ARMATA ROMANA –DRUMUL SPRE NICAIERI

25 OCTOMBRIE –ZIUA ARMATEI ROMANE. O zi, care dincolo de semnificatia istorica (cinste si recunostinta pentru cei ce s-au jertfit pentru Tara. Ne inclinam cu respect!), nu mai reprezinta astazi decat esec si disperare (versurile marelui Eminescu sunt definitorii pentru nimicurile din politica romaneasca: “Unde esti tu Tepes, Doamne? Ca punand mana pe ei,/Sa-i impartzi in doua cete, de nebuni si de misei,/Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,/Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!”).

O zi in care, din pacate, cu sau fara voia ei, Armata se prezinta deplorabil, fara perspectiva, transformata intr-o perpetua bataie de joc de catre clasa politica, de peste 20 de ani incoace. “Hranita” cu promisiuni dar subfinantata si supusa continuu la reduceri si taieri, Armata a ajuns astazi o palida imagine a ceea ce-a fost candva; foarte departe de ceea ce-ar fi putut sa fie daca i s-ar fi acordat atentia cuvenita de catre decidentii politici. A decidentilor care nu-s in stare sa faca diferenta intre un cui si un avion de vanatoare, dar care stiu foarte bine sa faca planuri, inventare si statistici, ce contrar asteptarilor lor, anticipeaza in mod spectaculos, colapsul in viitorul apropiat al acestei institutii fundamentale -ARMATA. Poate ca suntem prea pesimisti, poate ca intr-adevar Romania este saraca si nu-si permite, poate ca Ei si cei care-i sustin au dreptate, poate ca divagam inutil, poate, poate…Prea multi de “poate”, dar dincolo de teoria probabilitatii stau faptele!

Faptele unor oameni croiti spre distrugerea industriei de aparare, spre “joaca” dea Armata si inzestrarea, a unor “experti” a caror incompetenta si rea vointa costa. Si atat timp cat sunt bani si fiecare face, sau mai bine zis, se “joaca”, cum vrea cu si pe banii nostri, ai contribuabililor, jocul CONTINUA. Si nu oricum, ci cu foarte multi bani, si-asa ajungem din nou, noi si armata noastra, la balbaiala regizata din anii *30, dupa care multi bani ascund foarte multi bani (mita, coruptie, incompetenta) –in contracte de un esec rasunator pe care le cunoastem prea bine. “Joc” al unor oameni cu un fond lexical redus doar la cateva cuvinte: “n-avem; vom face; stim; greaua mostenire; suntem preocupati”…

Nu trebuie sa fim experti pentru a vedea ca “joaca” LOR cu interesele Armatei nu inceteaza, ci din contra, situatia se ingroasa devenind serioasa si grava. Pe cand altii, nu departe de noi, accelereaza programele de inzestrare (vezi Rusia si Polonia, chiar si Ucraina –inainte atat de blamata, astazi, privita cu invidie. Uite ca se poate si asta!), dovedind un interes crescut fata de institutia militara,Romaniacontinua sa puncteze militar pe ideea lugubra si idioata, “iubesc esecul, nu pot iubi succesul”, cu o frecventa derutanta, pe drumul “glorios” al inarmarii statului. Se actioneaza total eronat, atat in privinta armatei cat si a industriei de aparare, cu o nonsalanta criminala mascata in fantezia aburelii ce ni se vinde –suntem in NATO, vine NATO, NATO face, n-avem nevoie, nu suntem amenintati, F-35, etc. O gandire puerila, de idioti utili, fiindca nu Romania este saraca si nici Armata inutila, de vina pentru situatia de-acum fiind haosul economic, politic si social, intretinut voit de catre cei de sus.

Si totusi, cu ce se prezinta astazi, de ziua ei, Armata? Cu NIMIC, format din harburi si vechituri, mare parte datand din anii *80, vasnice relicve ale unor vremuri apuse de peste 20 de ani si “achizitii” second-hand, tri-hand, indelung trambitate si prezentate drept “mari succese”! Prezentate pe larg de catre blogul RomaniaMilitary, demascate la reala lor “valoare” militara si economica, fiindca, pentru noi, “intelepciunea” strutului care-si ascunde capul in nisip crezand ca daca el nu vede, nici nu este vazut, nu se potriveste. Cu toate acestea, nu ne-am inchipuit niciodata ca-n  Romanai este atat de usor sa ascunzi o gramada de fier vechi ambalata in invelis de bani multi, intr-un mod atat de firesc incat sa nu trezesti nicio reactie, niciunde.

Acest joc al achizitiilor militare obscure, inodore si incolore si al distrugerii mascate in “reorganizare” si “modernizare” este inca, din pacate pentru institutia militara, extrem de eficient. La noi, istoria doar se repeta! “Ei” sunt insa de apreciat, fiindca au stiut intotdeauna sa descopere harburile de vanzare si peschesurile aferente, in traditia umflarii potului, fie c-au fost rachete, fregate, echipamente de comunicatii antice si de demult, si mai nou, F-urile 16 –perfect inutile si foarte costisitoare. Dar, in privinta dotarii armatei romane, cuvintele lui Samuel Johnson, spun totul despre viitor: “Bucurati-va! N-ati vazut ce este mai rau!”. Mai rau!? DA, fiindca in armata romana, RAUL a fost, este si va fi intotdeauna, o posibilitate. Din pacate, tragic de plauzibil, dupa cum evolueaza astazi aceasta institutie, a carei mandrie si onoare mai este mentinuta doar de catre cei care fac eforturi s-o slujeasca si a caror profesionalism este dincolo de orice cuvinte.

SUNTEM MANDRI DE VOI MILITARI AI ARMATEI ROMANE, INDIFERENT CAREI ARME APARTINETI SI INDIFERENT UNDE V-ATI AFLA –PENTRU VOI, TOATA STIMA SI RECUNOSTINTA NOASTRA!

Pentru Ei, cei de sus, “bravo” tuturor! Ne-ati dat deja capatul firului care, acum deja stim, duce armata noastra spre NICAIERI. Cu toata incercarea voastra de a ne impune credibilitatea perfectiunii actiunilor voastre, noi, cei de pe RumaniaMilitary, va spunem doar atat: “Repetarea insistenta nu poate transforma minciuna in adevar” (F.D Roosevelt).

 GeorgeGMT&WW