Blindate care au facut istorie: Panther si Tiger – Felinele germane (XVI)

Partea a XVI-a

 

Seria Tiger a avut si ea anumite variante, insa cu mult mai putine decat predecesorii sai, precum:

–Panzersturmmorser/Sturmmorser Tiger/Tiger Morser/Sturmtiger/Sturmpanzer VI/Sturmmorserwagen 606/4 mit 38 cm RW 61, a reprezentat o varianta specializata a tancului Tiger, fiind de fapt un mortier autopropulsat de mare calibru, realizat in doar 18 exemplare, intre 1944-1945, de catre firma Alkett la Berlin. Ideea acestei arme, a aparut in urma experientei din Rusia, unde, nu de putine ori, s-a pus problema distrugerii fortificatiilor si a buncarelor blindate. Desi existau la acea vreme asemenea blindate dotate cu arme specializate, precum StuG III/IV, s-a considerat ca armele acestora nu fac intotdeauna fata solicitarilor.

Sturmtiger

Ca urmare, pe data de 27 mai 1943, Waffenamt a cerut realizarea unui mortier autopropulsat de calibrul 380 mm (avand la baza mortierul de mare calibru, Morser 38 cm, utilizat deja de catre Kriegsmarine -arma era realizata de catre firma Rheinmettall-Borsig). Arma era de fapt un lansator de grenade antisubmarin, proiectilul fiind compus dintr-o grenada de 376 kg propulsata de catre un motor racheta –motorul purta numele de „Treibsatz 4581”), sasiul avut in vedere, datorita greutatii armei, fiind cel de Tiger I. A fost o raritate in armata germana, dar efectul proiectilului la tinta era teribil. Acest mortier autopropulsat, a fost vazut rar in lupta, dar cu certitudina a participat la luptele din Varsovia (in timpul insurectiei poloneze, in 1944, 2 exemplare folosite de catre Compania 1000), in Ardeni (1945, intr-un numar de 7 exemplare) si in padurea Reichswald (1945). Au existat trei companii dotate cu Sturmtiger (1000-2 exemplare in dotare/1001 -4 exemplare in dotare, companie formata pe 19 septembrie 1944/1002 -4 exemplare in dotare, companie formata in octombrie 1944), ce purtau numele de „Panzer Sturmmorser Kompanien/PzStuMrKp”/”Compania blindata de obuziere de asalt”, ce ar fi trebuit sa dispuna de cate 14 exemplare fiecare –ceea ce nu s-a intamplat niciodata. Ca si predecesorii sai, Tiger Morser n-avea turela, aceasta fiind inlocuita cu o incinta blindata de maxim 150 mm grosime (conversia dura doar trei zile, iar blindajul era inclinat).

  Primul prototip a fost gata in octombrie 1943, fiindu-i prezentat Fuhrer-ului, care s-a declarat incantat de acest proiect. I-au urmat la doar 4 luni, primele trei exemplare, iar productia lunara urma sa ajunga la cel putin 10 exemplare. Insa, datorita nevoii stringente de tancuri, resurselor limitate si a faptului ca armata germana se afla intr-o continua retragere spre inima Reich-ului, nemaiavand nevoie de piese de artilerie capabile sa distruga fortificatii, productia s-a sistat rapid, in decembrie 1944 (dupa ce-au realizat 18 exemplare, in marea lor majoritate, pe sasiuri de Tiger avariate grav la turele, recuperate de pe campul de lupta. Solutie ingenioasa dealtfel, castigand timp si recuperand resurse valoroase). Vehiculul avea urmatoarele caracteristici: greutate 65 tone; lungime: 6,28 m; latime 3,57 m; inaltime 2,85 m; motor Maybach HL 230 P45 pe benzina,700 CP/10,77 CP/tona/515 KW; viteza maxima pe sosea 40 km/h; autonomie pe sosea de maxim 120 km, dar consumul de combustibil era prohibitiv, 400 litri/100 km, astfel ca majoritatea acestor vehicule au sfarsit abandonate pe marginea drumului din lipsa de carburant, unele fiind distruse de catre echipaje pentru a evita capturarea lor de catre inamic; blindaj cuprins intre 80-150 mm; echipaj 5 oameni: comandant, tunar, incarcator, mecanic-conductor, radist –acesta era si mitralior; echipament radio FuG-5; armament: un mortier „38 cm Stu M RW 61 L/5.4, calibrul 380 mm, elevatie cuprinsa intre -0^o/+85^o , rezerva interna 14 proiectile. Rata de foc era extrem de scazuta, datorita greutatii proiectilelor (greutatea unui asemenea proiectil ajungea la 330/345 kg, cu motorul racheta, iar inaltimea ajungea la 1,52 m, viteza initiala a proiectilului-racheta fiind de 300 m/s.

Sturmtiger interior

Datorita greutatii proiectilelor, blindatul era prevazut la partea spate cu o macara dotata cu scripete, probabil demontabila, ce ajuta la incarcarea proiectilelor, acoperisul blindat fiind prevazut cu o trapa ce era ridicata in timpul luptei ori pe timpul aprovizionarii cu munitie), dar efectul la tinta era devastator –putea distruge o cladire de mari dimensiuni cu o singura lovitura, dar, in ianuarie 1945, un asemenea proiectil a scos din lupta 3 tancuri M-4 Sherman. Tragea cu doua tipuri de proiectile: explozive si cumulative (un asemenea proiectil perfora fara probleme 2,5 m de beton ranforsat)/o mitraliera calibrul 7,92 mm, MG-34, montata in partea frontala/un lansator de grenade NbK-39, calibrul 90 mm. Interesant este faptul ca Hitler ordonase producerea a 300 de proiectile lunar destinate Sturmmorster Tiger, pe la sfarsitul lui 1944, dar industria germana nu mai putea face asta…

 

–Panzerbefehlswagen Tiger, era varianta tanc de comanda, cunoscut in evidentele germane drept „Tiger Panzerbefelswagen Ausf A”, avand la baza Tiger I, fabricat cel mai probabil in 89/90 de exemplare. Un singur exemplar se pare ca a fost realizat, de catre firma Wegmann, pe sasiu de Tiger II (seria sasiului acestuia fiind probabil, 280284), in vara lui 1944 (posibil numit „Tiger Panzerbefelswagen Ausf B”. Acesta ar fi avut drept sisteme radio FuG-5/7/8, si o antena in forma de stea dispusa deasupra motorului.

Tiger Panzerbefelswagen Ausf B

Sovieticii sustin ca au capturat un Tiger II tanc de comanda, acesta avand numarul „502”, langa localitatea Sandomierz, din Polonia, in august 1944 –nu exista insa referinte in arhivele germane cum ca s-ar fi realizat mai mult de un exemplar. Si mai interesant, sovieticii sustin ca atunci ar fi distrus doua, pe acesta capturandu-l, performanta apartinand locotenentului Aleksandr Oskin, pe un T-34/85, care a tras asupra „tigrilor” germani de la 200 m. Si uite asa, propaganda sovietica l-a ridicat in slavi, Oskin devenind Erou al Mamei Rusii –asta, daca chiar asa s-au petrecut lucrurile). Practic, era un Tiger I ce avea o antena verticala in plus fata de cele standard (montata pe turela) + inca un transmitator radio (in turela). Datorita echipamentului radio in plus de tip FuG-5/7, rezerva de proiectile s-a diminuat la 66 de bucati, iar mitraliera coaxiala cu tunul a fost eliminata.

 

–Bergetiger, era destinat recuperarii tancurilor avariate (ARV), existand informatii controversate cu privire la numarul lor (unii experti considera ca s-au fabricat din tancuri Tiger I avariate grav la turele, cel putin 58 de exemplare). Dupa toate probabilitatile, singurul exemplar a fost gasit de catre americani in Italia (zacea abandonat pe marginea drumului si n-avea turela). Era un sasiu de Tiger I, fara turela, dar asemanator cu varianta Bergepanther, in locul acesteia gasindu-se o macara, dispusa intr-o suprastructura din blindaj usor. Surse germane sustin ca ar fi fost realizate doar trei asemenea ARV pe sasiu de Tiger I, in septembrie 1943, ceea ce este cel mai probabil adevarat (dealtfel germanii, fie ei si nazisti, sunt recunoscuti pentru evidentele lor clare si precise), dar acestea ar fi avut motoarele montate central, o suprastructura in loc de turela, montata in partea spate (asemanator Ferdinand/Elefant), fiind inarmate cu o mitraliera calibrul 7,92 mm, MG-34 (montata in spatele suprastructurii).

Bergetiger

De asemenea, in suprastructura se regaseau, ca si pe Bergepanther, trolii, o macara, berbeci, cabluri, lanturi grele, grinzi de lemn si truse de scule. Cel mai probabil, troliurile erau capabile sa scoata din necaz o sarcina de 40 tone (n-ar fi fost de ajuns pentru un Tiger si, daca se putea, un alt Tiger se inhama sa-l scoata pe cel in necaz, ori daca nu, operatiunea era efectuata de 2-3 semisenilate grele. Sansele de a le scoate erau insa rare pe front, cu deosebire in Rusia, asa ca de cele mai multe ori tancurile inpotmolite erau abandonate si distruse), iar cablurile de tractare ar fi avut 15 mm grosime (insuficient de rezistente pentru un Tiger daca se folosea un singur cablu, dar, in general, se foloseau mai multe. Era insa o operatiune extrem de periculoasa, cablurile sub tensiune putandu-se rupe, taind lesne in doua un om. N-au fost putine asemenea accidente mortale). Macaraua, era cel mai probabil realizata din teava de otel de inalta calitate (posibil si din teava de tun, provenind de la piese de artilerie distruse, dupa unele surse), putand ridica o sarcina maxima de 2000 kg (nu este insa foarte clara utilitatea acesteia. Spre exemplu, ea nu putea fi folosita la repararea transmisiei unui Tiger, operatiune ce necesita in primul rand indepartarea turelei, ce cantarea peste 7 tone. O alta varianta ar fi ca era folosita la manevrarea munitiei, usurand efortul echipajului, tancul fiind folosit si la aprovizionarea cu proiectile a blindatelor din prima linie, desi nici Aliatii, nici sovieticii, nu l-au vazut intr-o asemenea ipostaza. Rusii, chiar nu l-au vazut deloc, nici macar cand au ajuns la Berlin).

Bergetiger

Tiger, a mai avut cateva proiecte interesante, ramase doar pe hartie, despre care nu se stie mare lucru, precum: vehicul blindat de demolare a cladirilor, fara turela, la care suprastructura blindata urma sa fie complet inchisa, iar in partea frontala a sasiului urma sa dispuna de un berbec (urma sa se loveasca de structura de rezistenta a cladirilor, daramandu-le, trei asemenea vehicule ar fi trebuit construite. N-au fost niciodata realizate, dar ideea a fost luata in calcul in timpul insurectiei din Varsovia); vehicul destinat transportului munitiei de calibrul 240 mm, destinata unui tun ce n-a intrat niciodata in productie de serie, realizat de catre firma Krupp -2 vehicule fiind in plan. Interesant este faptul ca pe Tiger s-au testat mai multe variante de motoare, fara ca acestea sa intre vreodata in productie de serie, precum: un motor cu injectie directa de combustibil, ce urma sa dezvolte 700/800 CP; unul de 1000 CP (a fost totusi montat pe un prototip, dar n-a apucat sa fie si testat. L-au testat insa francezii, care l-au montat cu mici modificari, pe un prototip al tancului greu, AMX-50) chiar si unul de 1500 CP (racit cu aer, avand 16 cilindri in X, dezvoltat de catre firma Porsche); un motor Diesel de 800 CP, numit Argus; un motor pe benzina dezvoltat de catre firma Adler (de 1050 CP) si un concept de turbina cu gaze (firma Porsche). Multe, inghitind timp pretios si resurse umane valoroase! Chiar au incercat rezolvarea problemelor cu transmisia de la Tiger I/II, cel putin un prototip fiind dotat cu o transmisie automata ZF avand 12 viteze –proiect anulat in cele din urma.

 

–Panzerjager Tiger (P) Ferdinand/Elefant, (apare in evidentele germane si ca Sd.Kfz.184, fiind numite initial „Ferdinand” –dupa numele creatorului lor, ulterior, din 1944, in urma unui ordin dat de catre Hitler, pe data de 1 mai 1944, au fost rebotezate „Elefant”) a fost un distrugator de tancuri de mare tonaj, dotat cu tunul de pe Tiger.

A fost proiectat de catre Ferdinand Porsche si realizat de catre firma cu acelasi nume, intre 1943-1944, in 91 de exemplare (fiind folosite sasiuri Porsche destinate proiectului Tiger Porsche, inclusiv cele facute la fabrica Nibelungen Werke din Saint-Valentin, Austria -au avut numarul sasiului de la 150001-150010 -din care apucasera sa realizeze 100 de exemplare, suprastructura fiind construita de catre Alkett), avand urmatoarele caracteristici: greutate 65 tone, dar ultimele exemplare au ajuns si la 71 de tone, datorita cresterii blindajului si a altor modificari; lungime 8,14 m (6,97 m, fara tun); latime 3,38 m; inaltime 2,97 m; motor Maybach HL-120 TRM, 600 CP/2600-3000 rpm, 12 cilindri, racit cu apa, pe benzina; echipaj 6 oameni (comandant, mecanic-conductor, radist, tragator si doi incarcatori); blindaj cuprins intre 30-200 mm, ulterior cel minim a ajuns la 40 mm; rezervor intern de 950 litri, dar consumul era prohibitiv (problema cu care s-au confruntat de la inceput si pana la sfarsit, Tiger I/II), ajungand la 833 litri/100 km, dar, pe sosea, autonomia nu depasea 90 km, blindatul avand nevoie de realimentare, desi teoretic ar fi trebuit sa-i asigure 150 km (conform tanchistilor germani, care erau oripilati de consumul blindatului, acesta papa cam 6,33 litri de benzina la un kilometru parcurs -10,56 litri in teren accidentat!!!); putea trece obstacole verticale de pana la 80 cm inaltime; armament: tun calibrul 88 mm: 8,8 cm StuK 43 L/71 sau 8,8 cm PaK 43/2, dar rezerva interna de proiectile era de 50/55 bucati, elevatia acestora, in functie de tipul armei, era cuprinsa intre -6°/+14°sau -8°/+14°/2 mitraliere calibrul 7,92 mm, MG-34, una fiind dispusa in partea frontala a sasiului (primele serii au dispus doar de mitraliera frontala) cu o rezerva interna de 600 proiectile; viteza maxima: pe sosea 30 km/h/in teren accidentat 10-20 km/h.

Nu erau insa lipsite de probleme care, pe langa consumul urias de combustibil, i-au atras un renume prost printre echipajele germane, precum: defectiuni mecanice si ale sistemului de rulare (la Kursk, germanii au pierdut in doar 4 zile cam jumatate dintre ele, probabil peste 35 de unitati, datorita unor asemenea probleme. Dar au facut ravagii printre blindatele sovietice, spre exemplu, numai Schwere Panzerjager-Abteilung 653, este creditat cu 320 de blindate inamice, pierzand la randul sau 13 Ferdinand), multe fiind abandonate, datorita faptului ca n-au avut cu ce le tracta. Se pare ca ultimii „Elefanti” au fost vazuti in: Italia (in martie 1944),Vistula-Oder (2 exemplare, distruse de catre sovietici in ianuarie 1945) si la Zossen (se pare ca acesta a fost ultimul supravietuitor, distrus in aprilie 1945 in luptele din apropierea Berlinului de catre sovietici). Cu siguranta insa, marea majoritate a „Elefantilor” dispuneau de tunul 8,8 cm PaK 43/2, ce folosea mai multe tipuri de proiectile, bataia maxima fiind de 10-13 km, in functie de proiectil, precum:

–PzGr. 39/43 22.8 kp, viteza initiala a proiectilului 1000 m/s, putand penetra blindaj de 186 mm de la 1000 m;

–PzGr. 39/43 19.9 kp, viteza initiala a proiectilului 1130 m/s, putand penetra blindaj de 233 mm de la 1000 m;

–SprGr. 43 18.6 kp, viteza initiala a proiectilului 750 m/s.

  Elefant se diferentia de Ferdinand prin mitraliera frontala, adaugata in urma experientei de la Kursk, unde s-a evidentiat faptul ca protectia in fata infanteriei inamice era insuficienta. Intre octombrie-noiembrie 1943, 48 de vehicule supravietuitoare la Kursk au fost modificate la acest standard, la care s-au adaugat o cupola asemanatoare cu cea de pe StuG III, imbunatatind vederea comandantului si acoperirea unora dintre vehicule cu Zimmerit, precum si adaugarea unor placi suplimentare de blindaj, mai ales in partea frontala, greutatea crescand la 65, chiar 71 tone (numai aceste placi au crescut greutatea cu 5 tone si, drept urmare, aveau mari probleme cu deplasarea. In Italia, spre exemplu, multe au fost abandonate si distruse fiindca erau mult prea grele pentru a putea trece cursurile de apa pe podurile existente).

 

 Tiger II/Panzerkampfwagen Tiger Ausf.B/Konigstiger, a aparut in 1944, fiind cunoscut in randul Aliatilor ca: King Tiger (US Army), Royal Tiger (British Army), Tiger II (Red Army). El era o combinatie intre Panther si Tiger I, avea urmatoarele caracteristici: greutate 70/75 tone; lungime 10,28 m; latime 3,75 m; inaltime 3,09 m; echipaj 5 oameni; motor: Maybach HL 230 P30, Diesel, racit cu apa, 700 CP/515 KW/8,97 CP/tona, considerat a fi prea slab pentru masivitatea blindatului. Asa si era, fiindca, in realitate, echipajelor li se interzicea sub amenintarea pedepsei cu moartea, ambalarea motorului la mai mult de 2300 rpm, altfel riscand calarea acestuia –deci teoretic, cei 700 CP nu puteau fi folositi niciodata; cutie de viteze Olvar semi-automata (era produsa de catre Adlerwerke, avand 12 viteze -8 inainte, 4 inapoi); blindaj cuprins intre 25-180 mm; armament: un tun 8,8 cm Kw.K.43 L/71 (calibrul 88 mm, bataia maxima fiind de peste 10 km cu o rezerva interna 80/86 proiectile, in functie de turela, ce avea doua modele.

Tunul facea praf de la 2200-2500 m orice tanc aliat, fie el Sherman, Cromwell sau T-34/85)/2 mitraliere calibrul 7,92 mm, MG-34, rezerva interna 5850 proiectile; viteza maxima: pe sosea 38/40 km/h/in teren accidentat 15-20 km/h; autonomie: pe sosea 170 km/in teren accidentat 80 km (dar autonomia era relativa, ea variand in functie de solicitarile terenului. Mai mult decat atat, era strict interzis echipajelor sa remorcheze un alt blindat ori sa intre pe teren moale sau proeminent accidentat); rezervor intern de 860 litri (consumul era dealtfel o mare problema, ajungand la 500 litri/100 km, pe sosea. Si cum Germania nu prea mai avea carburanti –facilitatile fiind distruse, inclusiv cele ce produceau benzina sintetica, iar petrolul romanesc vital, se dusese odata cu iesirea tarii din Axa- multe Tiger II au fost abandonate din lipsa de combustibil. Pur si simplu le abandonau acolo unde ramaneau fara carburant, iar daca aveau timp, le distrugeau. Spre exemplu, in Ardeni, un Tiger II nu ajungea la 70 km parcursi cu un rezervor plin); echipament radio FuG-5.

Interesant este faptul ca dispunea de doua seturi de senile, la fel ca si Tiger I –una folosita in lupta (800 mm latime) si una mai ingusta (660 mm latime) destinata folosirii atunci cand era transportat pe calea ferata (dealtfel, nu se recomanda rularea timp indelungat pe senile, datorita solicitarilor la care erau supuse motoarele, cutiile de viteze si componentele caii de rulare). Cuvintele lui Alfred Rubbel, ce a luptat pe Tiger II in cadrul Panzer-Abteilung 503/Batalionul Tancuri Grele 503, n-au nevoie de nicio explicatie: „Intr-o ora de functionare Tiger necesita 10 ore de intretinere”…Se speculeaza chiar ca unele exemplare ar fi fost dotate cu sisteme de vedere pe timp de noapte, precum Panther, dar nu exista dovezi in acest sens. Au avut insa lansatoare de grenade fumigene si anti-infanterie, calibrul 90 mm, descrise in acest articol.

A fost vazut pentru prima data in lupta pe frontul de est (in mai 1944, langa Minsk), dar ele erau rare in randul diviziilor de blindate germane, dar urmau sa fie adevarate „saloane” in viziunea tanchistilor sovietici, care erau dea dreptul impresionati de „luxul” de care ar fi beneficiat tanchistii germani la bordul sau, daca toate acestea ar fi avut sansa de a fi implementate: echipament de ochire performant, turela incalzita, sistem de ventilatie cu protectie impotriva armelor chimice, tun girostabilizat de calibrul 105 mm (10,5 cm KwK L/68) cu sistem automat de incarcare, telemetru stereoscopic Zeiss, un nou motor Maybach Diesel –de 900 CP, etc.

 

 

Blindate care au facut istorie: Panther si Tiger – Felinele germane (XVII)

 

WW

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera. Internet.

www.mapn.ro/…/Armata%20romana%20si%20evolutia%20armei%2…

www.oocities.org/…/pzpanther/pzpanther-d…

zonepsico.wordpress.com

www.bzi.ro/proiecte-imposibile-tancul-nazist-de-1-000-de-tone-2065…

www.wwiivehicles.com/…/pzkpfw-v.asp –

www.cartula.ro/forum/topic/987-romanian-panther-colors/

wehrmacht-history.com

ww2drawings.jexiste.fr/…/German-Armor.h…

www.navweaps.com