Constructorii japonezi au realizat unele dintre cele mai bune blindate amfibii din lume. Expertii americani erau de parere ca tancul amfibiu, Type 2 KA-MI, era reusit si complex pentru vremea sa, considerandu-l totodata cel mai reusit proiect japonez.
Acest blindat era realizat pe sasiul tancului mediu, Type 95 HA-GO, produs de catre firma Mitsubishi, inca din 1933; blindat ce initial avea sasiul si turela nituite, insa, din 1940, s-a trecut la asamblarea prin sudare a acestora –o noutate in ceea ce priveste constructia de blindate in Japonia.
Type 2 KA-MI, a fost realizat pentru Marina Imperiala Japoneza, fiind, in general, vopsit in culorile specifice acesteia, gri-bleu, americanii intalnindu-l pentru prima data in anul 1942 (In sulele Marshall, Insulele Mariane, Guam –aici, americanii au dat de ele in amplasamente fixe, folosite drept artilerie de sprijin, Leyte, Saipan, etc), cel putin 180 de unitati fiind construite pana in 1944.
Type 2 KA MI, testat de soldatii australieni
Cu toate acestea, KA-MI n-a fost primul tanc amfibiu realizat de catre japonezi, ei “jucandu-se” cu ideea in sine, inca din 1928. Atunci a aparut un vehicul ciudat, cunoscut drept “car blindat amfibiu” Type 2, despre care nu se stie mare lucru, insa, cel mai probabil, era un tractor agricol Crossley-Martel (de fabricatie britanica), acoperit cu placi de blindaj, ce avea coca in forma de barca –un singur exemplar a fost realizat.
Type 2 amfibiu
In 1931 insa, a aparut vehiculul amfibiu experimental, SUMIDA AMP, dezvoltat si testat de catre Ishikawajima Motorcar Company, fiind destinat cavaleriei armatei imperiale. Acest vehicul, a reprezentat primul prototip de vehicul amfibiu exeperimental, ce dispunea de roti si senile, dar doar unul singur a fost realizat. Dezvoltarea sa a inceput in 1929, cand conducerea AIJ a hotarat realizarea unui vehicul amfibiu rapid, similar cu cel francez Citroen-Kegresse P-16, avand urmatoarele specificatii: amfibiu, capabil sa traverseze rauri cu viteza medie a apei; greutate maxima 2,5 tone; echipaj 2 oameni; lungime 4 m, latime 1,6 m, inaltime 1,9 m; armament – o mitraliera montata in turela rotativa actionata manual, Type 3 Taisho, calibrul 6,5 mm; viteza maxima: 45 km/h pe uscat/9 km/h in apa; blindaj capabil sa reziste la armele de infanterie moderne; motor pe benzina Ford, Type A –varianta autohtona, 40 CP, raport putere-greutate 16 CP/tona. Ca design, SUMIDA AMP, semana foarte bine cu o barca, avand doua posturi de conducere: frontal-pentru conducerea in apa/dorsal –pentru conducerea pe uscat (aici, vehiculul n-a dat rezultatele scontate, avand mobilitate scazuta). In 1934 acest prototip inca exista, dar ii lipsea turela. Oricum, in anii ce-au urmat, au fost realizate si alte prototipuri, unele chiar intrand in productie de serie.
Sumida AMP
Type 2 KA-MI, se trage din cel mai cunoscut tanc japonez din WW II, si anume, Type 95 HA-GO, fiind dezvoltat incepand cu 1940 de catre Marina Imperiala, pentru dotarea propriilor infanteristi marini. Specialistii Marinei au executat o serie de modificari substantiale la tancul usor HA-GO, printre acestea numarandu-se: sasiu si turela sudate, renuntandu-se la nituire; suspensia a fost pastrata dar arcurile de compresie erau montate in exteriorul corpului; toate capacele de acces erau etansate cu cauciuc; propulsia in apa se realiza prin doua elice actionate de catre motor, iar guvernarea vehiculului se facea prin doua carme actionate din interiorul blindatului, prin intermediul unui sistem ingenios de parghii si cabluri multifilare (erau actionate de catre comandant, ce dispunea de doua parghii in turela); blindatul a fost dotat cu doua pontoane detasabile la comanda, realizate din tabla de otel de 3 mm grosime, dispuse in fata si in spatele vehiculului –comanda consta in parghii actionate din interior (interesant este faptul ca pontonul frontal era impartit in 8 parti separate, pentru a minimiza daunele in caz de lovire –o solutie ingenioasa).
O caracteristica interesanta era faptul ca amfibiile puteau fi transportate pe bordajul exterior al submarinelor, putand fi lansate din imersiune (nu se stie cert daca japonezii au executat vreodata o asemenea operatiune), echipate fiind cu doua torpile montate in partile laterale. La partea superioara spate a amfibiei se afla o mica turela ce adapostea sistemul de admisie aer pentru racirea motorului, folosit in apa.
Type 2 KA-MI, avea urmatoarele caracteristici: greutate: 11,3 tone, cu pontoanele atasate/9,15 tone fara pontoane; lungime: 4,80 m fara pontoane/7,42 m, cu pontoanele atasate; latime 2,79 m; inaltime 2,34 m; echipaj 6 oameni, incluzand un mecanic; blindaj cuprins intre 9-13 mm; motor Mitsubishi Diesel NVD 6120, 6 cilindrii, racit cu aer, 115/120 CP; viteza maxima: 37/40 km/h pe uscat/10 km/h pe apa (nu putea fi folosit decat atunci cand marea era calma); autonomie: 200 km pe uscat/150 km pe apa; rezervor intern de combustibil 241 litri; armament: un tun calibrul 37 mm, Type 1, dispus in turela ce se rotea 360º operata manual, elevatie cuprinsa intre -11,5º/+5,5º, dispunand de o rezerva interna de 132 proiectile; viteza initiala a proiectilului 701 m/s; greutatea proiectilului 0,67 kg; putea penetra blindaj de: 39 mm de la maxim 100 m distanta/32 mm de la 500 m/25 mm de la 1000 m/ 20 mm de la 1500 m/ 15 mm de la 2000 m +2 mitraliere de calibrul 7,7 mm, Type 97, cu o rezerva interna de 3500 proiectile.
Un alt blindat amfibiu japonez a fost Type 3 KA-CHI, el fiind ceva mai mare decat Type 2 KA-MI, bazandu-se pe tancul Type 97, realizat in numar extrem de mic, doar 19 exemplare, pana in 1945 (americanii l-au vazut pentru prima data la Kwajelein, in 1944. Productia s-a sistat deoarece nu prea mai exista materie prima, iar operatiunile amfibii ale Marinei Imperiale devenisera de-acum istorie –nu mai aveau capacitatea de a efectua debarcari, razboiul apropiindu-se rapid de Japonia).
Type 3 KA CHI
A aparut in 1943, fiind mai mare si mai bine inarmat decat Type 2, avand urmatoarele caracteristici: greutate: 28,8 tone, cu pontoane/28,2 tone, fara pontoane; lungime 10,3 m, cu pontoane; latime 3 m; inaltime 3,82 m; echipaj 5-7 oameni; blindaj cuprins intre 10-50 mm; armament: un tun calibrul 47 mm, Type 1, dispus in turela ce se rotea 360º operata manual, elevatie cuprinsa intre -15º/+20º, dispunand de o rezerva interna de 132 proiectile; viteza initiala a proiectilului 810 m/s; greutatea proiectilului 1,4 kg; putea penetra blindaj de: 55 mm de la 100 m distanta/30 mm de la 1000 m/2 mitraliere calibrul 7,7 mm, Type 97; motor Mitsubishi Type 100, Diesel, racit cu aer, 12 cilindrii, 240 CP; viteza maxima: 32 km/h pe uscat/10 km/h pe apa; autonomie: pe uscat 319 km/posibil, in jur de 200 km pe apa. Ca si la Type 2 KA-MI, pontoanele puteau fi largate intr-un mod asemanator, dar, de obicei, acestea erau mentinute pentru a creste protectia blindatului in fata focului inamic. La acesta s-a eliminat mica turela ce adapostea sistemul de admisie aer pentru racirea motorului de la Type 2 KA-MI, fiind inlocuit cu un dispozitiv snorkel dispus in spatele turelei, care era suprainaltata pentru a ramane deasupra apei.
O alta varianta interesanta de tanc amfibiu japonez a fost Type 5 TO-KU, care, din pacate, a ramas doar la stadiul de prototip, dar era cel mai probabil o dezvoltare minora a Type 3 de la inceputul anului 1945 –prea tarziu insa. Acesta urma sa aiba: greutate 30 tone; lungime 10,8 m; latime 3 m; inaltime 3,88 m; echipaj 5 oameni; blindaj cuprins intre 10-50 mm; armament: un tun calibrul 47/25 mm, Type 1+2 mitraliere calibrul 7,7 mm, Type 97; motorizare identica cu Type 3. Si acesta avea doua pontoane detasabile.
Japonezii au realizat si alte vehicule blindate interesante, acestea ramanand doar la stadiul de prototip, precum:
-SR II, tanc amfibiu dezvoltat in 1938, ce era inarmat doar cu doua mitraliere de calibrul 7,7 mm, Type 97, blindaj de 6 mm, echipaj 3 oameni, motor pe benzina in 4 cilindrii, putand atinge viteza maxima de 40 km/h pe sosea si 14/15 km/h pe apa, greutate 4 tone;
SR II amfibiu
-FB, era destinat traversarii mlastinilor, fiind echipat cu flotoare din cauciuc. Avea un echipaj format din 7 oameni, putand atinge 30 km/h pe sosea si 14 km/h in mlastina. S-a renuntat rapid la el, avand o utilitate scazuta.
Blindat FB
Blindate japoneze IV
WW
SURSE DATE SI POZE: INTERNET, ENCICLOPEDIA LIBERA.
mailer.fsu.edu/~akirk/tanks/…/japan-tank.ht… –
google.com/site/…/generali…iii…/generali-importanti-japonezi
www.tanks-encycl… – Statele Unite ale Americii –
weaponsofwwii.com.
armchairgeneral.com
forums.revora.net
javehicles.weebly.com/armored–cars.html –
forum.paradoxplaza.com/…/showthread.ph…
forum.axishistory.com/viewtopic.php?f..
interesante si inovatoare la vremea lor,mai ales Type 2 ka-my insa departe de tancurile amfibii sovietice ale vremii(de exemplu acestea nu aveau nevoie de pontoane detasabile)
Oooooo sa inteleg ca sti ceva despre tancuri sovietice amfibii?! Intradevar erau cele mai bune din lume, ajutate fiind si de faptul ca la vremea lor erau singurele. Sovieticii erau foarte avansati in materie de tancuri, mult mai avansati fata de restul lumii.
cele sovietice erau cu mult mai avansate(ma refer la cele amfibii)dar recunosc ca au fost create pentru scopuri diferite:cele japoneze trebuiau sa debarce pe un tarm bine aparat,cele sovietice aveau rol de recunoastere/atac prin surprindere(istoricii militari afirma ca au fost niste ,,rateuri,,dar folosite in acest scop, principalul dezavantaj al lor-blindaj slab,armament usor se transforma in avantaj-viteza ,cadenta de tragere mare)
solutia aleasa de japonezi- dotarea cu pontoane detasabile- crea adevarate cosmare logistice trebuiau aduse pe tarmul inamic vehicole pentru transportul acestora
Solutia adoptata de catre japonezi, dotarea unor tancuri cu pontoane si transformarea lor in amfibii, nu era chiar o prostie. Au folosit ceea ce aveau, in speta, au luat tancurile depasite si le-au transformat in amfibii, tunuri autopropulsate, vehicule de depanare, etc. Au avut multe proiecte, prea putine insa au si fost realizate (si mai putine s-au dovedit a nu fi esecuri) si, din pacate pentru ei, au venit mult prea tarziu pentru a mai putea reprezenta ceva pentru armata imperiala. Sovieticii intr-adevar au avut tancuri inovatoare, in curand va apare un articol complex (zic eu) legat de magnificul T-34, care, a avut un prototip amfibiu (realizat dupa razboi, in anii *50, de catre est-germani, dotat si el, dupa model japonez, cu pontoane). Japonezii s-au confruntat cu problema desantului maritim, KA-TSU fiind cel mai elocvent exemplu -se dorea a fi transportor de trupe (LCV), torpilor si nava de asalt, venind insa mult prea tarziu, cand ei nu mai detineau initiativa in Pacific si nici forta necesara unei debarcari, despre resurse si materii prime nici nu mai vorbim. O sa urmeze un articol detaliat despre acest blindat-amfibiu.
FOARTE FRUMOASA DOCUMENTARE.
EXCELENTA MUNCA.
MULTUMESC MULT.