La sfarsitul Razboiului Rece Marina Americana a declarat in fata Congresului ca in aceasta nou situatie geopolitica globala flota de submarine de atac (SSN) americana nu poate fi coborata sub 48 de unitati operationale, iar scaderea drastica a numarului de submarine aflate in constructie in China si Rusia, in perioada anilor “90, parea sa dea dreptate analistilor americani, numai ca….
In perioada anilor “90 a scazut dramatic si numarul de submarine de atac construite in Statele Unite, astfel ca in aceea decada americanii s-au “impropietarit” cu doar doua nave noi, iar acest ritm „frenetic” a facut ca din flota de 55 de SSN-uri aflata la dispozitia US Navy in 1990, astazi sa mai fie operationale doar 40 de nave, sensibil sub numarul considerat minim de catre amiralii yankei.
Intradevar ritmul constructilor de submarine noi a crescut intre timp, insa conform programarilor actuale, flota americana de SSN-uri va atinge pragul de 48 de nave active abia in 2030, daca nu se accelereaza putin constructia de nave, iar aceste lucruri se intampla din mai multe motive.
Primul ar fi caderea constructilor dupa 1991, odata cu prabusirea URSS-ului, al doilea motiv este dat de cei cinci ani necesari constructiei unei nave atat de complexe, iar cel de-al treilea rezida din vechimea cam mare a actualelor submarine din clasa Los Angeles, a caror durata de viata de 33 de ani se apropie de sfarsit. Daca ne aducem aminte Los Angeles class trebuia sa fie inlocuit in serviciu de un submarin de atac revolutionar la vremea lui si anume Sea Wolf class, dar caderea URSS a facut ca doar trei astfel de nave sa fie construite, in principal datorita pretului foarte piperat, iar pana la apartitia Virginia class, ceva mai ieftin si mai mutlirol, a existat o perioada de timp cand nu au intrat in dotare decat doua submarine de atac noi, lasand astfel un gol semnificativ in componenta flotei, cu atat mai mult cu cat astazi submarinele americane sunt considerate nave de lupta cu capacitati extinse, avand un rol foarte activ atat impotriva tintelor de suprafata, cat si in culegerea de informatii sau atacarea unor tinte de pe uscat.
Cu alte cuvinte pentru submarinele de atac au aparut noi si numeroase sarcini, in acelasi timp cu un numar tot mai mic de nave disponibile.
Pusa in fata acestor probleme Marina face si ea ce poate. Astfel constructia de noi submarine Virginia Class a fost accelerata, reusindu-se reducerea termenului de constructie de la sase ani la doar cinci, concomitent cu mentinerea in serviciu, dupa ceva reparatii capitale, a cat mai multe submarine din clasa Los Angeles. De asemenea s-au luat si masuri administrative pentru a suplini lipsa de nave, astfel ca un numar nespecificat de submarine de atac, au fost transferate, ca baza de operatii, catre insula Guam, acest lucru permitand Marinei sa scurteze timpul de interventie in caz de criza, mentinand in permanenta in zona Pacificului de Vest cateva nave gata de interventie.
Situatia submarinelor noi pare si ea ca se imbunatateste de la an la an. Astfel daca cel de-al cincilea submarin Virginia a fost lansat in 2008 cu cinci luni mai devreme decat era programat, anul acesta cel de-al zecelea Virginia a fost lansat la apa cu 11 luni mai devreme si se spera ca actualul ritm de scadere a duratei de constructie sa creasca pana cand US Navy va putea sa primeasca 2 submarine SSN pe an, pana la completarea numarului de 30 de nave Virginia Class operationale.
In acest moment americanii opereza trei tipuri distincte de submarine de atac: Los Angeles class, majoritar ca numar astazi, aproximativ 27 de unitati operationale, Sea Wolf class – 3 bucati si Virginia class – 10 bucati operationale, dar care in viitor va deveni clasa de submarine dominanta, asa cum a fost la vremea ei si clasa Los Angeles
GeorgeGMT
