Aceasta este întrebarea zilei: până la urmă, câte puitoare de mine au Forţele Navale Române?
Ei bine, conform site-ului oficial al Forţelor Navale Române, Divizionul 146 minare – deminare are în componenţa sa patru unităţi de clasă „Musca” şi un puitor de mine – 274 „Viceamiral Constantin Bălescu”. Despre modernizarea puitorului am mai scris succint în trecut, puteţi reciti articolul accesând acest link.
Prin urmare, nu mică mi-a fost surpriza să citesc în Bilanțul anului 2018 pentru Forțele Navale prezentat în data de 22 ianuarie 2019 de domnul viceamiral Alexandru Mîrşu ministrului Apărării Naționale, că puitorul de mine „Viceamiral Ioan Murgescu” va fi pregătit și certificat pentru a asigura comanda unei grupări navale permanente a Alianței în anul 2020.
-
- Puitorul 271 Sursa: mangalianews
-
- 271 Sursa: mangalianews
Cel mai probabil, Forţele Navale Române vor prelua în 2020 comanda Standard NATO Mine Countermeasures Group Two (SNMCMG 2) o frumoasă recunoaştere a profesionalismului militarilor noştri. Eu cel puţin, sunt foarte mândru de ei şi de realizările lor în ciuda materialului tehnic inferior celui al altor marine militare din NATO.
Dar să revenim la puitorul „Viceamiral Ioan Murgescu”. Conform site-ului oficial al FNR, aflăm că:
Prima navă puitoare de mine a fost lansată la apă şi armată în S.N. Mangalia în anul 1980. Ea a intrat în înzestrarea Marinei Militare în decembrie 1980, cu numărul de bordaj 271 (P.Mn.-271), iar la 29 ianuarie 1981 a sosit în Portul Constanţa, locul de dislocare permanentă. La 9 decembrie 1981 a intrat în serviciu cea de a doua navă puitor de mine, cu numărul de bordaj 274 (P.Mn.-274). Din cele două nave de tip puitor de mine numai P.Mn.-274 mai face parte astăzi din structura divizionului, P.Mn.-271 fiind scoasă din înzestrare în anul 2004. Din anul 2004 şi până astăzi Divizionul 146 Nave Minare-Deminare s-a compus din patru dragoare maritime şi un puitor de mine.
Mi-e greu să cred că ai noştri au păstrat nava în conservare şi o resuscitează astăzi. Cel mai probabil, este vorba de nava soră, puitorul de mine 274 „Viceamiral Constantin Bălescu” şi nu de 271 „Viceamiral Ioan Murgescu”.
-
- Detaliu cu instalaţia de artilerie AK-230 Sursa: Facebook FNR
-
- Aripa comenzii, vedere babord Sursa: mangalianews
-
- Privire de ansamblu, remarcaţi puntea pupa aerisită Sursa: Forţele Navale Române
Câteva date tehnice despre puitoarele de mine, al căror proiect a fost folosit şi la alte nave ale flotei, cum ar fi nava hidrografică „Grigore Antipa”:
- Deplasament maxim (t) 1451
- Dimensiuni (lungime x laţime x pescaj) (m) 78,42 x 10,4 x 3,4
- Propulsie 2 motoare ALCO V12 Diesel
- Viteza maximă 16 Nd
- Echipaj 78 (7 ofiţeri)
Probabil că cel puţin o parte din senzori şi din echipamentele de telecomunicaţii au fost deja schimbate cu tehnică occidentală. Nu ştiu în ce măsură informaţiile de mai jos sunt de actualitate, chiar dacă sunt preluate de pe site-ul Forţelor Navale. Eu nu am fost pe nava asta niciodată.
• Armament de artilerie şi rachete:
– Instalaţia AK 230 calibrul 30 mm, două instalaţii;
– Instalaţia MR4N calibrul 14,5 mm, două instalaţii;
– Instalaţia pentru lansarea rachetelor AA STRELLA 2M tip FASTA 4 două piese.
• Armament A.S.A.:
– 3 tipuri de mine marine: de contact, de fund, de protecţie a barajelor de mine;
– Instalaţia de lansare a bombelor antisubmarin, RL 1000 două rampe.
Minele şi dragarea lor au fost întotdeauna deosebit de importante. Pentru un scurt istoric al operaţiunilor de minare – deminare din România vă invit să citiţi articolul de aici.
M-aş bucura să fie reactivat şi cel de-al doilea puitor de mine, 271, dar totuşi cred că este vorba doar de o simplă eroare şi, de fapt, vorbim despre 274, o navă care a mai văzut lumina docurilor în ultima perioadă, semn că ai noştri au încă planuri cu ea.
(medie: 5,00 din 5)
Încarc...
Nicolae Hariuc
Din cate stiu eu pe primul l-au taiat de mult. Iar principalul „echipament” la bordul unei astfel de nave este chiar mina. In rest, un GPS mai acatarii care sa inregistreze correct pozitia de lansare a minei.
Nu stiu sa se fi facut achizitii de mine noi. Este un domeniul controversy, nu sunt interzise ca cele antipersonal dar utilizarea lor este moral indoielnica.
Minele marine sunt unul dintre mijloacele ieftine si deosebit de eficiente pe care marina romana le are la dispozitie. Sunt un mijloc de lupta asimetric daca vrei.
Sunt reglementate de UNCLOS: https://www.chathamhouse.org/sites/default/files/field/field_document/20140226NavalMines.pdf
Si eu sunt de parere ca este o greseala si e vorba de 274, nu de 271.
Ideea e ca nu vor mai folosi 274 ca un simplu puitor de mine ci ca o nava de comanda pentru lupta MCM. Ceea ce e foarte bine.
din cate stiu eu are doar 1 bucata (274).
Aveau 2 bucati in anii 90. dar 1 puitor (271) l-au taiat la fier vechi.
Pai scrie si in articol si o zic chiar si ei pe siteul oficial al Fortelor Navale Romane. Probabil este o greseala…
Nu stiu cine a avut malefica idee de a distruge capacitatea de lupta a ArmRo la sfarsitul anilor ’90 inceputul anilor 2000, chipurile pt a ne intregra in NATO?
Au taiat IAR-93 AB Vultur, tancuri…culmea TR-85, vedetele purtatoare de rachete Osa-1, 6 nave si 9 vedete torpiloare Epitrop + 1 puitor de mine si scoaterea din dotare a 2 corvete Tetal 1, avioane supersonice de lupta MiG-23/-29, avioane subsonice L-39 Z Albatros, elicoptere Mi-8/-17. Pacat, mare pacat!!!
intrebare: nu e cam mica viteza puitorului? 16 noduri e viteza de nava comerciala totusi
din ce am vazut eu prin cele citite, puitoarele din ww2 erau nave de viteza, chiar de mare viteza. mariel lor succese exact pe viteza s-au bazat, au venit cu 30-40 de noduri, au lasat mine pe caile de comunicatii ale inamicului si s-au retras in mare viteza.
cu 16 noduri mai mult decat sa puna mile in fata porturilor noastre nu prea cred sa poata faca ceva. nici vorba sa dea o fuga peste noapte sa lase niste mine in fata Sevastopolului de ex.
Se stie cum vrea marina sa le utilizeze in caz de razboi? ma rog, daca nu se incalca ceva secrete militare 🙂
40 noduri? La o nava asa mare, de 1400to?
Exclus.
mai ales ca nava are si misiuni de dragare a apelor. acesta operatiune se face la viteze mici. la fel si minarea.
LCS-urile au 3500 t si prind 40 Nd +. Dar si costa 600 000 000 USD… 🙂
Puitoarele nu au echipament de dragare .
Am facut armata intre 81-83 pe 271 si iti pot spune ca viteza maxima era undeva la 30-35 de noduri . Nu ma intreba in ce hal trepida toata nava la o asa viteza sau cand se tragea cu tunurile de 33 . Dupa trageri trebuiau schimate toate becurile din zona pupa .
Domnu’ Dinu, la sfarsit ai un link care te va duce catre un articol pe subiect: https://rnhs.info/razboiul-minelor/
Io zic sa-l citesti pe ala mai intai si vorbim dupa. 🙂
Mai e si asta: https://rnhs.info/marina-romana-dupa-primul-razboi-mondial-infiintarea-diviziunii-draga-mine/
Dragoarele nu au fost niciodata nave de mare viteza si e cam greu sa pui un baraj de mine la 30 Nd. Altfel, in WW2 se puneau mine cam cu orice tip de nava, inclusiv cu distrugatoare dar se preferau navele configurate special pentru asta. Noi am avut Murgescu in WW2 dar si lebedele albe transformate in puitoare de mine, Carol de exemplu.
In conditiile actuale, minarea apelor adversarului se face de obicei cu submarine, toate SSK-urile avand aceasta posibilitate organic, din conceptie.
Nicolae, iti citesc toate articolele direct de la sursa imediat cum apar. Eu nu vorbeam de dragoare, a caror activitate e la viteza mica, ci de navele care mineaza. Dar am inteles, de fapt spui ca puitorul e nitel permat pt actiuni ofensive, care la noi ar fi minarea cailor de acces la porturile rusesti. Deci ne-ar trebui cel putin un submarin 🙂
Chip, eu ma referam la minare si cand am zis 40 de noduri ma refeream la puitoarele britanice din clasa Abdiel. Scuze ca nu am fost mai explicit. Dragoarele sunt lente
My bad! 🙂 Fiind un articol mai vechi am presupus, in mod gresit pare-se, ca ti-a scapat cumva. 🙂
Apropos de puitoare rapide, si E-boat-urile germane putea cara 6 mine dar am unele dubii ca le lansau la peste 30 Nd. Acum depinde si de tipul minei lansate… Viteza mare avea mai degraba legatura cu ajungerea si iesirea in/din perimetrul ce urma a fi minat. A fost o operatiune de minare a Maltei de catre E-boat-urile germane din Mediterana. De altfel, raspandirea radarelor a taiat mult din efectul surpriza al E-boat-urilor.
Minele pot fi lansate si din avion, dar au parasute de franare. In WW2, rusii minau zona noastra cu hidroavioane, insa acestea aterizau, lansau minele si decolau la loc, nu le aruncau din zbor.
Din punctul meu de vedere, astazi este imposibil sa mai plantezi mine in preajma porturilor adversarului cu un puitor de mine clasic din motive evidente. Din acest motiv submarinele actuale inca au astfel de capabilitati.
englezii i-au lasat pe nemti fara o buna parte dintr-o divizie blindata, care a ajuns pe fundul Adriaticii printr-o minare efectuata de HMS Abdiel cand transbordau o divizie blindata din Grecia in Italia ca sa apuce sa participe la Barbarosa. printre altele
E-booturile au lansat cu succes mine in destule ocazii. Abdiel a fost una dintre victime
este o carte despre operatiunile puitoarelor din clasa Abdiel pe care vreau sa o cumpar cat de curand. au avut o viata activa absolut fascinanta, de capa si spada 🙂
Din cate stiu lansarea minelor se facea la viteza mica, pt ca erau de contact si odata amorsate ar fi explodat la un soc mai mare. E-boot-urile oricum navigau la viteza mica pana erau detectate
Ce s-ar mai putea face acum ar fi sa amenajezi ad-hoc un cargou ca puitor si sa-l amesteci printre sutele care navigheaza pe MN. Navighezi cu marfuri spre Sevastopol si cand ajungi aproape dai drumul al mine (daca ar fi prinse cumva de coca ar fi ideal). Eventual cumperi de undeva niste mine rusesti, bulgaresti, etc, sa nu scrie Tohan pe ele :)))
Ce carte? 🙂
In caz de conflict nu prea vor mai circula cargouri prin Marea Neagra. Oricum, nu pe langa rusi fara a fi controlate.
asta. am auzit despre ea pe grupuri si are review-uri bune
https://www.amazon.co.uk/Very-Special-Ships-Abdiel-Class-Minelayers/dp/1848322356
Nu mai poți folosi astăzi puitoare de mine pentru minări ofensive ci doar aviația, submarinele sau nave mici rapide. In caz de război vom instala baraje de mine pentru a împiedica inamicul să ajungă la litoralul nostru. Acestea trebuie instalate foarte precis pentru a putea naviga printre ele și a le draga ușor după război. În minările ofensive care se fac in apele inamicului, pe căile lui de navigație sau în punctele obligate de trecere, precizia nu e necesară, căci le draghează el nu tu, ci surprinderea.
Pentru minare se utilizează orice platformă. Pe timp de război, se utilizează orice tip de navă, inclusiv comerciale, pentru minare. Puitoarele despre care ai citit aveau ca misiune minarea ofensivă. România a efectuat în al doilea război mondial, preponderent, minări de apărare, pentru care viteza mare nu reprezintă un factor fundamental. Ulterior, acest tip de minare s-a aflat la baza proiectării clasei de nave despre care se discută aici.
Din aceeasi clasa de nave, mai este Nava Grigore Antipa.
dar are alta misiune.
Pai scrie si in articol, l-ai citit? 🙂 Nava hidrografica Grigore Antipa, desi nu mai trebuia sa adaug „hidrografica”, numele ei spune cam tot ce e de spus. 🙂
Daca va uitati pe pozele din articol, veti vedea ca 274 a beneficiat de unele dotari (modernozari)
In pozele 3,4,5 apare nava 274.
In poza 3 apare un senzor (radar) nou.
Se pot citi ultimile litere de pe antena: ORBIT.
Aia-i antena pentru comunicatii prin satelit: http://orbit-cs-usa.com/product-cat/maritime/
Acelasi sistem nou, probabil radar, se observa si pe dragoarele maritime. Nu doar pe Puitorul de mine.
https://www.navy.ro/despre/organizare/divizion_146/nave_div146.php
In configuratia originala, cele 2 puitoare aveau, la prova, cate o turela ZIF31, cu doua tunuri cal.57mm.
curios: lansat in 81 cu motoare diesel americane (ALCO: American Locomotive Co)
Motoarele ALCO sunt intalnite pe mai toate navele romanesti construite in acea perioada. Le produceam sub licenta: http://www.ucmr.ro/comments2e6c.html?id=P199_0_1_0_C
Generatoarele de obicei MB-uri, cred ca astea: https://faur.ro/ro/motoare-termice/reparatii-motoare-diesel/motoare-mb-820-836.html
1. Istoria unitatilor de minare deminare navala este foarte bogata in Romania. Primul puitor, NMS Alexandru cel Bun, a intrat in serviciu in 1882. Iar succesele au fost remarcabile, cu „sperierea” monitoarelor fluviale austriece la Dunare in primul razboi Mondial (au evitat sa coboare pe Dunare inclusiv de frica minelor romanesti) si in al doilea razboi Mondial scufundarea distrugatorulu Moscova si a unui numar de submarine sovietice. Am avut si pierderi pe mine.
2. La revolutia din 1989, la maximul de forte in domeniu aveam doua puitoare de mine, si nave dragoare din 2 sau 3 clase la care se adaugau 12 salupe telecomandate vanatoare de mine. Acum mai avem, din cate stiu eu doar un puitor si 4 nave dragoare. Toate vechi/foarte vechi. Nu stiu nimic cu certitudine despre stocul de mine dar pot banui ca au fost import de la sovietici, pe modelul tuturor echipamentelor navale ambarcate in epoca Ceausescu.
3. Cum spuneam pe scurt mai sus, cuvantul „mine” se asociaza cu „victime inocente”. Iar armata romana este extrem de „politically correct”. Din cauza asta nu cred ca veti vedea prea curand militari romani care sa aiba curajul sa spuna ca avem nevoie de mine moderne si mijloace de instalare pentru ca ne confruntam cu inamici mai puternici la Marea Neagra. Din pacate. Deci nu cred ca vom vedea prea curand licitatie pentru achizitia de mine navale. Ramanem cu stocul vechi care se degradeaza in depozite.
4. In combinatia mina/puitor, cel din urma nu este decat o „basculanta navala” o ambarcatiune capabila sa livreze in zone sigure si de regula inainte de initierea unui conflict minele prin sompla aruncare peste bord,. De aceea navele civile au fost, istoric vorbind, convertite cu success la misiunea de puitoare de mine. Min pe de alta parte este elementul tehnologic critic. O mina moderna poate discriminia intre tinte functie de semnatura acustica si magnetica a acestora, pot fi programate3 pentru diverse moduri de functionare, si pot fi chiar activate/dezactivate de la distanta. Nu cred ca le noastre intra in aceasta categorie.
5. Si casa trecem in revista toate temele, puitoarele de mine nu instaleaza campuri offensive (adica in „curtea dusmanului”) pentru aceasta se folosesc, aviatia, submarinele si operatiunile speciale (adica plantarea minelor cu nave camuflate in nave de pescuit sau alte activitati civile legitime). Din cate stiu ultima s-a practicat la greu in Golful Persic in timpul razboiului Iran Irak (1980-1988).
Cu minele stăm teoretic bine, in sensul că nu sunt mine importate de la ruși ci făcute de români destul de bune si adaptate apelor românești. cum nu e o tehnică extrem de sofisticată se pot produce relativ rapid și ușor cu condiția să ai și suficient explozibil pentru ele.
Dupa stiti deja, se faceau la Tohan S.A. Dar momentan productia minelor pare sa fie suspendata.
Si un link: http://www.tohan.ro/PRODUSE_CAPACITATI.html
Actualmente nu mai au minele in catalogul de produse dar, zic ei, pot relua productia la cerere.
Vă recomand să citiți documentarele despre navele militare construite la Mangalia, publicate de regretatul inginer Marin Tănase, pe site-ul http://www.mangalianews.ro
Da, eu le-am citit, un exemplu: https://www.mangalianews.ro/2017/04/marin-tanase-istoria-corvetelor-romanesti-episodul-1-galerie-foto/
Dumnezeu sa-l ierte, stiu ca era bolnav de ceva timp.
Intrebare :
Daca un atat riveran are 5 puitoare de mine, cum le poate ascunde de satelitii de supraveghere si dronele de atac ale adversarilor ?
raspunsul il gasesti mai sus. va fi folosit doar la campuri defensive in largul coastelor noastre, eventual. Programul mine pt „prieteni” va trebui efectuat cu submarine, avioane, drone sau nave civile 🙂
In compeltarea celor spuse de Dinu, nu depinde totul noi, petru ca si de cealalta parte a baricadei apar limitari:
1- adversarii (a se citi rusii) par a avea probleme cu actualele platforme de supraveghere – satelit: https://www.tehnomil.net/2018/12/04/marina-rusa-are-o-slabiciune-tinuta-la-secret/
2- chiar cu o noua patforma nu se poate supraveghea totul perfect; nu stiu daca au capabilitatea de a identifica puitoarele pana la sosirea acestora in zonele de interes din propriile ape teritoriale, deoarece rezolutiile inalte (1m? sub asta cred ca doar SUA) sunt asigurate pe suprafete restranse si dificil de schimbat . Daca totusi reusesc sa identifice miscarea puitoarelor, nu inseamna neaparat ca pot distinge daca si unde au minat. Aici poate Iulian sa clarifice limitele tehnologiilor actuale de supraveghere.
3-nu stiu daca rusii au drone de atac in dotare; Skat parca e inca in (eterna) dezvoltare.