Partea a XIII-a
Emblema RPR pe un tanc Panther
Romania, a cunoscut si ea senilele tancurilor Panther si Tiger in timpul razboiului. Ele nu s-au aflat in dotarea Armatei Romane, apartinand „aliatilor” germani. Acestea apartineau diviziilor de elita germane, „Grossdeutschland” (GD/Germania Mare, apartinand Wehrmacht-ului) si Totenkopff (Cap de Mort, apartinand SS-ului).
Cele doua divizii de elita au luptat timp de doua luni in Moldova, pe un front care, in aprilie 1944, se intindea de la Carpati, Targu-Frumos, Iasi si Chisinau, pana la Nistrul Inferior. Din datele aparute pana acum (sunt insa discutabile, parerea istoricilor fiind impartita –rusii zic una, germanii zic alta –insa, personal inclin sa cred statisticile germane. Daca gresesc, mea culpa!), regimentul de tancuri ce compunea Divizia Grossdeutschland, dispunea la inceputul lui 1944, de trei batalioane formate din 11 companii, dotate cu tancuri: Panther (companiile 1/2/3/4)/Panzer IV (companiile 5/6/7/8)/Tiger I (companiile 9/10/11). Divizia GD, cel putin in Romania, nu a avut in dotare, Tiger II (nu am gasit mentiuni clare in acest sens).
In luna mai 1944, in inventarul Diviziei GD din Romania, apar urmatoarele blindate: 20 Tiger I, dintre care cateva dispuneau de Zimmerit; 3 Panther de comandament; 27 Panzer IV; StuG III, 28 de unitati ce formau un batalion de tunuri autopropulsate; 20 de Hetzer 38, cu tunuri de calibrul 75 mm, ce formau un batalion AT; probabil 5-10 Hummel, echipate cu tunuri de calibrul 150 mm; 12 tunuri AA, calibrul 88 mm, ce formau doua baterii.
Tancuri Panther in Molodva, aprilie 1944
Divizia GD era condusa de catre general-locotenent, von Manteufel, iar la comanda celor 3 batalioane de tancuri Tiger I in august 1944, apare locotenent-colonelul Baumungk/Baumunck (superiorul acestuia, comandantul regimentului de tancuri al Diviziei GD, era colonelul Willi Langkeit. Acesta folosea un Panther A, de comandament, numerotat probabil 01. Interesant este faptul ca, in data de 30.05.1944, i s-a acordat de catre MS Regele Mihai I, Ordinul „Mihai Viteazul”, prin Inalt Decret Regal, nr.1072). Una peste alta, Divizia GD si-a sfarsit existenta in Peninsula Hela, unde s-a opus cu disperare ofensivei sovietice. Asta, dupa ce au ramas fara tancuri in martie 1945, cand ultimele 5 Tiger I de care mai dispuneau, au fost aruncate in aer pentru a nu cadea in mainile sovieticilor, cel mai probabil lipsindu-le combustibilul.
Panther, a ajuns in dotarea Armatei Romane, in luna mai 1946, fiind modele A/D/G, si au fost 13/15 unitati, la care s-a adaugat un Hummel. La noi, tancul apare sub inregistrarea de T-5 Panther, toate fiind vopsite kaki, dupa model sovietic, dar erau intr-o stare avansata de uzura. Initial au fost utilizate de catre Brigada 1 Care de Lupta, ajungand pana la urma la Divizia „Tudor Vladimirescu” (din 1947). Singura data cand au fost vazute in public, dupa stiinta mea, a fost parada de 1 mai 1948, din Bucuresti, la care au participat si „consilierii” sovietici. Au ramas in dotare pana in 1950 cand au fost inlocuite cu tancuri T-34/85, fiind taiate la fier vechi in 1954.
3 Panther romanesti, plus unicul Hummel
Tot de la sovietici, Regimentul 2 Care de Lupta a avut in inzestrare prin donatie, un obuzier autopropulsat T As HUMMEL (BONDARUL). Unul singur! Acesta avea numarul de identificare U 069009, unde initiala “U” era specifica trupelor de uscat. Interesant este faptul ca sovieticii l-au “donat” fara inchizatorul tunului de tipul “15 cm SFH 18/1 L-30” (150 mm) cu bataie maxima de 13000 m, ceea ce-l facea relativ inutil (ma intreb insa ce puteau face cu el, fara inchizatorul armei principale!? Poate doar sa se uite pe teava!). Obuzierul autopropulsat avea o greutate de 2,5 tone, iar soarta sa este necunoscuta –cel mai probabil a fost abandonat sau pierdut in lupta. Si, daca tot am vorbit despre unicul Hummel romanesc, este cazul sa amintim si celelalte tunuri de asalt germane din dotarea Armatei Romane.
Cel mai performant tun de asalt pe care l-a avut Armata Romana in WW II, a fost STURMGESCHUTZ III AUSFUHRUNG G, cunoscut la noi si ca “Stug III Ausf G” sau “T As/T As T3”. Acesta era un adevarat distrugator de tancuri, avand o inaltime redusa, fiind greu de localizat si distrus. Avea urmatoarele caracteristici: armament: tun calibrul 75 mm Stuk 40/L-48, mitraliera calibrul 7,92 mm; lungimea 6850 mm; latimea 2950 mm; inaltimea 2160 mm; blindaj cuprins intre 16-35 mm; greutate 23,9 tone; camp de tragere vertical cuprins intre -6/+20 grade; viteza maxima pe sosea de 40 km/h; viteza maxima pe teren accidentat de 25 km/h; putere motor 296 CP; munitie 54 de proiectile si 600 cartuse; motor MAYBACH HL120 TRM V-12 pe benzina; raza de actiune de 155 km pe sosea; echipaj 4 militari.
Stug III Ausf G
Stug III Ausf G cu soldati romani (foto: Cartula.ro)
T As T3 s-a aflat in dotarea Diviziei 1 Blindate si la Divizia 8 Cavalerie Purtata, intr-un numar de aproximativ 110 bucati (se preconizau mai multe, dar atatea au putut fi achizitionate –unele au fost chiar transferate de catre armata germana-in perioada octombrie 1943-august 1944, in cadrul Planului Olivenbaum). Cele care au supravietuit razboiului (aproximativ 30 de exemplare) au ramas in dotare pana in anul 1954, cand au fost definitiv inlocuite cu tehnica de fabricatie sovietica, SU-76/100.
Panther defiland prin Bucuresti in 1946
Armata Romana a mai avut in dotare si cateva autotunuri (numar incert) TAs T4 (PANZER IV/70V), capturate de catre sovietici si cedate celebrei Divizii 1 Mecanizate “Tudor Vladimirescu”. Ele au ramas in dotare (cele care au supravietuit razboiului) pana in 1950 si erau construite pe sasiul tancului PANZER IV. Avea urmatoarele caracteristici: armament: tun calibrul 75 mm Pak 42/L-70, mitraliera MG-34, calibrul 7,92 mm; lungimea 8500 mm; latimea 3170 mm; inaltimea 1850 mm; blindaj: 80 mm frontal, 10 mm lateral; greutate 25,8 tone; putere motor 300 CP; munitie: 55 de proiectile si 660 cartuse; motor MAYBACH HL120 TRM; raza de actiune de 210 km pe sosea; viteza initiala a proiectilului cuprinsa intre 700-1120 m/s; bataia maxima a tunului de 10000 m; echipaj 4 militari.
BLINDATE CARE AU FACUT ISTORIE – PANTHER SI TIGER –FELINELE GERMANE (XIV)
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera. Internet.
www.mapn.ro/…/Armata%20romana%20si%20evolutia%20armei%2…
www.oocities.org/…/pzpanther/pzpanther-d…
zonepsico.wordpress.com
www.bzi.ro/proiecte-imposibile-tancul-nazist-de-1-000-de-tone-2065…
www.wwiivehicles.com/…/pzkpfw-v.asp –
www.cartula.ro/forum/topic/987-romanian-panther-colors/
wehrmacht-history.com
ww2drawings.jexiste.fr/…/German-Armor.h…
hummelul a fost capturat de armata romana in Transilvania fiind abandonat de echipaj in pana seaca de benzina, dar i-au luat inchizatorul si dispozitivele de ochire inainte sa il abandoneze . A fos tfolosit ca masina de comandament de catre ai nostrii pt ca radioul era in stare buna iar Hummelul era o platforma foarte buna si spatioasa.
aceasta varianta este susutinuta si de istoricii de la Muzeul Militar Central
istorie au facut tancurie sovietice cand treceau IS-urile orice curatau ca era tiger sau panter sau orice ,tineti minte cand nazisti construiau 1 Tiger-2 sovietici construiau 3-4 IS-uri… sau laudat nazisti cu tigrisori lor ca ii nimiceau pe sovietici care aevau T-35 85mm ,cand au aparut tancul IS s-a schimbat complet situatia. PS pt amatori de tancuri naziste si daca germania de atunci ar fi terminat acele 2 ”Landkruiser” ar fi fost o tinta usoara erau prea mari si erau vazute usor de sovietici sau de fortele Atiate , de tanculetul ”Maus” hmmm nu cred ca ar fi rezistat la un proiectil de 122mm sau al viitorului 130mm…impactul ar fi fost devastator 🙂 si inca cv as vrea din partea stimatului Owner al acestui ”blog” sa bage si cv cu tancuri sovietice sa mai invete useri si ce dotari aveau fortele armate sovietice 🙂