Adoptarea pe scara larga a artileriei autopropulsate, inceputa cu vehiculele blindate pe senile din cel de-al Doilea Razboi Mondial, a fost accelerata de aparitia tunurilor montate pe platforme pe roti si s-ar parea ca artileria tractata este destinata disparitiei.
Faptul este luat ca o axioma, existand destul de putine studii care sa mai puna sub semnul intrebarii oportunitatea tranzitiei, fiind mai degraba o chestiune de timp si finantare decat de capabilitati.
O opinie critica suprinzatoare insa foarte bine argumentata poate fi gasita chiar in limba romana, fiind publicata in lucrarea “Artileria – noi concepte acţionale. Tendinţe, evoluţie şi înzestrare / Artileria la inceput de mileniu“, scrisa sub indrumarea Colonel prof. univ. dr. Adrian Stroea, actualul comandant al Brigazii 8 LAROM. Lucrarea poate fi citita pe site-ul Revistei Fortelor Terestre.
In rezumat, sint aduse urmatoarele puncte care trebuiesc puse in balanta:
Pretul de achizitie al artileriei autopropulsate este semnificativ mai mare decat cel al versiunii tractate, pentru acelasi tip de gura de foc.
Costurile de personal insa, tinand seama de numarul aproape dublu de oameni necesar unei baterii de artilerie tractata fata de cea autopropulsata, tind sa favorizeze ultima optiune, mai ales in cazul in care costurile de personal reprezinta un procent mare din cheltuieli.
Din perspectiva financiara, daca cheltuielile de personal sint mai reduse, cum este cazul unei armate bazate pe serviciul militar obligatoriu fie al unei armate profesioniste dintr-un stat cu niveluri salariale mai scazute, atunci artileria tractata poate fi varianta optima.
Din punctul de vedere al mobilitatii in teren greu, un caracteristica ce ar favoriza clar piesele autopropulsate, se poate aduce contra-argumentul numarului mai mare de piese tractate achizitionate la un pret echivalent, care pot asigura un efect similar prin alternarea loviturilor.
In timp ce un vehicul usor blindat senilat, tipic artileriei autopropulsate, asigura o protectie mai buna impotriva schijelor si a proiectilelor de calibru redus, gabaritul crescut il face o tinta predilecta pentru loviturile directe ale munitiilor de mare putere, inclusiv anti-tanc.
Daca artileria autopropulsata este avantajata de mobilitatea in teren greu, la nivel tactic, greutatea piesei se transforma in dezavantaj atunci cand unitatea trebuie transportata pe o distanta mai mare. La nivel strategic, decuplarea tractorului de piesa de artilerie faciliteaza transportul, aici artileria tractata fiind deci in avantaj.
Argumentele de mai sus contra-balanseaza opinia generala in favoarea adoptarii imediate a pieselor de artilerie autopropulsate insa ar merita de adus in discutie cateva elemente aditionale:
Daca prima impresie este ca prin artilerie autopropulsata este avuta in vedere exclusiv cea reprezentata de vehiculele pe senile, se poate observa ca lucrarea a fost publicata in 2007, adica in perioada in care ATROM era in teste, deci e posibil ca vehiculele pe roti sa fi fost incluse in analiza.
Ar fi interesant de vazut in ce masura cresterea salariala naturala care s-a produs din acea perioada pana acum, desi lenta ea exista, influenteaza calculul financiar si ierarhia celor doua variante.
Piesa de artilerie etalon luata in calcul este 155mm/L52, cea mai moderna la ora actuala in cadrul NATO. Asa cum am aratat intr-un episod anterior, a existat o intentie de a converti vechile tunuri-obuziere de 152mm la un sistem poate mai potrivit pentru niste piese tractate, cel de 155mm/L39.
Exista deci baza pentru a face o alta comparatie, ceva mai echilibrata, intre mobilitatea unui obuzier autopropulsat 155mm/L52 si unul tractat 155mm/L39. Echilibrul vine din faptul ca o piesa 155mm/L52 tractata are totusi nevoie de o sursa de putere auxiliara pentru a fi manevrata in teren, ceea ce face comparatia cu un SPH mai dificila.
Clipul urmator arata cate ceva din calitatile unei piese 155mm/L39 ultra-usoare, e adevarat modelul fiind foarte special.
In final, ar ramane de meditat asupra oportunitatii reluarii planului initial, de conversie a obuzierelor 152mm la 155mm/L39, ca artilerie tractata, in favoarea lui putand fi aduse cel putin doua argumente:
1. Intr-un teren care cel putin 6 luni pe an este greu practicabil, fie din cauza solului moale fie a zapezii, piesele de artilerie mai usoare ar trebui sa reprezinte un avantaj
2. Raza de actiune mai redusa a L39 fata de L52 ar putea fi compensata de lansatoarele reactive, cele existente fiind eficiente pana la o distanta de 20-40km, in perspectiva raza de actiune a acestora putand fi extinsa.
Si o idee: imbunatatirea capacitatii de trecere in teren greu s-ar putea face prin inlocuirea autotractoarelor 6×6 cu o versiune moderna, mai eficienta din punctul de vedere al consumului, a tractoarelor de artilerie senilate TAR-76/TMA-83.
Nota RumaniaMilitary
Tractorul senilat ar fi in continuare o solutie excelenta pentru transportarea unei piese de artilerie mai grele, dar poate intr-o versiune nu doar modernizata a TAR-76/TMA-83 (motorizare, transmisie, imbunatatirea protectiei), ci cu crearea unei platforme de transport similar Portee (vezi mai jos), dar senilate – asa cum sustinea si autorul acestui articol, care sa permita trecerea mai rapida, semiautomatizata, in pozitie de tragere fata de obuzierul tractat clasic. Rascal ar fi o solutia mai inovatoare dar poate si putin mai costisitoare decat tractorul senilat clasic cu platforma modificata, insa avantajul este ca avem multe sasiuri de TR-85 si T-55 stocate in conditii similare cu neglijenta si care ar putea fi refolosite si modificate.
In comparatia autopropulsat- tractat, solutia cea mai buna de inlocuire a binomului camion-tun ar putea fi un compromis cu 2 componente:
– tunul automatizat partial, cu sistem electronic, asa cum s-a procedat pentru M777, cu derivatulA1 si upgrade-ul soft A2, reducand astfel echipajul si timpul necesar operarii;
– platforma tractoare pe roti 6×6, customizata, cu platforma de aducere rapida a tunului in pozitie de tragere si incarcare/descarcare facila a munitiei. Acesta este exemplul deja clasic – M777 Portee, prezent si in materialul de mai sus, dar folosibil si pentru actualele noastre piese cal.152mm retubate pe cal. 155mm;
Ca si piesa de artilerie, ar fi de preferat o masa in jurul a 7 tone, daca tot e tractata, iar daca e sa separam piesa de camion, probabil ca teava de 52 de calibre este maximul care poate fi acceptat, cu conditia sa nu necesite unitate de putere auxiliara, permitand astfel tirul la +40 km, asa cum este cazul obuzierului M198 retubat pe L52, dar care in versiunea standard are lungimea tevii L39. Aceasta lungime ar putea duce la modificari ale afetului si la complicarea operarii, alaturi de cresterea masei.
De studiat, ca si compromis intre L39 si L52, si cazul Soltam 155mm/L45 E1, care era propus atat pentru ATROM cat si ca solutie de retubare si modernizare a obuzierului cal. 130mm A412 / Model 1982, acesta din urma folosind afetul D20, specific piesei de 152mm cu 2 variante produse in Romania:
- Tun-obuzier calibrul 152-mm tractat Model1981;
- Tun-obuzier calibrul 152-mm tractat Model1985;
Iar daca e sa oferim si putina mobilitate si autonomie piesei de artilerie mai grele la pozitionarea pentru tragere, atunci solutia ar fi un camion 6×6 alaturi de un sistem similar FH77 B05 L52 cu APU auxiliar – “further development of the basic version from 39 to 52 caliber gun barrel with improved overall performance”. Doar ca asa ceva este excesiv de greu, la peste 13 tone si deja intram pe alta nisa, mai putin accesibila pentru noi.
Cred că pentru păstrarea capabilității de a realiza acoperirea nevoilor de sprijin prin foc la nivel zonă de operație o analiza s-ar impune pentru reînființarea trupelor de rachete sol-sol. În această situație, pe lângă factorul de descurajare, acestea ar reduce presiunea asupra artileriei cu misiuni pe palierul sprijin direct și întărire care s-ar concentra pe misiuni de foc în sprijinul grupărilor de manevră, avându-se în vedere că distanța de tragere relativ scăzută nu permite lovirea obiectivelor care să aducă efecte la un nivel mai mare decât cel tactic.
rachete sol-sol…ihi…stai pe aproape…
Iara va strofocati sa le oferiti solutii de modernizare unora care nu le mai trebuie nimic altceva decat pensii, salarii si un cer de stele pe umeri 🙂 ?
Bre, tunurile astea de 152mm sau 155mm sunt pt Armate cu care eventual sa pleci la razbel.
Ori noi acuma nu mai avem armata d’aia.
La noi tunurile se dau altfel, de la milioane in sus. De euroi, ca leii aia’s cam lesinati 🙂
Revenind la discutia ipotetica despre tunurile ipoteticei actuale armate romane:
ATROM a murit, ca „n-au fost bani”
Parca vroiau sa cumpere de-a gata 12 bucati sa aiba si ei ceva de o parada sau de dus prin teatrele de operatiuni cu radicali in perioada.
Daca nu se misca nimica nici cu alea 12, of fi pt ca „nu-s bani” sau mai bine zis probabil ca nu pica suficient 🙂
La astea tractate de 152 care este nu va mai ganditi la solutii radicale de conversie de la 152 la 155, caco’sta si decat sa dea banii astia mai bine desfiinteaza artileria.
Cel mai ieftin ar fi sa ai si niste senilate sa le traga dupa ele, dupa cum ai zis erau destule sasiuri de T-uri, dar probabil s-au taiat sau au ruginit definitiv cu intentie.
Se mai poate moderniza ceva adaugand un sistem de conducere a focului, ceva automatizare.
Si dupa aia se pot moderniza loviturile ele insele in persoana.
Atat bataia, cu niste pulberi mai bune. Poate mai trebuie sa intaresti tevile, cum au facut la alea de 100mm pt APFSDSuri.
Cat si precizia. Au aparut GPS guidance kituri care se monteaza in capul#a#proiectil si il faci din chior de se ridica si striga „Vaaad!!!”, precum Silver Bullet GPS guidance kit.
Daca se insurubeaza in capul#a#proiectilu de 155mm in locul focosului clasic nu vaz de ce n-ar fi capabil sa se insurubeze si la 152mm.
Ideea e ca se poate face ceva.
Trebe numa sa vrei.
Si asta ar fi principala problema insurmontabila la ovinele mioritice 🙂
Co-rect (mere filtrul de SPAM?) pe toata linia, cu exceptia continuarii de fabricare munitie cal 152mm.
Poate de montat kit de ghidare pe stocul actual si revitalizate stocurile existente… dar pe termen mediu si lung, m-as gandi sa trec totusi pe 155mm si retubarea afeturilor existente pentru 155mm, incepand cu cele de 130mm pentru ATROM si continuand cu cele 2 serii de 152mm.
Bre, daca ai numa tunuri de 152 fabrici munitie pt ele. Plus ca au stocuri de munitie, care se poate revitaliza. Ai vezi matale pa’auro#la#cii astia schimband tevile cu unele de 155, ca eu nu-i vaz. Si dupa aia ce te faci, ca n-ai stocuri de munitie de 155 si munitia costa, daca nu vrei sa ai catev 5 lovituri per tun si gata…
Asa ca pana la o achitie serioasa de guri de foc de 155, din import evident , care o sa includa si achizitie, tot din import evident , a unui stoc consistent de munitie nu cred ca se va misca nimic pt schimbarea calibrului.
12 bucati de o parada sau de dus prin teatrele de operatiuni cu radicali in perioada nu se pune ca schimbare a calibrului
Pentru utilizarea loviturilor APSDS ( sageata la noi , nu stiu de ce nu folosesc termenul ce se folosea demult proiectil subcalibru cu sabot detasabil , probabil mai usor de tinut minte cuvinte simple ca sageata , solda , drepturi , pensii )tunului antitanc cal.100 mm mod.1977 nu i s-a intarit teava ci doar i s-a schimbat frina de gura , modelul original diminuand precizia , si i s-au modificat usor aparatele de ochire .Sistemul de conducere a focului pe timp de zi/noapte , cu calculator balistic si telemetru laser SCF-TAT 100 nu a fost montat pe tunurile modernizate .Din ce spunea Jane´s au fost produse 208 tunuri mod.1977 si 72 mod.1975 .Si din ce se vede in fotografiile publicate in ultimii ani nici macar modernizarea minimala nu s-a aplicat tuturor .Merge si asa .
bre, nush’de’ce imi amintesc ca am citit pe undeva ca au intarit si tevile cu niste mansoane, pt ca de la presiunile ridicate generate de tragerea cu sageata aia israeliana BM-421 Sg aveau tendinta sa crape.
n-am cum sa mai gasesc acuma pe unde am citit dar prostia asta mi-a ramas prin cap 🙂
Cred sincer ca nu crezi sincer ca fac ei asa investitie , sa schimbe tevile .De frana de gura si aparatul de ochire au spus clar .
Presiunile in teava sunt 3000 kgf/cmp pentru perforantele obisnuite ( BR-412B si BR-412D , perforeaza 150 si 185 mm la 1000 m ) si 3300 kgf/cmp pentru ” sageata ” BM-412 Sg( perforeaza 425 mm la 1000 m ) .
Bre, io n-am inteles ca le-au schimbat ci ca le-au intarit pe cele existente.
De crezut nu mai crez nimica, da’ lu matale iti acord niste circumstante atenuante 😉
Iti repet, imi amintesc ca am citit asta pe undeva unde s-a pomenit de asa ceva.
Zvonerii erau altii, io sunt numa raspandac.
De ce nu abordati ca subiect… strategii de folosire a Artileriei Tractate?
Cred ca este un subiect mult mai bun… decat sa visam la ceea ce nu avem.
INTREBARE ESENTIALA:
CUM FOLOSESTI CEEA CE AI EFICIENT?
CUM EFICIENTIZEZI ARMA CARE O AI DEJA IN DOTARE?
Noi avem in dotare ARTILERIE TRACTATA.
George…
As fi prefrat un video cu Obuzierul Md. 1981/152mm si tunul Md. 1982/130mm
Eram curios cum se misca militarii romani utilizand aceste 2 tunuri total diferite (tunul de 152mm este pe 1 ax in timp ce tunl de 130mm e montat oe 2 axe)
Dar tu ai pus un film… care nuare nici o treaba cu armata romana…
……. …….
Legat de mobilitatea tractorului de artilerie… oricare este el…
DAC 665T este un camion 6×6 cu mobilitate fff mare.
Inca ceva… nu ai nevoie de masini senilate.
Scoti cele 4 roti de pe spate si instalezi un KIT SENILAT si-l faci Camion SEMI-SENILAT.
Ai o mobilitate excelenta si ai un cost de exloatare mult mai redus.
Dar CINE SA GANDEASCA IN ARMATA ROMANA? GENERALII CU 4 STELE OPREA?
ASTA GANDESTE DOAR BANII DIN BUUZUNARUL LUI…
BRIGADA 10 GENIU, poate oricand sa confctioneze astfel de KITURI senilate.
Dar nu mai ajung banii… la GENERALUL – 4 *
Inca ceva… am vazut la parada militare ca au reusit sa instaleze HAWK-ul pe camioane.
Uite ca incepe sa se poata face ceva…
La fel se poate instala si tunul pe camioanele 6×6.
Cu mici modificari.
In special tunurile ceva mai usoare… 100mm si 130mm
DAR CINE SA GANDEASCA?
O astfel de manevra se face intr-un atelier mecanic. Nu e nevoie de fabrica….
DAR CINE SA GANDEASCA?
Gandirea e un sport tare greu! Vrei sa se imbolnavasca de cap GENERALII-4* din armata romana?
si ca daca l-au instalat pe camioane?oricum nu trag de pa camioane ci de pe lansator(rampa) si dureaza o gramada sa-l iei de pe camion,sa-l pui pe macara,apoi pe lansator.alea de le-ai vazut au fost doar pt.parada.ca sa nu-ti mai spun ca la volhov baremul de trecere a rachetei de pe semiremorca pe rampa este de 1,20 minute.pt.aia slabi.asta e baremul maxim
Chipp.
„BRIGADA 10 GENIU, poate oricand sa confctioneze astfel de KITURI senilate ”
Cam greu sa modifice in niste amarate de ateliere de intretinere puntile spate ale unui camion. Nu stiu ce s-a mai ales din bazele ” Ribar ” si ” Bucov ” , ca ROMAN Brasov e pe duca .
Si oricum , nu stiu de ce nu ai citit ultimul articol referitor la inzestrare din Observatorul Militar , ca tocmai au aruncat anatema pe DAC . Poluant , consumator , ma rog , pute .
Vrei totusi modernizarea DAC-ului ?
Sugerez sa iei legatura cu Eroul Bula 🙂
Baza de reparatii de la Bucov inca mai exista, vezi un articol foarte recent:
http://www.presamil.ro/articol.php?id=148
Video, desi nu prea clare, cu trageri de la noi, cal. 152mm:
https://www.youtube.com/watch?v=BO26UAPZfYA
https://www.youtube.com/watch?v=eSS8425DLFE
Tunul cal.130 mm model 1982 si obuzierul cal.152 mm mod 1981 folosesc acelasi afet, pe 2 roti , cu unele modificari aduse mecanismelor de manevrare in camp orizontal si vertical , trag fixate pe falcele si placa de baza cu actionare hidraulica ( pompa manuala ) .Ca sa fie clar, ma refer doar la afet ( nu legatura elastica , mecanisme de ochire etc ) . Timpul de punere in baterie este identic , 2,5 minute , masa apropiata 6200 si 5560 kg .
Da Nicusor, asta ziceam si eu in sectiunea RoMil a articolului 🙂
Trebuia sa spui si tu de 2-3 ori , ca uite ca eu am prins pe unul care nu a inteles 🙂
Eh, amu’ tu ai explicat cu mai multe amanunte, eu m-am rezumat la comparatia de gabarit si fixare a piesei 🙂
In primul rand artileria tractata are o gramada de limitari, mai ales pe zona mobilitatii. Nu poti face cu un tun tractat ce faci cu auto-tun, iar in zilele noastre daca baza unei armate este artileria tractata mai bine nu incepem un razboi.
Un auto-obuzier ieste din mars, trage cinci salve si se indeparteza de locul tragerii in 5 minute, un obuzier romanesc de 152 face acelasi lucru in 15-20 de minute si astfel este victima sigura pt artileria inamica.
Ar mai fi o sansa sa eficientizam obuzierele tractate, dotandu-le cu munitie moderna, gen sub-munitii, in rest nu prea mai avem ce face cu ea decat in cazuri punctuale sau impotriva unui adversar mai slab dotat decat noi, mult mai slab de fapt. Decat deloc e buna si asta, dar in cazul unui conflict modern ramanem repede fara ea.
DACului 665 nu cred ca poti sa-i pui senile 🙂 , iar fata de faptul ca au incarcat trei Hawkuri pe platforma unui camion nu-ti inteleg optimismul. Ce am realizat cu trei rachete cocotate pe camion?!
parerea mea e ca ptr cele „tractate” sa readuci la viata tractoarele senilate ptr mobilitate inseamna sa mergi ca racul ..,inapoi
una e ptr ca senilatele de tip sunt un zero barat pe sosea ,neluand in calcul mentenanta mai dificila ,cat si eventualele reparatii cauzate (genul inlocuiesc mai usor o roata de dac decat o senila)
a doua e ptr ca mobilitatea camioanelor a crescut enorm in raport cu epoca in care erau folosite tractoarele senilate
si din prisma masei transportate ,tractate si din prisma eficientei …,plus ca un camion merge lejer si pe sosea si pe teren si se incarca mai usor si pe alt tip de platforme ,e mai manevrabil ,…poate asigura mobilitatea ,atat tactica cat si intre teatre
cu cele tractate ,parerea mea e ca trebuie intr-un fel „sa fie semiautoomatizate”
sa se modernizeze in directia de a li se monta un incarcator „semiautomat” si mecanisme de aducere ,scoatere din pozitie de tragere
astea ,parerea mea pot fi facute de mai multe feluri
ori cum a facut spaniolii cu „masinuta” aia atasata de misca toata piesa(ce functioneaza ca un apu) ,ori cu servomotoare electrice ptr deservirea piesei(ptr miscarea tunului si ptr mecanismul de incarcare) „legate” la un generator montate pe camion
as tinde spre a doua ptr ca un camion misca piesa usor ptr a „lasa-o” in pozitia de tragere ,”desfasurarea” piesei ptr a „fi gata de foc” fiind mai de durata (parerea mea)
in schimb o piesa ce se „aseaza singura pe pozitie” ,ajutata fie de un sistem electric ,fie hidraulic(isi deplaseaza singura „stabilizatoarele”) si care e deservita de mai putine persoane e mai avantajoasa si din pct de vedere al greutatii(nu o ingreunezi mult ptr ca motorul generatorului ,o parte din mecanisme nu sunt montate direct pe piesa si din pct de vedere al complexitatii piesei
pierzi putin la capitolul redundanta ptr ca in cadrul unei baterii piesele cu apu pe ele sunt independente ,iar in cazul descris de mine depind de unul sau doua camioane(dar in acest caz totul poate fi containerizat ,deci fara a modifica platforme existente)
In razboiul din Irak (cel din 2003) a fost la inceput o scurta confruntare intre intre niste baterii fixe de productie sovietica folosite de irakieni si niste obuziere autopropulsate de tip M109A6 Paladin detinute de americani. Problema s-a transat rapid, americanii spulberand pozitiile artileriei irakiene. Concluzia o trageti si singuri.
Mobilitatea esste un factor extrem de important pentru artilerie, altfel, daca piesele tale raman prea mult pe lor risca sa fie distruse de contraartileria inamica.
Tunurile simple le folosesti doar daca ai de-a face cu un inamic primitiv, care nu are cu ce sa riposteze la focul tau.
@George…
Intrebare…
Artileria tractata… nu se poate gasi o solutie ca sa ramana Afetul remorcat de Autotractor sau autocamion, in timpul tragerii?
In felul acesta… duoa ce tragi 7-8 salve, ai parasit locul. Nu mai treie sa faci manevre de remorcare…
Deci: se gasesc solutii daca un GENERAL-4* gandeste… ca deasta are stelele pe umar…
Acum… noi vorbim de nuri autopropulsate dar sa ne gandin ce inseamna sake scoatem din uz…
Toata artileria romaneasca se bazeaza tunuri tractate.
Ea integrezi tunurile tractate pe sasiuri de tanc T-55, T-34 (varianta cucutia de vit modernizata deja) sa pe TR-85 nu e o solutie din cauza Motrului de 30-38 000 CM3 si putere de 500 sa 800 cai putere. Consumul de motorina este IMENS.
Trrbuie gasit un sasiu de camion, cu motor de 6000-10000 CM3 cu putere 300-450cai putere, de preferat chr camioanele care le tracteaza.
Inmomntul in care ai montat un tun de 152mm pe un sasiu de T-55… tunul autopropulsat va avea un consum de 100-150 litri/100km (in functie de teren-asfalt sau teren accidentat)
Un camion DAC665T cu tunul agatat in spate nu consuma mai mult de 30-40 litri/100km
Iar noile camioane produse de ROMAN Diesel au consum sub 30 litri/100Km
Consumul de combustibil al unui tun autopropulsat pe senile nu este amortizat de numarul mai mic de militari.
Deci o solutie pentru armata romana ar fi mutarea tunurilor direct pe sasiul de DAC665.
– imbunatatirea suspensiei camionului (cu toate ca… nu ar trebui sa fie o problema o greutate de 6-7 tone pe sasiu)
– schimbarea cabinei (prin montarea unei cabine joase cu 5-6 locuri – usor blindata)
– instalarea unui sistem hidraulic pentru stabilitate in timpul tragerii si poate o incarcare automata.
La cate cerinte ai trasat… cred ca ne apropiem de ATROM:
ATROM folosea șasiul camionului ROMAN 26.360 DFAEG 6×6.
Bre, nu-ti mai bate capul cu DAC665 ala, ca nu mai pupa in inzestrare decat daca au noroc si il exporta pe la alte armate…
N-ai vazut ce-a scris Nicusor ca „nu stiu de ce nu ai citit ultimul articol referitor la inzestrare din Observatorul Militar , ca tocmai au aruncat anatema pe DAC . Poluant , consumator , ma rog , pute .”
Ce, vrei sa se intoxice rusii cu mono-oxid de carbon daca vin incoa 🙂 ?
Trebe sa fie moderne si mai ales de import, Roman Brasov poa sa se duca dracu linistita dupa toate celelalte care s-au dus inaintea ei.
ia priviți fraților cu ce se antrenează Moldovenii,,
întrebarea : unde sunt rachetele ?? cu ce trag ??
https://www.youtube.com/watch?v=Uv1TGgxGhFg
Rachetele or fi in depozitul de la Colbasna, administrat de transnistreni? 🙂
http://youtu.be/IPTAV3EQxrA
Ce tunuri sunt alea pe 2 punti? Ale moldovenilor? 122mm?
sunt santa barbara sistemas
155mm 52 calibre
pana acum au fost luate de columbieni
sunt dotate cu apu ,se deplaseaza autonom
cu toate ca e modern e si destul de complex si cu toate ca nu stiu exact ,destul de scump
se justifica cand faci ceva de la zero
dar cum e la noi ,banuiesc ca o „automatizare” a tunurilor ,in special pe partea de tragere se poate face
cum e cu scf-ul ptr alea de 100
un scf ,care sa asigure „integrarea” intr-o baterie ,chiar daca tragerea se face de pe pozitii diferite (genul -ochesc acelasi perimetru cu tunurile situate pe pozitii diferite)
la fel incarcarea si miscarea tunului asistate ,ptr a fi mai usoara si sa necesite mai putine persoane ,sau sa fie mai rapida
problema platformelor ce le tracteaza si deservesc poate fi mult mai „elegant” rezolvata ,decat platforme dedicate ,care sunt bani dati numai ptr un scop (deci flexibilitate zero) ,camioane noi cu cabina blindata(cum sunt cele ptr larom) si transport containerizat ,ori ca e vorba de munitie ori siisteme ce deservesc bateria
Niko nu cred ca sunt sistemele columbiene . Asa cum am zis mai jos cred ca este tunul Giatsint mostenit de la sovietici.
sistemele sunt sbs(o subsidiara spaniola a unei firme americane)
e o dezvoltare noua ,bazata pe un tun de-al americanilor ,daca nu ma insel
e cumparat si operat momentan de columbieni
e total autonom ,dotat cu apu ,etc
Niko eu vorbeam despre intrebare lui Chipp 🙂 .
S-ar putea sa fie 2A36 Giatsint-B de 152 mm.
Eu am intrebat de tunurile Rep. Moldova.
Si este adevarat. Moldovenii au in dotare tunu, rusesc de 152mm/2A36 Giatsint-B
Dar Grad-urile din film… nu-s lansatoare de 160mm. Sunt mai mari, asa? Moldovenii au rachete GRAD Sovietice cred… BM-27 (calibru 220 mm)?
Posibil sisteme Uragan dupa cum arata si cum spun unii in subsolul filmului.
Da dar diferenta este ca ATROM-ul reprezenta un produs al mafiei politice.
Hotii voiau sa fure masiv prin combinatii cu firmele din Israel.
Au fost capabili sa cumpare chiar si tunul de 155mm de la evrei.
In loc sa monteze tunurile de 152mm pe camioanele din dotare.
…. …… …….
Armata romana are deja Camionul si Tunul.
Trebuie doar o macara si un aparat de sudura. :)) sa exagerez putin.
Fara sa fiu arttilerist (deh, ei constituie o casta aparte, de napoleoni 🙂 ), consider ca vremea artileriei tractate nu a trecut.Altfel nu o mentineau in dotare tarile cele mai avansate tehnologic, chiar in calibru 155 mm, nu doar 105.
Poate ma injura artileristii, dar cred artileria tractata (+APU) reprezinta inca o solutie buna.Poate fi aerotransportata mai facil, iar in lupta de aparare, in conditii de relief framantat, in pozitii intarite, nu este usor de detectat de catre cercetarea de artilerie adversa si deci nici de distrus. Poate supravietui. Exemplele din Irak nu sunt valabile in cazul Romaniei, nici macar in cazul liniei FNG.
Artileria autopropulsata este fireste preferabila, dar deoarece este mai scumpa, este mai greu de achizitionat in conditiile Romaniei. Artilerie autopropulsata inseamna flexibilitate, rata de supravietuire mai mare si mai putina transpiratie pentru artileristi.
Solutia de mijloc- autopropulsarea pe roti, pe platforma, este cred, cea mai eficienta.
Si eu prefer pe roti in locul senilelor. Inamicul nr unu al artileriei tractate este radarul de artilerie si drona.
Absolut.
Daca tot ai deschis discutia, o prioritate este dotarea Bg 8 cu drone. Daca s-ar putea si cu statii de radiolocatie moderne, ca cele care exista acum… Nu vorbesc de cele de cercetare prin sunet. Ar creste capabilitatile cu 100%.
Avand in vedere radarelor de artilerie principala problema care trebuie avuta in vedere este timpul mecesar din momentul primei salve pana in momentul in care ai plecat. Acest timp poate fi mai important decat orice altceva cand vine vorba de supravietuire de aceea este un criteriu foarte important cand se alege ceva (trebuie cautate metode de al face cat mai mic).
situatiile de folosire sunt foarte variate
nu in tot momentul oponentul va avea radare de artilerie si drone
atunci nici macar nu ar fi eficienta folosirea artileriei ,daca oponentul are mediile de a ajunge rapid la pozitiile tale
atunci folosesti tancuri sau iei cu asalt
artileria in general chiar si cea autopropulsata nu se misca la fel de dinamic ca unitatile principale de manevra ,nici nu executa focul la fel
cea autopropulsata e eficienta ptr a insoti unitatile de manevra in „avans” ,sa spunem
sunt mai independente ,actioneaza autonom….deci ptr o parte de misiuni in sprijinul unitatilor ce se misca
cum spunea si @vlad ,in practica artileria tractata e „mai buna” decat cea autopropulsata
de ce cred asta?
ptr ca artileria tractata ,in general se foloseste si de amenajari genistice sau de relief
genul:-munitia vine stocata in „gropi” sau pozitii mai indepartate de piesa
-tunurile folosesc biute din pamant cand executa foc direct ,sau gropi si pozitii camuflate cu plase de camuflaj si vegetatie cand executa foc indirect
uneori ptr aparare folosesc si gropi individuale sau transee ptr „operatorii” bateriei
chiar si atacata o pozitie de artilerie ,nu iti garanteaza faptul ca o „scoti din lupta”(ma refer cu artileria) si poti sa te astepti la randul tau sa faca la fel daca are mediile necesare
in general ,daca o pozitie e camuflata bine ,de la anumita distanta nu e chiar usor de descoperit ,dar in fine se largeste discutia
artileria autopropulsata e mai greu de folosit in rolul asta ptr ca e mai greu de camuflat etc
plus ca ptr ele(tunurile autopropusate) munitiile antitanc specifice sunt foarte eficace
ideal ar fi sa ai un mix si artilerie autopropulsata si tractata
eu as merge pe o platforma de tip camion ,acceasi ca si la larom(cu modificarile ce se impun),pe aceeasi platforma si „logistica” necesara(ptr ca si autopropusatele au nevoie de munitie si altele)
artileria tractata eu as considera ca acolo unde se justifica o modernizare(si nr si calitate) ,ar trebuie facuta ptr a integra mai usor in lantul de comanda control bateriile si a fi capabile sa „opereze” in timp real cu celelalte categorii de arme implicate(deci modernizarea „tragerii”, atat a miscarii tunului ,cat si pe partea de introducere coordonate de tragere in timp real-fara clasicele comenzi prin glas etc-ceva de genul comandantul bateriei primeste pe vreun dispozitiv datele de tragere ,le introduce in sistem ,servantul aliniaza tunul cu ceva joysticuri ,suna cam sf ,oricum asemanator scf-urilor de pe tanc )
probabil piesa ar fi deservita de 3 persoane(in principal) restul putandu-se ocupa de altele
modificarile ce s-ar impune nu ar fi mari(instalarea de servomotoare pe dispozitivele de miscare in azimut si elevatie ,plus sistmele de comanda ale acestora)
restul sistemul scf si de integrare comanda control pot fi autonome ,”instalabile” pe piesa
in felul asta poti asigura si comanda simultana a unei baterii ,cu piesele situate pe pozitii indepartate una de alta
acum am si eu o idee mai tampita…cum ar fi ca in viitor tancurile sa preia si rolul de artilerie? adica tin minte cand voriau ai nostrii sa vanda tr-ul columbienilor si ziceau ca bate prin foc indirect la 14km 🙂 adica mai departe decat obuzierele de 122mm…bine, sincer tind sa nu cred ca bizonul trage el de nebun asa departe….insa daca stam sa ne gandim ar fi o idee un tanc care sa poata sa trimita proiectile la 15-20 de km si sa fie folosit si ca artilerie si ca MBT…sa care asa, vreo 40-50 de proiectile, cand ai nevoie de lovitura de artilerie, pac bagi obuzul de artilerie, cand ai nevoie sa te bubui cu un tanc bagi proiectilul sageata
adica cam asta e trendul, cat mai multe roluri sa fie indeplinite de o singura chestie…cum e la F-35 de inlocuieste nu stiu cate avioane
merkava de exemplu are un mortier de 60mm montat pe el
ar fi o chestie sa ai un tanc care sa inlocuiasca si artileria…cred ca ar fi mai ieftin…mult mai ieftin
Ai gresit articolul, Rotem K2 face asta deja cu loviturile top attack…
Dezavantajul este ca un tanc are rezerva mai mica de proiectile decat o piesa de artilerie, pentru ca el are nevoie de blindaj consistent, luptand in prima linie… si asta penalizeaza. Deci totusi sa nu amestecam rolurile…
Intr-o armata normala tancul are sprijin de artilerie reactiva, dar si clasica, dirijata, dupa care angajeaza la randul sau lupta cand distanta se micsoreaza.
corect, scuze de greseala, aveam ambele articole deschise 🙂
Am facut armata 9 luni la artilerie anti-tanc si 1 luna la obuziere.
Cea mai mare parte a timpului a reprezentat-o pregatirea pentru tragerea la distanta.
Una peste alta, dupa ce-am impins tunul vreme indelungata si sapat amplasamente la fel de mult, concluzia mea este una simpla:
Artilerie autopropulsata
Si ca sa n-o lungim, Pzh2000 si Archer.
si o doctrina de aparare ce permite apararea in ofensiva
Asteptam cu interes urmatoarele lucrari in Observator:
„Superioritatea AG-7 fata de rachetele antitanc dirijate”;
„Muscheta sau arma automata? Avantaje si dezavantaje”;
„Reintoarcerea la avionului cu elice, o solutie practica pentru Romania”;
„Tanc sau catafracta? Dezbaterea continua”;
🙂
Koalitsija-SV cu două tunuri de 175mm… 😀 Marfă!