DRONE (II)
Israel
Povestea dronelor incepe in Israel in iulie 1969, cand un ofiter a avut ideea de a folosi un aeromodel telecomandat dotat cu o camera avand film 8 mm, pentru a cerceta spatiul egiptean aflat dincolo de frontiera la o distanta de o mila. Pe baza acestor experimente initiale, intelegand importanta unor astfel de aparate in culegerea de informatii, a fost dezvoltată prima drona moderna, Tadiran Mastiff, ce a zburat in 1973.
Caracteristici tehnice : lungime 3.3 m, anvergura 4.25 m, inaltime 0.89 m, masa maxima 138 kg, sarcina utila 37 kg, viteza max. 185 km/h, plafon 4480 m, durata de zbor 7.5 ore, motor 22 CP.
Tadiran Mastiff
Un model asemanatar cu cel produs de Tadiran Electronic Industries, a fost Scout, dezvoltat de IAI.
IAI Scout
Aceste drone si-au dovedit eficienta in campania din Valea Bekka -Liban, in timpul razboiului din 1982. In operatiunea militara numita „Mole cricket” , IAF a folosit dronele Mastiff si Scout.
Pe data de 9 iunie aceste aparate au fost ridicate pentru a induce in eroare apararea antiaeriana siriana. Aceasta a pornit radarele rachetelor SAM, militarii fiind convinsi de existenta unui atac masiv al aviaţiei israeliene. Dupa ce dronele Mastiff erau reperate de radar, aceste transmiteau semnalul unui Scout aflat in afara razei rachetelor, iar acesta retransmitea unui E 2C Hawkeye (AEW – Airborne early warning), aflat in zona coastei. Acesta, avand rolul de centru de comanda, impreuna cu echipajul unui Boeing 707 ECM ( Electronic counter measure) , dirija avioanele de atac ale IAF. Cand se lansau rachete contra dronelor, avioane F 4 Phantom atacau bateriile SAM cu rachete anti radiatie AGM-78 si AGM-45 , in timp ce erau protejate de F 15 si F 16. Au fost folosite in total 92 avioane. Au fost distruse 29 din 30 baterii cu rachete SA 2, SA 6 si SA 7. Amplasarea acestor baterii era cunoscuta de israelieni prin misiunile de supraveghere efectuate de drone anterior.
In timpul luptei, cate doua drone supravegheau fiecare aeroport militar sirian, observand decolarile si transmitand informatiile.
Boeingul 707 ECM a bruiat radarele siriene si convorbirile sol-aer ale acestora. Practic avioanele lor nu puteau fi dirijate. Israelienii, cunoscand exact pozitia aparatelor inamice, au dirijat cu E 2C atacul vanatorilor, care au lansat rachete din lateralul tintelor, profitand de faptul ca Mig urile nu aveau sistem de avertizare radar decat in directie frontala si in spate.
Sirienii au pierdut in acea zi 82-86 avioane.
In urma acestei actiuni militare, a devenit evidenta importanta folosirii dronelor in razboiul modern.
Ca o consecinta, americanii au produs incepand cu 1986 RQ-2 Pioneer, care este un Tadiran imbunatatit, realizat in cooperare cu IAI.
Divizia Malat din cadrul IAI, a dezvoltat mai multe variante de UAV, exportate in numeroase tari.
Dupa Scout, au urmat IAI Searcher , Heron, Panther.
IAI Heron
IAI Heron sunt o familie de drone din categoria MALE (Medium Altitude long endurance) folosite pentru misiuni de recunoastere si supraveghere. Acum sunt la a 4a generatie.
Caracteristici tehnice : lungime 8.5 m, anvergura 16.6 m, masa maxima 1150 kg, sarcina utila 250 kg, viteza max. 207 km/h plafon 10000 m, durata de zbor 52 ore, motor Rotax 115 CP. Pot zbura autonom si transmit datele prin radio sau satelit. Sunt dotate cu diversi senzori optici, radar SAR si sistem de urmarire a tintelor la sol.
Au fost exportate in : Azerbaijan (5), Brazilia (15), Canada (3), Ecuador (2), Germania (3), Grecia (7) India (50), Maroc (3), Coreea de Sud (3), Turcia (10), USA (2),Singapore (2).
Impreuna cu EADS a fost dezvoltata o varianta denumita EADS Harfang, folosita de Franta (4).
IAI Heron
Panther
Elbit produce drone, fiind acum si proprietarul Tadiran.
Hermes 450
Hermes 450 este o drona MALE, ce poate executa diverse misiuni ISR.
Caracteristici tehnice : lungime 6.1 m, anvergura 10.5 m, masa maxima 450 kg, sarcina utila 150 kg, viteza max. 176 km/h plafon 5500 m, durata de zbor 20 ore, motor 52 CP
Operatori : Azerbaijan (10), Botswana, Brazilia (%), Columbia (1), Georgia (au fost doborate deasupra Abhaziei), Mexic, Filipine, Singapore, Tailanda, Zambia A fost folosit si de englezi in Afganistan, 8 dintr-un total de 52, fiind distruse.
Hermes 450
Hermes 950
Hermes 900 este varianta imbunatatita a Hermes 450.
Caracteristici tehnice : lungime 8.3 m, anvergura 15 m, masa maxima 1100 kg, sarcina utila 350 kg, viteza max. 112 km/h plafon 9100 m, durata de zbor 36 ore, motor 115 CP
Operatori : Azerbaijan (15), Brazilia, Chile, Columbia, Mexic, Elvetia (15).
Skylark
URSS/RUSIA
In timpul razboiului rece, rusii au produs drone propulsate de motoare reactive.
TU 123
A zburat prima data in 1960, fiind construite 52 aparate ce au fost in dotare pana in 1979.
Caracteristici tehnice : lungime 27.84 m, anvergura 8.41 m, masa maxima 35610 kg, viteza max. 2700 km/h, plafon 22500 m.
Avionul era „consumabil”, fiind recuperata prin parasutare doar incarcatura utila.
TU 141
TU 141 a fost produs intre 1979-1989 in 172 exemplare fiind folosit pentru misiuni ISR.
Caracteristici tehnice : lungime 14.33 m, anvergura 3.88 m, masa maxima 6215 kg, viteza max. 1100 km/h, plafon 6000 m, motor 2000 kgf, raza 1000 km
TU 143
TU 143 este o varianta mai mica a lui TU 141. Au fost produse 950 aparate, fiind folosite si in prezent de Rusia, Ucraina, Siria si Coreea de Nord. A mai fost utilizat de Bulgaria, Cehoslovacia, Cehia, Irak, Slovacia. In Romania au existat 12 aparate la baza din MK, ce au fost exploatate intre 1989 si 2000 , cu denumirea VR-3.
Caracteristici tehnice : lungime 8.06 m, anvergura 2.24 m, viteza max. 950 km/h, plafon 5000 m, motor 590 kgf, raza 200 km
Lansarea se face cu boostere de pe camion iar recuperarea este prin parasutare.
TU 143 ucrainean cazut in 2014 – Donbas
Rusii incearca acum sa dezvolte drone moderne, dupa ce o perioada au importat aparate israeliene.
(IAI Searcher -30 sisteme cu cate 3 drone). Deocamdata produc drone miniaturale. Se pare ca este in dezvoltare un prototip pentru o drona MALE, denumita Sokol Altius M.
ZALA 421-20
FRANTA
Sagem Sperwer este o drona cu lansare de pe rampa si recuperare prin parasutare, avand o raza de actiune de 150 km si o durata maxima de zbor de 5 ore.
Operatori: Canada, Danemarca, Franta, Grecia, Olanda, Suedia,
Sagem Patroller are o raza de 200 km si durata de zbor de 20-30 ore, cu o sarcina utila de 250 km.
EADS nEuron este un aparat experimental stealth, dezvoltat de Dassault, in proiect fiind implicate si Grecia, Italia, Spania si Suedia. A zburat prima data in 2012. Este doar un demonstrator.
Airbus VSR -700 in testare.
Germania
EMT Aladin – mini UAV
EMT Luna X-2000 are o raza de 65 km.
EADS Barracuda – este propulsat de un motor cu reactie. Este dezvoltat impreuna cu Spania. Primul zbor a avut loc in 2006 si este inca in faza de testare.
EADS Talarion a fost un proiect comun EADS, Turcia. Nu a gasit clienti si a fost abandonat.
Pe baza experientei castigate, se lucreaza la noul proiect MALE 2020, la care participa Airbus, Dassault, Leonardo.
Italia
Dupa ce Alenia a incercat fara succes Sky-Y, acum este intr-o faza avansata Piaggio P.1HH HammerHead, care este un avion de transport Piaggio 180, bimotor turboprop, transformat in drona ISR. A comandat Italia 3 aparate si UAE 8.
SUEDIA
SAAB SKELDAR este folosit de marina in Germania, Indonezia si Spania.
Turcia
TAI Anka – este o drona cu raza 200 km. Au fost produse 8 aparate dintr-un total de 40 comandate de Turcia. Are si varianta inarmata.
UK
Thales Watchkeeper WS 450 este produs in UK sub licenta Elbit, din Hermes 450.
Drone de recunoastere si supraveghere sunt produse si in Pakistan, India, Iran , Africa de Sud, Argentina, Polonia si in mod uimitor, Nigeria.
China
Chinezii au inceput sa construiasca primele drone in modul lor traditional, prin copiere.
Chan kong 1 avea la baza un avion tinta rusesc, LA-17C si a zburat prima data in 1966.
WZ-5 au fost realizate dupa modelul Ryan 147 (prabusit in Vietnam) si au devenit operationale in 1981. D-4 este un mini UAV, realizat in cadrul Politehnicii Nord vest (NPU) in 1982 . In urma certificarii, in 1984 a luat fiinta Centrul de proiectare dezvoltare UAV-uri XIAN, din NPU.
In continuare, dezvoltarea dronelor a fost concentrata in marile universitati, unde se pot realiza astfel de proiecte cu resurse materiale reduse. asigurand astfel o cercetare aplicata si training pentru studenti.
Dupa aceste inceputuri, China a devenit treptat un mare producator de drone.
In acest moment, firmele chinezesti detin circa 80% din piata globala a dronelor civile, avand un lider de necontestat prin DJI Technology Co (72%). Aceasta a fost infiintata de Frank Wang in 2006, tanar absolvent ce a primit un grant de 2300 $ pentru constructia unei drone. A realizat-o in dormitor (probabil nu avea garaj, ca tinerii intreprinzatori americani) si acum este miliardar, firma avand un succes incredibil. Piata globala civila a fost de 8.5 mld $ in 2016 si este estimata la 12 mld in 2021, existand posibilitati de crestere imense.
Interesant este ca in 2017, US Army a interzis folosirea de catre propriile forte a dronelor comerciale chinezesti DJI, explicatia constand in riscurile de vulnerabilitate.
| Top 5 Drone Brands by Global Market Share (2017) | ||
|---|---|---|
| Brand | Market Share (%) | Country |
| DJI | 72 | China |
| Yuneec | 5 | China |
| 3D Robotics* | 4 | US |
| Parrot | 2 | France |
| Autel | 2 | China |
In domeniul dronelor militare, chinezii s-au specializat pe segmentul dronelor MALE (Medium Altitude Long Endurance), avand produse asemanatoare cu cele americane sau israeliene.
Aceste aparate au inceput sa fie exportate, pretul fiind de 2-3 ori mai mic.
Cele mai cunoscute sunt din seria Cai Hong – CH Rainbow , produse de CASC si Wing Loong, dezvoltate de CAIG.
Programul CH Rainbow a inceput in anul 2000 cu CH-1, o drona cu anvergura de 4.4 m, raza de actiune 100 km si cu recuperare prin parasutare. Au urmat dezvoltari succesive, pana la CH-7.
Cea mai cunoscuta varianta este CH-4, dezvoltat in modelul CH-4A,pentru misiuni de recunoastere si CH-4B care are si armament. Seamana destul de mult cu MQ-9 Raper. Are o anvergura de 20 m, raza de actiune 2500 km, plafon 7 000 m, sarcina utila 345 kg si durata de zbor 20-30 ore. CH-5 este mai mare, avand sarcina utila de 1000 kg si raza 5000 km. In prezent dezvolta CH-7, varianta stealth.
CH-4 irakian
CH-7
Wing Loon a fost dezvoltat incepand cu 2005 in 6 variante : Pterosaur I (fara dirijare prin satelit), Pterodactyl I , Sky Saker – cu radar SAR, WJ-1 varianta inarmata a Pterodactyl I, GJ-1 si Wing Long II ce a intrat anul acesta in dotarea PLAF.
Chinezii au reusit sa exporte drone din aceasta categorie. Intre 2008 si 2017, au vandut 68 drone CH/Wing Loong comparativ cu 62 Reaper/Predator americane si 56 Hermes/Heron israeliene
In 2017 s-a semnat un contract pentru asamblare si service in Arabia Saudita pentru CH-4.
Chinezii au vandut in 11 tari.
Anul acesta au semnat un contract de 48 Wing Loong II in Pakistan si 6 pentru Serbia, cu ceva off set.
Chinezii au avantajul pretului, CH-5 costa 8 mil $ fata de 16 mil $ Rape, iar Wing Loong II 1-2 mil $ fata de 4 mil $ Predator. Un alt motiv al exportului chinezesc este faptul ca ofera variante inarmate, americanii in general evitand aceste exporturi.
Incepand cu 2017, in China pot participa la licitatiile de echipamente militare si firmele private, in acest moment existand foarte multe proiecte de drone militare, de la cele micro, pana la stealth sau HALE (High Altitude Long Endurance). Probabil ca aceasta competitie va aduce ceva progres, daca ne uitam la ce au realizat in domeniul dronelor civile.
In mod sigur, piata dronelor militare va creste rapid in urmatorii ani , atat pentru recunoastere si supraveghere cat si pentru atac la sol, cargo, cisterna si probabil vanatoare. Competitorii principali sunt in acest moment SUA , Israel , care au un avans tehnologic si China care face progrese rapide. Europenii sunt producatori mai mult de TD uri. (Technological demonstrator).
Acum un secol au fost inventate avioanele pilotate, iar acum se trece la cele fara pilot.
(medie: 5,00 din 5)
Încarc...
Asta e o piata unde firmele rpmanesti ar putea produce, in special pe zona de drone mici, si ar vinde fara probleme.
De la drone pentru unitatile de artilerie si rachete (LAROM / HIMARS), pentru unitatile mecanizate, pentru monitoarele fluviale, pana la nivel de pluton/grupa de infanterie sau echipa SOF.
Pe zona asta si consumul ar fi mai mare pentru ca sunt mai usor de doborat si trebuie inlocuite.
@eroul…ai vazut cum arata „dronele romanesti”?
Drone românești exista inclusiv private, afara de rezultatul institutelor de cercetare
A fost in trecut un articol aici (informații preluate de pe tehnomil) legat de uav signus al teamnet – firma lui ghita azilant politic la vecinii sârbi
Afara de signus , mai existau la teamnet și alte proiecte
Teamnet s-ar putea sa fie in faliment ca tot grupul de firme al lui ghita
Proiectele de uav erau interesante
Exista parca și la Incas câteva proiecte
A mai fost un proiect de uav al Arca – a și zburat
Nu am dispărut chiar de tot din lume
Trecutul nu ne tine de cald si nu contribuie la nimic economic si din punct de vedere al apararii. Nu amintirile despre prototipurile si conceptele Teamnet si ARCA sau INCAS ofera informatii in timp real sau ghideaza rachetele.
In plus toate au fost realizate cu finantare si eforturi private. Probabil guvernul ar fi fost interesat doar de creatiile lui Ghita. Restul sint toti perdanti.
Ad aspera ad astra
Speranța moare ultima
Armata are încă conducere, măcar pe hârtie
Și destui ofițeri care, la mintea mea, ar putea produce uav
Ar trebui ca aceștia sa își exteriorizeze voința și produsu imaginației lor
Aparatu uav nu e greu de construit
Pana la urma este un fel de aeromodel mai mare
Io nu ma pricep
Dar din cei care pun posturi la acest articol ar putea fi câteva persoane
La mintea mea, la un uav important este materialu din care este construit
Probabil lemnu este baza datorită capacității reduse de reflexie radar la anumite lungimi de unda
Lemn de balsa ca la Visby sau ddg 1000 sau io știu ce lemn de șoc, salcâm, etc
Cel mai important este sa fii nedetectabil
Altfel inamicu poate alege sa utilizeze o racheta patriot sa doboare o drona – este o știre in acest sens zilele astea
Ati mai avut un articol f interesant pe acest domeniu si cu preturi !
1. Da, drone se pot face in Romania, incepand tot din universitati, cu doar 2-3 mii de euro pe colectiv de cercetare ! Ulterior s-ar naste si firmele specializate.
2. Acesta este un domeniu care dovedeste c l a r ca politicienii dar si Guvernul in primul rand, NU VOR sa anihileze taierile ilegale de paduri si sa apere ariile protejate ! Cu cateva sute de mii de $ pot fi achizitionate destule drone care sa supravegheze zonele cu taieri ilegale de paduri. DAR NU SE VREA ! Din interes sunt protejati taietorii ilegali de paduri, nu padurile ! Amortizarea investitiei s-ar face in mai putin de 1 an datorita padurilor salvate si datorita amenzilor incasate !
Si Salvamontul ar putea fi foarte interest !
@serban
2-3000 eur pe colectiv, evidend copiind solutii de la altii si utilizand studenti angajati la negru/”gri foarte inchis” in firma lui dom’ profesor ca asa e romaneste, nu?
2-3000 eur costa un aeromodel serios. Mai mult realism n-as strica.
Universitatile romanesti stau destul de confortabil pe bani, n-ai grija, dar n-ar fi in stare sa produca un prototip de drona nici daca le pune ELBIT in brate toata documentatia pt. Skylark sau Hermes 90 in bratze. Ar gasi baietii o cale sa f… lucrurile cumva.
Da , si eu zic ca inca ar fi o portita deschisa ca si producatori insa se inchide destul de repede cu abundenta de drone si programe din afara …pana una alta Hirrusul ne-a salvat cat de cat obrazul ca potential furnizor pt. armata insa cred ca se pot face incercari de dezvoltare mult mai ample … Un ”soim ” dronat si apoi o drona care sa foloseasca motorul ar putea fi bine de tot niste obiective de atins daca ”decat ”s-ar vrea …
@g.cristian…stii care e ironia, ca Viperul Soimului e la origine motor de drona 🙂
In rest ma amuza exprimarile astea impersonale cu „se vrea” sau „nu se vrea”. Cand am ajuns prima data intr-o firma straina eram obisnuit ca in tipizatele romanesti sa scriu in tot felul de memorii si hartoage „se va face”, „se va drege”, „se va prevedea”. Si-mi erau respinse sistematic cu corecturi gen: „cine va face”, „pana la ce data”, „cum evaluezi ce se face”, samd.
in anii 72-72 a existat un avion tinta romanesc. A fost proiectat de Petre Cucuianu, un coleg, avea planseta chiar linga mine. Petre era campion la aeromodelism. Avionul se recupera cu parasuta.
Si IAR 99 a avut o macheta zburatoare fara pilot, s-a distrus la prima aterizare, desi se angajase un pilot de aeromodele profesionist.
Ar fi bine daca ar exista o initiativa privata, ceva gen ARCA, ar avea mai mult succes decit ceva condus de stat.
Grigore stie ca-n Ro exista destui aeromodelisti buni, s-ar putea face ceva. Parerea mea e ca prima care ar trebui sa se miste ar fi armata, sa scoata la licitatie un proiect de drona, in care sa defineasca ce-si doreste; grupurile de entuziasti nu prea stiu ce si-ar dori armata!
Nu ceva gen ARCA 🙂 … Ceva gen ceva serios..
Spre deosebire de noi, Cehii nu doar ca si-au pastrat industria, insa au dezvoltat-o.
PBS produce turboprop, APU, turbine pe gaz, turbine pe abur, organic Rankine cycle (expandere) si….motoare de drone:
https://www.pbs.cz/en/our-business/aerospace/auxiliary-power-units
Si cine a oprit COMOTI si Turbomecanica sa produca?
Da, doar ca aici sunt o serie de probleme legate de acreditari de securitate, specificatiile concrete fiind secret militar. Pe urma, ca sa participi la o licitatie trebuie sa ai o forma de organizare (de ex. SRL), o capacitate de productie, ateliere etc Entuziastii au cel mult un garaj, sau nici ala.
Mai degraba as vedea-o ca pr o competitie de modele scoasa de ACTTM (sau cum le-o mai spune) pe piata si deschisa oricarui entuziast, echipe universitare s.a.m.d.
Si un buget pus la dispozitie dupa analiza fiecarui proiect in parte pentru realizarea unui prototip. Ideile bune, sa fie cumparate de ACCTM, cu plata drepturilor de proprietate intelectuala catre echipa/entuziastul care a adus o solutie noua, inovatoare.
Astfel, ACCTM-ul devine proprietarul solutiei si un agregator de solutii inovative. Mai departe, in baza unui buget, poate folosi companii mari cu experienta, pentru dezvoltari ulterioare.
Nicolae, daca ma uit la Armata/Minister nu au nici un interes fata de economia locala, cu exceptia cazului in care e vorba, probabil, de firme de cumetrenie.
Daca erau interesati aveau niste criterii de selectie a firmelor locale care sa arate interesul. Le cerem sa functioneze in secolul 21 cu idei din anii 80. La fel si la ACTTM – uite pe site la ei cum respecta legea referitoare la informatiile publice (buget, structura, programe, rezultate); ceea ce vezi sint anunturi de angajare. Daca asa le pasta de lege, cum crezi ca de comporta fata de altele?
Armata si dorintele:
– sau stie ce isi doreste dar nu spune
– sau stie ce doreste si vrea sa cumpere
– sau stie ce doreste si cauta firme prietene pentru ‘cercetare si dezvoltare’
– nu stie ce vrea
Cred ca este un caz de ‘Nu stiu ce vrem, dar vrem acum’. Daca vorbim de achizitii am convingerea ca vor vedea orice e romanesc ca fiind necorespunzator, indiferent de calitate.
Referitor la dezvoltare, daca structura fuselajul si aripile le rezolvam decent, dronele moderne sint mai mult decit atit. Comunicatii, electrooptica, sisteme de navigatie, propulsia, sistemul de la sol.
Intamplator sau nu sunt de un foarte mare acord cu Iulian. Am intalnit un f. mare numar de directori si altii de felul asta prin institutiile de stat care-si doresc cu ardoare dar nu stiu ce-si doresc. In general sunt la nivelul omului plecat dupa masina in Germania adica-si doresc cea mai tare chestie de la cel mai tare producator sau ceva pe acolo si sfarsesc din motive de bani cu Golf sau Passat TDI fie ca au cu adevarat nevoie de el sau nu. Adica ajunsi in Ro ii pun scut metalic sub motor si carlig de remorcare.
Daca ii mai pui si sa faca vreun caiet de sarcini argumentat i-ai blocat complet. Desi suspiciunile pe blog sunt de frauda eu am vazut destule la viata mea incat sa cred ca la faza cu TAB-ul cu 120/ora poate fi si pura naivitate/ignoranta profesionala.
Adevarat, pt. aplicatii militare o gramada de specificatii sunt secrete.
DAR si aici exista un mare DAR…in Romania ar exista si o piata „paramilitara” sau de-a dreptul civila pentru drone:
– Ministerul Mediului pt. a supraveghea Delta, activitatea in rezervatiile naturale si taierile ilegale de paduri
– Ministerul de Interne pt. supraveghere frontiere si control trafic si litoral in sezon estival (pt. a-l suplini pe Mi-8), pt. misiuni de fotogrammetrie-cadastru, pt. evaluari in situatii de urgenta/catastrofe
– Ministerul Agriculturii pt. supravegheri, controale gen APIA, braconaj, samd
– Ministerul Culturii pt. fotogrammetrie situri arheologice + fotogrammetrie monumente
– Ministerul Sanatatii pt. livrare de medicamente esentiale in conditii deosebite (inundatii, localitati blocate de viscol)
Avand in vedere atatea aplicatii pt avioane de supraveghere usoare in Romania, cand il vad pe asta http://www.diamond-air.at/en/special-mission-aircraft/da42-mpp-guardian/ ma gandesc mereu ce-ar fi fost o varianta locala, mai ieftina si mai usoara derivata din IS-28 M2.
Agricultura si Mediul au deja acces la imagistica si datele satelitilor EU/ESA culese si prelucrate in timp real. In plis, exista Planet Labs de exemplu care ofera calitate foarte buna. Iar numarul companiilor de pe piata cu imagistica de calitate cu rezolutie temporala de o zi creste.
Vezi graficul cu mijloacele folosite si rezolutia temporala din articolul dedicat satelitilor mici (cit de trist e sa citez din articolele mele)… Dronele isi au piata in domeniul informatiilor in timp real sau ontinute de la fata locului pentru analiza rapida, altfel e mai eficienta folosirea serviciilor externe, comerciale sau publice.
@iulian…Satelitii sunt f. buni pt a acoperi o baza larga de nevoi generale la un pret decent.
Probl e de exemplu cand ai nevoie sa supraveghezi de la altitudine mai mica si mai putin costisitor o zona unde suspectezi ca se fac taieri ilegale de paduri. Sau braconaj. Si ai nevoie 1. de imagini de rezolutie mare si omologabile pt. a putea de exemplu citi numarul unei masini si in timp real pt. a coordona de exp. pe jandarmi/politie ca sa-i prinda pe baieti cu camionul plin. Dronele au avantajul ca pot asigura imagistica de mare calitate si concentrata pe o zona de interes. In plus, poti sa-ti calibrezi f. usor aparatura pe nevoile tale, in spectru vizibil, IR, UV, samd. Iar daca vorbim de operatiuni politienesti, uneori poti descuraja prin simpla prezenta a dronei.
Parerea mea este ca din motive geografice si economice Ro are o nevoie de drone peste medie fata de alte tari.
Corect. Fiecare cui cu ciocanul sau.
@Iulian
Problema e in felul urmator. Cei care stiu ce vor sunt prea mici si nu au putere de decizie. Cei care au putere de decizie nu inteleg ce vor cei mici( pe timpul lor nu existau chestii d-astia). Cind in sfarsit se pun cap la cap, cit de cit, se da ordin celor de la achizitii sa lanseze o licitatie, care-s mai habarnisti decit ceilalti la un loc, si sufocati de tot felul de hirtoage. Rezultatul il stiti si voi.
parerea mea, hic…
Adica se ajunge la nu stim ce vrem, dar o vrem acum. 🙂
Situatia descrisa de tine se rezolva delegind autoritate si decizie intr-un domeniu sau detasind pe cei mici care stiu ce vor si pe unul care decide la un workshop cu cei care fac hirtoaga de cumparare.
Sint procese standard prin care se ajunge la transmiterea conceptelor si informatiilor corecte, care sint folosite de orice companie care achizitioneaza sisteme. Nu e nevoie de un premiu Nobel in economie sau doua facultati cu doctorat in securitate si aparare nationala pentru a face o achizitie. Dar ce stim noi astia care facem achizitiile in mediu privat despre procese de cumparare, testare si calificare …. Despre logistica, folosire si pastrare in stare de functionare a agregatelor.
Edit: nu o lua personal, dar situatia descrisa de tine este pentru mine (ca platitor de taxe 45%) inacceptabila…
Cu procesele alea de care zici mai exista si faza cu „ce bai, ne invata pe noi americanii/frantujii/nemtii cum se face un proiect? Astia nici nu stiu unde e capitala Romaniei (americanii mai ales 🙂 ). Pai noi faceam cele mai bune motoare la fabrica nush care si vin astia acum, etc” Exista f. multa reticenta in sistem. Unii pt. ca au ceva matrapazlacuri de invartit, majoritatea pur si simplu pt. ca daca s-ar introduce transparenta in analize, achizitii, proiecte, i-ar vedea tot poporul in cucu’ gol dpdv profesional. Si au niste „nesigurante” ca sa zic asa.
@Stelian , hehe din pacate la noi e fuga de responsabilitate inca bine inradacinata .Dupa faza cu ”nu se vrea ”, desigur urmeaza cea cu ”eh …sunt interese dom’le …” si asa se taie cam orice elan pionieresc .
Apropo de mici zburatoare ,spre drone , chestiuta asta place tare ca idee !
https://www.youtube.com/watch?v=mSW6Ay8praE
am cumparat eu drona facuta in romania, imi scapa numele ca sunt la tara si nu am cutia langa mine dar va pot spune ca e praf si pulbere.
Grigore, foarte interesant articolul. Imi venea sa postez comentariul de Azi-noapte. 🙂
Vorbind de drone militare, probabil ca aceste ultime parti ar fi trebuit extinse la cel putin 10-12 episoade pentru a acoperi ultimii ani.
Vreau doar sa adaug doua lucruri, pe care le consider interesante. Primul este legat de o companie Intel, un produs al ei si dronele: DJI a lucrat cu Intel pentru a introduce in electronica unor drone un chip Fabricat de Intel/Movidius. Al doilea este legat de tendinte, unde daca pentru dronele usoare competitia e mare Pentru ca sunt usor de realizat, in cazul color medii si mari lucrurile stau altfel.
Povestea de succes a lui Frank Wang, „regele dronelor”. Omul sfinteste locul .
Va fac si eu un cadou de Craciun :), daca mai aveti loc sub brad!
http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2018/12/f-35-ciudatenii.html
Intra si el sub brad.
Grigore, scuze, am macelarit articolul cu offtopicuri…
Grigore, am o intrebare, uitasem.
Care este procesul sau care sint factorii care determina alegerea materialelor folosite pentru fuselajul si aripile UAV medii (in afara de reflectivitatea RF)? Banuiesc ca Heron, Anka, Luna, Hermes folosesc materiale compozite. Sunt insa materiale compozite si structura de rezistenta din aluminiu, materiale compozite in intregime? In ce zone e folosit in general aluminiul?
Cel mai important criteriu este masa redusa . Motoarele sunt micute si durata maxima de zbor este esentiala. La Raper MQ-9 , 89% din structura este din compozite, in principal fibra carbon. Si CH-5 chinezesc are cam acelasi procent. Sunt materiale scumpe. Se mai foloseste aluminiu pentru piese de rezistenta : lonjeroane, jonctiuni, plan central, Inca se mai foloseste Al si la tren Mai nou si elicele sunt din compozite. Procentul de compozite este mult mai mic la Global Hawk ce are anvergura de 40 m si motor reactiv.
Fiecare proiect are solutiile sale, fiindca inginerii trebuie sa gaseasca compromisurile optime. Tendinta la drone este catre maximum compozite , vare inca sunt scumpe deocamdata.
Cand am descoperit avionu piaggio, la asta m-am gandit: ca ar merge o drona de anduranta in autonomie si distante lungi dar apoi m-ia trecut prin cap un fel de bombardier drona facut tot din avionu asta pentru sprijin pentru trupe…