Prima pagină Istorie Al Doilea Razboi Mondial Apararea antiaeriana a flotei japoneze in WWII (1)

Apararea antiaeriana a flotei japoneze in WWII (1)

, ,

Subiectul apararii antiaeriene a navelor japoneze a fost atins nu doar in articole de pe blogul nostru ci si de autori consacrati care au abordat tema razboiului din Pacific.

In diverse lucrari apar marturii ale veteranilor aviatori americani care povesteau ca, spre sfarsitul razboiului, avioanele de vanatoare americane isi ofereau luxul de a scufunda distrugatoare japoneze doar cu armamentul de bord, in principal mitraliere de 12.7mm.

Cum se face ca o putere militara care a pus accent pe actiunile aeronavale n-a reusit sa gaseasca solutii pentru o protectie antiaeriana adecvata a navelor proprii?

 

Sa vedem cum au evoluat.

Aparitia avioanelor de lupta, in Primul Razboi Mondial, a facut ca navele de lupta sa-si ia masuri de protectie antiaeriana.

In cazul flotei japoneze, principalele arme antiaeriene utilizate in timpul primei conflagratii mondiale au fost tunul cal. 76.2mm/40, tunul 76.2mm/25 si mitraliera cal.6.5mm/115 3-shiki Kiho.

 

Tunul antiaerian cal. 76.2mm/40 3rd Year Type a fost dezvoltat in 1914 si a intrat in dotarea navelor japoneze incepand cu 1916.

Nu am date certe dar, foarte probabil, a fost dezvoltat din tunul cu tragere rapida cal.76.2mm/40,  achizitionat de la firmele Elswick si Vickers, apoi produs sub licenta si redenumit 41st Year Type, avand ca destinatie lupta impotriva torpiloarelor. Dezvoltarea ar fi similara celei facute de britanici care, la fel, au dezvoltat tunuri antiaeriene din modelele initiale ale Elswick si Vickers.

Dupa trecerea la sistemul centimetric, in 1917, tunul a fost redenumit 8cm/40 (3”) 3rd Year Type.

In 1922 a fost dezvoltata varianta 8cm/40 (3”) 11th Year Type.

In 1928 a fost dezvoltata varianta 8cm/40 Type 88, destinata submarinelor si navelor auxiliare.

Insumand cele trei variante, tunul a fost produs in 530 exemplare pana la sfarsitul lui 1939, alte 295 exemplare fiind produse pana la sfarsitul razboiului.

 

Tunul antiaerian 8cm/40 (3”) 3rd year Type

 

Caracteristici:

Masa totala a tunului, pe afet simplu: 3.35to;

Cadenta de tragere: 13-20 lovituri/minut;

Folosea lovitura cuplata, cu masa totala de 9.25kg;

Proiectilele erau de tip HE, cu masa de 5.99kg;

Pentru navele auxiliare, in 1943 a fost dezvoltata o lovitura ASW, cu masa de 5.3kg si bataie maxima de 3.200m;

Viteza initiala: 680-685m/s (HE) si 250m/s (ASW);

Durata de viata a tevii: 1200-2000 lovituri;

Elevatie: -7 / +75 grade;

Bataie maxima @45 grade: 10.800m;

Plafon maxim @75grade: 7.200m;

Tunul era actional complet manual, avand viteza de elevatie de 7-10grade/s si cea de rotatie de 10-11grade/s.

Navele pe care s-a aflat in dotare:

Denumire Tip Clasa Anul introducerii

(nr.piese)

 Modificari

anul (nr.piese)

 Retragere

/inlocuire

– anul
2 nave Cuirasat Kashima 1916 (2) – 1922
Satsuma Cuirasat Satsuma 1916-17 (2) – 1923
Aki Cuirasat Aki 1916-17 (2) – 1923
2 nave Cuirasat Settsu 1916-17 (4) – 1918-22
Fuso Cuirasat Fuso 1918 (4) 1923-24 (+2) 1930-32
Yamashiro Cuirasat Fuso 1918 (4) 1923-24 (+2) 1930-35
Ise Cuirasat Ise 1921 (4) – 1935-37
Hyuga Cuirasat Isa 1921 (4) – 1934-36
Kongo Cuirasat* Kongo 1918 (4) 1923-25 (+3) 1932-33
Hiei Cuirasat* Kongo 1918 (4) 1923-25 (+3) 1936-40
Haruna Cuirasat* Kongo 1918 (4) 1923-25 (+3) 1932-33
Kirishima Cuirasat* Kongo 1918 (4) 1923-25 (+3) 1932-33
Nagato Cuirasat Nagato 1920 (4) 1925 (+3) 1932-33
Mutsu Cuirasat Nagato 1921 (4) – 1932-33
Notoro Seaplane tender Notoro 1924 (2) – 1937
Tsurumi Seaplane tender Notoro 1924 (2) – N/A
Ikoma Armored cruiser Tsukuba 1919 (2) – 1922
Idzumo Armored cruiser Idzumo 1924 (1) – 1945
Iwate Armored cruiser Idzumo 1924 (1) 1937-39 (+2) 1945
2 nave Armored cruiser Kasuga 1924 (1) – 1935,42
Adzuma Armored cruiser Adzuma 1924 (1) – 1941
Yakumo Armored cruiser Yakumo 1924 (1) – 1946
2 nave Armored cruiser Asama 1922-24 (1) – 1945-46
2 nave Heavy cruiser Furutaka 1926 (4)** – 1932-33
Chitose Protected cruiser Chitose 1924 (1) – 1928
Tsushima Protected cruiser Tsushima 1924 (1) – 1930
Tone Light cruiser Tone 1924 (2) – 1931
3 nave Light cruiser Chikuma 1924 (2) – 1931-40
2 nave Light cruiser Tenryu 1919 (1) – 1940
5 nave Light cruiser Kuma 1920-21 (2) – 1934-40
6 nave Light cruiser Nagara 1922-25 (2) – 1932-37
Yubari Light cruiser Yubari 1923 (1) – 1933
3 nave Light cruiser Sendai 1924-25 (2) – 1933-35
19 nave Dragor (conv) Azakaze 1923-25 (2) – 1928-30
2 nave Dragor (conv) Umikaze 1930 (4) – 1936
2 nave Patrol ship Ex.Arend 1942-44(2)** – 1945
2 nave Patrol ship Ex.USN 1943 (2)** – 1945
1 nava Patrol ship Ex.Bankert 1944 (2)** – 1945
1 nava Patrol ship Ex.Fazant 1944 (1)** – 1945
15 nave Sub.chaser 13-Go 1940-42(1)** – 1943-45
33 nave Sub.chaser 28-Go 1942-44(1)** – 1944-45
Saga Gunboat Saga 1941(3)** – 1945
Ataka Gunboat Ex.Nakoso 1923 (2) – 1937
Atada Gunboat Ex.Yat Sen 1938(3)** – 1945
Okitsu Gunboat Ex.Lepanto 1944(1)** – 1945
Toba River gunboat Toba 1935(2)** – 1945
4 nave River gunboat Seta 1923(2) 1940 (2)** 1945
2 nave River gunboat Atami 1940(1)** – 1945
2 nave River gunboat Fushimi 1942-43(1)** – 1945
Karatsu River gunboat Ex.Luzon 1942 (2)** – 1945
Narumi River gunboat Ex.Carlotto 1943 (2) – 1945
18 nave Land.tank ship SS 1944-45(1)** – 1944-45
6 nave Land.tank ship SBD 1944 (1)** – 1944-45
63 nave Land.tank ship SB/SBT 1944-45(1)** – 1944-45
Katsuriki Puitor Katsuriki 1931(2)** – 1944
Istukushima Puitor Istukushima 1929(2)** – 1938
2 nave Puitor costier Kamone 1929(1)** – 1944-45
2 nave Puit-drag costier Natsushima 1933-34(2)** – 1944
Sarushima Puit-drag costier Sarushima 1934(2)** – 1944
Okinoshima Puitor Okinoshima 1936(2)** – 1942
9 nave Puitor costier Hirashima 1940-43(1)** – 1943-45
Ajiro Puitor costier Ajiro 1944(1)** – 1944
Wakataka Puitor Hatsutaka 1941(2)** – 1945
4 nave Puitor Hatsushima 1940-41(1)** – 1945
4 nave Puitor auxiliar 1-Go 1942(1)** – 1942-45
101-Go Puitor auxiliar Ex.Barlight 1942(1)** – 1945
4 nave Dragor 1-Go 1923-24(1)** – 1942-45
2 nave Dragor 5-Go 1929(1)** – 1941,44
Kamoi SeaplaneTender Auxiliar 1940(2) – NA
3 nave Aux.cruiser Conversii 1941(1) – 1942-43
3 nave Submarin Vickers L3 1933-34(1)*** – 1945
9 nave Submarin Vickers L4 1922-26(1)*** – 1941-45
2 nave Subm.costier Kaichu-5 1935-37(1)*** – 1942-43
18 nave Subm.costier Kai-Sho 1942-44(1)*** – 1943-45
18 nave Subm.costier Kaichu-6 1943-44(1)*** – 1943-45

* Initial battlecruiser, reconstruit ca fast battleship;

** Varianta 8cm/40 (3”) 11th Year Type;

*** Varianta 8cm/40 (3”) Type 88;

 

Tunul antiaerian cal. 76.2mm/25, redenumit 8cm/25 (3”) din 1917, destinat initial canonierelor si submarinelor, a fost convertit in tun antiaerian in primul razboi mondial.

Navypedia il mentioneaza sub numele 76/23 41st Year Type.

Datele despre el sunt incomplete dar este posibil sa fi fost o dezvoltare/versiune japoneza a tunurilor americane 3”/23 Mk9 si Mk14.

Produse initial ca tunuri pentru nave mici si ca tunuri de debarcare, tunurile americane au evoluat in varianta Mk9, cu teava de 23 calibre si elevatie de +65 grade, pe afet pliabil, destinata submarinelor, si Mk14, cu teava de 23.5 calibre si elevatie de +75 grade, destinata apararii antiaeriene a distrugatoarelor (din 1913).

In cazul tunurilor japoneze lungimea tevilor era de 23.07 si 23.37 calibre.

Si cele americane, si cele japoneze foloseau lovituri fixe, proiectilele americane cantarind 5.9kg iar cele japoneze 5.67 si 5.79kg.

Viteza initiala era de 503m/s la cele americane si 450-455m/s la cele japoneze.

La tunurile americane bataia maxima era de 8.050m la 45grade iar plafonul maxim de 5.490m la 75grade. Pentru cele japoneze lipsesc datele dar, ochiometric, performantele ar fi trebuit sa fie cu cca 10% mai reduse.

Cadenta de tragere era de 8-9 lov/minut la cele americane si cca 15 lov/minut la cele japoneze.

Tunul 8cm/25 (3”), la bordul submarinului RO63, 1924

 

Navele pe care s-a aflat in dotare:

Denumire Tip Clasa Anul introducerii

(nr.piese)

 Modificari

anul (nr.piese)

 Retragere

/inlocuire

– anul
Satsuma Cuirasat Satsuma 1910(4) – 1923
Aki Cuirasat Aki 1911(4) – 1923
Settsu Cuirasat Settsu 1912(4) – 1923
Kawachi Cuirasat Settsu 1912(4) – 1918
32nave Distrugator Azakaze 1905-09(4) – 1923-24
2 nave River gunboat Atami 1929-30(1) – 1940
2 nave River gunboat Fushimi 1939-40(1) – 1942-43
22 nave Dragor Auxiliare 1942-43(1) – 1942-45
2 nave Submarin Kaichu 1 1919(1) – 1931
3 nave Submarin Kaichu 2 1919-20(1) – 1931-32
2 nave Submarin Vickers L1 1920(1) – 1932,40
10 nave Submarin Kaichu 3 1920-23(1) – 1932,36
4 nave Submarin Vickers L2 1921-22(1) – 1938-40
3 nave Submarin Vickers L3 1922-23(1) – 1933-34
5 nave Submarin FiatLaurenti 1923(1) – 1930
3 nave Submarin Kaichu 4 1923-24(1) – 1940

 

 

Mitraliera antiaeriana cal. 6.5mm/115 (0.26”) 3rd Year Type Kiho

In 1896-1987 Japonia a organizat o competitie pentru a stabili modelul optim de mitraliera cu care sa-si doteze fortele armate.

Competitia a fost castigata de firma Hotchkiss, in dauna producatorului mitralierelor Maxim.

Pe japonezi i-au atras simplitatea modelului, masa redusa si sistemul de racire cu aer, spre deosebire de cel cu apa al mitralierelor Maxim.

In 1897 Japonia a cumparat un lot de mitraliere dar si licenta de productie, realizand cca 1000 bucati, sub denumirea HO-Shiki, pana la momentul razboiului ruso-japonez din 1904-1905, ocazie cu care le-a si intrebuintat in lupta.

Mitraliera produsa de japonezi avea mici modificari ale extractorului precum si camera modificata pentru a folosi munitia 6.5 x 50 mm, utilizata si de pustile Arisaka. Era alimentata de o lamela cu 30 cartuse, introdusa din stanga.

Japonezii au mai operat mici modificari ale modelului, cea mai importanta fiind adaugarea, in 1905, a inca 2 inele de racire a tevii, fata de cele 5 initiale.

 

In 1914 armurierul japonez Kirijo Nambu a modificat puternic mitraliera, punand bazele unei lungi serii de mitraliere care-i vor purta numele.

A inlocuit manerul de pistol cu doua manere aflate in partea din spate, a modificat forma si a crescut mult numarul inelelor de racire a tevii si a introdus practica ungerii cartuselor cu ulei pentru o extractie mai usoara.

Modelul a fost denumit Taisho 3 si a fost adoptat de armata japoneza in 1914 sub numele de Type 3 Kikanho (Kikanju, dupa alte surse).

Marina Japoneza a adoptat modelul in 1916 sub denumirea 3rd Year Type Kiho, primele nave dotate fiind crucisatoarele de batalie din clasa Kongo.

 

Evolutia modelelor mitralierei cal. 6.5mm/115

 

Caracteristici:

Masa: 28.1kg neincarcata;

Lungime totala: 1.37m;

Lungimea tevii: 0.75m;

Cadenta de tragere: 400-500 lov/minut;

Tip munitie: 6.5 x 50mm;

Masa glontului: 9g;

Viteza initiala: 740 m/s;

Raza maxima: nu am gasit date concrete dar, in timpul razboiului ruso-japonez, au executat trageri de acoperire, pe deasupra trupelor proprii, pana la 1600m;

Montaj pe nave: afet simplu, cu elevatie de la -25 la + 85 grade si deriva de 360 grade.

 

Navele pe care s-a aflat in dotare:

Denumire Tip Clasa Anul introducerii

(nr.piese)

 Modificari

anul (nr.piese)

 Retragere

/inlocuire

– anul
Suwo Cuirasat Ex.Pobeda 1916(4) 1922
Akagi Portavion I.versiune 1927(22)* 1935
Kaga Portavion I.versiune 1928(22)* 1934
Ryujo Portavion Ryujo 1933(24)* 1936
2 nave Armored cruiser Tsukuba 1916(2) 1917,19
Aso Armored cruiser Aso 1916(2) 1930
Tsugaru Protected cruiser Ex.Pallada 1916(2) 1922
3 nave Light cruiser Chikuma 1916(2) 1931,40
2 nave Light cruiser Tenryu 1919(2) 1937
5 nave Light cruiser Kuma 1920-21(2) 1934-38
6 nave Light cruiser Nagara 1922-25(2) 1932-34
3 nave Light cruiser Sendai 1924-25(2) 1933-35
Yodo 2nd cl.cruiser Yodo 1916(1) 1927
Mogami 2nd cl.cruiser Mogami 1916(1) 1928
2 nave Submarin Vickers C1 1916(1) 1928
3 nave Submarin Vickers C2 1916(1) 1928
Uji Gunboat Uji 1916(6) 1932
Saga Gunboat Saga 1916(3) 1941
Sumida River gunboat Sumida 1916 (4) 1935
Fushimi River gunboat Fushimi 1916 (3) 1935
Toba River gunboat Toba 1916 (6) 1940
13 nave Puitor dragor Natsushima 1916-21(2) 1932-45

* se pare ca ideea mea cu portavionul umplut cu mitraliere a avut precursori 😉

 

Sintetizand:

 

Tunul cal. 76.2mm/40 (toate cele trei variante) a avut o larga utilizare in perioada interbelica, variantele Type 88 si 11th Year Type fiind produse in cateva sute de exemplare si in timpul razboiului. In timpul WWII a echipat numeroase nave de patrulare, vanatoare de submarine, canoniere maritime si fluviale, nave de debarcare pentru tancuri, puitoare, dragoare si cca 50 de submarine.

 

Tunul cal. 76.2mm/25 (de fapt, 23.07 si 23.37) a fost instalat pe nave inainte de primul razboi mondial dar, foarte probabil, modificarea lui pentru trageri antiaeriene s-a produs undeva in 1914-1915. A echipat o serie de cuirasate si distrugatoare antebelice pana la retragerea acestora din serviciu precum si o serie de submarine din primele serii construite dupa primul razboi mondial si retrase din serviciu pana in 1940. In timpul WWII a echipat cateva canoniere fluviale si mai multe dragoare auxiliare.

 

Mitraliera  cal. 6.5/115 a avut o utilizare interbelica mai restransa datorita aparitiei succesive a mitralierelor cal.7.7mm si 13.2mm. A echipat portavioanele Akagi si Kaga, in primele variante constructive, si portavionul Ryujo pana la modernizare. Tot pana la modernizare a echipat crucisatoarele usoare din clasele Tenryu, Kuma, Nagara, Sendai. A mai echipat modele vechi de crucisatoare blindate, canoniere maritime si fluviale, submarine si crucisatoare usoare, retrase din activitate pana in 1940. In timpul celui de-al doilea razboi mondial a echipat un numar limitat de puitoare-dragor.

 

Pe langa navele pentru care am gasit date privind echiparea, marina imperiala japoneza a mai dispus de un numar foarte mare (sute) de nave civile convertite in nave de patrulare, vanatori de submarine, escortoare, dragoare, nave pichet etc si e foarte posibil ca, macar tunul 76.2mm/25 si mitraliera 6.5mm/115, sa fi fost folosite si pe unele dintre ele.

 

 

In episodul urmator vom trece in revista armamentul antiaerian de calibru mic si mediu, intrat in dotarea flotei japoneze in perioada de dupa primul razboi mondial.

 

 

Eroul Bula

43 de comentarii:

  1. Dinu
    9 februarie 2018 la 9:57

    Foarte interesant articol. De multe ori se uita ca mai tot armamentul japonez e copiat dupa arme europene sau americane mai vechi (avioane si nave englezesti, etc). abia astept articolele urmatoare

    Răspunde
  2. floryyn
    9 februarie 2018 la 13:43

    https://www.reddit.com/r/AskHistorians/comments/33sa2x/effectiveness_of_shipborne_antiair_in_wwii/


    Anti-aircraft fire in the beginning of the Pacific War was based mostly on barrage tactics: you tried to put as much fire in a box that the target had to fly through to get to you, and hoped that something hit it. This was marginally more effective for the US than for the Japanese, but neither was what you would particularly call „successful.” At the Battle of Midway, for example, the IJN anti-aircraft fire can reasonably be credited with a total of five American planes shot down…


    …
    The IJN, on the other hand, told their ships to operate independently, allowing for radical maneuver to confound incoming attacks. Much of the reason for this was that their standard AAA weapons were, shall we say, less than effective? Their 5″ gun was good enough, but was hampered by lousy fire control, and wasn’t mounted to all ships. The Kaga, for example, still carried the older 4.7″ gun, which couldn’t train high enough to engage a dive bomber in its final stages of attack. The 25mm gun used as a close-in weapon couldn’t be trained quickly enough to deal with a fast-moving aircraft, and on those occasions it did hit, the .6lbs shell rarely did enough damage to down the target. Fire control was always better than the Japanese.

    Răspunde
    • Eroul Bula
      9 februarie 2018 la 13:51

      Astea urmeaza. Probabil vor fi inca 3 episoade.
      In cazul Akagi, de vina nu era elevatia maxiam a tunurilor ci pozitionarea lor.
      Erau instalate pe niste platforme in sponson dar platformele au fost amplasate prea jos, astfel ca tunurile nu-si puteau incrucisa tirul deasupra navei, exact unde veneau bombardierele in picaj.
      Se planificase remedierea problemei si trecerea la tunurile de 5″ dar nu au apucat din motiv de scufundare.

      Răspunde
  3. WW
    9 februarie 2018 la 13:49

    Felicitari,interesant articol! Japonezii au copiat mult armament european, in mare parte copiile erau inferioare originalului, chiar si materialele erau de proasta/slaba calitate. Ei au avut mereu o problema cu materiile prime strategice, inclusiv petrol. Asta s-a vazut in WW II, Yamamoto stia el ce stia!

    Răspunde
    • Dinu
      9 februarie 2018 la 15:04

      au tras de Hotchkiss-urile alea intr-o forma sau alta pana la finaul ww2.

      Nationalismul lor feroce i-a costat. Daca ar fi cooperat cu nemtii mai activ (doar spre final au incercat ceva) ar fi putut obtine niste arme excelente. Pe navele lor grele ar fi stat bine cvadrupele de 20 mm (Flakvierling) sau celebrul 88 care avea bataie de 10 km. 88 ar fi fost moartea avioanelor torpiloare

      Răspunde
      • WW
        9 februarie 2018 la 15:32

        Da, dar tot copii erau, si de unde materie prima? Germanian-avea nici pentru ea, iar flota japoneza nu putea tine deschise rutele de aprovizionare din teritoriile ocupate, se intinsesera prea mult. Nu aveau avioane de transport suficiente si potente care sa-i aprovizioneze constant,au incercat ceva ci marile hidroavioane dar n-a mers. Nici germanii n-aveau cum sa-i ajute. Au incercat sa faca ME-262 si o copie dupa Panzer 4, nu le-a iesit mare lucru. Este adevarat, era aproape de finalul razboiului, dar e putin probabil ca industria nipona ar fi putut face ceva la calitate germana. Fata de submarinele germane cele japoneze erau slabe din toate punctele de vedere. Exceptand magaoaiele acelea aparute la finalul razboiului, cu mici exceptii au mai miscat cate ceva, dar nu puteau produce la scara mare sau macar suficienta. Am citit undeva ca in timp ce japonezii scoteau un Zero, americanii aveau deja 10 vanatori noi. Americanii nu faceau cine stie ce tancuri, insa faceau multe si in Pacific erau super in comparatie cu glumele se blindate japoneze. Mie imi plac mult cuirasatele Clasa Yamato, nave de nave, cu tunurile acelea fara rival pe mare, chiar daca erau pline de hibe.

        Răspunde
        • Dinu
          9 februarie 2018 la 17:20

          Gresesti referitor la submarine, au avut cele mai bune submarine, si de departe cele mai bune torpile, doar ca n-au stiut cum sa le foloseasca eficient.
          Nu au avut resurse sa le construiasca intr-un numa suficient, dar submarinele lor au fost probabil cele mai bune din lume. Seria I-400 era cu ani in avans fata de ce aveau americanii si englezii
          Viteza si autonomia lor era foarte mare, I-201 de exemplu avea aproape 20 noduri sub apa. Si tipurile anterioare s-au descurcat foarte bine, avand multe si avion ambarcat.
          Din fericire pt americani nu au reusit sa le foloseasca eficient. Erau folosite langa flota, carau provizii pe insule, etc. Cum tot traficul militar american trecea pe langa Pearl Harbour, ar fi putut folosi tacticile de haita germane

          Răspunde
          • George GMT
            9 februarie 2018 la 17:34

            Dpmdv I 400 a fost o panarama de submarin, mare, proiectat pe baza unei idei cam tampite, nimic inovator la el.. Asa de „avansat” era fata de ce aveau aliatii ca dupa inspectie americanii au pus tunurile pe ele si le-au scufundat, constatand ca erau doar foarte mari.
            In rest nu cred ca putem compara submarinele japoneze cu cele germane nici tehnic nici dpdv al calitatii echipajelor.

            In privinta lui I 201 singura „inovatie” majora a japonezilor a fost ca au scos tot ce s-a putut de pe nava si au indesat in schimb celule de baterii. Au umblat un pic la hidrodinamica si cam atat. Nu se poate compara I 201 cu Type XXI german, un submarin cu adevarat revolutionar…

            Răspunde
            • Dinu
              9 februarie 2018 la 18:22

              nu uita pt ce au dezvoltat I-400, ca sa atace la distante foarte mari cu bombardiere ambarcate, un fel de portavioane submarine. Americanuu nu aveau nevoie de asa ceva, cat timp dominau si domina in continuare marea si aerul.
              B3 au fost submarine bune, mai bune ca cele americane. La torpile in schimb nu au avut rivali

              Răspunde
              • George GMT
                9 februarie 2018 la 18:31

                Pai asta spun si eu, I 400 un submarin gandit la cererea lui Yamamoto pe baza unei idei macar indoilenice: atacarea din aer a Canalului Panama. In fara de faptul ca era foarte mare nu avea absolut nimic inovativ.

                Torpile spui?! Pai au avut japonezii torpile acustice autoghidate precum germanii? Intradevar fata de americani, care au avut belele mari cu torpilele pana prin „43 au avut torpile buine, dar cele mai bune din lume? Pe ce te bazezi cand spui asta?
                Nici macar Kaitenul nu este o inventie a lor, fiind folosite initial de oamenii-broasca italieni in Alexandria (Africa de Nord), adevarat nu pe post de torpile-suicidale…

                Răspunde
                • Dinu
                  10 februarie 2018 la 1:53

                  Type 93 Longe Lance a venit cu cel putin 10 ani (in 1933) inaintea torpilei acustice germane, si multi ani a fost cea mai buna torpila. Mai toate victoriile japoneze din apele Guadalcanalului au venit pe mana ei. Avea bataie utila de peste 20 km, dar se putea trage si de la distanta mai mare (40 km). Un cap de lupta mare si eficient (juma de tona, viteza foarte mare (57 noduri). O arma care a dat la fund destule crucisatoare americane.
                  Nu-s expert, dar pana in ultimii 1-2 ani de razboi a existat o torpila mai buna? Tine cont ca au avut din prima lor zi de razboi, in timp ce americanii au avut giorsele alea care au dat rateuri cand ti-e lumea mai draga. Atunci cand n-au scufundat submarinul lansator (vezi USS Tang)

                  Răspunde
                  • George GMT
                    10 februarie 2018 la 16:20

                    Type 93 este o torpila banala dpdv tehnica, copiata dupa un model britanic. Inovatia japonezilor a fost ca au folosit oxigen comprimat pt cresterea razei. Torpila germana cu ghidare acustica a fost la vremea ei un imens salt tehnologic inainte, iar pe de alta parte germanii foloseau torpile cu propulsie electrica, asadar poti sa spui ca Type 93 a fost una dintre torpilele cele mai de nadejde din WW2 dar cam atat.
                    In cele patru batalii navale din apele Guadalcanalului cele mai mari pagube le-au facut tunurile japoneze si abilitatea fantastica a japonezilor de a lupta noaptea, nu torpilele in sine.

                    Fata de americanii, japonezii au avut intradevar torpile mai bune, dar cam la atat s-a ridicat superioritatea lor tehnologica…

                    Răspunde
              • WW
                9 februarie 2018 la 19:16

                Cele mai bune submarine!? Pai in marea lor majoritate nu prea se scufundau sub 50 m, americanii le vedeau din aer foarte usor, basca ca erau foarte zgomotoase. In primii ani de razboi torpilele americane erau niste glume proaste, dar si cele japoneze dadeau rateuri-am citit memoriile unui comandant japonez de submarin, asta spunea ca trageau multe ca sa fie siguri ca produc pagubele scontate. Intra-devar, tactica japoneza era gresita, basca ca aveau autonomia sub apa foarte scazuta. Inainte de razboi, multe submarine au fost construite cu echipamente importate. Clasa I-400 era cvasi-inutila, si le-a mancat fara rost resurse importante. Ca si Yamato si Musashi dealtfel, mai bine ar fi construit mai multe portavioane. Cand si-au dat seama a fost prea tarziu!

                Răspunde
                • George GMT
                  9 februarie 2018 la 19:32

                  Clasa I 201, amintita aici, care trebuia sa intre in dotare prin 1945, abia putea atinge 100 metri adancime, nemtii cu Type IX sareau de 200 inca de la inceputul razboiului…

                  Răspunde
                • Dinu
                  10 februarie 2018 la 2:11

                  toate B-urile se scufundau la 100 m, mai putin decat cele germane, dar tot au facut ravagii in flota americana. fata de U-boot-uri care atacau nave comerciale IJN se concentra pe navele de razboi americane. au ceva victime la activ

                  Au avut destul portavioane, nu asta a fost problema. Nu au avut aviatori si avioane sa le umple. Tine minte la ce au folosit portavioanele in timpul bataliei din golful Leyte, ca momeala.
                  Sunt de acord ca I-400 au fost o risipa si un plan aiuristic

                  Răspunde
                  • George GMT
                    10 februarie 2018 la 16:22

                    Ravagii?! Cand spui ragavii trebuie sa poti sustine faptul ca flota americana a fost pusa la grea incercare lucru care nu s-a intamplat niciodata din cauza submarinelor japoneze…
                    Ravagii au facut submarinele americane in flota comerciala japoneza, asta ca sa avem o comparatie…

                    Răspunde
                    • Dinu
                      10 februarie 2018 la 17:22

                      au scufundat multe nave de razboi cu torpilele, dar multe au fost lansate de pe navele de suprafata, mea culpa, am incurcat nitel borcanele 🙂

                      Totusi tine cont ca au fost mai putine decat submarinele americane si nu au avut liberatatea de vanatoare de care s-au bucurat suratele americane si germane. Au avut misiuni de transport, de aprovizionare, erau atasate flotelor, etc

                      Cand spun flota americana, spun flota de razboi pt ca sper deosebire de americani si nemti nu au inteles ca atacarea flotei comerciale e mai usor de facut si aduce beneficii mai mare pe termen lung.

                      Daca construiau submarine mai mici si mai multe si trimiteau pe rutele comerciale americane din Pacific le-ar fi dat mai mult bataie de cap la americani. Mare lucru nu se schimba, disproportia de forte era prea mare

  4. vlad
    9 februarie 2018 la 20:38

    Acum vin si eu cu o curiozitate de a mea: Germania oare n-ar fi putut colabora inca de prin anii 30 cu italienii si japonezii in domeniul tancurilor, aviatiiei si unde mai erau superiori nemtii?

    Răspunde
    • George GMT
      9 februarie 2018 la 20:54

      🙂 Nemtii erau superiori peste tot si peste toti. La incepututl anilor ” 30 nu stiau ca vor deveni aliati. Pe de alta parte nici italienii si cu atat mai putin japonezii nu aveau posibilitatea industriala de prelua ceva de la germani.

      Răspunde
    • WW
      9 februarie 2018 la 21:07

      Pai reinarmarea Germaniei a inceput odata cu venirea nazistilor la putere, Germania avea si ea multe de recuperat. Panzer 1 era o jucarie, nimic interesant, Panzer 3 n-aveau suficiente atunci cand au atacat Franta, de Panzer 4 nu mai zic. ME-109 a aparut in 1935 daca-mi amintesc bine, iar italienii produceau o gramada de avioane. Mussolini avea planurile lui, in 1936 parca, l-a dus pe Hitler sa-i arate minunatele lui cuirasate, la acea vreme Kriegsmarine nu statea deloc bine la capitolul Marina. Ce colaborari sa aiba, Ducele incerca el sa-l impresioneze pe Hitler. Cu Japonia nici atat, astia aveau propriile programe de inarmare, cu deosebire la Marina. Blindatele japoneze derivau din Renault FT-17, japii aveau scoala franceza la baza, ulterior au luat si ceva Whipett britanice. Toate blindate usoare, pentru ce visau ei in Asia erau suficiente glumele de blindate pe care le produceau. Italienii se minteau singuri ca-s o mare forta militara -in Etiopia chiar erau, dar dupa s-a vazut realitatea. Eu nu vad cum ar fi putut colabora Germania cu Japonia si Italia inainte de WW Ii, si ma refer la productia de armament. Pana in 1935 Germania nu prea avea ce oferi altora, trageau tare pentru ei si viitorul razboi pe care-l visau. Francezii chiar aveau blindate bune,n-au stiut ce sa faca cu ele. Nemtilor de astea le era frica, stiau ca sunt superioare.

      Răspunde
      • IU
        9 februarie 2018 la 21:46

        Mă bag și eu puțin în discuție.
        Aveau nemții colaborare în perioda interbelică atât Reichswehr în Wehrmachtul apoi și birourile de proietare a avioanelor.
        Centrul comun a pregătirilor piloților de la Lipetzk care a pregătit peste 200 piloți germani unii ulterior ajungând șefi în structuri de conducere luftwaffe. Unii zic din acest motiv Lipezkul nu a fost bombardat.
        Astai școala niște poze
        https://photochronograph.ru/2015/04/19/sekretnaya-nemecko-sovetskaya-lyotnaya-shkola-v-lipecke/
        Guderian pe la institutul de tancuri din Cazani
        Absolvent cu colegii.
        https://mobile.twitter.com/vojnavistorii/status/681784537723047936
        Și mulți alții……

        Răspunde
        • IU
          9 februarie 2018 la 22:46

          Scuze poza e de la școala din republica Weimer.
          Rușii au arhivele l-a lacăt și acuma despre colaborarea lor cu nemții din perioada interbelică.
          30 milioane de victime.
          Dar se vb prin târg că Guderian a trecut prin Cazani în acea perioadă și nu numai Cazani a făcut mai multe vizite pe acoolo.
          Dovadă Mareșalul Paulius având soție româncă Elena Roseti primea pachete cu mâncare scrisori de la ea în prizonerat.
          Plus că a mai predat ceva ore și pe la Academia Militară de la ruși.
          Colaborarea între nemți și ruși continuă și în momentul dat in liniște departe de ochii lumii. Nu se afișează chestea aceasta purșisimplu.

          Răspunde
          • stelian
            9 februarie 2018 la 23:37

            Rogu-te lumineaza-ma si pe mine IU de ce rusii tot ii dau cu „bei faschistii” cand ei de fapt se s-au batut cu nazistii?

            Răspunde
            • IU
              10 februarie 2018 la 0:07

              Scuze mai jos am dat răspuns.

              Răspunde
            • lucian74
              11 februarie 2018 la 2:23

              raspunsul ar fi simplu, dar greu de acceptat.
              Nazistii, NSDAP, erau practic un partid muncitoresc si foarte foarte socialist. Ideile lor de gradinite si tabere pentru copii au devenit model pentru intreaga lume.
              Ideile economice keynesiene de lucrari publice majore finantate de catre stat au scos din buda atat SUA cat si Germania in perioada marii crize economice.
              Finantari a unor firme private pentru tot felul de lucrari publice cu interes pentru stat.
              Nu au inventat nemtii astea, dar le-au adus la un nou nivel care nu a mai fost atins pana atunci.
              In astea au avut succes si chiar au fost copiati chiar si dupa razboi.
              In anii „fratesti” ’30 s-a mers foarte mult pe faptul ca NSDAP era de fapt un partid muncitoresc socialist si cel putin ca si doctrina publica era mai asemanator cu bolsevismul decat cu fascismul, desi ingloba multe din ideile lor, care desi si acesta punea accentul pe importanta autoritatii statului era declarat ca fiind impotriva comunismului fiind mai degraba o miscare militarista similara noua mai mult cu dictaturile militariste din America Latina (azi mai exista peronistii, dar nici dracu’ nu o sa recunoasca ca la baza erau ideile unui om foarte prietenos regimurilor naziste si fasciste) insa fara sa puna accentul mare pe nationalism si omul nou.
              In plus, sa nu uitam, in razboiul civil din Spania in care toata lumea a participat, italienii erau principalii aliati ai nationalistilor pe cand nemtii erau considerati o forta mult mai mica considerata mai degraba ca suport tehnic. URSS era inca in relatii foarte buna cu Germania si nu prea le placea sa zica ca „fratii” lor acordau suport celeilalte parti beligerante.
              Italienii erau cunoscuti ca fiind fascisti si in toate filmele de propaganda de atunci erau aratati ca fiind principala forta fascista din lume si drept urmare cand URSS a trebuit sa zica ceva de ei cand s-au imputit lucrurile cea mai simpla solutie a fost sa zica ca Germania a devenit fascista…
              si asa li se zice si in ziua de azi….

              Răspunde
              • IU
                11 februarie 2018 la 14:02

                Perfect de acord cu tine.
                Un exemplu elocvent e migrarea mai târziu a numeroși simpatizanți comuniști în trupele SS.
                Apoi avea Hitler o slăbiciune față de Ernst Thälmann l-a lichidat abea în 1944.
                Tot interesant e cazul lui Heinrich Müller șeful Gestapo care s-a ocupat cu vânarea și persecutarea națiștilor pe timpurile Republicii de la Weimer. Apoi a trecut de partea lui Hitler.
                Ideologia Comunistă și Național Socialism aveau multe chestii comune. Dar și ceva diferențe ex teoria despre Rase?

                Răspunde
        • vlad
          10 februarie 2018 la 15:06

          @GMT, WW, IU: multumesc de raspunsuri.

          Răspunde
  5. Silviu
    9 februarie 2018 la 22:00

    OFFTOPIC Scuzati-ma va rof frumos….puteti confirma/infirma? http://www.bihon.ro/mapn-cumpara-echipament-militar-in-valoare-de-28-de-milioane-de-euro/1982625 Aici scrie de 2 unitati

    Răspunde
  6. robi
    9 februarie 2018 la 22:03

    un articol despre flota lor ar fi interesant de citit

    Răspunde
  7. IU
    10 februarie 2018 la 0:05

    Păi să recunoască că au coloborat cu ei nu pot.
    Cum va arăta chestea aceasta în fața rușilor care au pierdut milioane de oameni ca de altfel și germanii la fel.
    Ei au format un punct de vedere al lor despre al II război mondial și punctum. Nu discută. Dacă aud altă părere care nu le convine te acuză că falsifici istoria.
    Problema e că arhivele lor +cele germane ale Reichswehr, Wehrmachtul, Abwehr, Gestapo a Cancelariei au fost evacuate în rusia după război. Lumină nu fac. Sunt mici scurgeri.
    Nemții au mai avut în perioada interbelică colaborare și cu englejii ăștea tot tac mâlc. Arhivele lor tot au grif secret. Mai ales în colaborarea lor financiară și construcția de nave., etc
    Apoi și SUA nu a stat cu ochii la soare livra și finanța și ea diferite chestii. Nimeni nu vrea să scormonească trecutul….

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *