A murit, deci, artileria? Păi hai să vedem ce mai avem astăzi în dotarea diferitelor forțe armate ale lumii occidentale și ce se prefigurează în viitor.
Sisteme CIWS (25 – 35 mm)
Primele sisteme CIWS – Close-in Weapon System au apărut ca urmare a proliferării rachetelor de croazieră navă-navă. Rezultatele spectaculoase ale celor din urmă în cadrul angajamentelor navale au relevat necesitatea unui sistem folosit pentru apărarea apropiată a navei, în cazul în care, sistemele antiaeriene, bazate la rândul lor pe rachete, nu reușeau să distrugă ținta.
În principiu, sistemele CIWS utilizează tunuri de tip Gatling cu o rată mare de foc (câteva mii de proiectile pe minut) și propriile sisteme de detecție și urmărire a țintei fiind capabile să angajeze ținta autonom, fără intervenția echipajului.
Mk-15 Phalanx / Centurion
Unul dintre cele mai cunoscute și mai răspândite sisteme navale pentru apărarea apropiată și imediată a navei este Phalanx. În varianta sa terestră, Phalanx este denumit Centurion și este utilizat împotriva rachetelor balistice sau de croazieră precum și a proiectilelor reactive nedirijate sau a proiectilelor de mortier.
Phalanx a intrat în serviciu în 1980 și, de atunci, a fost constant modernizat. Este un sistem autonom, care poate funcționa independent de senzorii navei și nici nu necesită penetrarea punții pentru instalare, ceea ce poate fi adeseori un avantaj, mai ales dacă senzorii principali ai navei sunt incapacitați în urma unui atac.
Mai jos, Centurion în acțiune în Irak.
Mk-15 Phalanx Block 1B este ultima variantă și cea mai performantă, care a beneficiat de numeroase îmbunătățiri, inclusiv la nivelul muniției, putând fi utilizată împotriva unui număr mai mare de ținte (sisteme aeriene fără pilot – UAS, bărci/vedete rapide), nu doar a rachetelor antinavă așa cum fusese gândită inițial. În plus, astăzi, muniția sistemului poate fi înlocuită în câteva minute, nu circa 30 de minute, cât dura la început. Mai jos, o schiță a Phalanx, preluată de pe NavyLookout.com.
În ciuda faptului că mulți pasionați ai domeniului îl dau ca dispărut din dotarea navelor de luptă moderne, sistemul Mk-15 Phalanx va mai fi folosit câțiva ani de acum încolo, fiind prevăzut în dotarea unor nave de luptă ce urmează a intra în serviciu (Type 26, Hunter sau Maya), fără a include aici numeroasele nave deja echipate cu Phalanx și care mai au mulți ani până la retragere și casare.
Relativ recent a apărut și o versiune ce utilizează 11 rachete RAM în locul tunului M61 Vulcan – SeaRam iar cei de la Raytheon se gândesc să alăture și un sistem cu energie dirijată tunului Gatling de 20 mm.
Conform celor de la The Drive, care la rândul lor au verificat mai multe surse, rata de succes a Centurion este undeva între 60 și 80%. Principala deosebire dintre Phalanx și Centurion este dată de muniția folosită. Încheiem cu încă două clipuri cu Centurion în acțiune în Irak.
Sunetul mașinăriei este fascinant! 🙂
Mk-15 Phalanx este un sistem pe care mi-aș dori să-l văd și în dotarea Forțelor Navale Române care în acest moment încă mai operează bătrânul AK-630. Sistemul ar fi, în opinia mea, foarte potrivit atât pentru navele combatante (fregate, corvete) cât și pentru cele necombatante (logistice, hidrografice etc) asigurând ultima redută de apărare a combatanților sau singura apărare a necombantaților alături de contramăsurile care n-ar trebui să lipsească de pe niciunele.
Evident, sistemul are și dezavantaje, cel mai important fiind raza relativ limitată de acțiune care ar permite resturilor țintei distruse să lovească nava. Totuși, cred că este preferabil să fii lovit de resturi decât de racheta întreagă. Personal, recunosc că, pentru această propunere, am fost inspirat de modelul marinei britanice, un important utilizator de Phalanx, atât în prezent cât și în viitor.
Rheinmetall Oerlikon Millenium
Tunul de 35 mm al celor de la Rheinmetall nu este unul de tip Gatling (este de tip revolver), fiind mai degrabă, conceptual vorbind, în zona tunului Bofors de 40 mm al celor de la BAE Systems (despre care voi discuta în partea a II-a). Rata de foc este mai redusă prin comparație cu un Gatling, însă muniția este programabilă.
Mecanismul de tip revolver al tunului Oerlikon de 35 mm Sursa foto: http://www.navweaps.com/
În final, scopul său este tot apărarea apropiată (CIWS), doar că și-a găsit muuult mai puțini clienți decât Phalanx. Versiunea terestră, Skyguard, a beneficiat de mai multă atenție cu ocazia atacului iranian asupra rafinăriei Aramco. Între timp, saudiții ar fi achiziționat ultima versiune a sistemului, Skyguard 3. Un astfel de sistem a fost vândut în 2019 unui client rămas anonim cu 210 milioane Euro. Un sistem similar este folosit și de armata germană în Afganistan și, probabil că, ar fi util și pentru protecția bazelor noastre aeriene, alături de alte sisteme, mă gândesc cel mai mult la Mihail Kogălniceanu.
Un video de prezentare al unei dezvoltări a Skyguard, Skynex.
Noi încă mai folosim tunuri Oerlikon de 35 mm, pe care le-am dislocat și în Polonia:
Iar Rheinmetall încă mai are la vânzare Oerlikon Skyguard® 3 Air Defence System despre care puteți citi mai multe aici.
Viitorul sistemelor CIWS
Aici intrăm în zona sistemelor cu energie dirijată. Americanii, de exemplu, au mai multe programe:
- Solid State Laser Technology Maturation (SSL-TM);
- Optical Dazzling Interdictor, Navy (ODIN);
- Surface Navy Laser Weapon System (SNLWS) Increment 1, cunoscut și ca High-Energy Laser with Integrated
- Optical dazzler and Surveillance (HELIOS); și
- High Energy Laser Counter-ASCM Program (HELCAP).
Europenii au început și ei să arate interes pentru acest tip de arme.
Principala problemă pe care aceste sisteme o ridică este aceea că necesită energie electrică și capacitate suplimentară de răcire. Până acum, americanii le-au integrat pe nave cu un excendent de energie electrică, așa cum au fost cele amfibii (USS Ponce, USS Portland). HELIOS urmează a fi instalat pe un distrugător Arleigh Burke în curând.
Chiar dacă pare că armele cu energie dirijată vor lua locul clasicelor tunuri, eu cred că acest lucru nu se va întâmpla prea curând. Laserele actuale pot distruge sisteme aeriene fără pilot dar sunt încă departe de momentul la care vor fi capabile să distrugă o rachetă anti-navă.
În plus, actualele nave nu au suficiente rezerve de putere electrică și capacitate de răcire astfel încât să opereze un laser de mare putere la întreaga sa capacitate. Probabil că nava ideală pentru integrarea și operarea sistemelor cu energie dirijată este dotată cu sistemul de propulsie al Zumwalt, un sistem pe care probabil că-l vom vedea pe viitoarele nave de suprafață care vor înlocui crucișătoarele de clasă Ticonderoga și distrugătoarele de clasă Arleigh Burke. Pe scurt, vorbim de decada următoare.
Laserul este afectat de condițiile meteo și, probabil, oamenii de știință au început deja să lucreze la contramăsuri…
Va urma (în partea a II-a, voi prezenta sisteme artileristice de 40, 57 și 76 mm)
Nicolae
P.S. Nu sunt artilerist, așa că vă rog să iertați și să corectați eventualele greșeli.
P.P.S. Rolul acestei serii de articole este de a prezenta opțiunile din piață și câteva din sistemele ce se prefigurează a fi utilizate în viitor.
Daca e 76mm, sa fie Draco italian?
E un sistem SPAAG terestru, dar ar fi interesant chiar un articol despre acest sistem, facut de cineva care se pricepe si sa ne lumineze daca sistemele SPAAG actuale mai sunt relevante sau nu pentru o armata sau apararea de obiective pentru ca din ce am observat, nu a fost inghesuiala nici in timpul razboiului rece si nici in vremurile de dupa pentru aceste sisteme produse si operate doar de cateva tari.
76 mm a fost și este un tun multirol.
Artilerie clasica
Artilerie AA
Antidrone, rachete , etc.
Fiind un tun cu tragere rapida , are nevoie de tutelă și un sistem de alimentare cu muniție (+ apa de răcire țeavă)
Că urmare , obligatoriu unu doua etaje sub punte de străpuns sau găurit.
Aste e posibil doar de la un anumit tonaj al navei în sus.
Phalanx nu necesita străpungerea punții. Dar conform americanos, are raza de acțiune prea scurta pentru rachete antinava care vin cu mare viteză și ” la firul ierbii”. Firul marii gen 5 metri deasupra valurilor. Și valurile dau multa bătaie de cap radadurilor de precizie de ghidaj mai ales cînd marea NU e calma.
De asta macaronarii cu 76 mm Draco îl folosesc AA dar doar terestru sau pentru paza coastei. Basca e pe un transportor blindat.
Usor, usor se va ajunge dinou la tunurile AA calibru 85, 88 si 100 mm. Sper ca nu au fost taiate tunurile de asemenra calibre care erau in dotarea ArmRo. Vor trebui sa fie reinventate si/sau autopropulsate, sa poata trage proiectile inteligente cu raza mare si rachete.
In acest moment prefer SeaRAM-ul iar viitorul pare a apartine armelor cu energie dirijata, dar artileria este o arma foarte rezilienta, greu s-o scoti la pensie macar si prin prisma costurilor relativ reduse fata de rachete, asadar am mai putea avea surprize.
Orice nava respectabila de lupta ar trebui sa aiba macar un sistem CIWS. Daca nu-l ai nu-i de bine.
Artileria rudimentara si nedependenta de multa tehnologie cred ca va avea un vitor considerabil.
https://www.youtube.com/watch?v=Nh4HYNoSO4g „Cum ar arata un razboi mondial astazi”, dadusem clic pe el pt ca poza de thumbnail parea cunoscuta. In razboaie de lunga durata, nu poti produce doar ce e ultima tehnologie, trebuie si ceva rapid si eficient. Tot T-55-ul e baza hehe.
Cred ca va mai curge ceva apa pe Dambovita pana cand laserele se vor generaliza pe nave in rol de CIWS, in special impotriva rachetelor anti-nava, unde ai nevoie de multa putere instalata.
SeaRam este bun si preferabil poate, dar fiecare racheta costa 1 milion de USD. Nu am cautat preturi la munitie, dar putem agrea ca, probabil este mai ieftina.
Cu noile munitii si radare/camere EO/IR, combinate cu un calculator balistic bun, se poate obtine precizie foarte buna si de la artileria clasica. La Phalanx ar trebui poate un tun nou, cu un calibru mai mare – 30 mm.
Daca ne referin la drone, laserul e o solutie buna. In caz de vreme rea se pare ca nu ar fi probleme.
https://www.evaluationengineering.com/instrumentation/article/13010708/can-laser-weapons-operate-in-bad-weather
Dar in situatia unor roiuri de drone ? Aici o solutie ar fi Rheinmetall Oerlikon Millenium.
„The Oerlikon Millennium Naval Gun is a 35mm gun system designed to defeat a wide range of targets both surface and air. It uses a unique air-bursting ammunition called Ahead (Advanced Hit Efficiency and Destruction) which maximizes hit probability by distributing a lethal cone of tungsten sub-projectiles in the path of the oncoming threat. The system has a rate of fire 1000 rounds per minute and is capable to defeat up to 10 anti-ship missiles or 20 surface targets before requiring reloading.”
https://www.navyrecognition.com/index.php/news/naval-exhibitions/2018/euronaval-2018/6577-euronaval-2018-which-naval-guns-and-missiles-for-flotlog.html
Aici e un video despre cum functioneaza AHEAD
https://www.youtube.com/watch?v=bdwjcayPuag
Pe langa munitie, Millenium are si o raza ceva mai mare, de peste 3000 m, ceea ce reduce si mai mult probabilitatea de a fi lovit de resturi.
Noile munitii, asa cum e si AHEAD sunt foarte importante. Ceva mai multe despre munitii in partea a 2-a.
Aia cu poate dobori pana la 10 rachete e destul de tricky.
Daca sunt subsonice si nu sunt Onyx si vin una cate una la un interval confortabil de timp, posibil sa distrugi 10.
Daca-ti vin haidamace trisonice , tot la un interval confortabil, probabil distrugi 2 sau 3 desi am ceva rezerve.
Daca-ti vin haidamacele in atac coordonat, probabil distrugi una.
In textul citat se refera la ce se poate distruge cu un plin de munitie inainte de a necesita reincarcare. Nu vorbeste de abilitatea tehnica de a face fata unui atac coordonat cu mai multe rachete.
Pentru o marina mai saraca (ca a noastra), cu nave mai mici, de tip corveta, o combinatie de Sea Ceptor/VL Mica (rachete cu o raza minima sau mai mica de 1 km, o raza maxima de 20-25 km, lansare rapida si capacitatea de a primi actualizari rapide in zbor si promovate ca avand capacitatea tehnica de a intercepta tinte supersonice) cu Oerlikon Millenium poate fi un foarte bun compromis pentru o aparare antiaeriana stratificata.
Avantajul este ca ai lansare verticala (360 grade acoperire), nici una din rachete nu necesita un VLS (Sylver sau Mk41) scump, oricare dintre cele doua venind in tuburi proprii care pot fi instalate in multe locuri. Poti instala 24 de tuburi pe o nava mai mica, in genul unei corvete de 2500 to cuplate cu doua sisteme Millenium amplasate mai sus, in ambele borduri pentru o acoperire de 360 de grade. Astfel poti sa obtii o aparare AA credibila pentru nivelul unei corvete multirol de cca. 2500 to fara sa cheltuiesti o avere.
Reincarcarea Phalanx a fost redusa de la 30 min. la sub 5 min., ma gandesc ca nici reincarcarea Millenium nu dureaza o vesnicie.
Ceea ce iti trebuie este un sistem de control al focului foarte bine pus la punct care lucreaza cu senzori foarte buni, multipli (radio, EO/IR) si dispune si de contramasuri performante, susceptibile de a pacali radarul activ al majoritatii rachetelor AN de pe piata.
iexact 🙂
Sau ai putea sa le distribui pentru acoperire pupa/prova si nu borduri, astfel ca pe ambele borduri, unde nava e o tinta mai apetisanta sa ai acoperire duala in VSHORAD.
In cazul asta, un Millenium ar putea fi inlocuit de un RAM, pentru cei care au bani mai multi.
Mai ales ca Mica se duce catre 40km in curand.
La o raza minima de angajare de 1 km sau chiar mai putin (SeaCeptor/VL Mica) – oricum clasificata, nu mai ai nevoie de RAM pentru ca performantele celor doua tipuri de sisteme aproape ca se suprapun pe raza minima dar, totodata, raza lor maxima este mai mare decat la RAM. Mai mult decat atat, si preturile celor trei rachete sunt similare, in zona 1 milion USD.
Prin urmare, nici daca te dau banii afara din casa, eu personal, nu mai vad rostul unui RAM care este configurat pentru sistemul stratificat AA american: Standard – ESSM – RAM.
Amplasarea Millenium pupa/prova ar putea fi mai utila decat cea babord/tribord pentru ca, intr-adevar, ai putea pune prova/pupa pe amenintare, oferind astfel o suprafata reflexiva mai mica in timp ce „oferi” rachetei AA niste contramasuri care sa pacaleasca radarul activ al rachetei AN, oricum nu la fel de performant ca unul amplasat pe o nava.
Chiar daca si RAM poate fi realimentata pe mare, este mult mai scumpa decat munitia pentru un Millenium (probabil ca nici AHEAD nu este tocmai ieftin) si, in plus, poti depozita mai multa munitie AHEAD la bord decat rachete RAM. Oricum, depozitul de munitie necesita incaperi special amenajate in acest scop.
2 Oerlikon Millenium au costat 12 milioane Euro (probabil Danemarca). Sea Ceaptor/VL Mica se invart pe la 1 milion euro/bucata. Toata apararea AA mentionata mai sus ar putea costa cca. 40 milioane euro/nava. Daca adaugi RAM in aceasta ecuatie, castigul pe partea de capacitati tehnico-tactice este relativ redus, marginal, dar costurile cresc substantial.
lasa Ceptor, ca nu cred ca noi oo luam in calcul.
Ramanand la Mica, pretul la NG nu cred ca va ramane la nivelul actualei, deci castigul nu va mai fi asa marginal. Iar cu NG vei incerca sa angajezi dincolo de 20km daca vezi tinta, ramanand apoi sa astepti pana iti intra in raza artileristica de cativa km, daca nu mai ai rachete sa tragi, pana reincarci.
Deci noua NG se duce in spectrul actual al ESSM, de unde logica sa ai aceeasi etajare ca la americani actualmente.
Didier spunea ca se va mentine si pretul la nivelul actualei VL Mica.
In rest, incearca sa iesi putin din zona razei maxime si du-te in zona razei minime, ca aici e spilul. La 1 km sau chiar sub 1 km raza minima la Mica, capacitatile tehnico-tactice ale celor doua rachete (Mica & RAM) se suprapun, de unde rezulta ca nu mai ai nevoie si de RAM, zona aia de sub 1 km putand fi acoperita de Millenium. In plus, Millenium este util si impotriva amenintarilor de suprafata in genul barcilor rapide (in special alea sinucigase) ceea ce este putin in afara posibilitatilor RAM sau Mica.
De unde logica-ca nu ai nevoie de aceeasi etajare ca la americani… 🙂
la vremea respectiva nu stiu daca se cunosteau exact cerintele armatei franceze…
Ma rog, tendinta e ca preturile sa creasca cate un pic de la o generatie la alta.
Nu moare artileria se reinventeaza – cu privire la AK 630 am rezerve ca un sistem ca Phalanx-ul aduce avantaje substantiale atata timp cat sistemele de detectie ale navei functioneaza in parametri normali.
Practic Phalanx-ul/Goalkeeper isi arata adevaratele avantaje atunci cand sistemele principale ale navei au fost incapacitate.
La fel ca si AK 630-ul tot asa si Milenium-ul de 35 mm are aceeasi nevoie de a primi date de la radarele sau sistemle de detectie ale navei si cu 57 mm este aceeasi poveste.
Sincer cred ca pentru o nava de timpul NPR – Tarantul spre exemplu nu ai unde sa pui un Phalanx si nici nu vei obtine o crestere semnificativa a combativitatii acelei nave impotriva rachetelor de croaziera/ antinava.
Tendinta este insa pe navele de lupta capitala sa duci lupta cat mai departe de nava ta fiindca si rchetele sunt din ce in ce mai perverse – au viteza mai mare, zboara la mica inaltime, fac manevre evazive in faza terminala, S-uri etc.
daca ai ajuns sa stai doar in phalanx s-a cam terminat treaba
exact – dar asta tine si de capacitatea de a incasa a unei nave si a se mentine in lupta.
Phalanx-ul asigura unei nave de peste 5000 de tone ca poate nu ajunge la fund si se poate tara in port.
Articolul a uitat de tunurile electro-magnetice. Acestea sunt in teste de cativa ani. Consider ca au un avantaj clar fata de cele clasice. Prin viteza proiectilului, siguranta de stocare, costuri..samd.
De exemplu un CIWIS electromagnetic ar fi devastator contra orice fel proiectil.
Probabil că in viitor un distrugător va fi echipat cu ambele tipuri de arme: tunuri EM si lasere
problema mare cu electro-magnetice e ca distrug tevile foarte repede de asta stagneaza tehnologia respectiva
Articolul n-a uitat nimic, vor fi mai multe parti si voi ajunge si la tunurile electromagnetice.
Prima problema a tunului electromagnetic este ca are nevoie de foarte mult curent electric. Pentru asa ceva ai nevoie de un nou tip de propulsie, cel actual nu face fata. Ma rog, voi dezvolta in partea a 3-a.
de ce radarele au probleme cand is valuri mari? nu se pot realiza ceva drone ce sa fie cu radare pe ele si sa zboare la 1 km deasupra navelor si sa lucreze cu phalanx/oerlikon? poate o drona poate sa vada de sus ceea ce radarul fix nu vede de valuri
poate camerele video/ir pot vedea de pe o drona sus ceea ce radarul fix nu vede
poate ceva drone ce is la o departare de nave pot vedea bine si mari raza de detectie ele lucrand impreuna si fiind unele departe rau , preluand ce vad cele de ce is departe si dand la celelalte ce is aproape de nave? ar merge?
si n-ar merge puse ceva mini phalanx/oerlikon pe ceva rachete ce sa se duca departe si acolo sa loveasca rachetele adverse ce cauta sa loveasca nava? poate asa se lovesc rachete de la departare. zic ca rachetele cu phalanx/oerlikon ar avea ceva si ceva elici ce le-ar opri pe loc si asa sa loveasca de pe loc. ar merge sau e ceva irealizabil?
scuze ca zic cateodata chestii ce par irealizabile , dar nu is producator de arme, militar sau ceva ca sa zic ca ma pricep
zax, tot un nepriceput sunt si eu, dar hai sa analizam putin propunerile tale, bazandu-ne pe ce mai stim de la scoala si pe ce am mai citit pe aici:
1) o drona purtatoare de radar: nu e o idee rea (daca nu ma insel exista radare atasate unor baloane) dar ca sa fie eficient, un astfel de radar trebuie sa aiba antena de anumite dimensiuni, plus partea de procesare date, plus comunicatii. Se aduna masa. Ca sa o poti ridica, ai nevoie de o drona maricica, in genul unui minielicopter (vrei ceva cu decloare verticala, ca altfl nu prea ai de unde sa il lansezi). Apoi, ar trebui sa ai una deasupra ta 24 din 24. Ar trebui sa ai mai multe, cu care sa faci rotatie. Chiar si presupunand ca ai 4 drone (si astea sunt drone care costa, nu dronae de pe 10000 de Euro), tot inseamna ca fiecare drona sa zboare 6-7 ore din 24. Ce aeronava crezi ca rezista la un regim de utilizare atat de intens. Dupa cateva zile, nu o sa mai poti asigura permanenta. In plus conditiile meteo (valurile mari sunt insotite de regula si de vanturi puternice) ar putea face dificila lansarea si recuperarea dronelor.
2) rachete purtatoare de mini phalanx: in primul rand o racheta trebuie sa aiba si ea o forma cat de cat aerodinamica, si sa se incadreze in niste dimensiuni. Nu vad cum ai putea sa pui un mini-tun pe ele. Si presupunand pin absurd ca se poate , si ca poti sa miniaturizesi si tunul destul de mult, nu stiu cat de eficient ar mai fi un calibru mic. Iar racheta care sa se transforme in elicopter cred ca sfideaza legile fizicii.
phalanx/oerlikon nu ar merge puse si pe ceva barci mici? Ce sa fie la departare de nava principala?
Da da, dar as prefera totusi niste delfini, e o solutie mai eleganta
Lasand putin artileria de calibru mic, trebuie sa ciulim urechile la tunurile electromagnetice. Cand vor deveni cu adevarat fiabile vor completa sau vor inlocui rachetele in unele privinte.Laserele sunt vulnerabile pe ploaie, ceata, fum…mi se pare ca toate acestea disipeaza intr-o oarecare masura raza care pierde din energie.
Ce sa zic asteptam reactoarele cu fuziune si tunurile cu plasma precum si tunurile cu acceleratoare de particule. Probabil stranepotii nostri le vor prinde cat de cat macar pe unele.
Dupa cum ziceam mai sus, ai rabdare pana la partea a 3-a… 🙂
Inteleg ca pregatesti un articol despre railguns. Abia astept.
poate ar fi realizabil ca sa isi reduca o racheta flama ce o ridica , sa zboare cu viteza mica, si sa fie si cu ceva duze pe aripi ce dau ceva flame ce echilibreaza racheta , si sa poata sa ejecteze ceva mini gatling , gatlingul fiind bagat pe corpul rachetei
am vazut la ceva articol cum f35 zbura cu 100 km/ora. o racheta n-ar putea similar? ar merge?
Editat: Comentariul este offtopic. Poti reposta la Permiteti sa raportez, rubrica dedicata care poate fi accesata de aici: https://www.rumaniamilitary.ro/februarie-2021-permiteti-sa-raportez
Phalanxul este cam la sfarsit de cariera. Are un mare avantaj, pretul mic al munitiei. Un proiectil costa cam 30$ deci angajarea unei tinte (in medie 100 proiectile) costa cam 3000$.dar,in acest moment este util doar impotriva rachetelor subsonice(230-250m/s).din cauza razei de actiune f mici(<1500m) impotriva unei trisonice are un pic peste o secunda la dispozitie sa o distruga. Asta daca ar putea sa o angajeze ptr ca sistemul(radare, computer de tragere, etc) este conceput sa actioneze impotriva tintelor care vin cu max Mach2. Asa ca viitorul il reprezinta RAM ul desi are o racheta al dracu de scumpa(1mil$ una). Dar raza de peste 10km si posibilitatea de a angaja tinte f rapide conteaza mai mult.
Conceptul de CIWS a fost inventata ca SOLUTIE DE ULTIMA INSTANTA. Adica atunci cand Alte activitati tactice ofensive au esuat, cand bruiajul a esuat, cand sistemele AA cu raza mai lunga au esuat ofera, o ultima sansa de oprire a vectorului inamic.
Din pacate (sau din fericire, depinde cum o iei) nu a existat pana acum un conflict casre sa permita evaluarea „in vivo” a eficacitatii. Exista doar conflictul Argentiniano-Britanic din 1982, unde s-a putut evalua costul inexistentei unui sistem CIWS.
La sistemele de tip CIWS elementul spectaculos este tunul dar elementul critic este radarul. Iar din punctul asta de vedere Phalanx sta bine din cate stiu eu. Sistemele ex sovietice… nici nu are rost sa discutam.
Goalkeeper?