziej krytyczni. Mają też bardzo jednoznaczne stanowisko wobec Chin. Niesamowita przemiana zaszła również w łonie niemieckich Zielonych. Podsumowując: niemiecka klasa polityczna coraz bardziej interesuje się kwestiami przestrzegania na świecie praw człowieka, a z drugiej strony coraz bardziej docenia znaczenie więzi transatlantyckich. To zapewni pozytywną rolę Niemiec w świecie.
W Europie Środkowej mamy z kolei do czynienia z niebezpiecznym dryfem w kierunku autorytaryzmu, co najbardziej jaskrawo widać na przykładzie Węgier i Polski. To będzie problem dla Waszyngtonu pod wodzą Bidena?
– Nie wyobrażam sobie sytuacji, w której liderzy UE proszą Amerykanów, by pomogli im rozwiązać kłopoty z Orbánem czy Kaczyńskim. Gdybym był członkiem administracji, doradziłbym Europejczykom, by nie zawracali głowy, a do Białego Domu przychodzili z kwestiami, które faktycznie ich przerastają.
Spór między polskim rządem a resztą Europy to z globalnej perspektywy trywialna sprawa w porównaniu np. z kryzysem na Białorusi. Europa musi się zająć swoim podwórkiem, opanować np. chaos na zachodnich Bałkanach. Ameryka może ich wesprzeć, jeśli chodzi o poważne problemy: mocarstwowe ambicje Turcji, Bliski Wschód kontra Iran, dżihadyści w Afryce Północnej.
Jak Europa ma coś zdziałać, skoro wspólna unijna polityka zagraniczna, o której mówi się od lat, pozostaje fikcją?
– Bulwersującym dowodem na to, że europejska dyplomacja nie działa, jest przebieg nowej odsłony konfliktu w Górskim Karabachu. Gdzie był Josep Borrell, szef dyplomacji UE, gdzie była Ursula von der Leyen, szefowa Komisji Europejskiej, gdy rozpoczęła się azerska ofensywa?
Unia ma możliwości, by wpływać na to, co się dzieje poza jej granicami. Trzeba tylko chcieć je wykorzystywać. Francja już założyła Inicjatywę Europejską, kraje NATO tworzą podgrupy w ramach sojuszu. Jestem orędownikiem grupy nordyckiej, w której skład poza państwami skandynawskimi wchodzą nienależące do NATO Szwecja i Finlandia, ale też kraje bałtyckie i Polska. W tym formacie można zwiększać bezpieczeństwo w basenie Bałtyku, zgrywać ze sobą zespoły, zakładać magazyny sprzętu, prowadzić operacje rozpoznawcze. Kraje nordyckie, bałtyckie i Polska razem mają większe PKB niż Rosja. To realna siła. Jeśli te kraje zintensyfikują współpracę, Amerykanie będą je z pewnością wspierać.
Unia Europejska ma też swoją soft power, miękkie oddziaływanie, i powinna po to sięgać, jeśli chodzi o konflikt na Białorusi. Trzeba wspierać białoruskich demokratów, ale jednocześnie utrzymywać presję na reżim, rozszerzać sankcje na jego przedstawicieli i wymuszać na nich luzowanie represji. Do Moskwy powinien zaś pójść sygnał, że wspieranie przez Kreml Łukaszenki uderza w relacje całej Unii z Rosją.
Mówił pan o klęsce europejskiej dyplomacji w Karabachu. Nad stabilnością w tym regionie miała czuwać Rosja, ale nie przyszła na pomoc zaatakowanym Ormianom, swoim sojusznikom. Musiała się pogodzić z azerskimi zdobyczami.
– O, Rosja rozegrała to bardzo dobrze. Po wynegocjowanym przy jej udziale zawieszeniu broni Azerowie są jej wdzięczni, a Ormianie stali się jeszcze bardziej od niej zależni. Przede wszystkim Kreml z powodzeniem powstrzymał ekspansję Zachodu na Kaukazie. Przed wojną z Gruzją w 2008 r. wpływy Europy i USA były tam duże i wciąż rosły. Teraz Putin nie chce dopuścić, by na Kaukazie rosły wpływy Turcji, i to się na razie udaje. Nie dopuścił też do przerodzenia się konfliktu w wielką wojnę i do wybuchu katastrofy humanitarnej.
Sytuacja na Kaukazie się ustabilizowała i to Rosja w tym regionie rozdaje karty. A do tego Turcja w kontrolowany sposób rośnie w siłę, a jej relacje z Zachodem słabną – czyli z punktu widzenia Kremla kolejny plus.
Nie taki ten Putin wszechmocny: Rosja nie radzi sobie z epidemią, zmarło więcej osób, niż wyniosły sowieckie straty podczas wojny z Finlandią w 1940 r., coraz więcej mówi się o możliwym odejściu prezydenta na emeryturę…
– Życie ludzkie ma w Rosji inną wartość niż na Zachodzie. Rosja to kraj, w którym wysoką śmiertelność powodowały już wcześniej inne choroby zakaźne, do tego dochodzi alkoholizm i inne plagi społeczne. Średnia długość życia jest wyraźnie niższa, a władze tolerowały to przez dekady. To rosyjskich władz nigdy nie interesowało. Wysoka śmiertelność podczas obecnej pandemii to efekt nieefektywnego systemu opieki zdrowotnej i rosyjskich zwyczajów. Bynajmniej nie zdestabilizuje to władzy Putina.
On nie będzie kolejnym Breżniewem, jego władza nie przetrwa raczej do następnej dekady, ale datę odejścia wybierze on sam. I nas przy tym zaskoczy. Koniec rządów Putina może równie dobrze nastąpić jutro, jak i za pięć czy dziesięć lat.
Wróćmy do USA i nowego prezydenta. Obama zamierzał stworzyć strefę wolnego handlu nad Pacyfikiem, Trump się z tego projektu wycofał, więc miejsce USA zajęły Chiny. Powstała największa strefa wolnego handlu na świecie. Czy Ameryka może to jeszcze nadrobić?
– Wzrost chińskiej gospodarki robi wrażenie, ale nie zapominajmy, że ma on słabe podstawy. Chiny mają coraz większe problemy demograficzne, kolejne pokolenia nie będą mogły udźwignąć starzejącego się społeczeństwa, problemem jest rosnący dług publiczny oraz coraz większe napięcia na linii miasta – prowincja. A także napięcia wewnątrz systemu politycznego zorganizowanego wedle hiperautorytarnego, nietransparentnego modelu, który w dodatku jest coraz silniej cementowany przez nacjonalistyczną propagandę. Dlatego nie można postrzegać Chin jako niezatapialnego pancernika, lecz raczej jako poważny problem.
Kraje, które mają wolne społeczeństwa, mają znaczną przewagę nad państwami totalitarnymi. Z tym że przecież nie chodzi o to, by Chiny zdominować. Owszem, gdyby stworzyć strefę rozciągającą się od Indii po Japonię i USA, mielibyśmy wielką polityczną, ekonomiczną i zarazem militarną siłę. Tworząc taki blok, trzeba jednak nieustannie rozmawiać z Pekinem i zapewniać, że celem Zachodu nie jest okrążenie Chin czy zmiana reżimu. I nikt nie wpisuje sobie tego na sztandary. Natomiast jedność w regionie wymusi zmianę kursu chińskiego kierownictwa. Zrozumieją, że mogą się dalej bogacić, ale nie w totalitarny sposób kontrolować to, co za ich granicami.
Chiny na razie nie odpuszczają, likwidują resztki demokracji w Hongkongu, następnym celem będzie pewnie Tajwan
– Jeśli chodzi o Hongkong, to jestem pesymistą. Jest stracony. Tajwan będzie następnym celem, ale tu sprawa jest otwarta.
Chiny przeszacowały własne siły. Inicjatywa Pasa i Szlaku [zakłada stworzenie nowych połączeń między Chinami a Europą, które będą napędzać wymianę handlową i utrwalą chińskie wpływy] okazuje się fiaskiem. Pekin mocno obcina jej finansowanie. Idea kupowania przez Chiny krajów Trzeciego Świata nie działa. Pekinowi nie udaje się też wymuszanie na innych określonego zachowania w polityce wewnętrznej. Pokazują to ostatnio ujawnione groźby pod adresem Australii, którą Chiny chciały zmusić do zaprzestania „antychińskich” badań naukowych czy protestów wobec łamania praw człowieka w Hongkongu czy wobec Ujgurów. Okazało się, że w zasadzie Chiny chciałyby zabronić Australijczykom nie tylko prowadzenia suwerennej polityki zagranicznej, ale też ingerować w to, co się dzieje w australijskich mediach czy na uniwersytetach. Społeczeństwo od razu uznało to za nie do przyjęcia i głośno zaprotestowało. Chiny, próbując na skróty narzucać swoją wolę, popełniły strategiczny błąd. To błąd wynikający z pychy.
Czy Zachód powinien się szykować do wojny z Chinami?
– Trzeba założyć taką możliwość. Chińczycy będą testować USA i podnosić temperaturę, gdy uznają, że są bezkarni. Ale w sytuacji, gdy zajmą jedną z wysp koło Tajwanu, odpowiedzią Ameryki musi być wysłanie na wyspę amerykańskich myśliwców bombardujących. Wówczas chińskie kierownictwo zastanowi się, czy na pewno chce wojny na dużą skalę. I jestem pewien, że się wycofa.
Chińczycy mogliby przejąć kontrolę nad Tajwanem, gdyby inaczej zachowywali się w Hongkongu. Gdyby tolerowali tamtejszą demokrację, Tajwańczycy uznaliby, że zwierzchnictwa Pekinu nie ma się co obawiać. Ale teraz nowe pokolenie Tajwańczyków jest gotowe bronić swojej wolności do ostatniej kropli krwi. To jeszcze niedawno wydawało się niemożliwe. A co więcej – wiele krajów świata jest gotowych umierać za wolność Tajwańczyków.
Czy wierzy pan, że w 2024 r. Trump może powrócić i ponownie stanąć do walki o Biały Dom?
– Groteskowe zachowanie Trumpa, który ciągle nie uznał porażki w wyborach, poważnie uderza w wizerunek Partii Republikańskiej i krępuje jej działania wobec Bidena.
Demokratyczna administracja będzie popełniać błędy, ale Republikanom będzie trudno je piętnować. Gdyby Trump zdobył republikańską nominację za cztery lata, tylko jego żelazny elektorat byłby zachwycony – to jednak znacznie mniej niż 72 mln ludzi. Ale jego powrót do Białego Domu byłby możliwy jedynie pod warunkiem, że Biden jako prezydent będzie jeszcze bardziej dzielić Amerykanów, niż robił to Trump.
Gdybym był demokratycznym prezydentem, prowadziłbym politykę opartą na łączeniu, szukaniu wspólnego mianownika; to wbrew pozorom da się zrobić, zwłaszcza w Ameryce. W takiej sytuacji powrót trumpopodobnego polityka wydaje się nieprawdopodobny.
Allow me to play devil’s advocate for a bit:
1) It doesn’t really matter if a product made in Slovakia is made under a German or Slovak brand. The vast majority of money made from selling the product is spent on labour costs, mostly wages. So…. the Slovak workers get paid, and they return their money into the local economy.
Having foreign brands means nothing other than an efficiency cost (some small fraction of PROFITS that goes offshore). It doesn’t matter to the Slovak employees, who get paid the same regardless of their employer’s brand.
2) Perhaps a German-run european society would be better. After all, quite a few millions of Eastern Europeans seem to like it more than their native governments. So, they must be doing SOMETHING right. Pride doesn’t provide healthcare, clean streets or high standards of living.
It is mainly about the basic values of the union during its formation, i.e. economic freedom and subjectivity of the states of the community members. Slovakia decided to use the euro too early, which seriously limited the state’s financial control and facilitated the transfer of funds to countries with invested capital. In addition, consent for many years of resignation from paying taxes by foreign capital, please see what a large drop in income took place this year.
With regards
Mafia spurcatilor au votat in cateva minute toate legile fara dezbatere. Numeau numarul legii si nr de pe ordonea de zi si votau chair daca tribuna centrala era ocupata de opozitie.
Au votat la foc rapid tot ce visau rusii de 30 de ani statut pt limba rusa statut special si autonomie javrelor din gagauzia , bugetu , Servicile SIS, e groasă.
Sper duminică sa dam foc sobolanilor altfel ajungem ca in Belorusia
So pe ei, pe mama lor!
De ani de zile avertizez p’aci de otrava numita Legea 344/1994 si anume Art.1(4)…
…de ce trebuie sa fim atenti ca nu cumva Gagauzia sa primesca statut ca al Transnistriei…
…si de ce „specialii” din servicii si politicienii din Romania se fac vinovati literalmente de prostie crasa, ca sa nu zic TRADARE!…
…pentru faptul ca de un sfert de secol ei nu pot sa intelega ca singura piedica in calea RE-UNIRII este chiar acel Articol 1(4) care este necesita schimbarea/eliminarea cu 3 cincimi din parlamentari, conform Art.111(7) din Constitutia Rep. Moldova referitor la legea respectiva cu privire la Gagauzia!
…si deci nu au insistat pentru convingerea (prin orice mijloace…”specifice”) a parlamentarilor de la Chisinau sa elimine acel blestemat de Art.1(4) din respectiva lege!
Cititi, va rog, explicatia/lectia (da, cu voi vorbesc, alde „serviciile” care mai dati pe aici, pe blog) in sectiunea 2-a articolului:
https://www.rumaniamilitary.ro/61-numarul-magic-al-re-unirii-romaniei-cu-republica-moldova
Pe scurt:
– Legea 344/1994, Art.1(4): ”În cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent poporul Găgăuziei are dreptul la autodeterminare externă”.
– Constituția Republicii Moldova, Art.111(7): ”Legea organică care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în Parlament.”
Cine vroiai sa se opuna din Romania, Iliescu?
El a facut tot posibilul ca in momentele propice unirii sa refuze sistematic aceasta oportunitate. Si javra inca nu crapa! Nici la puscarie nu ajunge, parca e napasta pe capul nostru….plm!
Îmi place femeia asta…
Scenariul asta l-am văzut și pe la noi, de nu câștigăm funcția, o golim de conținut.
Pai Moldova ar putea sa lanseze o ofensiva asupra Trasnistrie cu ajutorul Romaniei, rusii nu ar avea pe unde sa trimite ajutoare, Ucraina s-ar opune !
Vezi comentariul meu de mai sus..in secunda 2 am pierde legal/constitutional…Gagauzia (care, tot legal/constitutional ar putea chiar sa se uneasca cu…Rusia).
Doamna nu este si comandantul suprem al armatei?
Armata pe strazile Chisinaului , trupele speciale in parlament , in 3 ore aveti alt guvern
Să fim serioși și sinceri cu noii Unirea nu se poate realiza pentru că populația Moldovei nu dorește asta iar marile puteri ale lumii nu vor accepta ca noii să realizam unirea, mă bazez pe fapt clar că SUA are propriile sale interese in zonă care nu corespund cu ale noastre apoi Rusia plus ca nici Ucraina nu ne vede bine vezi bine declarația lui Zelinsky despre Bucovina și vezi bine politica noastră națională, o dam cu moldovenii și cu drepturile pentru ei dar majoritatea cazurilor sunt pro Rusia și vezi bine că noi ca tara o ducem din ceea în ce mai greu, aproape în fiecare an găfâim și nu văd cum am putea susține unirea administrativ când noi nu putem face o autostrada măcar. Oricum ei sunt f instabil și f puțin proeuropenii și nu vad cum s-ar putea schimba ceva și cu nivelul lor de trai.
@Cipri
Am impresia că vorbești ca să nu taci. 51% din alegători din RM au votat un candidat proeuropean la prezidențiale. 15% din alegătorii din Transnistria au votat un candidat proeuropean la prezidențiale.
Și toate astea după ce fosta coaliție pro-europeană (care în 2010 a luat 52 de mandate din 101) a compromis compelt vectorul proeuropean și orice idee de dreapta pentru 10 ani.
Unirea nu se poate realiza în primul rând pentru că din punct de vedere militar, economic și politic România este nimeni în drum. Pe plan intern – dă cu oiștea ba în gardul din stânga, ba din drapta de pe ulița USL-ului și încă nu dă semne de dezmeticire. Doamne ferește să mai ia PSD-iștii mai mult de 30% și de data asta, că vaid e capul nostru.
Hai se dau niște exerciții de imaginație, să vedem ce iese:
Scenariul 1
În primavară ai alegeri anticipate la Chișinău în urma cărora ai 51 de mandate pro-europene și un guvern pro-european. Guvernul reușește să ducă la bun sfârșit reforma justiției și toate alea. Văzând astea, rușii prin intermediul Găgăuziei încep nebunia cu ieșirea ăsteia din componența RM și așa mai departe + plus referendumu de intrare în componența Rusiei în Transnistria. Cum și cu ce România va ajuta RM în acest caz?
Scenariul 2
În Ucraina pică neogcierile cu Rusia și să trece la faza activă a războiului. Pentru ași securiza flancul de vest ucraineni vin cu propunerea de a închide definitiv problema Transnistriei. Cum și cu ce se va implica România în acest caz?
Scenariul 3
După alegeri anticipate la Chișinău ai 51 de mandate pro-europene și un guvern pro-european.În Ucraina pică negocierile cu Rusia, reîncepe acțiunea pe front. Există pericolul debarcării trupelor rusești în Odesa cu intenția de a ajunge la Tiraspol. În astfel de condiții majoritatea cetățenilor și Guvernului de la Chișinău cer intervenția militară românească pentru a securiza măcar frontiera pe Nistru. Cum și cu ce România va ajuta RM în acest caz?
Scenariul 4
Alegerile parlamentare în RM, Maia pică, pacea la ucraineni pică. Președinte interimar prorus, guvern prorus, parlament prorus. Există pericolul debarcării trupelor rusești în Odesa cu intenția de a ajunge la Tiraspol. Însă opoziția și societatea civilă cere ajutor României, inclusiv cu ieșiri masive în stradă. Cum România are de gând să-și apere un milion de cetățeni români cu acte în regulă care locuiesc acum în RM?
Când răspunsul pentru toate patru scenarii va fi – România trimite armata și securizează frontiera (măcar pe Nsitru) în 24 de ore, atunci putem discuta despre ce vor și ce nu vor românii din RM. Pân atunci România nu poate influența absolut nimic din ce se petrece acolo.
P.S. Ca să vă scutesc de o replică cretină – Turcia tot e în NATO și Azerbaijan tot nu e în NATO.
Un mare like de la mine
Un alt scenariu ,daca situatia politica se schimba in Ukraina iar tara se re-ntoarce sub influenta Rusiei., poste Romania sa-si mai mentina drumul european?!
Care va fi reactia Ungariei ?!
Va fi ajutata Romania de aliati NATO?!
In opinia mea „unirea ” este solutia ieftina si castigatoare pt toate fortele proeuropene din Basarabia, Ukraina , Romania si NATO/ UE.
@Vasile
Din fericire pentru noi (și aici tre să-i mulțumim lui Putin), până la revenirea în componența Ucrainei a teritoriilor din est și a Crimeiei, rușii nu au nicio șansă să schimbe vectorul proeuropean și proNATO în Ucraina.
Asta nu înseamnă că ucrainenii au devenit spontan ”frații” noștri, dar îi scoate de pe lista de potențiali dușmani, inclusiv din categoria ”potențiale amenințări” pe o perioadă de minim 10 ani. Dimpotrivă, într-o conjuctură politico-militară favorabilă ne-ar putea ajuta să ne rezolvăm niște probleme.
Eu dacă aș fi șeful Statul Major aș pregăti totul pentru o intervenție militară în Transnistria (la nivel de plan desigur), după care aș pregăti tot pentru reformarea și instruirea armatei din RM și aș sta să aștept conjunctura favorabilă pentru a realiza asta.
Și când vorbesc instruire nu mă refer la 200 de soldați chemați la manevre de două ori pe an. Dar în primul rând re-instruirea tuturor ofițerilor, plus măcar câte o companie în fiecare brigadă instruită complet în România (RM are 3 brigăzi), plus crearea unui centru de antrenament moldo-româno-nato-us-ua-uk-etc în RM (pe modelul Joint Multinational Training Group Ukraine). Și nu în ultimul rând resuscitarea acelui batalion mixt despre care se vorbea acu ceva vreme. Care desigur tre să devină un batalion operațional model (fără abureli alde batalionului româno-ungar de menținere a păcii sau Tisa), dotat și echipat după ultimul răcnet pe care ne-l putem permite.
Dar ca să devină realitate toate astea, în primul rând Armata Română tre să devină ceea ce încă nu este astăzi.
Nu o cunosteam pe doamna Maia Sandu înainte de a fi candidatà pentru presedentie. Si este prima datà când o aud vorbind.
Îmi place foarte mult. Si cum se prezintà fizic, si cum vorbeste simplu si sincer. Si bine cà a vorbit si în rusà.
Doamne, ajutà-i pe români !
trebuie sa o asculti si in engleza, la Euronews
Offf…. tactici pesediste….
Noi (romanii, non-cetateni) orare cum putem ajuta? Unde trebuie sa iesim?
ce tactici omule ? Unde sa iesiti ? La vot si daca nu iese cum vreti sa iesit la munca nu pe strazi. Alegerile se castiga la vot. Desi cred ca unii cu mentalitatea asta s-ar simti tare bine in Rusia cu un tatuc deasupra lor.
Crimeea rămâne fără apă!
Prin urmare, se întâmplă „chestii”…
Sa speram ca moldovenii se vor mobiliza
Moldova / Maia Sandu https://www.youtube.com/watch?v=xvP88-yffxM
https://m.hotnews.ro/stire/24460279
„Reacția MAE, după ce Maia Sandu a rămas fără Serviciul de Informații și Securitate: Rapiditatea cu care au fost adoptate modificările afectează grav statul de drept”
Un rahat mare si cu iz rusoturcesc. Tocmai acum la Noi sunt alegeri…….au si ei acolo un fel de PSD…..de joasa speta…
Sa vedem miine dupa alegeri …..patriohotii romani.
Nu ne va mira daca PSD un fel sigur de rusofili ajung peste PNL…..creaturi ale trecutului.
Să nu ne ambalăm prea mult în privința doamnei.
Stefan Secăreanu:
„Acum, ar fi bine să lămurim un pic lucrurile.
Până în iunie 2019, când s-a pus la cale, cu concursul direct al Moscovei, alianța de guvernare Dodon-ACUM (PAS+PPDA), Serviciul de Informații și Securitate se afla în subordinea Parlamentului!
Inițiativa ca acest Serviciu să fie scos din subordinea lui Voronin și trecut sub control parlamentar a aparținut, cu ani în urmă, grupului parlamentar al PPCD, din care făceam parte. Am fost și eu unul dintre autorii acestui proiect de lege.
Este absolut normal ca într-un stat cu regim parlamentar cum este Republica Moldova o asemenea instituție să se afle în subordinea Legislativului.
Întrebarea mea către Maia Sandu este asta:
De ce în iunie 2019, tu, Maia Sandu, împreună cu Andrei Năstase și cu toți deputații ACUM nu v-ați revoltat că SIS-ul este trecut din subordinea Parlamentului în subordinea directă a lui Dodon?
Mai mult decât atât, această „uzurpare a puterii”, cum spui tu, Maia Sandu, s-a făcut chiar cu votul vostru direct, votul deștepților de la Blocul ACUM!
Voi, cu votul vostru, în iunie 2019 și în decursul întregii voastre guvernări cu PSRM, i-ați dat lui Dodon toată puterea: ați ales-o pe Z. Gtreceanâi în fruntea Parlamentului, l-ați pus pe V. Țurcan în fruntea Curții Constituționale, i-ați dat SIS-ul, Ministerul Apărării etc, etc.!
Guvernul tău, Maia Sandu, le-a permis rușilor să-și înnoiească și să-și completeze comandamentul trupelor lor militare staționate ilegal la Tiraspol!
Cu permisiunea ta, Maia Sandu, și a ministrului de Interne, A. Năstase, a fost organizată, după mulți ani de zile, vizita ministrului rus al Apărării, S. Șoigu, la Tiraspol, vizită care a avut un rol determinant în consolidarea prezenței militare rusești în Republica Moldova.
De ce, oare, nu v-a apucat atunci revolta?
De ce ați sfidat atunci opinia publică care vă implora să nu faceți acest pas?
De ce, pentru a-i intra în voie lui Dodon și lui Putin, ați ajuns până acolo încât Guvernul de sub conducerea ta, prin gura ministrului vostru de Externe, a calificat războiul de la Nistru din 1992 declanșat de Moscova împotriva Republicii Moldova drept război civil, adică un banal conflict intern provocat de mesajul proromânesc al unora?
Atunci, când erai cu Kozak și Dodon, de ce nu ai scos oamenii în stradă să aperi „votul popular” de la parlamentare?”
Sa ne amintim ca a fost prinsa ca se intalnea pe ascuns cu ambasadorul Rusiei la Chisinau, explicand ca au discutat despre lupta impotriva Covid. Si nu mai tarziu de zilelel acestea , ieri, alaltaieri, a avut o intalnire de taina cu Vladimir, seful bisericii ortodoxe supuse Moscovei ( nu cu cel al bisericii ce tine de Patriarhia Romaniei). Intalnire despre care a vorbit abia după ce au apărut in presa primele zvonuri.
Deci, haideti sa nu ne facem prea multe sperante. Degeaba ceri raspicat retragerea trupelor ruse ( aplauze prelungite!!) , daca dupa aceea fugi sa faci poze cu oficiali rusi.
Secareanu 🙂 ) asta e din PPCD-ul trădător condus de Roșca tot tradator vandut rusilor care acum ii traduce in romana cartile lui Dughin si e prezent la toate vizitele acestuia la Chișinău.
Dar nu te ambala.
Îl preferai pe Dodon?
@Sebi
Da unde era lepra de Secăreanu când Roșca îngenunchea în fruntea lui Voronin în 2009? Nu era nicio trădare atunci? De ce nu a venit atunci să ne povestească omul cui e Roșca?
Aceiași ”experzi” o învinuiau pe Maia Sandu de lipsă de profesionalism și ”flexibilitate” vara trecută când a refuzat să meargă la compromins cu Dodon pe problema procurorului general.
Întrevederea cu ambasadorul Rusiei a fost publică și anunțată cum și întrevederele cu alți mabsadori, iar despre întâlnirea cu mitropolitul Vladimir a anunțat singură pe FB chiar în ziua în care s-a întâlnit cu el.
Lasă abureala de doi bani.
Toate.. la timpul lor!
Si eu am fost dezamăgit de Maia Sandu când a bătut palma cu dodon. Însă în acest moment este singura persoană care are o anumită credibilitate în cancelariile occidentale. Ca atare, dacă intri în jocul denigrarii ei, nu mai rămâi cu nimic de pus in loc. Mai rău, rămâi doar cu toți comuniștii care formează majoritatea actuală, indivizi de o speță mai joasă decât dragnea de la noi.
Referitor la întâlnirile cu rușii, atât ambasadorul rusiei cât și vladimir, reprezintă niște canale de comunicare. Moldova din nefericire nu este în situația noastră, influența rusă este inzecita, o parte a populației este rusofilă, ne place sau nu. Cu siguranță că a transmis niște mesaje rusiei. Și cred că au fost niște mesaje curajoase, dată fiind situația.
Faptul că a chemat populația să protesteze față de malversatiunile din parlament, că vrea să apere bruma de democrație care mai este acolo, reprezintă lucrul corect de făcut, și trebuie sprijinită până la capăt în demersul ei.
Nu vreau sa intru in „jocul denigrării„, dar nici in cel al adulării. Da, Vladimir e un canal de comunicare, dar cat timp doamna presedintă spune ca s-a intalnit cu el cu scopul de a-i multumi pentru felicitarile adresate după castigarea alegerilor, putea foarte bine sa se intalneasca intai cu seful mitropoliei proromanesti ( cu siguranta au felicitat-o si acesta) si apoi cu omul Moscovei. Daca tot ne dam proeuropeni, niste nuante sunt binevenite. In diplomatie, orice gest marunt are o semnificatie.
Asa cu remarca un analist inaintea alegerilor prezidentiale din Moldova: au candidat Dodon, omul Rusiei si al Germaniei si Maia, omul Germaniei si al Rusiei.
Vom trai si vom vedea cat de larga este marja de miscare a doamnei.
Povestim discutii
O tara cade, printre altele, cand serviciile secrete sunt incapabile sa isi duca menirea la bun sfarsit
Sa previna ca un eveniment sa produca o criza in masura sa destabilizeze ordinea
Serviciu ar ttebui sa aiba psihologi, sociologi care sa vada ce nu merge bine
Ori ultimii 4 ani demonstreaza ca la noi serviciile sunt cu pantalonii jos – sub nivelu din 40
Si sunt asa de mai mult de 30 de ani
Era unu timofte care dadea informatii de la varfu serviciului direct la infractoru vantu
A incercat ceva Basescu cu serviciile – prea putin
La ce legi dau palavramentarii nostriii, inclusiv astia de la putere impreuna cu comunishtii tradatori ai infractorului dragnea – vezi spalarea lui negoita jdme mii de apartamente construite pe persoana fizica; acuma e legal si benefic pt tara –
Apoi capitala da tonu: evanghelie primar, stirea, negoita etc
Urmeaza si aia care au acum conducerea
Nu schimba ei obiceiu pamantului
E ala cu grinda in casa ministru la dezvoltare, ala cu transportu stapan pe toate contrasensurile patriei, chiar si cand face accident si ala de la justitie care este crema, frate de cruce cu iordache
In timpu asta vezi ce face cesemeu
Cum isi dau cu parerea despre drepturile infractorilor presedinta de la tribunalu din capitala Banatului si alti judecatori de la curtea de apel a capitalei patriei
Vezi cum toti hotii, violatorii, talharii, sefii de clanuri mafiote sunt eliberati pe povesti nemuritoare
Cum sefii militiei stau pres in fata infractorilor
Asa esti foarte linistit pt siguranta a copiilor tai, a sotiei, a parintilor si a neamurilor, ptecum si pt siguranta bunurilor tale
Da acum suntem linistiti
Iordache cu doctorate la comunishtii de peste Prut tocmai ce este sefu consiliului legislativ – a avut grija curtea penala neconstitutionala
Asa ca stati linistiti ca daca voiau tradatorii si la noi serviciile secrete treceau la primaria capitalei sau in subordinea patriarhiei
Iar limba rusa era limba oficiala
Somnu la serviciile noastre nu este de acum
Avansarea sa vina si pensia
Cunosc cazu lu unu ofiter la militie
Iesit la pensie la 40 de ani ca i s-a desfintat postu
Asa e regula la militieni
Pensie 1000 de ieuro
Asa incepe si viata sa capete rost pt unii
Sau cunosc multi judecatori iesiti la pensie la 47 de ani pe mii de ieuro
Numa ca miile aiea de ieuro nu se iau ia pt ce s-a facut
Ci o ia de la mine, de la tine, de la inzestrare, sanatate, infrastructura etc.
Ca salariile prin primarii si administratie
Crescute ca fat frumos intr-un an ca alte tari in zeci de ani
Au avut grija comunishtii tradatori si prietenii lor
O tara distrusa din interior
Nu mai trebuie atacata din exterior
Cade singura.
As merge pe varianta unei economii bune, o politica bună naționala, creșterea salariilor, o reforma administrativa, atragerea forței de muncă din afara, atragerea de fonduri europene nerambursabile, atragerea românilor din jurul granițelor, o negociere pe poziția respectării etnicilor românii, o politica naționala de ajutor al celor cu nevoi speciale și acelor săraci, o armata cu adevărat eficientă autostrăzi un parlament mult mai mic, mai putini bugetarii, o politică economica de eficientizare a produselor naționale, aur, gaz, petrol, apa, sare, dar asta sunt vise și as lăsa în pace Moldova cel puțin până as fi o forță economico-militara dar fiind conduși de o clasa politica românească balcanica na se vede
Sincer eu nu m-aș aventura la a întra în polemicii cu privire la Republica Moldova nu doresc unirea și sa fim realiști e treaba lor ceea ce fac ei acolo. DEȘI IMI DORESC UNIREA ar trebui noi ca stat să luăm exemplu de eficienta germană și sa vedem ce putem realiza cu aceasta tara și cu acest loc al nostru. Felicitări pentru articole Marius. Curios când se va putea discuta despre submarine în Ro Army și o aviație decenta cu F16 care sa execute în totalitate misiunile de Politie Adriana.
Da clar e jale mare în acest moment în acest moment și cred că sunt un pic visător. Fiind din Ungaria văd bine ce fac ei au infrastructura și un nivel de trai mai ridicat deși în Gyula sau Jula majoritatea vorbesc cu tine română dacă intri în orice magazin și uimitor pentru că ei devin atenți la ceea e cumpără pe Army Tancuri, mașinuțe detot felul, echipamente de tot felul și nu înțeleg de ce sau pentru ce că Ungaria era mereu doar cu lătratul. Iar noi cu clasa noastră politica oricine ar ieși numai am încredere în ei
@Cipri
Păi îți dorești sau nu îți dorești?
Pân nu va fi România în stare să fie pentru RM ce este Turcia pentru Azerbaijan, toți de pe acest mal al Prutului ar trebui să se gândescă de două ori înainte de a comenta ceva despre ce vor și ce nu vor românii din RM.
Logic că îmi doresc Dienaris doar că noi suntem cu burțile goale în UE și spun că ar trebui să avem un plan de tara înainte să vbm de unire că la ora actuală românii pleacă din Ro de cald ce. Ar trebui să ne vedem în curtea noastră ști? Prea mulți au acte românești dar prea puțini se declara români undeva la 73:000de mii oameni ori restul de câteva sute de mii cenu simt românește?. E doar o părere despre situația actuală a mea și statistic vbind în Siria e război la oi e sărăcie lucie.
Deocamdată la noi PSD e pe cai mari. La ce prezența este la vot, Joianis iar o ia în barbă. Și din cauza lui, și noi. Deci, boul national sper să nu lase javrele din PSD, Ponta și restul lichelelor să facă guvernul. Că de avans economic nu va fi vorba
Sa cangrenezi acel intestin gros numit Transnistria e relativ ușor. Un sfert din toti banii rusofonilor vin din cumpărarea de energie electrice de către Republica Moldova din Transnistria. Dacă le da România un preț mai bun moldovenilor, aia mor ca sobolanii din punct de vedere economic. Si asa sunt varza. În 30 de ani populația Transnistriei s-a diminuat aproape la jumătate față de momentul lor de glorie spurcata din ’92. E nevoie doar de puțin voința si rusofonii se vor zbate ca peștii pe uscat.
Nu știu câți se declara de acord dintre moldovenii care au acte românești declarându-se oficial doar 73:000 de românii. Când am scris nu doresc unirea m-am referit la cei din Republica Moldova. Sper doar să numai ne înpovăreze noul guvern care va ieși și sa pună accent pe army Ro cel puțin încă o escadrila de F16 sh asa cum o fi doar să fie in curtea noastră și operaționale clar
Man care românii din Republica Moldova? Că toții se declara Moldoveni, la Chișinău se vorbește despre neutralitatea țării deși pe teritoriul ei sunt trupele rusești. Un scenariu complet dacă Rusia dorește să pună la Chișinău un guvern rus îl pune cu tot cu NATO și armata română nu va ajunge pe granița cu Transnistria pentru că în Moldova există destul de mulții rusii care nu vor dormi și va fi o vărsare de sânge dar mai mult fiind în NATO tu nu faci ceea ce dorești, ci ceea ce doresc aliați tai SUA ori ei vor accepta soluția de compromis doar sa fie pace
Apoi va fi Tam Tam cu toții vecinii tăi inclusiv cu Serbia care încă visează la Timișoara Ungaria la Ardeal, cu Ucraina niciodată nu te poți încrede ce pace cu niște….care ar întra mâine dimineață în Bucovina și Moldova ca să anexeze teritorii. Cred că știu ce vorbesc Dienaris fiind din Arad văd perspectiva vecinilor tai în speță Serbia, Ungaria, Ucraina care ar mânca din România și sunt convins de faptul ce scriu toate tarile nu ar privi cu ochii bunii, îmi doresc unirea dar nu se va realiza pentru ca noi suntem jos de tot acum. Totul e demagogie politica bdoar pentru niște voturi
@ Cipri – 628.000 de moldoveni au cetatenia romana. ( statistica 2019) .
– 112.000 traiesc in Romania, restul au intins-o in UE.
– 260.000 de dosare sunt depuse in acest an, dar dosarele sunt blocate deoarece sunt suspiciuni din cauza rusilor si a ucrainilor care vor sa devina romani invocand faptul ca au origini romane din Romania interbelica…
– conform M.A.E. sunt si 130 de cereri din Transnistria.
Nu știu de unde ai luat asta cu cei 112 :000 de Moldovenii pentru că noi ca stat nu îi recunoaștem ca o etnie separatâ fata de moldoveni din România tocmai asta spun și o repet statistic se declara doar 73:000 de românii în Republica Moldova restul deși au acte românești se declarâ moldovenii, ar trebui să avem grija de resurse financiare și să în etaj cu primirea moldovenilor le studii să le acordăm burse într-un număr atât de mare,până la urmă Moldova e un stat independent să se descurce prea uitam de românii din jurul nostru gen Ro din Serbia, Ucraina și Ungaria și o dâm doar cu moldovenii care sunt precum niște lipitori, nu înțeleg de ce dâm ceva unor oameni care nu simt românește și care pleacă din tara noastră. Unirea ar trebui să fie un proiect de tara dar să nu uităm că populația României e în cădere liberă să nu uităm că suntem săracii, să nu uităm că în interiorul țării ai o comunitate care vorbește despre autonomie cu un guvern propriu sfidând legea, să nu uităm că avem probleme cu sănătate, armata, economie care sunt vai de ele, să nu vorbim despre infrastructura care e la minus deci înainte sa putem atrage atenția asupra unirii ar trebui să avem un proiect de tara ca în următoarele zile, lunii, anii să rezolvăm multele necazuri fă-le Românie dar având o clasa politica asa neperformantă
@cipri
Tocmai din cauza unor editat* alde tine se declară doar 7% români. Încerc să evit atacurile la persoană pe cât se poate, dar deja mă scoți din sărite.
Chiar dacă să luăm datele ultimul recensământ – care a fost un recensământ de câcat cu bani furați și formulare completate direct de intervievatori, în blocul unde locuiesc ai mei nici n-au venit măcar. Păi chiar și din acel rahat de recensământ rezultă că 192 mii s-au declarat români.
Cu o astfel de atitudine, nu se va schiba nimic. În România dreptă și corectă 30% votează PSD, iar 10% AUR și tu aștepți că niște români spălați pe creier de 200 de ani de ruși ar trebui să se declare din senin toți odată urmașii lu Bratianu? 10 mln de români au plecat la muncă peste hotare și ție nu îți place că o bună parte din românii din RM după ce primesc cetățenia fac la fel?
Pe bune, dacă tot spui că ”simți românește” lasă abureala asta de doi bani și deschide ochii.
Da frate nu te supăra da noi ca tara nu avem un proiect de tara pentru a fi o mică forță economic-politic-militar și clasa politică e asa cum e. AUR pe foaie sună bine, acum nu o lua cu spălatul pe creier ei vor doar banii și acte nu cred că acum după 30 de anii noile lor generații vor simți românește, istoria se cunoaște pe deplin de ce nu ar putea simți văzându-se cât de mult îi curtăm. Dienaris mai lasă-mă cu ei da România e tara mea azi nu Republica Moldova care e condusă de niște prorușii realitatea e cruntă pentru noii cât și pentru ei. Cred că pot deschide ochii și sa vadă ca Rusia nu oferă bun nimic. Au acte românești enorm de mulții și ei nu se declara românii deși au acte? Ce spălare v ești atunci când ei vor acte sa emigreze fără a se gândi ca noi le oferim posibilitatea unei vieții mai ok nu ca noi am fi ceva dar fata de ei. România Mare ar fi ceva superb dar ar trebui să ne vedem nasul și sa facem ceva pentru tara asta apoi sa credem în unire ca un proiect de tara e nevoie de eficienta diplomatică, banii, o economie bună și o armata care sa poată efectua o operațiune militară. Realitatea o văd că facem grădinițe și scolii pentru ei și la noii se îneacă copii în fosa septică. Deci realitatea e cruntă. Dienaris te respect DC ar fi nevoie de atac la persoana? Nu se poate face schimb de opinii oare????. Realitatea noastră
Dienaris ce atitudine ar trebui să aibă România ca ei sa vadă că îi dorim în România? Le oferim destul de mult și ei ne oferă doar dispreț și tu îmi spui de realitate și atitudine?.Spune-mi te rog ști că eu ca român mi-am plătit facultatea și basarabeni nu? Ce câștigă România de pe urma asta? Ce atitudine ar trebui să avem le oferim, apă, gaz, banii, burse școlare și ei ne oferă dispreț?. În cămin am avut basarabenii care de 1 decembrie vorbeau de Mama Rusie și tu îmi spui de atitudinea mea? Fiecare guvern care a fost la București a oferit sprijin financiar și cred ca ști bine asta. Spune-mi te rog doar noii sa avem atitudine? Iar în democrația fiecare votează cu cine dorește și nu cred că suntem în măsură a judeca alegerile. Deci spune-mi ce ar trebui să facem ca politica moldovenească sa își dorească unirea?.
Premierul Republici parcă ne-a făcut țiganii deși îi oferisem ajutorul care apropo e din banii publici și nu prea a fost apreciat, eu ca majoritatea celor care citim acest site avem respect pentru oamenii din Republica Moldova și dorim o Românie Mare dar realitatea e cruntă România a fost ciuntită și realitatea e că vecinii noștrii nu ne prea iubesc vezi bine Ucraina și toate disputele, respectul care îl oferă. Realitatea e că fiecare dintre noi dorim sa trăim decent, iar sărăcia e mare în România fără a ne ascunde și totuși asa săracii ajutam o tară care ne face țiganii. Nimeni din presa lor nu a comentat, nimeni nu a ieșit în centrul PMAN sa zică ceva deci realitatea că Unirea e doar un vis al nostru nu și al Chișinăului.
@ Cipri – hai sa fim seriosi si sa nu deviem discutiile la misto.
– 112.000 s-au stabilit in tara, conform informatiilor M.A.E. , (cereri de repatriere), Apoi avand o organizatie a romanilor din Diaspora, am date serioase si nu informatii preluate la piata.
– Nu generaliza mentalitatea moldovenilor din Balti , acolo este teleormanul nostru.
Fiecare tara are prostii ei..
– statistica ta cu 73.000 de romani, este de pe internet si din presa Sputnik. Toti sunt prosti cu statisticele , cei de la ambasada romana, cei de la SRI, care filtreaza/ scaneaza dosarele, cei de la Directia passpoarte, cei de la MAE, cei de la biroul de Statistici…doar tu imi dai o cifra de – a moaca…si detii adevarul…
–
Asa cu mentalitatea care este, pe 20 iunie 1992 Batalionul din Bălți, sub comanda (sper sa nu explodeze capetele pline de prejudecati ale unora 🙂 ) colonelului de etnie rusă, originar din Donețk – Leonid Karasiov (vorbeste la min. 2 https://youtu.be/C77NLp-He1I ), a luptat pentru podul dintre Tighina si Parcani. Bălțenii conduși de Karasiov au ars tancurile armatei 14 care treceau podul, au respins 5 atacuri in acea zi si au primit 8 Ordine Stefan cel Mare.
jos palaria.
Sorry to bring it up here, but the matter is very important, our time is running out in June. It applies to practically the entire region of Central Europe.
Will Poland survive until 2039? The decisive twenty years
Andrzej Krajewski
Paris and the crown of the king of France used to be worth a mass for Henry IV, today for Jarosław Kaczyński and Mateusz Morawiecki, maintaining power and maintaining the chance to win the next elections are worth converting to the „rule of law”.
„Honest broker”. Germany today is like Bismarck
It may turn out to be quite simple, because, encouraged by Chancellor Angela Merkel, she offered them forgiveness of old sins and two years to examine their conscience, and then enter the new reality with a blank slate. This is because the compromise accepted by the Polish government before the EU summit in Brussels comes to this. In return, Warsaw acknowledged that the European Union is no longer the same organization for membership in which Poland applied several years ago. The former association of equal partners, because the main players: Germany, France and Great Britain were balancing their influence, turns into a federal union. And the role of the only keystone and „honest broker” is played by the Germans.
Chancellor Merkel must have been a careful reader of the biography of her great predecessor, Otto von Bismarck, since at the end of her career she brings to life what the Iron Chancellor once dreamed of.
I am ready to play the role of an honest broker who is able to pursue profitable interests, declared Bismarck in the Reichstag on March 14, 1878. So starting your probably the most champion of the competition. At his invitation, representatives of the countries involved in the conflict in the Balkans came to Berlin. After the glorious victories over the Turkish troops, the Russian army stood at the gates of Constantinople, but France, Great Britain and Austria-Hungary did not want Turkey’s fall. They were getting ready for an armed crackdown on the Romanov Empire. The chancellor, who earlier led Prussia to three victorious wars and united Germany under the Hohenzollern scepter, played the role that he gave the name: „honest broker”.
Bismarck remodeled Europe in just a month
He told Europe that he wanted nothing more than peace and benefits for all. As the Second Reich occupied a place in the heart of the Old Continent, he took on the role of a negotiator renouncing territorial claims and demanding nothing for his native state. Bismarck’s genius was based on the ability to consistently generate hardly noticeable strategic profits for his country. At the Berlin Congress, he persuaded the leaders of the other powers to accept Austria-Hungary annexing Bosnia and Herzegovina. With this he initiated the permanent alliance between Berlin and Vienna. Tunis, under Turkish rule, had to open up to French merchants. Thanks to that, soon more important for France than regaining Alsace and Lorraine lost to Germany, became the colonization of Africa. In turn, Cyprus passed from Turkish hands to British.
This weakened the relationship between the Ottoman Empire and London, while the British fleet gained a base that would allow the Russian navy to be checked more effectively. Russia, in turn, had to accept the loss of most of its war gains, but Bismarck shifted the responsibility for this to Great Britain and France. At the same time, the chancellor saved the Romanov Empire from armed intervention by Western powers, gaining the undying gratitude of Tsar Alexander II. The funniest thing is that even the Turks recognized the Iron Chancellor as their protector, although he gave away their lands to the right and left. In just a month, an „honest broker” remodeled Europe so that Germany became the key power of the Old Continent.
Europe’s rearrangement in the age of coronavirus
The contemporary remodeling has been a bit slower and different. It was not the war that brought him the opportunity, but the plague. It was she who finally knocked out France and left only one power left in the European Union. At this point, Chancellor Merkel took on the role of „good broker” with skill and moderation. Northern governments, where voters can hardly bear the awareness of subsidizing the countries of the south and east of the continent (although they are profitable markets) have received the „rule of law mechanism”. As a result: the Netherlands, Sweden, Denmark, Belgium and Finland gained the feeling that in case of trouble they would be able to cut off the funds from the too burdensome country in the south or in Eastern Europe. For what reasons this could occur is discretionary, because the definition of the rule of law can cover literally anything. Especially if the qualified majority in the Council of the European Union will freely interpret.
On the other hand: Italy, Greece, Spain, Portugal and France, which is weakening in the eyes of France, were provided by the Berlin Reconstruction Fund, which protected them from bankruptcy and gave hope for the future. Poland and Hungary opened the way for Chancellor Merkel to huge amounts of money and guaranteed temporary protection against the „rule of law mechanism”. However, when it will be tapped by the CJEU in some time (apparently in two years), then it will de facto depend on Berlin’s good will whether this „rifle hanging over the fireplace” will be used. Or will it just hang. Nota bene, it can be seen with the naked eye that, than restoring the rule of law in Poland, it will turn out to be much more useful for disciplining the macabrely indebted countries in the south of the EU, when it is time for budget cuts and austerity.
So located in the center of the Old Continent, Germany has become the only axis on which the cohesion of the entire Union is based. As befits an „honest broker”, they defend the north against the financial greed of the south. They look after the south, defending it from the avarice of the north. Finally, they guarantee security to the new EU countries from the east, protecting them from the selfishness of the old EU countries. The ideal model to conduct politics called by the Romans – divide et impera. Preferably through Brussels, because an „honest broker” must take care of clean hands, otherwise he will lose the trust of his charges.
30 years of „historic quiet” for Poland has come to an end
The new balance in the EU could be sustained for decades under two conditions. First, Germany needs the support of the United States, because in the long run it will not be able to extinguish conflicts between EU members and economic shocks that will be inevitable in the coming years. Secondly – and more importantly – if successive chancellors lose moderation due to excess power and abandon their role as „honest broker”, the Union will be bursting with contradictions. Meanwhile, in less than a year, elections will be held in Germany, and Angela Merkel has promised that she will rule for the last term.
Anyway, the thirty-year „historical retreat” that Poles could enjoy (although they completely underestimated it) came to an end. The Polish state is already undergoing the first of the crash tests in the form of an epidemic. Soon others will come, because in the new balance of power shaping in the EU, you will have to find your way around. Both when the EU moves towards a federation built around Germany or (which is also possible) towards disintegration.
Meanwhile, when we think about the future of Poland, the only thing that is clearly visible are its weaknesses. The uninteresting geographic location and the rickety army are nothing extraordinary. This state of affairs has been going on for centuries. The same is true of the political elite and their ability to forge alliances across divisions at extraordinary moments. The political struggle that has been going on in recent months, when Jarosław Kaczyński and Prime Minister Morawicki bluffed that they want to veto the EU budget in order to gain better negotiating positions, best shows the possibility of reaching a consensus between the rulers and the opposition. Even strategic issues in foreign policy quickly become elements of an internal game for power. Those who lose, automatically look for allies abroad.
Third Republic of Poland dependent on EU funds
Besides, the degree of mutual distrust is enormous, especially within the ruling camp. Therefore, every challenge in the field of foreign policy generates a government crisis. With what the current one will end (because Zbigniew Ziobro has to somehow prove that he is not a „crumb”), we will soon find out.
It became perfectly visible how much the Third Republic of Poland is already economically and psychologically dependent on EU funds. The very threat of cutting them off effectively pacifies the resistance. On the other hand, an actual cut-off would inevitably bring about a political crisis. This is combined with the public’s complete distrust of authority and vice versa. Moreover, when PiS is in power, at least a third of active voters recognize that it is not their government, but the occupation authorities. When someone else rules, the hard electorate of Law and Justice will take exactly the same stance.
As for the functioning of the key state institutions necessary to face threats similar to war, that is: administration, police, health service, etc., everyone can follow it up to the end of the epidemic.
The list of weaknesses of the Third Polish Republic can be multiplied. Their sum means that the compromise accepted in Brussels was the only possible option for the leaders of Poland. Any other choice meant saying goodbye to the authorities for some time. The successors would accept the compromise anyway. So if Poland does not catch up quickly, it will only drift with the flow. Or rather not. Therefore, when asked if he will survive the coming twenty years, the possible answer is in line with the old Polish adage: „as God will give”.
Continuing the European thread, another material to read. It’s really worth translating:
https://www.krzysztofwojczal.pl/geopolityka/europa-centralna/polska-europa-centralna/czy-niemiecka-oferta-dla-usa-jest-rzeczywiscie-szansa-dla-polski/
And a bit of modern history, the topic also concerns the political situation of Romania:
https://www.krzysztofwojczal.pl/analizy/oferta-niemiec-dla-polski/
Currently, the conclusions is ,that Germany has decided to come to an agreement with the US ,completely disregarding Central Europe
1.Abandonarea finalizării Nord Stream II – aceasta este o condiție sine qua non , deoarece acest proiect afectează puternic interesele poloneze (și nu numai), întărește poziția Rusiei în raport cu toate țările din regiune și, mai presus de toate, prin această demisie, Germania ar arăta că oferta lor este serioasă, sunt gata să facă sacrificii de dragul unui acord, iar asigurările lor ulterioare ar trebui tratate ca promisiuni care vor fi efectiv îndeplinite,
2.Crearea unei armate europene împărțite în flancuri sub diferite comenzi, Germania contribuind financiar la bugetul de apărare al așa-numitelor flancul estic al UE într-o sumă care corespunde 1% din PIB-ul german,
3.Amplasarea unei baze militare franceze sau germane pe golul Suwałki (chiar și una mică și nu neapărat în Polonia, poate fi în Lituania), precum și înființarea de posturi militare ale UE în statele de frontieră,
4.Cooperarea în industria armamentului, inclusiv transferul și producția de tehnologie,
5.Permisiunea pentru Polonia de a construi o centrală nucleară, pe care francezii o vor întreprinde în condiții financiare favorabile,
6.Introducerea unei politici energetice comune a UE, adică negocierea în comun a prețurilor materiilor prime furnizate UE din țări terțe,
7.Demisia de la federalizarea Uniunii Europene și limitarea suveranității statelor membre,
8.Reforma sistemului juridic și fiscal, liberalizarea reglementărilor fiscale și economice, eliminarea restricțiilor care discriminează anumite sectoare economice, revenirea la libera concurență,
9.Consimțământul aderării Ucrainei la UE ,
Dezvoltarea unui model pentru desfășurarea politicii externe comune a UE în materii selectate (în orice caz în care țările UE ar dori să acționeze în comun), prin intermediul a trei plenipotențiari numiți pentru chestiuni specifice, aleși de state într-o manieră democratică.
10.După cum puteți vedea, oferta nu poate fi depusă numai de Germania, dar și Franța ar trebui să participe la ea.
So far it does not look like it .. the latest statement of the German foreign minister about the definite lack of plans to abandon the construction of North Stream 2 stiffens the German position. Apparently they already knew the new US president’s decision to do so. In addition, Kaczynski has already received a „yellow card” from the US with a warning for internal policy, apparently multi-billion purchases in the US did not help;) And here is another article that fits in with current events:
https://www.nytimes.com/2020/12/18/opinion/biden-foreign-policy.html?smid=tw-share
2021 will be very interesting 🙂
For those who haven’t read and want to know what it looks like: https://warontherocks.com/2019/04/how-does-the-next-great-power-conflict-play-out-lessons-from-a-wargame/
..and why such articles are written: https://mwi.usma.edu/making-the-case-for-war/
interesting, heavy bloody fighting in Taiwan, S. Korea, Poland and in Northern Europe. Have you remarked the repositionned 82nd Airborne Divisio from Poland reserve to Korea? 🙂
Wargaming..
A very interesting interview and a mention of the cooperation between Poland and the Nordic countries, which has been going on for some time now .. interview with mr Edward Lucas
Bartosz T. Wieliński
31 grudnia 2020 | 05:55
„Antyamerykanizm to luksus”
Może sobie na niego pozwolić Pekin, ale nie Europa.
Tekst z „Turning Points: Global Agenda 2021” – magazynu „NYT” i „Wyborczej”
Edward Lucas – publicysta przez 23 lata związany z „The Economist” jako m.in. korespondent w Europie Wschodniej, felietonista „The Times”; obecnie pracuje w think tanku Center for European Policy Analysis
***
Gdy w 2008 r. prezydentem został Barack Obama, zachodni świat wpadł w taki zachwyt, że aż przyznał mu, niejako na kredyt, pokojowego Nobla. Obama nie spełnił oczekiwań jako prezydent, który zmieni świat. Czy z Joem Bidenem nie będzie tak samo?
– Od Obamy oczekiwano, że zmieni oblicze globalnej polityki, że doprowadzi do globalnego resetu. To były mrzonki. Teraz, gdy zaczyna się prezydentura Bidena, wyciągnijmy z tego nauczkę i nie oczekujmy od niego niemożliwego.
Administracja Bidena powinna z porażek Obamy wiele się nauczyć – niestety, obawiam się, że będzie zupełnie na odwrót. Wielu ludzi w Europie jest przeświadczonych, że wracamy do czasów Obamy, że znowu zacznie się złoty wiek dla relacji transatlantyckich, choć gdy rządził Obama, wcale go nie było.
Ekipa Bidena musi zdać sobie sprawę, że największą porażką rządu Obamy było to, że po zakończeniu jego kadencji ludzie wybrali na jego następcę Donalda Trumpa. I że lwia część zagłosowała na Trumpa właśnie z powodów polityki wewnętrznej, społecznych i kulturowych napięć, jakie powstały w wyniku poprzedniej prezydentury. Ale wielu po prostu uznało, że za Obamy polityka zagraniczna USA szła w złym kierunku. I myślę, że mieli prawo uznać, że Obama był zbyt miękki wobec Chin. Odpowiedź Trumpa – że wobec rozpychających się na świecie łokciami Chin trzeba reagować mocniej, że potrzebna jest ostrzejsza polityka handlowa – była właściwa. Boję się, że Biden może nie kontynuować należycie tego podejścia.
Nie zgadza się więc pan z popularną tezą, że polityka zagraniczna Trumpa była jedną wielką katastrofą?
– Nie. Uznanie, że wszystko, co Trump zrobił w polityce międzynarodowej, było z gruntu błędne, to stronnicze i jałowe podejście do skomplikowanej rzeczywistości.
Jego największą zasługą było bezwarunkowe uznanie zagrożenia ze strony Chin. Z konkretnymi decyzjami było różnie: Trump nadużywał broni w postaci ceł, za rzadko sięgał po inne instrumenty. Ale to za jego prezydentury wyraźnie zaczęliśmy widzieć, do czego zmierza chińska partia komunistyczna.
Na Bliskim Wschodzie Trumpowi udało się doprowadzić do uznania Izraela przez wiele krajów arabskich. To sukces, którego nikt się po nim nie spodziewał. Kolejna sprawa to presja na członków NATO w sprawie zwiększenia wydatków na zbrojenia. Domagały się tego poprzednie administracje, ale to Trump osiągnął rezultaty. Pod koniec jego rządów w Europie Wschodniej jest też więcej amerykańskich żołnierzy, niż było. I te oddziały są lepiej wyposażone, wyszkolone, rozmieszczone tam, gdzie trzeba. Do tego pod jego rządami Ameryka znów bardziej zaangażowała się w kosmosie, co ma dalekosiężne skutki. To są pozytywne aspekty jego prezydentury.
Jaka zatem powinna być polityka zagraniczna Bidena?
– Wielką słabością Trumpa była jego całkowita niezdolność do budowania koalicji. Hasło „America first” może dobrze brzmieć w uszach wyborców, ale delikatnie mówiąc, nie pomaga, gdy chce się przekonać inne kraje do współpracy i ponoszenia pewnych kosztów. Ameryka musi teraz skupić się na tworzeniu małych i dużych koalicji, nie tylko transatlantyckich, ale też transpacyficznych. Tam drzemie wielki potencjał. Bardzo podoba mi się wizja grupy D10 skupiającej największe demokracje świata.
Poważnym błędem Trumpa było nazywanie Unii Europejskiej wrogiem.
Dlaczego właściwie tak obnosił się z niechęcią do UE?
– Amerykańscy podatnicy mają świadomość, że opłacają bezpieczeństwo krajów UE, choć Unia jest ekonomicznym rywalem USA. UE jest w sumie i większa, i bogatsza. A dzięki temu, że nie wydaje tyle pieniędzy na obronę, jest w stanie utrzymywać szczodre państwo socjalne. Może więc skutecznie konkurować z USA. Trump wyczuł te nastroje wśród wyborców.
Nowa administracja powinna dalej naciskać na Europę, by przeznaczała więcej na swoje siły zbrojne. Ale musimy zacieśnić związki gospodarcze. Ameryka jest bardzo innowacyjna, za to nie radzi sobie z wprowadzaniem regulacji. Europa odwrotnie – to z innowacyjnością ma problemy. Musimy wzajemnie wykorzystać swoje silne strony, stworzyć wspólne struktury gospodarcze, zebrać razem 1,2 mld mieszkańców liberalnych demokracji. Tylko tak może powstać skuteczna przeciwwaga dla Chin.
Tylko że wzmogła się właśnie rezerwa Europejczyków wobec USA…
– Antyamerykanizm Europy to rodzaj luksusu.
Skoro Europejczycy nie muszą chwilowo obawiać się Rosji ani Chin, to oczywiście tracą czas na roztrząsanie, jak fatalnym krajem są USA. Ale gdy na porządku dnia staną kwestie egzystencjalne, czyli to, czy Europejczycy będą chcieli żyć w świecie rządzonym przez chińskie politbiuro, czy w takim, którym panuje międzynarodowy porządek ustalony przy pomocy Amerykanów, ze wszystkimi jego niedociągnięciami?
Wierzę, że przynajmniej dla zdecydowanej większości Amerykanów w grę wchodziłaby ta druga opcja. Rosnąca potęga Chin prędzej niż później zmusi Europę do jednoznacznej odpowiedzi na to pytanie.
W grę wchodzi jednak coś więcej niż emocje. Prezydent Macron rok temu uznał, że NATO jest w stanie śmierci mózgowej, teraz debatuje się o autonomii strategicznej Europy, czyli uzależnieniu od USA.
– To dialog głuchych fantastów. „Autonomia strategiczna” Europy pięknie brzmi, dobrze wygląda na papierze, ale jest nie do osiągnięcia, skoro Europejczycy wydają tak niewiele na obronę. Europa w 2011 r. nie była w stanie poradzić sobie z kryzysem w Libii, do którego doszło przecież po drugiej stronie Morza Śródziemnego, pod bokiem Francji. Wielka Brytania i Francja, kraje, które w skali Europy utrzymują duże siły zbrojne, nie były w stanie poradzić sobie z libijskimi siłami rządowymi bez amerykańskiego wsparcia.
Mówienie przez Europejczyków o autonomii strategicznej brzmi tak jak zapowiedzi młodych ludzi, którzy niby wyprowadzają się od rodziców, ale gdy są głodni, to wpadają do nich na obiad. Jeśli Europa byłaby w stanie wydawać na siły zbrojne nie 2 proc. PKB, ale 4 proc., gdyby stworzyła własną sieć satelitów rozpoznawczych, zainwestowała we flotę podwodną, strategiczny transport lotniczy – to może za 15 lat moglibyśmy mówić o strategicznej autonomii. Na razie w kwestiach strategicznych Europa jest zdana na Amerykę, kropka.
W Europie zachodzi generacyjna zmiana. Spójrzmy na Niemcy: za rok na emeryturę odejdzie kanclerz Angela Merkel oraz weteran Wolfgang Schäuble, który piastował w karierze wiele kluczowych stanowisk. Odchodzą ludzie pamiętający zimną wojnę, rozumiejący potrzebę współpracy transatlantyckiej. Ich następcy mogą mieć inne poglądy.
– Mieliśmy szczęście z Merkel, bo ona skutecznie stawiła czoło pacyfistom i zwolennikom uczynienia z Niemiec kraju neutralnego.
Ale trzeba też dostrzec, że w Niemczech następuje w sprawach geopolitycznych powolne przebudzenie. Niemcy przez lata złudnie wierzyli, że będą sobie mogli zbudować wokół swój mały gemütlich świat. To się zmienia.
Nawet socjaldemokraci, niegdyś zakochani w Rosji, dziś są wobec niej coraz bardziej krytyczni. Mają też bardzo jednoznaczne stanowisko wobec Chin. Niesamowita przemiana zaszła również w łonie niemieckich Zielonych. Podsumowując: niemiecka klasa polityczna coraz bardziej interesuje się kwestiami przestrzegania na świecie praw człowieka, a z drugiej strony coraz bardziej docenia znaczenie więzi transatlantyckich. To zapewni pozytywną rolę Niemiec w świecie.
W Europie Środkowej mamy z kolei do czynienia z niebezpiecznym dryfem w kierunku autorytaryzmu, co najbardziej jaskrawo widać na przykładzie Węgier i Polski. To będzie problem dla Waszyngtonu pod wodzą Bidena?
– Nie wyobrażam sobie sytuacji, w której liderzy UE proszą Amerykanów, by pomogli im rozwiązać kłopoty z Orbánem czy Kaczyńskim. Gdybym był członkiem administracji, doradziłbym Europejczykom, by nie zawracali głowy, a do Białego Domu przychodzili z kwestiami, które faktycznie ich przerastają.
Spór między polskim rządem a resztą Europy to z globalnej perspektywy trywialna sprawa w porównaniu np. z kryzysem na Białorusi. Europa musi się zająć swoim podwórkiem, opanować np. chaos na zachodnich Bałkanach. Ameryka może ich wesprzeć, jeśli chodzi o poważne problemy: mocarstwowe ambicje Turcji, Bliski Wschód kontra Iran, dżihadyści w Afryce Północnej.
Jak Europa ma coś zdziałać, skoro wspólna unijna polityka zagraniczna, o której mówi się od lat, pozostaje fikcją?
– Bulwersującym dowodem na to, że europejska dyplomacja nie działa, jest przebieg nowej odsłony konfliktu w Górskim Karabachu. Gdzie był Josep Borrell, szef dyplomacji UE, gdzie była Ursula von der Leyen, szefowa Komisji Europejskiej, gdy rozpoczęła się azerska ofensywa?
Unia ma możliwości, by wpływać na to, co się dzieje poza jej granicami. Trzeba tylko chcieć je wykorzystywać. Francja już założyła Inicjatywę Europejską, kraje NATO tworzą podgrupy w ramach sojuszu. Jestem orędownikiem grupy nordyckiej, w której skład poza państwami skandynawskimi wchodzą nienależące do NATO Szwecja i Finlandia, ale też kraje bałtyckie i Polska. W tym formacie można zwiększać bezpieczeństwo w basenie Bałtyku, zgrywać ze sobą zespoły, zakładać magazyny sprzętu, prowadzić operacje rozpoznawcze. Kraje nordyckie, bałtyckie i Polska razem mają większe PKB niż Rosja. To realna siła. Jeśli te kraje zintensyfikują współpracę, Amerykanie będą je z pewnością wspierać.
Unia Europejska ma też swoją soft power, miękkie oddziaływanie, i powinna po to sięgać, jeśli chodzi o konflikt na Białorusi. Trzeba wspierać białoruskich demokratów, ale jednocześnie utrzymywać presję na reżim, rozszerzać sankcje na jego przedstawicieli i wymuszać na nich luzowanie represji. Do Moskwy powinien zaś pójść sygnał, że wspieranie przez Kreml Łukaszenki uderza w relacje całej Unii z Rosją.
Mówił pan o klęsce europejskiej dyplomacji w Karabachu. Nad stabilnością w tym regionie miała czuwać Rosja, ale nie przyszła na pomoc zaatakowanym Ormianom, swoim sojusznikom. Musiała się pogodzić z azerskimi zdobyczami.
– O, Rosja rozegrała to bardzo dobrze. Po wynegocjowanym przy jej udziale zawieszeniu broni Azerowie są jej wdzięczni, a Ormianie stali się jeszcze bardziej od niej zależni. Przede wszystkim Kreml z powodzeniem powstrzymał ekspansję Zachodu na Kaukazie. Przed wojną z Gruzją w 2008 r. wpływy Europy i USA były tam duże i wciąż rosły. Teraz Putin nie chce dopuścić, by na Kaukazie rosły wpływy Turcji, i to się na razie udaje. Nie dopuścił też do przerodzenia się konfliktu w wielką wojnę i do wybuchu katastrofy humanitarnej.
Sytuacja na Kaukazie się ustabilizowała i to Rosja w tym regionie rozdaje karty. A do tego Turcja w kontrolowany sposób rośnie w siłę, a jej relacje z Zachodem słabną – czyli z punktu widzenia Kremla kolejny plus.
Nie taki ten Putin wszechmocny: Rosja nie radzi sobie z epidemią, zmarło więcej osób, niż wyniosły sowieckie straty podczas wojny z Finlandią w 1940 r., coraz więcej mówi się o możliwym odejściu prezydenta na emeryturę…
– Życie ludzkie ma w Rosji inną wartość niż na Zachodzie. Rosja to kraj, w którym wysoką śmiertelność powodowały już wcześniej inne choroby zakaźne, do tego dochodzi alkoholizm i inne plagi społeczne. Średnia długość życia jest wyraźnie niższa, a władze tolerowały to przez dekady. To rosyjskich władz nigdy nie interesowało. Wysoka śmiertelność podczas obecnej pandemii to efekt nieefektywnego systemu opieki zdrowotnej i rosyjskich zwyczajów. Bynajmniej nie zdestabilizuje to władzy Putina.
On nie będzie kolejnym Breżniewem, jego władza nie przetrwa raczej do następnej dekady, ale datę odejścia wybierze on sam. I nas przy tym zaskoczy. Koniec rządów Putina może równie dobrze nastąpić jutro, jak i za pięć czy dziesięć lat.
Wróćmy do USA i nowego prezydenta. Obama zamierzał stworzyć strefę wolnego handlu nad Pacyfikiem, Trump się z tego projektu wycofał, więc miejsce USA zajęły Chiny. Powstała największa strefa wolnego handlu na świecie. Czy Ameryka może to jeszcze nadrobić?
– Wzrost chińskiej gospodarki robi wrażenie, ale nie zapominajmy, że ma on słabe podstawy. Chiny mają coraz większe problemy demograficzne, kolejne pokolenia nie będą mogły udźwignąć starzejącego się społeczeństwa, problemem jest rosnący dług publiczny oraz coraz większe napięcia na linii miasta – prowincja. A także napięcia wewnątrz systemu politycznego zorganizowanego wedle hiperautorytarnego, nietransparentnego modelu, który w dodatku jest coraz silniej cementowany przez nacjonalistyczną propagandę. Dlatego nie można postrzegać Chin jako niezatapialnego pancernika, lecz raczej jako poważny problem.
Kraje, które mają wolne społeczeństwa, mają znaczną przewagę nad państwami totalitarnymi. Z tym że przecież nie chodzi o to, by Chiny zdominować. Owszem, gdyby stworzyć strefę rozciągającą się od Indii po Japonię i USA, mielibyśmy wielką polityczną, ekonomiczną i zarazem militarną siłę. Tworząc taki blok, trzeba jednak nieustannie rozmawiać z Pekinem i zapewniać, że celem Zachodu nie jest okrążenie Chin czy zmiana reżimu. I nikt nie wpisuje sobie tego na sztandary. Natomiast jedność w regionie wymusi zmianę kursu chińskiego kierownictwa. Zrozumieją, że mogą się dalej bogacić, ale nie w totalitarny sposób kontrolować to, co za ich granicami.
Chiny na razie nie odpuszczają, likwidują resztki demokracji w Hongkongu, następnym celem będzie pewnie Tajwan
– Jeśli chodzi o Hongkong, to jestem pesymistą. Jest stracony. Tajwan będzie następnym celem, ale tu sprawa jest otwarta.
Chiny przeszacowały własne siły. Inicjatywa Pasa i Szlaku [zakłada stworzenie nowych połączeń między Chinami a Europą, które będą napędzać wymianę handlową i utrwalą chińskie wpływy] okazuje się fiaskiem. Pekin mocno obcina jej finansowanie. Idea kupowania przez Chiny krajów Trzeciego Świata nie działa. Pekinowi nie udaje się też wymuszanie na innych określonego zachowania w polityce wewnętrznej. Pokazują to ostatnio ujawnione groźby pod adresem Australii, którą Chiny chciały zmusić do zaprzestania „antychińskich” badań naukowych czy protestów wobec łamania praw człowieka w Hongkongu czy wobec Ujgurów. Okazało się, że w zasadzie Chiny chciałyby zabronić Australijczykom nie tylko prowadzenia suwerennej polityki zagranicznej, ale też ingerować w to, co się dzieje w australijskich mediach czy na uniwersytetach. Społeczeństwo od razu uznało to za nie do przyjęcia i głośno zaprotestowało. Chiny, próbując na skróty narzucać swoją wolę, popełniły strategiczny błąd. To błąd wynikający z pychy.
Czy Zachód powinien się szykować do wojny z Chinami?
– Trzeba założyć taką możliwość. Chińczycy będą testować USA i podnosić temperaturę, gdy uznają, że są bezkarni. Ale w sytuacji, gdy zajmą jedną z wysp koło Tajwanu, odpowiedzią Ameryki musi być wysłanie na wyspę amerykańskich myśliwców bombardujących. Wówczas chińskie kierownictwo zastanowi się, czy na pewno chce wojny na dużą skalę. I jestem pewien, że się wycofa.
Chińczycy mogliby przejąć kontrolę nad Tajwanem, gdyby inaczej zachowywali się w Hongkongu. Gdyby tolerowali tamtejszą demokrację, Tajwańczycy uznaliby, że zwierzchnictwa Pekinu nie ma się co obawiać. Ale teraz nowe pokolenie Tajwańczyków jest gotowe bronić swojej wolności do ostatniej kropli krwi. To jeszcze niedawno wydawało się niemożliwe. A co więcej – wiele krajów świata jest gotowych umierać za wolność Tajwańczyków.
Czy wierzy pan, że w 2024 r. Trump może powrócić i ponownie stanąć do walki o Biały Dom?
– Groteskowe zachowanie Trumpa, który ciągle nie uznał porażki w wyborach, poważnie uderza w wizerunek Partii Republikańskiej i krępuje jej działania wobec Bidena.
Demokratyczna administracja będzie popełniać błędy, ale Republikanom będzie trudno je piętnować. Gdyby Trump zdobył republikańską nominację za cztery lata, tylko jego żelazny elektorat byłby zachwycony – to jednak znacznie mniej niż 72 mln ludzi. Ale jego powrót do Białego Domu byłby możliwy jedynie pod warunkiem, że Biden jako prezydent będzie jeszcze bardziej dzielić Amerykanów, niż robił to Trump.
Gdybym był demokratycznym prezydentem, prowadziłbym politykę opartą na łączeniu, szukaniu wspólnego mianownika; to wbrew pozorom da się zrobić, zwłaszcza w Ameryce. W takiej sytuacji powrót trumpopodobnego polityka wydaje się nieprawdopodobny.
O.
First you are offtopic.
Second, why you post the whole content in Polish, here? Who needs, will translate directly.
Sorry for the off topic and I didn’t have time to translate. Besides, agent O. stops broadcasting 😉
Allow me to play devil’s advocate for a bit:
1) It doesn’t really matter if a product made in Slovakia is made under a German or Slovak brand. The vast majority of money made from selling the product is spent on labour costs, mostly wages. So…. the Slovak workers get paid, and they return their money into the local economy.
Having foreign brands means nothing other than an efficiency cost (some small fraction of PROFITS that goes offshore). It doesn’t matter to the Slovak employees, who get paid the same regardless of their employer’s brand.
2) Perhaps a German-run european society would be better. After all, quite a few millions of Eastern Europeans seem to like it more than their native governments. So, they must be doing SOMETHING right. Pride doesn’t provide healthcare, clean streets or high standards of living.
It is mainly about the basic values of the union during its formation, i.e. economic freedom and subjectivity of the states of the community members. Slovakia decided to use the euro too early, which seriously limited the state’s financial control and facilitated the transfer of funds to countries with invested capital. In addition, consent for many years of resignation from paying taxes by foreign capital, please see what a large drop in income took place this year.
With regards
Will Poland follow a similar path as Romania? A few articles on this topic:
https://biznesalert.pl/polska-usa-finanse-porozumienie-transformacja-klimatyczna-atom-udzial-energetyka/
And in parallel .. https://www.geekweek.pl/news/2020-12-16/w-polsce-powstana-najnowszej-generacji-kompaktowe-reaktory-jadrowe/
https://evz.ro/se-strang-relatiile-cu-republica-moldova-presedintele-klaus-iohannis-la-chisinau.html
A very good step in the right direction. As long as the Romanian side does not run out of determination to support Moldova