Istoria Armelor romanesti…
Este binecunoscut, ca pe langa efectul distructiv deosebit, armamentul incendiar are si un puternic efect moral, de descurajare a inamicului. Un capitol mai putin cunoscut al inzestrarii armatei romane il reprezinta armamentul incendiar.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, armata romana a avut in dotare mai multe modele de aruncatoare de flacari. Din Germania s-au importat aruncatoarele Flammenwerfer 35, si Mittlerer Flammenwerfer 39, iar din Italia s-a importat un model mai putin faimos decat cele germane, Aruncatorul de flacari Pignone model 1937 ( dupa denumirea romaneasca ).
Acesta cantarea gol 16 kg si incarcat 26 kg si utiliza 12 litri de lichid incendiar, suficient pentru 10-15 secunde de emisie continua sau 15 – 20 jeturi scurte. Bataia era in jur de 20 metri. Ca agent de propulsie folosea un gaz inert comprimat, care se incarca sub presiune dupa incarcarea cu lichid incendiar, armata romana utilizand gazolina, titei sau lichid H-E ( amestec benzina-ulei rezultat din distilarea gudronului ).
Aprinderea se facea combinat, cu fuzee si electric, inalta tensiune necesara functionarii bujiei aflata la capatul lancii de emisie fiind furnizata de un dispozitiv tip baterie-oscilator-transformator aflat intr-o cutie aflata in partea din spate a armei.
Datorita cadentei scazute de livrare a importurilor, s-a luat hotararea realizarii in tara a unui produs similar cu cele existente la acea vreme, in anul 1943 intrand in dotare Aruncatorul usor de flacari tip Arges. Despre acesta se stie destul de putin, pe moment fiind de negasit fotografii sau date tehnico-tactice, in aceeasi situatie gasindu-se si o alta arma realizata de specialistii romani, Grenada Ni-Md.41, care a avut si o varianta incendiara.
O alta arma incendiara, pe care si-o aminteau multi veterani, a fost banala sticla cu benzina, utilizata cu precadere in lupta impotriva blindatelor, ca o improvizatie de front.
De remarcat ca in armata romana aruncatorul de flacari s-a utilizat nu numai ca arma de asalt a punctelor intarite inamice, ci si ca arma antitanc, datorita insuficientei mijloacelor de lupta antitanc cu bataie apropiata din dotare .
Bibliografie – Revista apararea NBC nr.2 / 2009 ( 18)
Arme incendiare in Armata Romana (II)
Nicusor
Cred ca una din cele mai eficiente arme incendiare si antitanc a fost cocteilul Molotov .
Actualmente nu mai dispune armata romana de asa ceva ?
Dar alte armate ?
Tancurile moderne , de la T-55 incoace dispun de o instalatie de stins incediile exterioare , tocmai pentru a contracara armele incendiare. La catanie ( colo prin 1986 ) totusi ne-au invatat sa confectionam mijloace improvizate de lupta antitanc. Dar acum nici nu cred ca mai e rentabil : la cat s-au scumpit berea si benzina , de unde gaz si sticla ?
🙂 🙂 🙂
aruncatorul usor de flacari cu 3 buteli capacitate de 17l o arma mortala si aruncatorul de grenade incendiare.primul are bataie max 70m iar al doilea 550m poate fi folosit impotriva blindatelor.asa ca arme avem dar nu o sa avem luptatori. poate o sa lupte boc si basescu
avem multe arme asa ca noi romanii sintem inventivi.am 33ani de cind am facut armata si cunosc toata
nica pe care am facut antrenamentsi am fost soldat. cunosc armament de infanterie mijloace incendiare. aparatura de cercetare chimica ptr marcarea zonelor infectate cu substante toxice de lupta in caz de atac chimic si ce trebuie facut cum sa ne protejem. am invatat multe
Scula asta taie cheful orcarui nemernic . fiecare pluton ar trebui sa aiba citeva scule deastea . si antitanc cred ca merg ,unele mai mari , daca tragi multe tot ii prostesti pe aia, le strici mecanismele de ochire pina il bubuie baietii cu o racheta sau o ghiulea potrivita. dar ar trebui bataia mai mare. mi se pare ca si tancurile au asa ca e musai sa ai si tu asa ceva.
Eu am alta propunere…grenade cu termit gen RKG 3M, sa o pleoscai pe partea superioara a tancului. De restul se ocupa termitul…sa vad blindaj ce rezista la 5000 grade celsius…