O istorie care merita cunoscuta de catre toti romanii…
Sfarsitul lui februarie.
Sarjă spre nemurire: Cei 300 de la Prunaru
Popoarele traiesc mituri fondatoare, armatele popoarelor traiesc traditii de lupta si fapte de arme. Fara ambele existenta popoarelor si a statelor nationale nu poate fi conceputa. Americanii au Alamos, germanii au bătălia de la Torgau (Frederic al II-lea al Prusiei), rusii au Borodino si Stalingrad, evreii au Masada, francezii au Dien Bien Phu, batalii pierdute sau castigate cu eroism si sacrificii fara numar. Nimic insa nu este mai cunoscut si recunoscut decat sacrificiul total pentru o cauza nobila si pentru salvarea natiunii. Astazi am sa va spun o poveste adevarata despre 300 de eroi care au luptat pana la sacrificiul suprem pentru a oferi camarazilor lor o sansa si pentru o alta zi. Nu ma refer la grecii de la Termopile, ci la cavaleristii din Regimentului 2 Rosiori, din Detasamentul Zimnicea.
Si asta este povestea lor:
Dupa ruperea frontului de la Turtucaia, armata romana pierde capul de pod pe care il avea in Bulgaria si se retrage la nord de Dunare. Divizia 18 infanterie asigura dispozitivul din sudul Romaniei si implicit capitala tarii pe linia de aparare Zimnicea-Draganesti-Vlasca-Bucuresti. Dupa ruperea frontului, armata Puterilor Centrale era condusa de feldmareșalul german Mackensen prin grupul Donau (Dunarea), condus de generalul Kosch. Grupul lui Kosch era compus din 4 divizii – divizia germana 217, divizia turca 26, divizia 4 Preslav bulgara si divizia de cavalerie Von der Glotz, asa cum am mentionat impotriva lor exista numai o sigura divizie cu foarte putine sanse de succes.
Batalionul Alpen korps (vanatori de munte) al diviziei 217, compus din elita infanteriei germane, astazi l-am numi comando, reuseste sa se pozitioneze in spatele armatei romane, cucerind satul Prunaru, pereclitand o iminenta retragere a romanilor. Lucrurile au fost si mai tragice avand in vedere ca de la Prunaru germanii aveau drumul deschis catre Bucuresti.
Generalul diviziei 18, Alexandru Refendaru ordona ca doua regimente ale diviziei sa atace armata inamica. Intre 14 si 15 noiembrie, au avut loc patru atacuri succesive, ce nu au reusit sa distruga dispozitivele fortelor germane, producand multe victime in randul soldatilor romani. Generalul Refendaru apeleaza la o solutie disperata la limita sinuciderii. Comandantul Regimentului 2 Rosiori, colonelul Gheorghe Naumescu primeste ordinul de a ataca cu detasamentul de cavalerie dispozitivul german, cu scopul de a deschide drumul de retragere al diviziei.
Colonelul Gheorghe Naumescu, desi bolnav de pneumonie si cu o rana recenta care nu se inchisese, preia conducerea directa a detasamentului de cavalerie, neacceptand sa dea comanda sinucigasa unuia dintre ofiterii subordonati. Pentru a coordona miscarile de repliere a cavaleriei, locotenentul Postelnicu Constantin primeste misiunea de a transmite comandamentului roman planul de atac dupa ce cavaleria romaneasca ajunsese pe pozitiile de lansare a atacului. Postelnicu este capturat de germani si executat, in urma refuzului sau de a divulga planurile si pozitiile de atac ale romanilor.
Detasamentul Zimnicea al Regimentului 2 Rosiori, avand ca efective trei sute de cavaleristi, se pozitioneaza pe un deal la 3 kilometri de satul Prunaru. Detasamentul este impartit in trei escadroane, conduse de capitanul Vasilescu Marin, locotenentii Danescu Ion si Budac Alexandru.
Dupa ordinul de atac, escadroanele 1 si 2 ataca sarjand ca lancieri pozitiile germane din imprejurimile satului calcand in picioare pe germanii surprinsi, zdrobiti de cai sau spintecati de cavaleristi. Escadronul 3 continua spre sat, exploatand situatia creata de sarja romanilor si surpriza germanilor. Aici, incepe tragedia avand in vedere ca focul mitralierelor germane ii doborau cu zecile. Lupta din sat este descrisa de Constantin Kiritescu.
”…dusmanul a ascuns zeci de mitraliere, arunca o grindina de gloante asupra falnicului regiment. Cai si calareti cad gramada, unii peste altii. Doua sute de oameni raman pe campul de lupta, formand impreuna cu cadavrele cailor mormane de carne sangeranda. Printre ei, toti ofiterii regimentului, in cap cu bravul lor comandant”.
Gheorghe Naumescu cade impuscat. Locotenentul Emanoil Pop descaleca si incearca sa-l puna la adapost in prispa unei case. Colonelul ii cere sa reia sarja cu militarii care au mai ramas. Pop reia sarja si in scurt timp si el este impuscat. Luptele continua in sat, cand escadronul 3 impreuna cu ramasitele celor doua escadroane poarta o lupta de cruzime nemaivazuta. Caii omorati erau folositi ca scut de cavaleristi, iar luptele la baioneta devin de o ferocitate extraodinara. Cadavrele a sute de oameni, romani sau germani erau imprastiate pe campul de batalie intr-un peisaj apocaliptic.
Lancierii romani care au supravietuit sarjei incearca sa se retraga din sat dupa ce au distrus dispozitivul german care ameninta impresurarea diviziei. Un ultim platon de soldati germani creasera un obstacol la o cotitura a drumului de iesire din sat, acest punct era intarit cu un cuib de mitralera care a reusit sa secere pe putinii supravietuitori. Capitanul Tudor, sublocotenentul Diaconu Poposa, plutonierul Alexandru Chitan si sublocotenentul Ion Hristea se desprind de grupul principal si sarjeaza cuibul de mitraliera. Ion Hristea reuseste sa omoare servantii mitralierei, dar capitanul Tudor si sublocotenentul Poposa sunt ucisi.
In urma sacrificiului lancierilor cavaleristilor de la Prunaru, divizia 18 infanterie a reusit sa sparga incercuirea si sa se retraga. Din cei trei sute de oameni fusesera ucisi 216 soldati si ofiteri. Colonelul Gheorghe Naumescu ranit fiind cade in prizonierat, germanii il predau bulgarilor unde isi va gasi sfarsitul pe 3 iulie 1917, răpus de mizeria lagărelor bulgărești de atunci.
Un cimitir militar a fost înființat pe locul unde s-au desfășurat luptele și unde au căzut la datorie peste 300 de soldați din Regimentul 2 Roșiori. În 1933 a fost ridicat în incinta cimitirului militar un monument comemorativ contituit dintr-o stelă de piatră cioplită în vârful căreia se află o statuie de bronz înfățișând un vultur cu aripile întinse gata să-și ia zborul.
La 29 mai 1927 la Iași, în prezența familiei regale, a fost dezvelit „Monumentul Eroilor Diviziei 2-a Cavalerie” sau „Statuia Cavaleristului în atac”, monument realizat din bronz de către sculptorul Ion C. Dimitriu-Bârlad.
Aceasta poveste nu este o legenda, ci este o realitate istorica. […]
Din nefericire, ceea ce cunoastem noi mai bine este povestea generalilor evazionisti rapusi de lacomie si internati la Jilava, in frunte cu un fost ministru al Apararii Nationale
Sursa: Politeia.org.ro – Magazin Istoric
Multumiri lui Cristian Iancu pentru semnalarea acestei extraordinare istorii, despre care recunosc, nu stiam nimic.
Glorie Eroilor Neamului !!!!
Onoarea si Patria !
VESNICA ODIHNA BRAVILOR OSTASI ROMANI CARE S-AU JERTFIT PENTRU NEAM SI TARA
GLORIE ETERNA !!!
Daca aceasta epopee ar apartinut americanilor ei ar fi facut la Hollywood un film de Oscar.
Noi… doar niste sclavi in genunchi care ne scuipam inaintasii pentru ca nu le convin stapinilor externi.
Idea este ca astfel de lupte cu adevarat eroice nu sunt nici macar foarte cunoscute. Este mare pacat ca istoricii militari si istoricii in general nu popularizeza astfel de momente mai mult, inclusiv pe net, pe bloguri, pentru ca de presa din pacate nu mai putem vorbi, cartile nu se mai vand…
Suntem pe ce zi ce trece „A Can-Can people” din pacate…
cum sa faci macar un documentar/emisiune inchinata acestor eroi, cand Pepe s-a despartit de Elena Udrea ? 🙂 voi nu ganditi? ce e mai important? niste eroi care au murit pentru tara sau o mana de manelisti? 🙂 asta se cere asta se da…trist…foarte trist
Ar trebui mai multe articole de genul asta.
Nu stiu cine este autorul articolului si ce experienta militara (mai curand nu) are, stiu insa ca este pe langa cu afirmatia „In orice armata pe care o cunosc eu, povestea lancierilor cavaleristi ar fi facut parte din patrimoniul intregului popor si din traditiile militare ale armatei Romane care l-ar fi citat pe ordinul de zi in fiecare zi de sarbatoare a acestei armate.”
Atat sarja de la Prunaru, cat si cea de la Robanesti fac parte din traditia Armatei Romane de multa vreme, autorul a descoperit abia acum apa calda.
Despre cea de la Robanesti se poate citi pe linkul http://www.gds.ro/Comunitate/2007-11-19/Sarja+de+la+Robanesti
La fel ca in cazul sarjei Brigazii Usoare de la Balaclava, ambele sarje pot fi caracterizate cu celebrele cuvinte ‘C’est magnifique, mais ce n’est pas la guerre: c’est de la folie.’
Poate ai dreptate, dar RoMilitary este mai putin un blog pentru militari activi ci mai mult pentru civili si sunt absolut convins ca foarte putini romani stiau despre Prunaru. Eu sunt un mare fan al istoriei noastre militare si sincer nu stiam, nu ca as fi vreun exemplu de dat copiilor in scoala, dar stiu mult mai mult decat media nationala.
E bine ca din cand in cand sa aflam lucruri care sa ne faca sa fim mandri. Si daca am publica acest articol in fiecare zi, tot ar fi prea putin…
Si multumesc pentru Robanesti, va intra si acel articol.
Cu placere, George.
Eu am invatat despre Prunaru in scoala generala si sunt convins ca si altii, doar ca vremea trece si mai uitam.
E un articol ok, dar era perfect fara acel condescendent ‘In orice armata pe care o cunosc eu, povestea lancierilor cavaleristi ar fi facut parte din patrimoniul intregului popor si din traditiile militare ale armatei Romane care l-ar fi citat pe ordinul de zi in fiecare zi de sarbatoare a acestei armate’.
Fraza denota o lipsa de cunoastere a Armatei Romane.
Intre timp am aflat si cine e autorul articolului, un baiat care habar n-are cu ce se mananca militaria si care se lauda la un moment dat ca a fost ofiter in US Navy.
E ca atunci cand veneau misionarii americani de diferite culte sa ne invete despre crestinism.
Sa se duca sa-i invete pe ai lor despre sarja de la Little Bighorn.
@ Vlad. Acum ti-am inteles reactia.
Tot din vremea Primului Razboi se mai vorbeste prin Dobrogea de o unitate de tatari din Armata Romana care au fost abandonati de catre restul armatei care batea toba in retragere ei fiind sacrificati. Nu gasesc mai nimic pe Internet care sa ateste asta cu documente si dovezi. Povestea am auzit-o de la batrani si cei parinti, transmisa prin viu grai de catre supravietuitorii unitatii si de populatie mai departe. Se spune ca ar fi tinut piept armatelor Puterilor Centrale pt cel putin o zi inainte sa fie coplesiti cumparand timp Armatei Romane care nu le-a dat de veste si se retragea.
Tot de atunci a aparut in randul tatarilor un proverb „Kazakka inanma, suga tayanma” – „Nu te increde in roman cum nu te poti sprijini de apa.”
Sa fie sanatosi.
Ashlander, poti sa elaborezi putin relatia dintre „roman” si „Kazakka”? Ce-mi scapa?
Kazak e termenul tataresc pt roman. E alta fata de cazac. K se pronunta mai apasat…gen ca si cum aduni flecma, daca intelegi:)) pe cand C se pronunta normal.
Geți=Goți=Sciți=Cazaci…„neamul tracilor este, dupa acela al inzilor, cel mai numeros din lume”…șamd?..
Herodot dixit…
Kazak’ka = kazakka = in roman / pe roman. Verbul se leaga imediat de subiect, dar intram in gramatica aici…
Stiu ca o unitate de musulmani a luptat in Armata Romana si a facut-o cu multa onoare, dar altceva nu stiu.
Din ce am citit si am auzit de pe la batrani nimeni nu a vorbit vreodata de unitati create pe criterii etnice. Cel putin in Dobrogea nu stiu sa fi existat asa ceva.
La ce amestec de populatie exista aici, unitatile erau alcatuite din toate natiile posibile, ca sa nu mai vorbesc despre cei ce proveneau din familii mixte.
Daca a existat vreun caz de acest gen, probabil ca a fost vorba de vreun pluton, pentru ca se practica strangerea oamenilor din acelasi sat intr-un pluton, datorita faptului ca exista o coeziune mult mai mare.
Daca au fost lasati in urma sa blocheze, la sacrificiu, inaintarea inamica pentru a permite retragerea celorlalte trupe, asta e un lucru care s-a tot intamplat in campania din 1916 si pana la batalia de la Marasesti.
Frontul din Dobrogea, cel putin in prima parte a fost extrem de fluid, cu evolutii neprevazute, generate mai mult de indolenta si tradarea rusilor care refuzau sa lupte, decat de actiunile Centralilor.
Din ce povestea tata, ca-i povesteau bunicii lui, atacau bulgarii, ai nostri ieseau la contraatac la baioneta, bulgarii refuzau lupta la baioneta si fugeau inapoi, ai nostri dupa ei.
In timpul asta, in sectoarele rusilor, acestia se retrageau din fata bulgarilor pentru ca nu doreau sa lupte cu fratii lor.
In plin contraatac ai nostri aflau ca rusii se retrag si trebuiau s-o rupa la fuga inapoi pentru ca riscau sa fie incercuiti. In toata aceasta nebunie era imposibil sa nu ramana izolati militari sau chiar subunitati.
Frustrarea asta (mai ales ca luptau in localitatile natale), alaturi de evacuarea nejustificata a Dobrogei de catre rusi, a alimentat ura trupelor noastre si va duce la numeroase incidente in care ai nostri i-au impuscat sau i-au luat la baioneta, incepand de la luptele din zona Cosmesti, culminand cu batalia de la Galati si actiunile de lichidare a prezente rusesti in Moldova si Basarabia.
La tara inca mai gasesc unchii mei cand ara hectarele gloante, obuze mai putin, a fost bataie mare in zona aceea spre sud (Independenta). Dar eu zic ce am auzit de la batranii din localitatea mea si din localitatea din care e mama. Nu se spune ca era unitate mica, erau destui soldati. Dar de aceea am intrebat, nici eu nu cunosc detalii si ma gandeam ca poate aveti ceva pe Romania Military, pe net mare lucru nu gasesc…
In cartea 1001 Zambete,scrisa de Hristu Nicolaide,acesta povesteste si despre perioada cand a facut armata in perioada interbelica si in Armata existau unitati cu soldati din minoritatea musulmana,care purtau fesul rosu traditional ,el comparand unitatea lor cu un camp de maci.Nu mai retin foarte exact pasajul din carte,am sa caut cartea in biblioteca sa o recitesc 🙂
Impresionant.Omagiu si stima celor cazuti pentru tara!
Păi cum să se ştie despre paginile de glorie Robăneşti şi Prunaru, dacă la şcoală nu se mai studiază nimic! Şi nici nu se face efortul de a citi o carte serioasă de istorie a gloriei româneşti!
Cine-şi mai aduce aminte de cpt. Alexandru Filitti şi de sergentul veteran Gheorghe Donici din R. 9 Roşiori, căzuţi la Robăneşti?!
Dar de pildele de eroism exemplar ale unor ofiţeri ca maiorii Ioan Pălăghiţă (R. 94 Inf.) şi Gheorghe Răşcănescu (R. 15 Inf.), în Campania din Est, decoraţi cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier (cea mai înaltă decoraţie germană)?
Corect.
Pe langa faptul ca se invata la scoala, existau o gramada de carti despre istoria militara adresate copiilor.
Un exemplu: http://www.scribd.com/doc/54444398/Povestiri-Istorice-de-Dumitru-Almas
Cea mai frumoasă carte despre primul război mondial,pe care am citit-o,este „Toamna pătimirii noastre”,de Vartan Arachelian.O recomand oricui.
Daca suntem la carti despre WW1 si Armata Romana, cea mai impresionanta, mai ales ca este scrisa de un francez ramane pentru mine „Casca de Zbor”. Superba…
Probabil este si ceva adevar,in toata aceasta poveste….dar Colonelul Gheorghe Naumescu se pare ca a murit de doua ori…:” Odata cade impuscat,si a doau oara moare in mizeria bulgara..” grozavi,ne-au fost eroii,dar mai grozavi sunt sunt urmasii lor! 😉
„Cade” nu este sinonim cu „moare”…
Frumos, patriotic, vibrant, dar iata ce s-a intamplat la alta sarja vestita, cea de la Robanesti (citez) :
„Nu se poate trece cu vederea purtarea locuitorilor din satul Robanesti care dupa incetarea luptei au inceput sa jefuiasca cadavrele,ba mai mult a existat un caz in care locotenentul Neculce(stranepotul cronicarului), ranit fiind, a fost omorat de un satean pentru cismele sale”…oltenii…. „suntem cei mai buni dintre romani,suntem olteni”……sper sa nu ma injure oltenii dar e socant sa auzi ca dupa un astfel de macel sa te duci sa jefuiesti cadavrele si chiar sa termini treaba mitralierelor doar pt niste cisme..poate ca daca le cerea le primea,cine stie…” (am incheiat citatul, gasiti pe net amanunte).
Punem pariu ca aceasta mizerie s-ar repeta si azi, poate chiar cu mai mult sadism si lipsa de omenie ? Singura deosebire ar putea fi ca azi sublocotenentul Neculce ar fi ucis pentru (de exemplu) IPh-onul sau, iar ucigasul n-ar mai fi un taran sarac si flamand din Robanesti ci un absolvent de liceu fara bac, cu maieu, muschi si ghiul care ar vrea sa se dea mare in fara gastii cu scula ofiterului. Evolutia, bat-o vina !
https://www.facebook.com/photo.php?v=613283652071330 Divizia 6 Cavalerie română întărită cu două batalioane din Divizia 3 Munte, susținută de avioane de bombardament în picaj și autotunuri germane, lichidează capul de pod sovietic de la Eltingen, Sud Kerci, 4-7 decembrie 1943.
astfel de filmari iti arata ce groaznic era sa fii soldat pe front atunci…in cartile lui sven hassel spune ca nu lupta te omoara, ci asteptarea…cele doua minute(sau cat dureaza) pana la raspunsul artileriei inamice sunt probabil infernale…Doamne ajuta sa nu mai prindem asa ceva
Glorie Eroilor !!!!
[ poza cu statuia e recenta ? inca nu si-o tras nici vreun ”prosper om de afaceri ” mertan din bronzul ei ?]…
Inca nu…
am pozat statuia si eu chiar ieri, 31 ianuarie 2014, exista 🙂
pentru @Vlad,
22 de ani de serviciu militar. Absolvent Annapolis. Eliberat in grad de LtCdr.
Astazi istoric (inclusiv istorie militara). Numai bine!
No offence, cunostintele tale despre Armata Romana sunt reduse la minimum din moment ce vii sa vinzi castraveti gradinarilor (“In orice armata pe care o cunosc eu, povestea lancierilor cavaleristi ar fi facut parte din patrimoniul intregului popor si din traditiile militare ale armatei Romane care l-ar fi citat pe ordinul de zi in fiecare zi de sarbatoare a acestei armate.”).
Intai informeaza-te si dupa aceea da-ne lectii. E ca si cum m-as duce eu sa le povestesc americanilor cu un ton superior despre Little Bighorn presupunand ca n-au auzit de batalie.
Imi recomanzi una dintre cartile de istorie militara pe care le-ai scris? Sau daca nu ai scris carti de istorie militara, macar recomanda-mi una de istorie.
Sanatate!
Foarte bine ca inca se mai aminteste de ei, EROII, chiar daca in cercuri restranse precum militarii de cariera si ca acest site, inseamna ca inca nu sunt uitati de tot. Datoria noastra e macar de a nu ii uita.
dle Vlad, discutia a fost amicala. Sunteti mult prea arogant pentru un dialog civilizat. Va urez numai bine si o seara placuta.
Offtopic: Care e treaba cu navele alea americane care vin in marea neagra? Astia cu presa au intrat in panica, in gona dupa senzational fireste.
le duc in italia in caz ca face vreunu BUM la Soci, si sa isi ia americanii acasa..
Si-au dat viata pentru ca pseudopoliticienii ultimilor 24 de ani sa negustoreasca totul: oamenii si Tara.
Felicitări pentru articol. Glorie eterna soldaților care s-au jertfit pentru țară!!!
„cea mai mare greșeală din istoria modernă”, scrie The Guardian.
http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/intrarea-marii-britanii-razboi-1914-fost-cea-mai-mare-gre-eala-isto
Ce parere aveti?
Aia de la Guardian ori sunt prosti, ceea ce ma indoiesc ori sunt mincinosi. UK a intrat in razboi pentru as apara imperiul colonial si cu asta basta. Adica pentru bani…
Nu prea cred pt ca DE numai avea nici o colonie in ani 40
@arsenie
Iata de ce sunt de parere ca Romania ar trebui sa se bazeze pt aparare doar pe Romania. Opinii de acest gen pot deveni foarte populare la un moment dat. Ce daca aveau acoduri si tratate, vedeau ei cine castiga si rezolvau dupa. Si mai ramaneau si o mare putere industriala si navala, ca de, nu isi mai pierdeau muncitorii talentati!
strategia asta au aplicato si cu Napoleon si stim cum a sfarsit francezul 10 ani mai tarziu
@Vlad in cazul sarjei Brigazii Usoare de la Balaclava nu este asa cum se crede sau cum a intrat in istorie din cauza presei , au pierdut nu mai mult de o companie .
Eroii nostri nu sunt respectati. Cate lacrimi sunt varsate pentru acestia. Ma cutremur cand vad societatea noastra coplesita de „spartul de seminte si manele” in timp ce acesti eroi au platit sacrificiul suprem. Ma gandesc, daca maine ar trebui sa plecam la lupta, vom mai gasi eroi?! Eu cred ca da. Prin Apuseni, prin Maramures, prin Nordul Moldovei, prin Campia Romana, chiar si prin Bucuresti. Nu ne promovam valorile.
In alta ordine de idei, ca intotdeauna, avem o armata foarte prost inzestrata. Soldatul roman are potential. A demonstrat in atatea conflicte ca noi romanii suntem luptatori. Dar prea putini. Marea majoritate, tine capul plecat.
Pe cati dintre noi tinerii ne trec lacrimile aducandu-ne aminte de sunetul gornetelor in Razboiul de Independenta sau in primul Razboi Mondial. Haideti fratilor sa ne trezim ca popor. Sa nu uitam ca strabunicii nostri au luptat darz si neinfricat.
http://www.youtube.com/watch?v=tgmiwelPZKI
Respect Eroilor Neamului Romanesc
in al doilea razboi am fost cam naspa ca le-am dat in bot votcovitilor hoitodocshi nu? 🙂
Am sa te rog sa te rezumi la un limbaj decent. S-ar putea critica mult politica romaneasca din cel de-al doilea razboi mondial. Insa anexarea Transilvaniei de Nord si a Basarabiei ne-au facut sa fim partizani nazistilor. In plus Romania era principala sursa de petrol a Germaniei.
Putea Romania sa joace modelul finlandez in Operatiunea Barbarossa?
in 2 timpi si 3 miscari ai mai dat un pupic stalinistilor 🙂
nici nu are rost sa ma stresez sa explic chestii concrete, recomand o reprofilare totusi 🙂
Ok nu are rost sa ma cobor unui dialog mediocru. Stalinismul a fost si va fi cea mai mare crima a umanitatii. Regimul militant ateist comunist a distrus identitatea individuala umana. Ca si exercitiu adu-ti aminte (desi ma indoiesc ca ai avea cunostiinte) la spalarile pe creier ale prizonierilor americani din razboiul din coreea…100000 prizonieri, 13000 ramasi in viata.
Cat despre politica romaneasca…nimeni nu pupa stalinistii..judecand dupa felul in care te exprim sa inteleg ca esti un nazist?
Ai dreptate Bogdane, ne-am facut singuri sclavi de nu ne mai cunoastem nici stramosii. Rusinea este pe umerii nostri!
care nu-i cu tine e mediocru?
esti b0$$ da b0$$…tu ai sters Romania din perioada anilor 40 de dragul tov tai de la rasarit, mergi acolo ca si asa sunteti mai multi pe zi ce trece, de preferat in est de tot acolo un tov tai au trimis jumatate din moldoveni.
Doamne, pomeneste-i pe robii tai intru Imparatia Ta. Iertati-ne dragi stramosi, ca nu suntem demni de voi.
Un link despre aceasta batalie:
http://vladimirrosulescu-istorie.blogspot.ro/2012/11/sarja-de-la-prunaru-primul-razboi.html