Din păcate, titlul nu are legătură cu nici un program secret de modernizare şi înzestrare a Armatei României. Ci cu o stare de fapt extrem de îngrijorătoare. Armata şi, în special, conducătorii săi militari au devenit aproape “invizibili” pentru opinia publică.
Supusă constant unui tir de atacuri mediatice şi politice, Armata României, una dintre cele mai importante structuri în menţinerea statalităţii şi suveranităţii, încă se încăpăţânează să se menţină pe primele locuri în încrederea poporului. În ciuda acestei încrederi, publicul larg nu cunoaşte mai nimic din problemele reale cu care se confruntă Armata. Vina principală o poartă politicienii incompetenţi care s-au perindat la conducerea Ţării, mass-media (avidă numai de senzaţional şi vulgar) şi, nu în ultimul rând, “politica struţului” la nivelul SMG şi al statelor majore ale categoriilor de forţe armate (SMFT, SMFN, SMFA).
Dacă s-ar analiza presa de până în anii ’90, s-ar constata, în mod eronat, că principalele misuni/activităţi/preocupări ale Armatei erau muncile de construcţii în industria naţională (mine, Transfăgărăşan, Canal, combinate, Casa Poporului etc), campaniile agricole şi intervenţia la dezastre naturale (cutremure, inundaţii, deszăpezire). Dacă este să analizăm presa din ultimul deceniu, o să constatăm că o bună parte din imaginea din trecut s-a menţinut. Militarii sunt folosiţi în continuare la inundaţii şi deszăpezire (bine că nu a mai fost cazul de cutremur). A apărut, în plus, imaginea de transportator aerian (aviaţia militară), în cazuri medicale de urgenţă, repatrieri ale concetăţenilor din zone de conflict şi repatrieri ale trupurilor neînsufleţite ale unor compatrioţi morţi în accidente sau atacuri teroriste.
În ambele cazuri (înainte şi după ’90), participarea militarilor Armatei României la astfel de acţiuni/ misiuni/activităţi are un rezultat benefic asupra societăţii româneşti, în ansamblul ei. Cu toate acestea, se uită sau nu se are în vedere adevăratul rolul al Armatei: pregătirea de luptă pentru apărarea Ţării şi descurajarea potenţialilor inamici. Iar situaţia este cu atât mai îngrijorătoare în ultima perioadă, după renunţarea la serviciul militar obligatoriu şi trecerea la o armată de profesionişti.
Mai precis, în condiţiile în care alocarea bugetară anuală pentru Apărare este de toată jena, pare cel puţin neproductiv să iei un om, care se pregăteşte pentru luptă şi se specializează constant (şi în care sau investit bani), şi să-l trimiţi să dea zăpada cu lopata de pe un drum naţional sau să-l pui să încarce saci cu nisip şi să ridice diguri în calea apelor. În condiţiile în care autorităţile locale şi firmele private care au aceste obligaţii stau cu mâinile în sân şi se plâng de lipsa resurselor. Iar cetăţenii-victime ale intemperiilor se încălzesc la sobe, la adăpost de viscol, sau se se feresc de apă, cu tărie, prin cârciumile ameninţate de viitură.
Cu ce mai apare în public Armata României? Apare le defilările de 1 Decembrie şi alte sărbători naţionale, de care din ce în ce mai multă lume nu mai ştie, pentru că presa are alte subiecte “mai importante”, iar, în şcoală, nu se mai prea învaţă despre ele. Mai apare prin parcuri, cu expoziţii de tehnică militară (o parte mai nouă, cea mai mare parte învechită), cu ocazia altor zile festive. Prilej de bucurie pentru copii. Pentru că adulţii din ziua de azi au avut la dispoziţie peste 20 de ani ca să fie spălaţi pe creier de anumiţi politicieni care cred şi au susţinut că, dacă suntem în NATO şi UE, nu mai avem nevoie de o Armată, pe care “să cheltuim bani degeaba”.
Şi mai apare Armata României în atenţia publicului, atunci când militari trimişi în misiuni la capătul Pământului sunt răniţi sau aduşi acasă în sicrie de zinc. Trimişi în misiuni de luptă de politicieni români, în interesul statului român şi al cetăţenilor români, dar şi al Aliaţilor. Pentru ca, ajunşi acasă, o bună parte dintre “deştepţii” şi “vitejii” naţiei să îi numească “mercenari”, care nu merită respectul conaţionalilor lor, pentru că “nu au murit apărând Ţara”, ci “sub steag străin”.
De ce Armata României este “stealth”?
Pomeneam la început că, în special, conducătorii săi militari au devenit aproape “invizibili” pentru opinia publică. Iar asta s-a răsfrânt şi asupra imaginii de ansamblu a Armatei României. Cine ar trebui să cunoască cel mai bine care este starea de spirit, dotarea tehnică şi nivelul de pregătire al militarilor, dacă nu şefii statelor majore ale celor trei categorii de forţe armate: Forţele Terestre, Forţele Aeriene şi Forţele Navale? Ca să nu mai amintim că, în fruntea lor, se află şeful Statului Major General? Aceste patru funcţii reprezintă (sau ar trebui să reprezinte) adevărata conducere a Armatei României. Nu ministrul Apărării, nu premierul şi nici preşedintele. Ministrul de resort, premierul şi preşedintele sunt funcţii politice, ocupate de civili. Armatele au fost şi vor fi conduse mereu de militari. Iar, în cazul statelor democratice, o armată a unei naţiuni va acţiona ca urmare a deciziilor politice luate democratic.
Însă, ceea ce se întâmplă în ultimii ani cu sistemul de Apărare Naţională a României lasă mult de dorit. Transformată în vacă de muls, aducătoare de bani, influenţă şi putere, Armata României a devenit ţinta unei politizări agresive şi infiltrări cu elemente de o slugărnicie greu de descris faţă de factorul politic. În acelaşi timp, adevăraţi profesionişti militari, care ar fi avut un cuvânt greu de spus, au fost trecuţi pe linie moartă, “avansaţi” în funcţii fără influenţă sau trecuţi în rezervă. Cine nu a făcut jocurile puterii politice a fost îndepărat, ameninţat cu dosare penale, condamnat prin diferite făcături ale “Justiţiei”, trecut prin noroiul presei “independente” (indiferent de afiliere politică).
Intuind şi anticipând regulile jocului, mulţi s-au adaptat şi au trecut în umbră. Chiar dacă Armata României dispune încă de un număr considerabil de profesionişti adevăraţi, aceştia nu se mai văd. Însă, tot în umbră, au trecut şi mulţi dintre cei care au beneficiat din plin de pe urma politizării sistemului militar de Apărare Naţională. Aşa că, în momentul de faţă, putem să vorbim deschis despre “Armata Stealth”, cu două componente: cei care vor să facă ceva, dar aşteaptă o schimbare în bine, şi cei numiţi politic, care preferă să fie “invizibili”, pentru a-şi vedea de “misiunile” personale sau de partid.
Când s-a auzit ultima oară de şefii SMFT, SMFA şi SMFN? Dar de şeful SMG?
Chiar aşa, când s-a auzit ultima oară ceva despre şefii SMFT, SMFA şi SMFN? Dar despre şeful SMG? Nu l-am auzit pe niciunul să iasă cu vreo declaraţie despre nevoile Armatei sau ale militarilor, despre starea pregătirii de luptă, despre nevoile de înzestrare sau finanţare. Nimic.
De câţiva ani, şeful SMG, general-locotenent Ştefan Dănilă, este plimbat pe lângă ministrul Apărării (indiferent care a fost sau este el) pe post de marionetă. Rar s-a întâmplat să deschidă gura în public şi, atunci când s-a întâmplat, a spus numai generalităţi. Nimic concret, nici o luare de poziţie, nici o opinie personală.
Ştie cineva cine este şeful Statului Major al Forţelor Navale? S-ar putea să se mai ştie la nivel local, în Constanţa. Dar, când l-am văzut spunând ceva pe la TV? Cu ce a ieşit în faţă opiniei publice viceamiralul Aurel Popa? Probabil, nici numele nu vă este cunoscut. A spus viceamiralul ceva despre lipsa combustibilului, lipsa armamentului, nevoia de modernizare adevărată a Forţelor Navale?
Credeţi că, la Statul Major al Forţelor Aeriene, lucrurile stau altfel? Bineînţeles că nu. Cine este generalul locotenent Cârnu Florică? Ce a spus el în ultima vreme despre dezastrul din aviaţia militară românească? Când a ieşit să vorbească despre avioanele multirol, despre F-16 la mâna a treia din Portugalia? Aţi auzit ceva de la general despre cum se simt piloţii români pentru că nu au cu ce să zboare, că se simt ignoraţi şi părăsiţi, pentru că nu au cu se să lucreze, nu au cu ce să îşi facă datoria?
Dar, despre şeful Statului Major al Forţelor Terestre se ştie ceva? Câţi ştiu că, de fapt, “nu este”? În momentul de faţă, nu există un “şef deplin”, după trecerea în rezervă (aparent, din motive de sănătate) a unuia dintre cei mai importanţi generali ai Armatei României, Sorin Ioan. De la preluarea funcţiei de la cel din urmă, cu ce s-a remarcat generalul maior Mircea Savu, împuternicit şef al SMFT?
Cine ar trebui să răspundă la aceste întrebări se ştie. Că nu o să răspundă, este de aşteptat. În momentul în care din ce în ce mai mulţi militari din conducerea Armatei României acceptă să devină “stealth”, deja este aproape imposibil să îţi mai dai seama care este profesionist şi care este numit în funcţie pe criterii politice. Este şi asta o strategie.
Dar, dacă, pentru ei, la nivel personal, se poate dovedi o strategie câştigătoare, în timp, pentru Armata României, este dezastruoasă. Iar un dezastru total şi în Armată poate deveni fatal României şi românilor.
La BIAS, pe 27(sub patronajul Casei Regale), in anul de gratie 100 de la infiintarea aeronauticii militare…Fortele Aeriene Ro…Republicane…vor fi…stealth!
…cica pe motiv anuntat cu 10 zile inainte de eveniment datorat…lipsei de bani.
legat de BIAS, eu vreau sa aflu exact numele persoanei care a luat decizia de a nu participa Fortele Aeriene Romane la acest miting si vreau sa-si asume public, in fata tuturor, intr-o piata daca se poate. Vreau sa-i vad ca-si suma toate deciziile si vreau sa-i vad ca platesc pentru astfel de decizii. Stiu ca suna putin a anarhie ce urmeaza sa va spun, insa atata timp cat pe cei ce conduc tara asta nu-i trage nimeni la raspundere, atunci noi nu ar trebui sa ne supunem regulilor acestei tari. Ei fac ce vor ei in tara asta, noi ar trebui sa facem ce vrem noi cu ei in tara asta. Nu inteleg, daca eu nu votez, in general pentru ca nu am pe cine, iar totul merge aici cu influenta politica, de ce ar trebui eu sa ma supun lor? De ce sunt si cei ca mine obligati sa se supuna lor. Intrebarile sunt retorice. Ce este de facut, pentru ca nu toti ne identificam cu deciziile pe care ni le baga astia pe gat?
„Dacă s-ar analiza presa de până în anii ’90, s-ar constata, în mod eronat, că principalele misuni/activităţi/preocupări ale Armatei erau muncile de construcţii în industria naţională (mine, Transfăgărăşan, Canal, combinate, Casa Poporului etc), campaniile agricole şi intervenţia la dezastre naturale (cutremure, inundaţii, deszăpezire). Dacă este să analizăm presa din ultimul deceniu, o să constatăm că o bună parte din imaginea din trecut s-a menţinut. Militarii sunt folosiţi în continuare la inundaţii şi deszăpezire (bine că nu a mai fost cazul de cutremur). A apărut, în plus, imaginea de transportator aerian (aviaţia militară), în cazuri medicale de urgenţă, repatrieri ale concetăţenilor din zone de conflict şi repatrieri ale trupurilor neînsufleţite ale unor compatrioţi morţi în accidente sau atacuri teroriste.
În ambele cazuri (înainte şi după ’90), participarea militarilor Armatei României la astfel de acţiuni/ misiuni/activităţi are un rezultat benefic asupra societăţii româneşti, în ansamblul ei. Cu toate acestea, se uită sau nu se are în vedere adevăratul rolul al Armatei: pregătirea de luptă pentru apărarea Ţării şi descurajarea potenţialilor inamici. Iar situaţia este cu atât mai îngrijorătoare în ultima perioadă, după renunţarea la serviciul militar obligatoriu şi trecerea la o armată de profesionişti.”
În orice stat modern, când se vorbeşte de „forţele de apărare” se presupune că nu apără publicul doar în caz de război, ci în caz de calamitate, în general.
Război deschis n-a mai fost de 68 de ani, dar calamităţi se întâmplă tot timpul, şi însumate fac pagube la fel de mari ca războiul.
un mercenar e platit intre 7 si 15 mii de dolari…nu prea isi permite sa numeasca soldatii romani mercenari, ei nici nu castiga un sfert din cat castiga un mercenar
Unele „munci” in constructii nu puteau fi date in seama civililor pentru ca aveau caracter dual. Mai mult … Multe proiecte de infrastructura agricola, imbunatatiri funciare si constructii aveau caracter dual si armata trebuie sa aiba un cuvant de spus macar la proiectarea lor.
Chestia cu actiunile in caz de calamitate este in primul rand un plus de imagine bine-venit care trebuie continuat si un mijloc de a vedea macar partial anumite aspecte de desfasurare tactica.
Parerea mea personala si subiectiva …
Conceptul de „armata profesionista” este ciudat. Sub alta forma el exista deja in armata romana chiar si inainte de a se renunta la stagiul militar obligatoriu si chiar si inainte de 1989. Toti cei din corpul de instruire (ofiteri si subofiteri) al recrutilor era armata profesionista.
Dupa 1989 eu as fi renuntat la partea cu „obligatoriu”, dar as fi legat partea cu satidfacerea „stagiului militar” de obtinerea unor drepturi cetatenesti cum ar fi dreptul de vot si dreptul de a candida la un post in administratia locala sau administratia centrala. Aici se poate purta o discutie pe mai multe teme atat despre rolul pe care institutiile militarizate trebuie sa le aiba, ce institutii trebuie sa fie militarizate, despre drepturile cetatenesti si in ce context sunt ele exercitate, DESPRE RESPONSABILITATEA in luarea deciziilor de interes national si local, cat si despre literatura SF si cat reflecta ea realitatea cu adevarat.
@dorian tinculas: ce s-a intamplat inainte de 1989 a fost o prostie. Una e ca armata sa participe cu specialisti la elaborarea unor proiecte cu rol dual, eventual cu expertiza organizatorica in cadrul unor proiecte complexe, chestii care se intampla in orice tara normala si cu totul altceva sa transformi militarii in vite de povara cum s-a intamplat inainte de 1989. A intinde un pod de pontoane in caz de dezastru este treaba de militar, a superviza proiectarea subsolului unei cladiri pt. a avea si rol de adapost de aparare civila e treaba de militar, a ajuta cu expertiza logistica un santier national de mari dimensiuni, aflat in antrepriza statului, poate fi treaba de militar. A pune militarii in termen sa intre in mina sau sa dea cu mistria la blocuri sau sa culeaga cartofi pe camp doar pt. ca-s forta de munca mokka si sunt sub juramant si nu au dreptul sa comenteze e o tampenie.
sincer, decat sa scot armata in strada la dezastre, mai bine as crea o frota paramilitara, o militie locala, si as face obligatoriu un stagiu de 3 ani in militia respectiva(nu ar trebui sa stai incartiruit, etc…ar trebui doar sa te duci la tregeri la anumite intervale, si sa iesi la calamitati…sau cand esti mobilizat)…in militia ar trebui sa participe si voluntari, sau chiar rezervisti care sa manevreze tehnica militara( AA, TAB-uri etc)…cred ca o militie ar fi cea mai buna solutie pentru Romania…bineinteles ca vom pastra armata profesionista, dar daca am infinta aceasta militie am avea +300000 de soldati in caz de razboi(pe putin)
cel putin o parte din armata si anume unitatile de geniu, cele de transmisiuni si medicii militari trebuie sa aibe un mare cuvant de spus in situatie de dezastre deoarece aceste situatii desi nefericite sunt un nepretuit antrenament in conditii reale. Razboaiele nu se duc numai pe vreme frumoasa si la fel ca si in vreme de dezastru si in vreme de razboi trupele de geniu trebuie sa repare de urgenta drumuri si poduri, sa ridice de urgenta cazarmi, trupele de transmisiuni trebuie sa inlocuiasca transmisiunile civile iar medicii militari sa trieze si sa trateze raniti. Nu mai spun ca in caz de razboi una din sarcinile principale ale armatei este sa-si protejeze populatia civila sau chiar si pe cea a inamicului, sa dirijeze masele de eventuali refugiati astfel incat sa nu ajunga in zonele de lupte, sa organizeze tabere de refugiati pana la preluarea lor de catre Crucea Rosie sau organizatii similare,etc. Pe de alta parte sunt de acord ca Romania ar avea nevoie de o militie sau un corp de rezervisti dar nu porcaria de dinainte de 2000 ci o chestie bazata pe voluntariat in care sa vina oameni care stiu ce vor si ce pot.
1. În rândul civililor există „oameni care ştiu ce vor şi ce pot” (paraşutişti sportivi, alpinişti, off-roaderi, vânători şi silvicultori, motociclişti, navigatori etc), şi la fiecare calamitate un mic număr dintre ei au intervenit cu banii şi utilajele proprii, de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni.
2. Din rândul acestor oameni se poate recruta un număr de „voluntari” (în sensul „Armatei de Voluntari” a Ruşilor Albi 😛 ), care pot face un stagiu de instruire sub ordinele unui comandant militar şi primi „o licenţă” care le dă dreptul în caz de calamitate să vină la locul faptei şi să se pună sub ordinele comandantului IGSU de acolo.
3. Va fi în interesul populaţiei să participe la această formă de voluntariat dacă participarea la un număr de acţiuni (incendii, cutremure, inundaţii, intervenţii post-atentat) îi va aduce voluntarului drepturile şi privilegiile unui veteran de război 😀
După cum se vede, potenţialul uman există, dar oamenii Statului îl ignoră.
http://www.e-achizitii.com/view_anunt.php?id_anunt=446177
Stie careva de ce vrem 4 buc radare 3D, pt vechiturile de HAWK?
Pai radarele 3D sunt o parte a modernizarii HAWK la standardul XXI.
4+2 subsecvente
Posibil sa fie din astea : AN/MPQ-64F1 Improved Sentinel, nu? S-ar potrivi, mid-range, 3D etc.
Sentinel este intradevar, nu stiu insa ce varianta.
Partea cu HAWK era doar o presupunere de-a mea, altfel nu vad rostul achizitiei stiind ca avem deja unul mid-range 3D: Gap-Filler-ul…
Nu prea inteleg de ce ar trebui sa ne miram ?… Totul e la program …ca si invatamantul de altfel , adica nici un fel de program in afara aducerii comutitatii la stadiu de ameoba .Asta itr-adevar se face PROGRAMAT .! [din pacate cred ca din ambii poli gratie ”prelucratiilor ”de sus ]
O tara la granita de influenta trebuie sa fie cat mai slaba ,sa nu-si ridice nasu nici macar cand se simte amenintata , Sa FIE DEPENDENTA TOTAL DE TATUCI !!!
Ce e de mirare ! Tare mi ca ar trebui ori ne indreptam ori spre revolta ori spre apatie totala si aglutinare sclavagist-globalistica daca se continua in halu asta .
Experimentu contina … atata vreme cat judecam cu capu ”oamenilor de bine” Cred ca doar o semiindependenta a armatei ar mai rezolva situatia oarecum pasnic , adica directii CLARE de dezvoltare coerente , si ”un rezervor de resurse ” care sa le pun in practica …precum in orice societate cu tendite de independenta decizionala ,preocupata de promovare a valorilor proprii [si nu de alergare cu limba scoasa dupa titlul de colonie fruntasa ,]care sa creeze nuclee de dezvoltare personalizata -adica PRODUCATORI DE LICENTE ,proprii .[ex. firmele occidentale sau din armata chineza … ] ,AICI ,IN TARA , nu la altii de la care sa ne recumparam valoarea proprie . Intrebarea ar fi de la cine ar fi primta ”aprobarea ”in cazul in care ar fi ceva initiative proprii ? De la basinosii prea votati sau de la tatucii care-i joaca in sfori ?
parerea mea….
Depinde de actziune
In orice tara civilizata, in caz de dezastre armata participa – vedeti de exemplu ce a fost la katrina, si cu garda si cu us army corps of engineers (si ce statut are)
sau inundatiile din olanda , sau recent in uk si canada
La noi, pe mine ma enerveaza actiunile „romanesti” gen „elicopterul cu ajutoare” gen pitzipoanca care duce 10 baxuri cu apa minerala cu elicopterul armatei la „sinistrati”, unde echipa de filmare ajunge cu un pickup 4×4 si cu masina cu antena sa filmeze pitzipoanca de prime time
si pe aia care fac „pe bune”, nu-i stie nimeni, ca si-au pus pielea la bataie fara regie prealabila si fara echipa de filmare si fara pitzipoanca de prime time
gen elicopteristii din 2008, fara andreea marin si fara raduleasca si fara apa minerala
sau scafandrii militari de la inundatiile de la costinesti
@stelian…. sincer nu vad rostul unei noi” militii”… 🙂 Practic vrei sa fie introdusa in sistemul national de aparare o noua forta…. Imi aduc aminte de marea harmalaie din ’89… toata lumea calca pe degete pe toata lumea! Cu alte cuvinte in caz de forta majora unde sunt multi si neinstruiti haosul creat poate duce la destule rezultate dezastruoase…. Sistemul actual este dimensionat corespunzator ca sa faca necesitatilor unui stat modern… Crezi ca alte state cu dimensiuni aproximativ identice cu ale Ro au in plus si alte forte? Ca lipsa de instruire, sistemul de pile si relatii vor favoriza rezultatele dezastruoase este cu totul altceva! Ca dotarea este deficitara iar este o problema grava, responsabili pentru toate acestea sunt politicienii… Toata lumea pe aici uita un lucru foarte important: Romania la sfarsitul razboiului rece a iesit din nou cu fruntea plecata….practic invinsi! Dovezi? Priviti industria romaneasca distrusa + pietele de desfacere pierdute… Cu ce mai sustine o economie dotarea unei armate…. Cu heliul comprimat din capul unor politicieni? Prin imprumuturi? Nici nu ajunge bine imprumutul in tara si este disparut deja… 🙂
Va rog sa vedeti cui a fost vanduta o mare parte din industria grea romaneasca, cate privatizari ciudate pe 1 (unu!) $ au fost facute, cu acordul cui au fost vandute si catre cine, si cat de repede au ajuns la centrele de colectare fier vechi….Lista este enorma, cel putin 10.000 de romani ar trebui sa faca puscarie pe viata pentru subminarea economiei nationale….
militile ar fi folositoare pentru ca ar fi niste trupe auxiliare, o rezerva pentru armata…asa armat nu ar mai trebui sa apere fiecare sat in parte, ar fi localnici care ar stii terenul si ar lupta sa isi apere casele
@dany: s-au calcat pe picioare si a iesit „harmalaie” cum ii spun unii pt. ca armata nu mai era armata ci brigada de agricultori, constructori, samd. Exista un procent de populatie care ar putea si probabil ar si vrea sa aibe acesta contributie cetateneasca la urma urmei dar care totusi nu pot sau nu vor sa fie militari de cariera. Armata la randul ei daca e formata strict din profesionisti ajunge sa aibe un nr. f mic de oameni iar calitatea nu poate suplini cantitatea chiar liniar. Sub o anumita cifra nu mai esti credibil chiar daca ar fi cu totii Rambo si Chuck Norris. Forte de rezerva sau „garzi nationale” au cam toate statele, inclusiv cele NATO. Personal cred ca in 1989 a fost Revolutie pt. ca asta a fost si pot demonstra destul de simplu ca tehnic vbind a fost una din revolutiile clasice indiferent de unde a pornit, pana la urma s-a transformat intr-o revolutie in cea mai clasica acceptiune.
Nu exista un plan pentru mobilizare? Parca asa imi aduc eu aminte…:) Ce crezi ca fac oamenii aceia mobilizati pe timp de razboi sau in cazul unor calamitati? Prea multe institutii se calca in picioare, pe de alta parte vezi cam care sunt efectivele si dotarea jandarmeriei…subunitatile lor au misiuni concrete pe timp de razboi… Nu exista restrictii privind efectivele la jandarmerie, in schimb necesita bani…la fel ca armata normala… Dupa declararea starii de razboi aceste trupe pot fi folosite si ca subunitati de infanterie…atit in spatele frontului cat si pe front …
Trei din problemele adevarate ale sistemului national de aparare:
1.Buget insuficient pentru dotarea cu tehnica moderna
2.Buget insuficient pentru asigurarea unei instructii modulare /tabere militare/ aplicatii
3.instruirea precara in multe cazuri datorita uneori materialului uman, precum si a sistemului corupt in sine
La punctul 3, vezi cati comandanti foarte buni si-au facut valiza in scurt timp dupa ce unul cu pile si relatii a raportat „la Bucuresti” , in fapt a spus celor cu ajutorul carora s-au angajat ca ,,,comandantul este rau, nu isi face datoria etc
In cele mai multe cazuri militarul respectiv mintea cu buna stiinta…
Armata obligatorie in sistemul de a scoate cartofi a fost cea mai mare porcarie posibila. Si asta o spun pentru am facut tot ce am putut sa ma sustrag de la o asemenea bataie de joc si sunt printre cei multi care au fugit de o bataie de joc. Daca doar spalam in veceuri m=as fi dus cu draga inima insa realitatea era alta. Armata romana nu are vechime in continuitate de la daci incoace. Am avut si vom avea grupuri razlete de patrioti care uneori se coaguleaza sub conducerea unuia care isi pierde cand capul cand tara. Bineinteles tradati.
C’est la vie en Roumanie
Armata obligatorie în sistemul de a scoate cartofi a fost cea mai mare porcărie posibilă pentru testokick personal, dar nu şi pentru societate în general 🙂
Adrian Cioroianu a spus cam aşa: „faptul că armata era obligatorie şi liceul sau profesionala obligatorii până la clasa a XII-a chiar şi pentru cel mai prost, care nu ştia de 5, dar profii îi dădeau 5 fiindcă aşa erau ordinele de sus era benefic fiindcă ducea la o formă de egalizare socială”. Adică şi urbanul, şi ţiganul analfabet de la marginea unui sat prăpădit erau duşi la un loc, în armată sau într-o şcoală oarecare, astfel încât toată lumea, trăind la un loc, vorbea cam aceeaşi limbă (dialectele şi accentele regionale erau ca şi dispărute), avea cam aceleaşi obiceiuri (de la omul Partidului până la ultimul Dorel de la lopată, toţi mâncau mici cu bere Griviţa la sticle de 1 litru, îşi băteau nevestele şi făceau duş când „se dădea apă caldă” 🙂 ) şi săpau la aceiaşi cartofi.
Din punctul de vedere al lui Tovarăşu’, faptul că elevul care nu ştia boabă, dar aducea castane, primea nota 10, iar cel care ştia era întors pe toate părţile ca să nu primească, nu era o nedreptate, era corectitudinea, aşa cum exista ea în ţara „nobilelor idealuri”.
Într-un sistem meritocratic, sau care se preface a fi meritocratic, ţiganul analfabet de la cocioabă rămâne acolo, pentru el nu mai există nici cartofii.
Nautilus Incerci sa servesti la fileu un voleu inutil. Stii prea putin sa faci critica la adresa mea dar la fizlozofie esti expert. Vezi Epoca de aur in episodul cu activistul care se duce la sat si obliga taranimea sa fie educata. Scapa te rog de heirupismele cu societatea. Este penibil sa duci in discutie societatea.Care societate? Aia construita de Tovarasu si in care am trait cu totii ca apoi sa ai bufeuri de patriot si reminscente ale discursurilor despre societate?
Mi-ar placea sa te cunosc pentru ca ma apoi sa-mi uit pansamentul in tine cand ma fac ca-ti scot schijele.
Mai crezi ca sunt inutil societatii pe care o aperi cu toate ca n-am facut armata?
Armata a ajuns stealth pentru că de câteva decenii ofiţerii ei sunt stealth. Mai precis de la marea întoarcere a armelor din 1944. Eu nu am auzit de o revoltă a ofiţerilor români la marea neghiobie a arestării mareşalului Antonescu şi a întoarcerii armelor împotriva Germaniei. Au crezut probabil că ruşii îi vor trimite la dulcele trai de acasă dar s-au înşelat cumplit! Iar în comunism ofiţerii s-au mulţumit cu traiul tihnit de salariat la stat, iar decembrie 89 i-a prins tot aşa şi … tot aşa au rămas! Care a auzit de revolta corpului ofiţeresc al armatei împotriva cine ştie cărei aberaţii impuse de 20 de ani în armată? Păi cum să se mai revolte cineva când de fapt ofiţerii armatei au uitat că de fapt a fi soldat înseamnă să ştii să mori pentru o cauză? Armata noastră este stealth pentru că ea nu mai este pregătită să moară pentru ţară! Ofiţerii ei nu mai ştiu să moară pentru ţară! Soldaţii ei nu mai ştiu să moară pentru ţară! Uitaţi-vă la egipteni! Armata a intervenit la momentul când ceva nu a fost în regulă! La noi armata a fost cuminte iar cuminţenia ei i-a asigurat … invizibilitatea!!!