Nu va entuziasmati prea mult, sansa sa fim noi este una redusa, cu toate acestea, compania israeliana Bluebird Aero Systems a anuntat ca a semnat un contract in valoare de mai multe zeci de milioane de euro pentru furnizarea a 150 de drone cu aterizare-decolare verticala.
ThunderB
Tara europeana care a cumparat UAS nu este cunoascuta insa, ce stim este ca israelienii vor livra drone tactice de tip WanderB si ThunderB si mai stim ca respectivul client va folosi dronele pentru dotarea unitatilor de infanterie, blindate, artilerie si mai ales pentru fortele speciale.
Dronele vor putea fi folosite pentru supraveghere, achizitia tintei, recunoastere etc si, spune constructorul, sunt usor de folosit in conditii grele de front, ziua sau noaptea.
Cei de la Bluebird sunt furnizori de drone pentru armata israeliana inca din 2002, iar primele exporturi le-au avut in 2006.
ThunderB cantareste 32 kg, are o raza operationala de 150 km si poate acrosa si doua mici containere, sub fiecare aripa, pe care le poate transporta si lansa pe traiectorie balistica cu foarte multa precizie, in folosul trupelor speciale.
WanderB
WanderB are o masa de 13 kg, poate fi transportata de un singur militar si are o raza de 50 km. Poate fi dotata cu senzori in infrarosu/electro-optici la alegerea clientului.
Romania are nevoie de drone iar ministrul apararii, Nicolae Ciuca, a declarat recent ca achizitia acestora este prioritara. Noi mai stim ca un program de achizitii de astfel de sisteme este pe masa MApN de ani buni pentru toate categoriile de forte si, desi nu suntem foarte optimisti, speram totusi ca din bugetul apararii pe 2020 (2,13% din PIB) sa vedem niste achizitii serioase. De altfel, chiar ministrul declara ca anul acesta vor demara primele achizitii de drone, insa se astepta ca achizitiile majore sa fie lansate in 2021.
GeorgeGMT
păi nu era și un program autohton in are chiar mapn-ul era implicat??
Erau mai multe pdf-uri, ce-i drept…
Daca asteapta sa vin iar psd-ul la putere nu mai luam nimic ! Suntem exact ca in 1939, toata lumea se dota iar carol2 cauta cai verzi ! Deocamdata a pornit inflatia ca dupa tariciordeanu.
Cred că s-ar putea să fim noi. Nu de alta, dar se potrivește numărul la necesarul minim și la bugetul dat.
Întrebare pt cei mai avizați:
Ce cost de dezvoltare presupune o dronă de recunoaștere, până în 20 kg, cameră termo, GPS rază max 80-90 km, anduranță minim 2 h, plafon max 4000 m.
Presupunând soluții și echipamente off the shelf, ce presupune data-link, infrastructura de comandă și control?
Cum ar arăta un asemenea program, finanțat cu buget minim în România?
Asta mi-a atras si mie atentia, in plus coroborat cu declaratiile lui Ciuca, chiar am putea fi noi. Ceea ce ar fi excelent.
programul UAS la noi e asta :http://www.dpa.ro/programe/1957-uastoii care poate ar putea fi indeplinit de asta http://www.dpa.ro/programe/1960-ultra20vtol
@Flogger: fara a fi specialist in drone, doar pasionat de modelism si lucrand in IT:
luand cam tot ce se poate hardware of the shelf, cu un buget de aproximativ 2mil E ai putea avea un prototip functional in maxim 2ani. Bugetul in vad cheltuit cam asa:
– 40% cheltuieli cu presonalul ( o echipa de 5-8 oameni: inginer aero, inginer telecom, 2 dezvoltatori, 1 – 2 tehnicieni, 1 coordonator)
– 10% hardware (computere, scule, etc) si licente software
– 50% piese dedicate constructiei dronei ( motoare, receptori – emitatori, camera video, camera IR, memorie pt stocare date etc)
M-as stradui un pic sa o fac sa suporte si zboruri pre-programate plus un sistem anti-pirat / anti bruiaj ca sa nu raman fara ea.
@Mihai
Cum rezolva problema comunicatiilor? Rezistenta anti-bruiaj, anti-preluare ostila, etc?
Pt ca drone exista de la inceputul anilor 50, au fost multe avioane transformate in drone, problema mare o vad la rezistenta la contramasuri.
Daca au patit-o si americanii ….
Dinu, uite cum vad eu lucrurile (din nou, fara a avea pretentia ca sunt specialist). In primul rand, plec de la premiza ca oricat de bune ar fi mijloacele tale de comunicatie cu drona, ele pot fi bruiate (cum zici si tu, au patit-o americanii, care au experienta solida in domeniu). Orin urmare, in momentul cand dona „intelege” ca e bruiata, ar trebui sa fie capabila sa treaca pe modul autopilot, bazat in primul rand pe navigatie inertiala.
Cum faci ca drona sa isi dea seama ca e bruiata? Ar trebui sa fie relativ simplu: iniante de misiune, un laptop genereaza o lung a lista de coduri aleatoare (sa zicem 100K de coduri, fiecare cod fiind un set de 16 caractere alfanumerice). Lista respectiva este incarcata atat in consola de control a dronei, cat si in memoria dronei. Odata ce drona incepe sa zboare, consola ar trebui sa trimita la intervale prestabilite, sa zicem 5 secunde, cate unul din coudrile din lista, in ordine. Drona verifica codul primit cu lista proprie, si daca codul primit se regaseste in lista la pozitia care trebuie, totul e ok. In momentul in care nu mai receptioneaza coduri, sau codul este gresit, trece in autopilot si bazandu-se pe ultimele coordonate, isi calculeaza drumul inapoi (sau intra intr-un pland de zbor prestabilit, trece prin cateva puncte prestabilite si apoi se intoarce). Chiar daca bruiajul iti blocheaza transimisa spre / dinspre drona, ea tot se intoarce, si poti sa analizezi materialele filmate dupa recuperare.
La fel pentru prevenirea preluarii ostile, orice comanda venita ar trebui sa vina insotita de unul din codurile din lista mai sus mentionata, in ordinea listari. Drona nu executa nici o comanda primita atata timp cat nu se verifica codul.
Ce zici, pare fezabil?
Mulțumesc de răspuns, Mihai.
Consider că maniera cu cifru sincronizat – cod e fezabilă, așa se procedează și în prezent.
Ce mă nemulțumește în privința producției de drone autohtone e lipsa încercărilor. Bugetul nu e dincolo de posibilitățile multor companii românești și totuși, nu prea e nimic. Oricare din companiile din Romarm, IAR, Aerostar sau UTI putea dezvolta. ARCA a strâns banii, a făcut nimic și a șters-o…
MAI achiziționează de la o IMM românească, dar e clasă mai mică.
Trist!
Mă gândesc că și un grup de amatori motivați ar putea încerca ceva.
Sunt o multime de algoritmi.
De exemplu se foloseste saltul in frecventa iar in cazul desincronizarii se revine la o frecventa prestabilita si agreata.
Lista de coduri de care spunei tu da batai majore de cap dpdv logistic. Gandeste-te doar la managementul cheilor de criptare pe toate dispozitivele care stiu sa comunice. O varianta la lista este derivarea urmatorului cod din cel curent plus ceva elemente unice -timp, un secret generat la fiecare decolare de basestation, etc.
Rwvenirea la pozitia de lansare e realizabila, dar nu cu GPS ci cu navigare inertiala; o unitate inertiala cu drift mic incepe pe la 10000-15000 EUR (un giroscop pe o axa cu fibra optica pleaca de la 1500 EUR).
sau si mai bine in prima faza nu ne apucam sa reinventam roata de la 0 si cumparam modulele de comanda de la sol (10-15 buc) de la aia care stiu sa le faca cel mai bine. Pt. electronica de bord (dirijare + achizitie imagini) intai cumparate (20-30 seturi) si apoi licenta. Idem munitia. Integrare treptata. In schimb Institutele vietii ar fi trebuit sa fie capabile demult sa fabrice niste celule/motoare de calitate. E tehnologie de aeromodel. Dar nu, batman, batman, IAR-99TD, TDI, XRZ, samd, samd.
Stai asa, ca alesesem varianta de la 0, fara improvizatii. Intr-un Pelican Case intra fara mofturi un base station construit cu un sistem embedded. Exista citiva fabricanti de sisteme EO decente, complete (IR/vizibil+telemetru+prf laser paint daca insisti). Module de comunicatii care sa bata mult peste 40 km, iarasi am gasit off the shelf (cu criptare si salt de frecventa). Constructia de motoare electrice integrata in industria noastra… am dubii. E SF.
Nu e tocmai de aeromodel… Fibra de carbon (aripi) cu ceva structura printata 3d tot cu fibra de carbon, corp facut intr-o matrita nu e tocmai aeromodel de balsa.
@iulian…fibra de carbon laminata cu miez de balsa nu e e tocmai rocket science odata ce ai posibilitatea sa procuri fibra respectiv rasina. Piesele de rezistenta+feruri din aluminiu frezat CNC. Nu e nevoie sa fie ce n-a vazut Parisul. Hai sa ne imaginam un IAR-46/IS-28M2 din fibra de carbon/sticla si motorizat cu un sau 2 motoare 4 timpi usoare. Rotax stuff. Cum ziceam, nu ne obliga nimeni „sa facem totu’ ” de la bun inceput. „corp facut intr-o matrita nu e tocmai aeromodel de balsa” planoarele Foka sau Mosquito-ul erau facute acum 60 respectiv 70 de ani in matrite din beton. Unitatile de dirijare sunt alta poveste, acolo treaba e complicata, tocmai de aceea nu renteaza sa le cumperi. Dar o celula capabila de 180-250km/ora si 8-10 ore anduranta nu ar trebui sa puna problema.
Oricum, Romania are nevoie destul de presanta de drone si in domeniul civil: „nerezolvabila” problema a taierilor ilegale de paduri ar avea nevoie cel putin pt. 5-10 ani de supraveghere cvasi-permanenta, apoi supravegherea frontierelor, supravegherea litoralului si a apelor teritoriale romanesti, releu de comunicatii pt. acoperirea zonelor montane in situatii deosebite, samd. Dar nu, facem planuri de-a integra radare AESA si alte balarii pe un avion de pe vremea cand eram pionieri.
La ce a scris Flogger (20kg) cu o anvergura de 2-2.5× lungimea fuzelajului aluminiul e prea greu. Titan, de la suruburi la piesele frezate la CNC si structura calculata pentru masa cat mai mica. Daca are anvergura unui U2, e alta discutie. Am scris de fuel cell pwntru a fi electric.
Flogger se gândea la ceva simpluț, nimic SF.
Ideal, modulele de comandă și control sunt echipamente off the shelf, dezvoltarea lor fiind prohibitivă la buget și ca timp.
Celula trebuie să fie cât mai simplă, dar rezistentă. Știu, dacă e prea rezistentă, la sarcinile probabile și înafara anvelopei probabile, va fi prea grea, nu va duce ce și cât trebuie pe motiv de masă volumetrică și presupune materiale exotice. Nu, nu consider compozitele exotice, cu atât mai puțin fibra de sticlă armată cu rășini polyester sau epoxidică, însă fibra aramidă e mult mai scumpă. Prelucrarea titanului e complicată, deși prețul a scăzut mult. Structura e o problemă, dar nu capăt de lume…
Soluția cu fuel cell e OK pt motorizare electrică, dar presupun că un 2T eficient ar fi bun în etapa dezvoltării.
Presupun data-link cu salt în frecvență, dar cu back-up cod sincron cum menționa Mihai. Odată pierdută legătura de control, agregatul trebuie să aibă setul de instrucțiuni și un modul inerțial decent să revină aproximativ la bază.
Aerostar, Romaero și IAR trebuia să dezvolte măcar un produs POC până acum… Vă rog frumos să nu amintiți numele Ghiță, Teamnet sau UTI pentru că îmi e greață.
Tu-i mama ei treabă!
Pai daca Flogger se gindea la ceva simplut trebuie sa umble la masa sau la autonomie. Asta a iesit din citeva calcule facute rapid aseara si din studiul mai detaliat de asta-vara. Evident, poate am exagerat la factorii de siguranta si putea iesi mai usor.
Hah. Tocmai am gasit proiectul de vara trecuta – calculul pentru 10 profile aerodinamice si CAD-ul pentru structura aripii pentru doua dintre ele.
@Flogger: cu placere. Legat de industria autohtona, stiu ca incercase una din firmele Teamnet (Sebi Ghita) sa faca ceva (cred ca Sirius se numea drona). Au dus-o si pe la ceva aplicatii NATO daca tin bine minte. Asta acum cativa ani. Nu stiu daca au mai evoluat.
@Iulian: multumesc pentru completari. Tot navigatia inertiala am propus si eu pentru autopilot (GPS-ul e susceptibil la bruiaj).
Nu inteleg de ce zici ca ar fi complicat din punct de vedere logistic partea cu lista de coduri. Din specificatiile lui Flogger, vorbim de o drona mica, de recunoastere. Inainte sa lansexi drona, generezo fisierul di il incarci atat in consola de control cat si in drona. Apoi, nu mai e nevoie de nici o sincronizare cu alt element.
Partea cu derivarea codului in baza unui algoritm nu mi se pare o idee buna, daca nu te superi. Mai ales ca se vor transmite probabil cateva mii de coduri pe ora, teoretic cel putin exista posibilitatea ca algoritmul sa fie spart.
Nu ma supar. 🙂
Una e sa sincronizezi bluetooth acasa doua device-uri si alta sa transferi lista de coduri intre doua device-uri cand nu stii daca niste omuleti verzi te observa sau nu prin luneta (aia cu jandarmii care in spatele frontului prind orice cercetasi GRU e poveste nemuritoare). Simplitatea in utilizare e un avantaj. Evident exista fire care sa transporte RS485/CAN/USB/RS232 codurile.
Am incredere mai mare in algoritmi publici cu rezistenta la spargere demonstrata care simplifica operatiile. E suficient ca acele coduri precalculate (daca sunt folosite ca parte a autentificarii) sa fie de nespart timp de 3-6 ore pentru actiuni punctuale.
Dar problema mai mare e ca pasaroiul emite. Deci e detectabil. Deci… bun venit bruiaj. A opune unei emisii de citeva zeci de KW un algoritm de validare a transmitatorului e ca si cum te-ai prezwnta la duel cu un Victorinox in timp ce adversarul a adus un tun de 18 inci ca cel de pe Yamato.
Asa e, dar plecam de la concluzia ca oricum drona necesita niste pregatiri prealabile inainte de lansare. Inca un minut sa transferi un fisier de 1-2 MB pe un stick sau pe un SDcard (micro) nu cred ca ar fi o problema. Sau o facem NFC 🙂
Problema cu emisiile pasaroiului e intr-adevar dificila. De aceea ziceam sa ai si posibilitatea sa ii faci un plan de zbor, o lansezi si uiti de ea. Pasarica zboara, inregistreaza si se intoarce la baza cu matrialul pentru diseminare. Nu e in timp real, dar e „the next best thing”. Altfel (dar acum cred ca alunecam pe panata SF-ului) stiu ca se facusera anii trecuti oarecare progrese cu comunicatiile FSO (bazate pe fascicule laser). Mai greu de bruiat, dar sensibile la conditiile meteo.
Legat de materiale, tind sa ii dau dreptate lui Stelian: exista tot felul de aliaje pe baza de policarbonati, rasini, epoxi, fibre etc. Sunt destul de varza la rezistenta materialelor dar am vazut cu ochii meri aero modele de „plastic” zburand , si aveau anvergura de aproximativ 2m, deci cred ca s-ar putea.
Oricum, multumiri tie, lui Flogger si Stelian pentru discutia interesanta, un exercitiu de imaginatie placut. 🙂
La o eventuala competitie de proiecte cercetare, voi chiar ar trebui sa participati cu un proiect pe aceasta tema 🙂 .
90 de km raza la 2 ore si 4000 de metri costa la buzunar. Facusem cateva calcule cu ceva vreme in urma pentru un studiu de caz
Personalul de dezvoltare ar trebui sa fie cam 8-10 oameni: doi ingineri aeronave pentru aerodinamica si structura (proiectare – pentru fabricatie, dezvoltare si testare); un inginer mecanic pentru rezistenta si proiectarea subansamblurilor; doi-trei dezvoltatori software (pentru pilot/autopilot, comunicatii, algoritmi, statie de baza, etc); un inginer pentru basestation; doi constructori; un achizitor care sa stie piata si sa gaseasca furnizorii. Fara a lua in calcul administrativul si coordonatorul, iar inginerii care fac proiectarea pot fi contractati doar pentru dezvoltare.
Cam 30000 EUR de spart pe lucruri nefolositoare sau care nu merg conform specificariilor.
Software pentru proiectare si simulare ~25000 EUR.
Apoi, presupunind mult COTS: camerele cu termoviziune de pe la 5000 EUR, camera in spectru vizibil 1000 EUR, telemetru laser 1000 EUR, sistemul de comunicatii cam 1500 EUR, receptor GPS vazusem la citeva mii, sistemul inertial de la 1500 la 10000 EUR, alta electronica ~1000 EUR, base station (constructia) ajunge la 10000 EUR, fuel cell 10000-20000 EUR (in functie de cerinte).
Mi-as dori sa ma completeze si corecteze cunoscatorii de domeniu si detalii – Grigore si Neamtu.
Foarte interesant conceptul , dar ca sprijin pentru cercetarea de artilerie , la nivel de divizion .
Parcă văzusem pe la TV o drona meseriașa de la ACTTM. Ultra nemaipomenita, creație a gândirii profunde și tehnologiei românești. Cu aripile legate cu scotch.
Probabil Polonia este un posibil client, par destul de pusi pe treaba in ultima perioada.
Teoretic am putea fi noi practic nu cred asta, guvernul se imprumuta pentru plata salariilor si pensiilor fiind an electoral, cu siguranta nu au grija dotarii deci bye-bye corvete, alte escadrile, tancuri, artilerie autopropulsata, arma de asalt, casti si veste anti-glont etc, vor fi doar pdf-uri…….multe pdf-uri.
Noua ne-ar mai trebui si niste drone cum au turcii, din alea cu care le-au dat in cap zilele trecute sirienilor si rusilor…..cand nu poti zbura aeroplane si nu ai elicoptere vanatoare de tancuri e tare bine sa dai cu dronele, da noi vorbim noi auzim!
Cred ca dupa ce au vazut eficienta dronelor cand rusii le-au tras-o turcilor si turcii sirienilor, cam toata lumea vrea drone capabile de achizitie de tine.
Pentru Italia ???
Pentru banii di contract în Romania îți trebuie aprobarea parlamentului…la noi, cand vor depăși stadiul de pdf, probabil vor veni pe filiera USA.
Bravo israelienilor că reusesc să vândă la toți (și au la vânzare și sisteme antidrona).
Aici se pot gasi informatii despre cine produce și cine foloseste drone militare inarmate, folosesc surse publice, dar îți poți face o idee despre ce se întâmplă în lume.
https://www.newamerica.org/international-security/reports/world-drones/
Interesante aceste drone. Nu ar fi rau ca acea tara sa fie Romania. O singura observatie as avea: ThunderB nu pare a fi cu decolare/aterizare verticala. Doar WanderB pare să aibă această caracteristica.
Ref la dronele turcesti, este clar o operațiune reusita, cea contra sirienilor, dar trebuie văzut in ce conditii au luptat acestea. Parerea mea că succesul se măsoară tinand cont de cat de mult s-au implicat rusii în detectarea, bruiarea și doborarea acestor drone. Dacă implicarea rusilor a fost mare spre foarte mare, atunci succesul este unul foarte important și ar atestă calitatea dronelor , dar și calitatea operatorilor și tactica folosită.
Eu spun ca-s pentru greci care le folosesc deja, sau pentru ucraineni.
la cantitatea aia este Polonia Grecia Ucraina
Foarte interesant conceptul , dar ca sprijin pentru cercetarea de artilerie , la nivel de divizion .
Par interesante dar noi avem in dezvoltare/cercetare niste drone care, cel putin pe hartie, arata mai bine prin raportul pret./performanta. Ca tot s-a scris despre costuri.
Din ce a aparut prin presa:
UAV ULTRA-20 – Costul per bucată este de circa 3.000 de euro.
Viteza de croazieră 55 m/s (200 km/h)
Raza de acţiune 35 km (se poate ajunge la max 50km acolo este limita)
Înălţimea maximă de zbor ≥ 2500 m
Autonomia de zbor minimă 45 min (de fapt pest 60min)
Daca vrei sa importi costul minim este de +30 000 euro. Sigur este o drona tinta dar o idee a costurilor ne putem face. In general ce a “produs armata” este de 10-14 ori mai ieftin decat ce este pe piata (printre altele nu urmareste obtinerea de profit).
Dronele sunt vitale in noul tip de razboi (a se vedea ce a facut Trucia in Siria dronele+ATGM=40-50 tancuri pierdute de asadisti in 2 saptamani++multe altele) dar in acelasi timp ele sunt fragile deci vei pierde multe, de aceea trebuie sa le produci. Turcii au pierdut 4 in Siria si 5 poate 6 in Libia, nu se poate pune problema de import, nu la aceasta categorie. Drone mai mari da, dar mici si medii nu sunt prea importnate sa ramani fara ele.
Foarte interesant (daca nu il rezolva agenturile) PROGRAME PRIORITARE DE CERCETARE-DEZVOLTARE – SISTEMUL ULTRA – 20 VTOL MULTIROL
http://www.dpa.ro/programe/1960-ultra20vtol