Arme incendiare in Armata Romana, partea a doua…

This entry is part 2 of 8 in the series Armament romanesc

Istoria armelor romanesti.

 

In primii ani de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial , dotarea armatei romane se circumscrie noii situatii politice si noului sistem de aliante.

Se introduc in dotare aruncatoare de flacari  importate din URSS, cum ar fi ROKS 3 ( existent si in dotarea diviziilor Tudor Vladimirescu si Horea, Closca si Crisan inca din razboi ), LTO – 50, sau produse in tara sub licenta, tip LPO-50.

Aruncatorul greu de flacari LTO – 50 avea 3 butelii montate pe un afet cu 2 roti, cu o masa totala de130 kg gol si 170 kg incarcat. Afetul putea fi manevrat pe verticala intre 2º – 50º in vederea ajustarii bataii intre 65m, cand folosea lichid inflamabil neingrosat si 180m cu amestec ingrosat. Ochirea pe orizontala se facea prin miscarea intregului aruncator.

                                                Aruncator de flacari TPO-50

Acest aruncator de flacari utiliza pentru propulsia amestecului presiunea gazelor rezultate din arderea unui  cartus pirotehnic, care la randul ei impingea un piston de-a lungul cilindrului, rezultatul fiind expulzarea sub presiune a amestecului incediar aflat in fata pistonului printr-o duza. Aprinderea amestecului expulzat se facea cu ajutorul unui alt cartus pirotehnic tip fuzee aflat langa duza ( era unificat cu cartusul fuzee utilizat de LPO-50). Ambele cartuse pirotehnice, cel de presurizare cat si cel de aprindere erau initiate simultan, cu ajutorul unui circuit electric alimentat de baterii. Fiecare cilindru putea trage un singur jet, odata initiat cartusul de presurizare, iar cilindrii puteau fi declansati individual sau simultan.

Aruncatorul era deservit de 2 servanti .

Aruncatorul de flacari LPO-50, produs sub licenta, avea  masa de 14,8 kg neincarcat si 23 kg incarca . Pusca lansatoare cantarea 3,2 kg. Bataia maxima este de 50 m. Pentru propulsie se utilizeaza presiunea gazelor produse prin arderea unui cartus pirotehnic, aflat in partea de sus a fiecaruia din cei 3 cilindri, presiunea impingand cu putere amestecul incendiar pana la epuizare, printr-o supapa antiretur aflata in partea de jos a cilindrului catre pusca lansatoare prin intermediul furtunului flexibil.

La iesirea din duza, amestecul este aprins de un cartus tip fuzee, suportul de la gura tevii adapostind 3 astfel de cartus. Actionarea tragaciului duce la inchiderea unui circuit electric ( cu 4 baterii de 1,5 v ) , aprinzandu-se simultan unul din cartusele-fuzee si un cartus de presurizare al unui cilindru. Astfel , un lansator complet incarcat poate lansa 3 jeturi.

                                                 Aruncator de flacari LPO 50

                                                      Aruncator LPO 50

Fata de alte sisteme, bazate pe presurizare cilindrilor cu ajutorul unui gaz inert  aflat intr-o butelie sub presiune, acest sistem prezinta avantaje si dezavantaje:

-imposibilitatea utilizarii jeturilor scurte, un cilindru odata initiat expulzeaza  amestecul incendiar pana la epuizare

– usurarea  logisticii, stocarii pe timp de pace si disponibilitatii pe campul de lupta, intrucat nu necesita aprovizionare constanta cu gaz sub presiune inalta, dificil de aprovizionat in conditii de campanie in cazul in care nu se domina spatiul aerian, in retragere sau in lupta de gherila.

Un alt aruncator de flacari intrat in dotare in aceasta perioada a fost AGF (aruncator greu de flacari), realizat sub forma unui cilindru cu duza de emisie, initiat de la distanta prin comanda electrica, care producea initierea cartusului de presurizare si si a celui de aprindere simultan. Acest aruncator se utiliza la amenajarea raioanelor de aparare, utilizandu-se ingropat in pamant.

Treptat, aruncatoarele de flacari au fost scoase din dotarea armatei romane. Le-am mai vazut apoi prin filme.

Bibliografie –  revista Apararea NBC nr.2/2009, Campulung, 2009

–   ziarul Observatorul militar

–  Emisiunea Pro Patria, TVR 1

–  Legkii pehotnii ognemet LPO 50, Voenizdat, Moskva, 1970

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arme incendiare in Armata Romana (III)

 

 

Nicusor

Series Navigation<< Arme incendiare in Armata Romana, prima parte.Arme incendiare in Armata Romana, ultima parte… >>

23 de comentarii:

  1. Practic acuma aruncatoarele de flacari sunt inutile, avand in vedere ca exista grenade incendiare.

    • 1.Eu personal nu le-am vazut in actiune decat in filme . Efectul psihologic este foarte puternic , dar si viata servantilor este in mare pericol : intotdeauna , instinctiv, inamicul concentreaza focul armamentului de infanterie asupra lor . Si dupa cum mi-a povestit un fost coleg de liceu care si-a satisfacut stagiul militar intr-o unitate de chimisti , aruncatoarele solicitau un mare efort fizic , atat la transport din cauza masei mari ( fugi nene cu el in spate ) , cat si la tragere din cauza reculului puternic ( daca nu ai destula forta sa rezisti , iti dai foc singur ).
      2.Da , ai dreptate , datorita dezavantajelor prezentate aruncatorul de flacari a fost inlocuit treptat cu aruncatorul de grenade incendiare reactive .Nu-i mai uman , dar macar pare…

    • Inutile?! Poate astazi. Nu trebuie uitat ca aruncatorul de flacari a fost inventat, in adevaratul sens al termenului, de greci. Faimosul ” foc grecesc” a facut ravagi si desi acum formula exacta nu se mai cunoaste, stim ca ardea chiar si sub apa. Ultima utilizare a focului grecesc a avut loc la asediul si caderea Constantinopolelui, 1453. Odata cu ocupatia otomana a orasului, formula s-a pierdut.
      Dar nu se stie niciodata cand batrana arma va reveni in forta, pt ca efectul psihologic pe campul de lupta nu este egalat de nici o alta arma, in toata istoria razboaielor.

      • Pai aruncatoarele de flacari actuale pun mari probleme de transport, depozitare si manipulare, si pana cand aceste probleme nu vor fi rezolvate, nu cred ca vor mai fi produse alte arme .

      • Problema nu este aruncatorul in sine sau tehnologia folosita, ci nevoia pe care ar satisface-o si beneficile aduse. Aruncatorul a fost tot timpul o arma de nisa, niciodata generalizata, datorita caracteristicilor sale.Cand va fi nevoie din nou de principiul aruncatorului de flacari…niciodata nu putem sti…

      • eu in momentul actual cred ca nu are nici o sansa tocmai din cauza efectelor psihologice …in mass media ,vezi cazul minelor antipersonal ,bombelor de racimo nimeni nu stie in cazul unui conflict la mare scala dar in momentul actual sunt armele termobarice ,chimice bacteriologice plus fosforul alb care cred ca e deasemenea interzis …oricum eu cred ca nu prea are viitor tocmai de asta efectele psihologice

      • Fosforul alb nu este interzis, dar in ziua de azi principalul razboi este razboiul mediatic, iar postarea unor imagini cu efectele fosforului alb asupra inamicului au un impact devastator asupra opiniei publice nationale si internationale .

        În contact cu pielea, fosforul alb arde carnea pîna la os. Daca îl respiri, îţi umple gatul si plamanii de basici pana cand te sufoci si te arde pe dinauntru .

      • Poate ca va mai " lupta ", poate ca nu , insa nu trebuie uitat ca primcipiul aruncatorului de flacari a fost inventat cu peste 2500 de ani in urma si de atunci a murit si a-nviat de mai multe ori. Are un efect psihologic atat de mare, probabil ca este arma cea mai infricosatoare, incat…cine stie?! Eu inca nu l-as pensiona definitiv.

      • da niciodata nu stii ptr ca la un conflict de amploare statele renunta usor la moralitate si tratate semnate dar daca nimic nu se schimba ….si eu sincer n as vrea sa existe arme din astea

  2. Africa de sud a scos recent un astfel de aruncator de flacari pe care deja il are in dotare, dar problemele pe care le are orice aruncator inca n-au fost eliminate. Sa auzim de bine si sper sa-si imbunatateasca proiectul deoarece este nevoie de el ca arma psihologica pe front mai ales cand nu lupti in fata unei armate profesioniste; sau poate scot o varianta care sa arunce flacari de pe vehicule blindate pt a putea apara servantii.

  3. Aici nu am ca comenta. Problemele ma depasesc total.
    Eu stiu numai cit de greu se poata trata pacientul ars. Este una dintre cele mai amri nenorociri medicale.
    Sa te uit la el si sa stii, ce desi respira si vorbeste, nu are nici un fel de sansa. Viitorul lui se limiteaza la citeva ore sau zile.
    Aici trebuie luat in discutie conditia fiintei umane. Adica ce este omul si la ce serveste el.Sic.

    • Ai dreptate dar daca tratezi totul strict dpdv militar atunci iti dai seama de importanta unei astfel de arme care iti ofera urmatoarele lucruri in cazul unui ranit: eliminarea unui combatant din lupta; scoaterea temporara a altor combatanti care trebuie sa-l transporte, ingrijeaza pana ajung la un punct medical sau sigur cu ranitul; incetinirea trupelor inamice care au in grija combatanti raniti; resursele umane si financiare (medicii si tratamentul) – toate acestea sunt un intreg lant la care esti supus odata ce ai un ranit pe fron iar intr-o confruntare este mai important sa provoci pierderi de acest gen decat sa scoti efectiv din lupta trupele iar tot sistemul tau de aparare poate cadea din N motive, nemaifiind nevoie sa pice dpdv militar.

      • Ca sa ma exprim metaforic: Aritmetica diavolului.
        A mai fost o arma ingrozitoare, imposibil de controlat care ucidea si in dreapta si in stinga fara sa aleaga: gazele toxice de lupta folosite in primul razboi si, ulterior interzise (formal, caci se mai produc, inca… ).
        Pentru mine, care fac parte dintre cei care au obligatia sa repare ce distrug altii, calculul de mai sus mi de pare sinistru.
        Mai ales ca nu exista certitudinea ca aia nu sint suficient de dispertati ca sa nu-si mai care ranitii compromisi (sint niste indici care spun cu destul de multa acuratete cine nu va supravietui…) si sa faca astfel economii de o gramada de lucruri…

      • Da , este aritmetica diavolului . Soldatul din cazemata are 10 secunde sa se decida daca va trage asupra grupului care vine cu aruncatorul de flacari sau sa ridica mainile si va inceta sa lupte pentru o cauza pierduta . Scurt interval.Va trebuie sa rezolve o ecuatie : eu sau ei ?
        Necunoscuta ecuatiei : voi ma trai sau nu ?
        Pe mine viata inca nu m-a pus intr-o astfel de postura .
        Da, este aritmetica diavolului : la Hiroshima si Nagasaki au rezultat 200 000 de victime .
        Multi arsi . Dar folosirea acestei arme a dus la evitarea , in cifre rotunde , a 20 de milioane de victime in randul japonezilor si a un milion in randul trupelor americane in cazul unei debarcari americane pe insulele majore ale arhipelagului nipon .Multi arsi .

    • Geomarz , din punct de vedere uman iti dau toata dreptatea de pe lume . Aceasta arma este profund inumana si nu cred ca alta produce atata spaima . Dar paradoxal , in unele cazuri aceasta teama a crutat vieti . Imi amintesc de relatarile unor veterani , pe Discovery daca tin bine minte , care relatau cum in multe cazuri aparatorii germani s-au predat fara lupta la aparitia tancului britanic Churchill Crocodile , prevazut cu un aruncator de flacari . Cateodata armele sunt facute si ca sa inspire teama , nu doar ca sa ucida . Este si cazul armei nucleare : a produs enorm de multa suferinta , chiar esalonata pe mai multe generatii , la Hiroshima si Nagasaki , dar in acelasi timp a scutit de suferintele unui razboi de anihilare totala intreaga Japonie .

      • Aceeasi aritmetica ciudata.
        Daca mata vii la mine si vad ca esti final (am destui ani sa vad asta de la inceput) si nu te primesc, ca sa scutesc societatea de o cheltuiala inutila, cum suna ?

      • Chiar nu m-ai primi ? Nu cred .
        Dar daca ai fi medic in timp de razboi si ar trebui sa alegi intre cel afara sperante si cel pentru care mai poti face ceva , fii sigura nu ti-as face nici un repros .

      • Medicii militari trateaza ranitii in functie de prioritati, am vazut un astfel de documentar pe Explorer si erau tratati intai cei care erau mai grav raniti apoi ceilalti cu rani usoare, dar erau cu totii tratati.
        Este diferenta intre un medic care se ocupa de civili si un medic militar.
        Cat despre ce am spus mai sus continui sa-mi mentin parerea ca uneori este mai important daca inamicul are raniti fata de morti datorita intregului lant care se strange in jucul acestuia si consuma o gramada de resurse, asta am vazut-o la fel in cateva documentare cu SAS.

  4. Cu atat mai mult cu cat la nivelul de azi al technologiei este extrem de usor de facut. Odata ce i-ai inteles principiul de functionare..cu toate piesele luate de pe raft din P**er, De**man sau Ba**ax.

    http://www.youtube.com/watch?v=K2Qn_LkOhGg&feature=related

    Dar si posibilitatea de „ati da foc la valiza” singur-singurel si cu manuta proprie ..

  5. Nicusor
    In situatii de urgenta, toti medicii, nu numai cei militari ierarhizeaza pacientii in functie de ”urgenta cazului” adica cine are nevoie mai intii de gestul terapeutic si cine mai poate sa astepte… Dar toti sint tratati. Cel putin daca ai cu ce…
    Problema pusa era alta: ierarhizarea in fucntie de sansa de supravietuire si de … costul ingrijirilor… Sanse minime, cost mare, nu merita efortul…
    Cam asa imi suna ”Au omorit 200 000 de japonezi ca s nu omoare 20 de milioane de japonezi si 1 milion din ai lor…” Desi, daca s-a facut socoteala asta, eu am convingerea ca NUMAI ultimul milion s-a luat in discutie. PE urma le-a venit si ideea cu celalti 20 000 0000…

  6. armele termobarice n sunt catusi de putin interzise ci chiar se dezvolta munitii noi. Armele incendiare inca au un viitor destul de sigur numai ca se folosesc sub forme mai putin spectaculoase.
    Canistrele cu napalm inca se folosesc si sunt chiar mai eficiente decat bombele explozive la atacul concentrarilor de trupe si tehnica militara. Grenadele incendiare cu termit sunt pur si simplu de neinlocuit, numai sa ajungi langa tancul inamic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *