În anul 1913 armata austro-ungară, prin Corpul 12 Armată Imperial şi Regal Austro-Ungar şi în baza unui contract de închiriere, organizează în mod oficial în zona localităţii Cincu un poligon de manevră pentru nevoile sale operaţionale. Prima menţionare istorică pentru Armata Română a fost făcută în contextul Primului Război Mondial, când se menţionează luptele crâncene purtate între Divizia 6 Infanterie, comandată de către generalul Nicolae Arghirescu, şi Divizia 89 Infanterie germană, comandată de către generalul von Lutwitz. Atunci, în septembrie 1916, după o încleştare deosebit de sângeroasă, ofensiva trupelor germane a fost respinsă. Ca o mărturie a acestor evenimente, pe locul denumit acum generic Crucea Nord Cincu aflat în perimetrul zonei de instrucţie, se găseşte un monument şi un mic cimitir în care odihnesc deopotrivă combatanţi ai celor două tabere.
La 01 octombrie 2007, Poligonul de tragere Cincu se resubordonează Statului Major al Forţelor Terestre şi se transformă în Centrul de Instruire al Forţelor Terestre, structură fundamentală a Forţelor Terestre în ceea ce priveşte instrucţia şi exerciţiile marilor unităţi şi unităţi din această categorie de forţe. În acest scop, unui nucleu de militari i s-a încredinţat misiunea iniţierii acestui proiect, scop pentru care s-a urmat un stagiu de pregătire la Joint Multinational Training Center Hohenfels, centrul de pregătire al forţelor Statelor Unite ale Americii staţionate în Europa cu care structura similară românească a legat o strânsă colaborare pentru anii următori. La data de 16 septembrie 2009, Centrul preia tradiţiile de luptă ale Poligonului de trageri Cincu şi se redenumeşte Centrul de Instruire pentru Luptă al Forţelor Terestre. Începând cu data de 01 martie 2017, Centrul de Instruire pentru Luptă al Forţelor Terestre se transformă în Centrul Național de Instruire Întrunită.
Biroul informare şi relaţii publice al Statului Major al Forţelor Terestre
Deci sunt 106 ani. Nu trebuie sa ne fie frica de traditii ce preced Romania mare. Pentru ca traditiile sunt create de oameni si formeaza oameni.
Bine spus. Cand acceptam chestia asta, demonstram continuitate intr-o profesie in cazul de fata, profesia armelor.
Mai ales ca niste sute bune de mii de români transilvaneni si bucovineni au luptat in armata austro-ungara si in general unitatile de romani erau considerate mai de incredere decat cele cehe de exemplu. Ardelenii au luptat bine cu rusii si cu ceva mai putina tragere de inima cu italienii dar pana la urma e cazul sa integram in istoria noastra militara faptele de arme ale romanilor din armata habsburgica si (mai apoi) austro-ungara.