Buletin naval. Ambarcațiune kamikaze ucraineană

Nevoia te învață se spune și putem vedea asta la marina ucraineană care și-a pus ACTTM-ul local la treabă și au lansat la apă o ambarcațiune fără echipaj concepută pentru atacuri kamikaze, pe modelul aeronavelor fără pilot în genul Switchblade sau Harop.

Către sfârșitul lunii trecute, în apropierea bazei navale a Federației Ruse din Sevastopol, Crimeea a eșuat o ambarcațiune fără echipaj, fără însemne. Precauți, rușii au scos-o în larg și au aruncat-o în aer. Probabil după ce au studiat-o puțin pentru a putea să evalueze această nouă amenințare pentru flota rusă a Mării Negre.

Rușii distrug ambarcațiunea ucraineană Sursa foto: HI Sutton

Subiectul articolului de azi Sursa foto: HI Sutton

Ideea nu este nouă și a fost folosită cu oarecare succes în trecut, ultima dată de către rebelii houthi pe o navă saudită în Marea Roșie în 2017.

Am preluat de la HI Sutton pozele de mai jos pentru a vă face o idee despre dimensiunile ambarcațiunii și compartimentarea internă posibilă.

Compartimentarea internă Sursa foto: HI Sutton/USNI News

Dimensiunile generale ale ambarcațiunii raportat la statura unui om Sursa foto: HI Sutton/USNI News

Conform celor de la USNI News, ambarcațiunea are corpul din aluminiu iar propulsia este cu jet și este un produs civil vândut pe scară largă. Încărcătura explozivă este detonată cu ajutorul unor focoase de impact amplasate în prova, pe etravă. S-ar părea că focoasele provin de la bombe sovietice de aviație din familia FAB-500, aflate încă în uz. Nu se cunoaște structura încărcăturii explozive. Vizibile pe corpul ambarcațiunii sunt un dispozitiv electro-optic prevăzut și cu o cameră cu infraroșu și o antenă satelit (Starlink?).

După cum spuneam mai sus, ideea este foarte veche. Primele aplicații în materie pot fi considerate navele incendiare din epoca marilor veliere construite din lemn. Au urmat mai apoi vedetele rapide echipate cu torpile cu școndru, folosite de ruși în timpul a ceea ce noi am numit Războiul de Independență (1877). Despre acest tip de vedetă precum și despre atacul respectiv puteți citi mai multe aici. Ulterior au apărut torpilele automobile pentru a le diferenția de torpilele cu școndru și de minele navale care erau la început denumite tot torpile. Ideea a fost folosită și de italieni în cel de-al Doilea Război Mondial dar mijloacele de comandă la distanță nu erau suficient de dezvoltate la acel moment. Dar astăzi sunt.

O astfel de ambarcațiune este foarte greu de detectat cu mijloacele clasice de radiolocație. Mijloacele de detecție electro-optice cu camere infraroșu par mult mai potrivite pentru acest scop. O aeronavă fără pilot sau elicopterul ambarcat sunt probabil cea mai eficientă soluție pentru descoperirea și identificarea unor astfel de amenințări.

Combaterea lor se poate face fie cu tunurile rapide de la bordul navei, fie cu rachete ușoare așa cum sunt Hellfire, Spike, Mistral sau Martlet. De altfel, britanicii au și prezentat turela DS30M dotată cu un tun rapid de 30mm și 5 (cinci) rachete Martlet.

O astfel de ambarcațiune fără echipaj poate deveni în viitor un nou tip de muniție inteligentă, un fel de praștie a lui David în lupta împotriva lui Goliat. Potrivită, aș spune eu, pentru marinele green water (așa cum sunt și Forțele Navale Române) care nu dispun de un buget suficient. Ca în cazul oricărei arme, pot fi aduse atât argumente pro, cât și contra. După cum am mai spus, nu există arme minune, care să-ți rezolve toate problemele. Însă o astfel de muniție inteligentă, relativ lentă dar cu autonomie mare, poate rezolva niște probleme tactice atât timp cât sunt mai ieftine decât o rachetă anti-navă să-i spunem… clasică.