De la Ostpolitik (Deutsche Marine) la Zeitenwende (Kriegsmarine)
Până în 2022 Germania nu și-a modificat viziunea asupra lumii instaurată la sfârșitul anilor 1960, când Willy Brandt, pe atunci ministru de externe, a introdus Ostpolitik, o politică ce urmărea reconcilierea cu țările din blocul sovietic, în principal prin construirea de legături comerciale și culturale. Sfârșitul Războiului Rece și tranziția politică pașnică a țărilor din Europa Centrală și de Est au confirmat factorilor de decizie germani că Ostpolitik era calea de urmat.
Însă invazia Rusiei în Ucraina în 2022 a zdruncinat percepția germană asupra modului în care funcționează lumea, determinându-l pe cancelarul Olaf Scholz să declare o schimbare strategică în politica externă a Germaniei. Astfel, strategia Zeitenwende include planuri de investiții în forțele armate, de sprijinire a armatei ucrainene, de susținere a sancțiunilor UE împotriva Rusiei, de revizuire a politicii energetice a Germaniei și de revizuire a relațiilor comerciale cu regimurile autocratice (în special China) pentru a evita alte dependențe în viitor.
Politicienii și diplomații germani consideră că, pe termen lung, Zeitenwende reprezintă angajamentul Germaniei de a juca un rol mult mai activ în apărarea valorilor occidentale și, mai larg, a ordinii internaționale liberale bazate pe reguli.
Marina germană, sau Deutsche Marine cum mai este ea cunoscută astăzi, are planuri mari. Ironic supranumită de subsemnatul și „Marina păcii”, Deutsche Marine s-a remarcat negativ în ultimii ani lansând la apă „fregate” de 7.200 de tone deplasament „înarmate” doar cu un tun și rachete antiaeriene cu rază scurtă de acțiune, capacități tehnico-tactice care nu le permit decât angajarea în lupte de slabă intensitate. Aspectul acesta a devenit și mai evident în momentul în care o astfel de „fregată”, în drumul ei spre casă, a evitat Marea Roșie aflată sub asaltul rebelilor houthi ocolind întreg continentul african pe la Capul Bunei Speranțe. Ar fi fost de-a dreptul penibil pentru marina germană ca navele din componența Operațiunii Aspides să fie nevoite să escorteze „fregata” germană pentru a o proteja de atacul rebelilor houthi…
Germania este unul dintre cei mai mari exportatori ai planetei iar asta înseamnă că economia sa are nevoie de o marină capabilă să asigure securitatea liniilor maritime de transport atât în proximitatea coastelor proprii cât și în largul oceanului planetar. Așa cum este dotată astăzi, marina germană nu este capabilă să protejeze interesele germane la nivel planetar. Se pare însă că această stare de fapte este pe cale să se schimbe.
Un prim program semnificativ
Programul pentru cel de-al doilea lot de corvete K130 (clasa Braunschweig) a fost inițiat în contextul cerințelor NATO care solicitau Germaniei să asigure patru corvete cu grad ridicat de disponibilitate operațională până în 2018. În acel moment, Germania dispunea de doar cinci corvete K130, dintre care doar două puteau fi disponibile în orice moment pentru misiuni de luptă.
Aspectul prezintă interes din punct de vedere al disponibilității unei nave de luptă. Astfel, se pare că sunt necesare nu mai puțin de 10 unități K130 pentru a avea patru corvete gata de luptă în orice moment.
Ca răspuns la aceste cerințe, în octombrie 2016 a fost anunțată intenția de a achiziționa un al doilea lot de cinci corvete K130. Contractul în valoare de aproximativ 2,4 miliarde de euro a fost semnat în septembrie 2017 dar construcția efectivă a început în de-abia în februarie 2019, când a fost pusă pe cală prima navă a acestui lot, F265 Köln.
Deși inițial se preconiza ca livrările să aibă loc între 2022 și 2025, programul a înregistrat întârzieri semnificative. Până în mai 2024, a treia navă din cel de-al doilea lot, F267 Karlsruhe, a fost botezată la șantierul Blohm+Voss din Hamburg. Primele două nave, F265 Köln și F266 Emden, sunt în faze avansate de construcție și testare. Se preconizează că toate cele cinci corvete vor fi operaționale până în 2025.
Programul a suferit întârzieri de cel puțin doi ani din cauza dificultăților în integrarea sistemelor de comandă și control, ceea ce a dus la o creștere a costurilor cu aproximativ 401 milioane de euro. De exemplu, Köln a început testele pe mare abia în iulie 2023, iar Emden a fost afectată de un incident suspect de sabotaj în ianuarie 2025, când au fost descoperite pilituri metalice în cutia de viteze.
Corvetele K130 sunt proiectate pentru operațiuni în zonele de coastă și au un deplasament de aproximativ 1.900 de tone. Sunt echipate cu sisteme de mascare pasivă în spectrul radio și infraroșu și vor integra drone de tip UMS Skeldar V-200 pentru recunoaștere. De asemenea, vor fi dotate cu rachete antinavă RBS-15 Mk3, cu o rază de acțiune de până la 200 km, și ulterior cu versiunea Mk4, care va avea o rază extinsă la 400 km și un sistem de ghidare dual.
Noi fregate, noi capacități tehnico-tactice
Astăzi, Germania desfășoară un amplu program de modernizare a Deutsche Marine, finanțat în parte din fondul special de 100 miliarde de euro alocat Bundeswehr-ului după 2022. Aceste eforturi vizează consolidarea capacităților navale pentru a răspunde noilor cerințe NATO și provocărilor de securitate din regiunea Mării Baltice și nu numai.
F126
F126 va fi o navă multirol, capabilă să lupte în toate mediile. Caracteristicile tehnice sunt impresionante: deplasament de 10.550 tone, o lungime de 166 m și o lățime de 21,7 m, echipaj de 198 de oameni, capabilă să atingă o viteză maximă de 26 Nd (48 km/h) și cu o rază de acțiune de peste 4.000 Mm (7.408 km). În plus, va fi certificată pentru navigație în ape înghețate și are o durată de viață prognozată de 30 ani.
Senzorii și sistemul centralizat de conducere a luptei sunt o afacere europeană (Thales) în timp ce armamentul antiaerian este produs sub licență în Germania – ESSM (cu un potențial de până la 64 de rachete în 16 celule de lansare verticală) și RAM (42 de rachete în două lansatoare Mk-144). Mai multe detalii pe site-ul celor de la Damen – aici.
Construcția primei nave a început pe 5 decembrie 2023 (Naval News). Intrarea în serviciu este așteptată undeva prin 2027 – 2028. De menționat că germanii au opțiunea de a mai comanda încă două nave din aceeași clasă, opțiune pe care deja și-au exercitat-o. Programul costa pentru cele patru unități comandate inițial 5,47 miliarde euro (pret la nivelul anilor 2020). Cele două nave în plus vor adăuga 3,1 miliarde euro la factura inițială (Naval News).
F127 (Next Generation Frigate – Air Defence) – AEGIS și AN/SPY-7
Germania a aprobat în decembrie 2024 achiziția fregatelor F127, destinate înlocuirii celor trei nave din clasa F124 Sachsen. Germanii par să meargă „all in” pe mâna americanilor și nu mai vor să aștepte dezvoltarea sistemului anti-balistic european, ceea ce reprezintă o alegere extrem de interesantă în contextul președinției lui Trump. Alegerea germanilor pare să fie justificată de conflictul din Marea Roșie care a adus primele lovituri confirmate ale unor rachete balistice împotriva unor nave.
S-ar părea că marina germană urmează să adopte radarul AN/SPY-7 și sistemul centralizat de conducere a luptei AEGIS pentru navele clasei F127 – nave specializate în lupta antiaeriană. Această decizie a „torpilat” colaborarea cu Olanda (care dorește să înlocuiască fregatele de clasă De Zeven Provincien) și a deschis calea colaborării cu Norvegia (care dorește de asemenea să înlocuiască fregatele de clasă Fridtjof Nansen care folosesc deja sistemul AEGIS).
Aceste fregate vor avea un deplasament de aproximativ 10.000 de tone și vor fi echipate cu sisteme avansate de apărare aeriană și antirachetă, inclusiv radar SPY-6 sau SPY-7, sistemul AEGIS și lansatoare VLS Mk41 cu 64 de celule. Ele vor putea lansa rachete SM-2, SM-6, ESSM și, posibil, SM-3 pentru apărare antirachetă balistică. Livrările sunt planificate să înceapă în perioada 2033 – 2034.
Teoretic, procedura de atribuire a contractului pentru construcția a cinci (posibil șase) unități ar trebui să înceapă anul acesta având în vedere livrările estimate pentru 2033 – 2034. Rămâne de văzut.
Noi submarine și avioane de patrulare maritimă
Submarine Type 212CD
În decembrie 2024, Bundestagul a aprobat achiziția a încă patru submarine Type 212CD, în valoare de 4,7 miliarde de euro, care se adăugă celor două deja comandate. Aceste submarine sunt dezvoltate în colaborare cu Norvegia și sunt dotate cu propulsie independentă de aer și tehnologii de mascare pasivă, fiind esențiale pentru apărarea flancului nordic al NATO.
Avioane de patrulare maritimă P-8A Poseidon
Pentru a înlocui flota învechită de P-3C Orion, Germania a comandat opt avioane P-8A Poseidon. Se pare că primul aparat va fi livrat anul acesta, până în august 2025, contribuind la întărirea capacităților de patrulare maritimă și luptă antisubmarin.
Zielbild der Marine ab 2035
Planurile marinei germane exprimate într-o singură imagine (sursa Naval News): 15 fregate, 6 până la 9 corvete, 18 nave de luptă dedicate misiunilor anti-navă care vor complementa corvetele (probabil pentru Marea Baltică, Marea Nordului), până la 12 nave de luptă împotriva minelor marine ce vor fi complementate de mijloace de luptă fără echipaj la bord, 8 avioane de patrulare maritimă ce vor fi ajutate de 6 aeronave fără pilot și multe altele. Se observă integrarea accelerată a mijloacelor de luptă fără echipaj/pilot atât în rol de recunoaștere aeriană cât și de luptă.
Marina germană din perspectivă europeană
Se spune că o poză face cât o mie de cuvinte… Nu mai știu de unde am luat-o pe cea de mai jos, dar este relativ recentă și destul de corectă. Din poză rezultă faptul că în Uniunea Europeană (minus Marea Britanie) avem patru state care dețin o marină militară oceanică („blue water navy”), Germania fiind una dintre ele (cea mai mică totuși) deși nu are în flotă nici portavioane, nici nave de asalt amfibiu. Oarecum previzibil, Franța conduce în acest clasament, atât prin cantitate (tonajul flotei, cel mai mare din UE, 287.211 tone) cât și prin calitate – un portavion cu propulsie nucleară și catapulte, trei nave de asalt amfibiu, comandă și control, 11 nave de luptă de primă linie și alte 15 de linia a doua. Se adaugă faptul că Franța este putere nucleară iar toate submarinele sale sunt cu propulsie nucleară.
Clasamentul stabilit în poza de mai jos merită reluat la liniuță pentru că evidențiază diferențele majore dintre SUA, China, Rusia, Marea Britanie si țările UE cu marină oceanică. Astfel:
- SUA – tonaj total US Navy: 3.710.603 tone;
- China – tonaj total Marina Armatei Populare de Eliberare: 1.233.064 (cu mențiunea că, având în vedere ritmul în care lansează chinezii nave la apă, cifra este cel mai probabil depășită fiind astăzi mai mare);
- Uniunea Europeană (fără Marea Britanie): 1.052.960 tone (cu mențiunea că include și marine militare precum cea a României ceea ce înseamnă doar cantitate, nu și calitate), din care cele patru marine oceanice (Franța, Spania, Italia și Germania) au 677.326 tone;
- Rusia – tonaj total Военно-морской флот Российской Федерации: 1.042.377 tone (cu mențiunea că ucrainenii le-au mai rărit din 2022 încoace iar multe sunt moștenire sovietică, depășite moral, așa cum era și crucișătorul devenit recif artificial, Moscova);
- Marea Britanie – tonaj total Royal Navy: 468.035 tone (cu mențiunea că mai au doar 14 nave de linia întâi față de 19 în poză, doar 9 submarine și au retras într-o veselie vânătoarele de mine).
Clasamentul de mai sus este unul cantitativ, fără a lua în considerare puterea de foc exprimată la navele moderne în numărul de tuburi verticale de lansare. Aici nu avem niciun dubiu, SUA conduce detașat, chiar și după retragerea crucișătoarelor de clasă Ticonderoga, distrugătoarele de clasă Arleigh Burke, calul de bătaie al US Navy – 74 de unități active, este echipat cu 90 până la 96 de celule verticale de lansare a rachetelor, o cifră aproape dublă față de media de 48 de celule verticale de lansare pe care o găsim pe navele dedicate luptei antiaeriene din marinele Uniunii Europene.
Germania are 94.019 tone: 11 nave de linia întâi (de fapt doar 7 pentru că fregatele de clasă F125 Baden-Württemberg sunt o glumă din punct de vedere al armamentului), 5 nave de linia a doua – corvetele de clasă K130 Braunschweig și 6 submarine de clasă Type 212A care sunt optimizate pentru Marea Baltică.
Dar judecând după cele de mai sus, marina militară germană ar trebui să fie mult mai puternică în circa 10 ani.
Adică, să redevină #kriegsmarine
