Sau portavionul ușor, al săracului dacă vreți, revine în actualitate. În ultimii ani, vecinii Chinei au „urmărit cu atenție” investițiile semnificative pe care aceasta le-a făcut pentru a construi o flotă de mare largă, blue water cum îi mai spun anglo-saxonii.
Cu pași mărunți, dar deși, China a ajuns să aibă în acest moment două portavioane și lucrează intens la al treilea, despre care se vorbește că va avea catapulte electro-magnetice, fiind unul de tip CATOBAR – Catapult Assisted Take-Off But Arrested Recovery. Singurii care mai au așa ceva sunt americanii (clasele Nimitz și Ford) și francezii cu al lor Charles de Gaulle. Pe lângă portavioane, China a început să lanseze la apă și nave de asalt amfibiu destul de similare ca dimensiuni cu cele de clasă Wasp.
În acest condiții, vecinii Chinei – Japonia și Coreea de Sud, au ajuns la concluzia că nu le-ar strica și lor ceva similar, capabil să contracareze mișcările primei. Așa că Japonia a făcut primul pas și a anunțat transformarea „distrugătoarelor sale multifuncționale” de clasă Izumo în portavioane, subiect tratat și aici pe site. Concomitent, Japonia a anunțat și achiziția a 42 de avioane F-35B, capabile să decoleze și să aterizeze de pe nave fără a necesita catapulte, trambuline sau cabluri arestoare.
Relativa ușurință cu care japonezii au purces la transformarea „distrugătoarelor lor multifuncționale” în portavioane mă face să cred că această mișcare, controversată din punctul de vedere al Constituției lor, a fost avută în vedere încă de la proiectarea navelor. Va fi interesant de văzut dacă vor menține actuala clasificare a navelor – DDH sau vor recurge la una nouă. De ce? Pentru că, în opinia mea, modificarea clasificării din DDH în ceva similar LHA – General-Purpose Amphibious Assault Ship also known as Landing Helicopter Assault sau chiar CVL – Light aircraft carrier or aircraft carrier, small va fi un semnal per se pentru vecinii și, mai ales, „prietenii” lor.
Noul portavion ușor al marinei coreene. Sursa foto: chiar ei
Lucrurile nu par a fi la fel de simple și pentru coreenii cei buni din sud. Cele două nave de clasă Dokdo – LPH (aștia nu se ascund după chichițe legale) nu par a fi la fel de pregătite ca suratele lor de clasă Izumo pentru a opera avioane de tip F-35B. Prin urmare, coreenii și-au anunțat recent intenția de a construi o nouă clasă de portavioane ușoare – LPX-II.
Deși inițial gândit ca o navă de asalt amfibiu, așa cum sunt cele de clasă Wasp, LPX – II va fi un portavion ușor, optimizat pentru a opera F-35B și elicoptere, pe modelul primelor două unități ale clasei America.
Primele informații disponibile în spațiul public vorbesc despre un deplasament maxim de peste 40 000 tone, proiectul urmând a fi lansat în 2021. Proiectul LPX – II va avea ca inspirație clasa Dokdo. Coreenii și-au manifestat intenția de a achiziționa 20 de F-35B ce vor fi operate de forțele aeriene și nu de marină ceea ce corespunde cu numărul estimat de avioane pe care noul portavion va fi capabil să le opereze. Ceea ce ne conduce și la ideea că cei mai buni dintre coreeni s-ar putea limita la o singură unitate.
De altfel, și Singapore și-a manifestat recent interesul pentru achiziția de F-35B așa că rămâne de văzut dacă nu cumva și aceștia intenționează să construiască o astfel de navă.
Oricum, încet-încet, F-35B are toate șansele să devină un succes comercial neașteptat și nesperat, alimentat de proliferarea portavioanelor ușoare din zona Pacificului și nu numai. Spun asta pentru că nu m-ar mira ca și Australia să urmeze curând exemplul țărilor asiatice mai sus menționate. Pe scurt, portavionul săracului capătă din ce în ce mai multă tracțiune, devenind popular printre marinele mai sărace sau care nu se încumetă la un portavion full size din motive politice.
Prin urmare, F-35A și F-35B par să aibă viitorul comercial asigurat. Nu același lucru cred că poate fi spus și despre F-35C. Deși nici nu a fost încă declarat operațional, US Navy se gândește din ce în ce mai serios la un înlocuitor pentru bătrânele F/A-18 și se pare că nu F-35C va fi acela.
Schița celor de la Boeing Sursa: Defence News
Astfel, în mai anul curent, US Navy a înființat în mod oficial biroul pentru programul PMA-230 – Next Generation Air Dominance numind și un director de program în persoana Cpt. Al Mousseau. Mișcarea a fost făcută în liniște, după finalizarea procedurii de analiză a alternativelor finalizată în septembrie 2019.
Noul avion va fi pilotat și ar trebui să intre treptat în serviciu începând cu anii 2030 când US Navy se așteaptă ca F/A-18 E/F Super Hornet și EA-18G Growler să înceapă să dea semne din ce în ce mai dese de bătrânețe.
În ceea ce privește noul aparat, americanii doresc să continue și să amplifice procesul de computerizare și fuziune a senzorilor început cu F-35 dar vor mai multă viteză și o rază de luptă semnificativ mai mare decât cele ale F-35C (1000 mile marine vs 700 mile marine la F-35C). Se vorbește tot mai des și de un nou motor.
Conform lui Bryan Clark, fost ofițer de marină, actualmente analist militar la Institutul Hudson:
The idea would be that you would take those same capabilities forward and have them be built into an architecture that’s designed around a 21st-century model. So you’d get more seamless fusion and integration of all these sensor inputs, and better ways of interacting with the pilot, and more incorporation of autonomous operations, a spus Clark. So even more so than with the F-35, you’d end up with an aircraft where the pilot is really operating a computer that is flying the airplane and operating its systems, more so than today.
Costul acestui program este estimat la circa 67 miliarde USD pentru înlocuirea flotei de F/A-18E/F și la circa 22 miliarde USD pentru înlocuirea flotei de Growler-e din 2032 până în 2050.
Tot conform lui Clark, avem de-a face cu o nouă abordare, aceea prin care avioane cu pilot la bord vor lucra împreună cu avioane fără pilot:
They could say, ‘well maybe we back off on some of the requirements when it comes to weapons payload, and maybe stealth or something, but so we keep the speed. We keep the range. We keep the C4ISR sophistication, but we relieve some of the requirements in terms of how much it carries and maybe how penetrating it can be into any airspace, a spus Clark. And we offload those to unmanned systems, so there’s this family of systems now that instead of having five F-35s go do some mission, you’d send two of these new airplanes with some unmanned systems to do the same mission.
Putem observa că US Navy și-a mai diminuat cerințele pentru că acum câțiva ani se vorbea ca noul avion să fie unul fără pilot. Ce devine clar însă e că se va insista pe împerecherea avioanelor pilotate cu drone pentru a mări capacitatea de lovire a primelor. Iar aici intră în scenă preferata mea, X-47B, cu șanse mari de a reveni în actualitate după încheierea programului de teste acum câțiva ani.
Suspecții de serviciu pentru acest nou avion de luptă al US Navy sunt Lockheed Martin, Boeing și Northrop Grumman. Subiectiv vorbind, sper să câștige ultimii! 🙂
Nicolae
Si eu tot NG sper sa castige, dar tinand cont de algoritmii atribuirii contractelor de catre S.U.A. probabil Boeing va castiga contractul asta!
F-35 își va putea continua cariera datorită calitatilor STOVL ale lui B, care nu are niciun oponent, nu neaparat că este stealth, generația 5, etc.
În schimb, toate aceste nave care îl vor primi vor fi handicapate de absenta unui avion de veghe avansată și control de genul lui E-2, nici o alta soluție nefiind satisfăcătoare deocamdată. Fără să mai vorbim de raza de acțiune și sarcina utilă mici ale lui F-35B.
In astfel de cazuri se folosesc elicoptere, Merlin in cazul Royal Navy. Asta e…
Se pare ca F-35 nu va mai depinde chiar atat de mult de AWACS atat timp cat retelele sunt modernizate si permit transmiterea mai multor date, mai rapid:
“The kind of ubiquitous and seamless sharing of information (among) fifth generation aircraft like the F-22 and F-35…could at some point render a new paradigm for the command and control of military forces,” the elder Deptula told me. “This new paradigm sees an evolution of the (Air Force) command and control tenet of ‘centralized control—decentralized execution, to ‘centralized command—distributed control—decentralized execution.’”
“Separate aircraft dedicated to command and control (e.g. AWACS) will become less necessary,” Deptula said, “(as) information from all aircraft, ships, spacecraft, land sensors, etc. is integrated.”
De aici: https://breakingdefense.com/2016/11/f-22-f-35-outsmart-test-ranges-awacs/
Si ar mai fi si asta:
„Such is the aircrafts sensor and data fusion capabilities, a small number of F-35s could provide the UK and her coalition allies with situational awareness within defended airspace where platforms such as E-3 AWACS and E-8 JSTARS would be unable to operate.”
De aici: https://ukdefencejournal.org.uk/whats-so-good-about-the-f-35-anyway/
Pentru AWACS s-ar putea folosi V-22 echipat cu rada a la Israel. Problema e ca principalii care ar putea face chestia asta sunt SUA iar ei nu-s interesati pentru ca au protavioane „dinalealalte”, pe care poti pune aproape orice. In rest doar englezii cu doua portavioane STOVL si (probabil) 72 de F-35B ambarcate ar putea fi motivati cu adevarat sa dezvolte o solutie. In rest iralienii sispaniolii, la 10 15 avioane ambarcate… nu merita. Rusii desi au portavion STOBAR de vreo 30 de anisori, nu stiu sa fi dezvoltat solutie AWACS ambarcata.
Oricum ceea ce fac Japonia si S. Coreea nu are logica strict in confruntarea cu „mama” China. Nu raspunzi la un portavion cu alt portavion,folosesti metode de contracarare asimetrica: submarine, aviatie de la sol, rachete balistice antinava (ca sa dam „solutia chinezeasca”) iar ca sa ameninti teritoriul Chinei cu o nava care are 20 de avioane ambarcate, ma bufneste rasul. Este mai degraba pretext pentru a crea un instrument de presiune geopolitica. Pana la urma SUA ne-au aratat cum se folosesc portavioanele: nu impotriva principalului adversar ci in conflictele regionale: Coreea, Vietnam, Irak, Afganistan, model preluat in Libia (englezii si francezii mai mult cu elicoptere ambarcate) si Siria (rusii cu „portavionul”).
rusii au tot elicopter, Ka31, la fel si indienii si chinezii
au avut intai pe asta https://www.antonov.com/en/history/an-71 – apoi l-au abandonat in 1990
Apoi au vrut sa faca Yak 44 pe modelul lui Hawkeye, la fel turboprop in ideea ca al doilea portavion sovietic va avea catapulta (Ulyanovsk, care ar fi trebuit fie nuclear si sa aiba abur din plin, nu cazane fumegoase ca si kusnetov) https://en.wikipedia.org/wiki/Soviet_aircraft_carrier_Ulyanovsk
apoi in 1991, gata si cu Ulyanovsk si cu avioanele dedicate, care sa aiba nevoie de catapulta
si rusii au ramas doar cu Kusnetov, care are avioane cu motoare puternice si sarcina redusa – gen su33 sau mig29k care nu pot decola cu cine stie ce incarcatura de pe trambulina
Merci, nu știam detalii, știam doar ca acum nu au avion AWACS ambarcat
Japonia in particular are o gramada de insule (6852 zice wiki) situate la distante suficient de mari astfel incat aviatia ambarcata sa merite efortul. De altfel, au si ceva diferend cu China cu privire la unele dintre ele de le-au cumparat de la proprietarii privati.
Nu cred ca se pune problema ca Japonia sa invadeze China cu 20 de avioane, dar se pune problema sa-si apere insulele cu ele. Despre arhipeleagul Japoniei, cateva date: https://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_archipelago
Cred ca utilizarea portavionului in lupta e influentata de geografie, aliante regionale si altele de genul. De pilda, desi au avut (parca) 2 portavioane in Golf in 1991, aviatia ambarcata n-a facut mare lucru, marea majoritate a misiunilor fiind zburate de pe aeroporturi din tarile aliate.
Utilizarea portavionului preponderent in conflicte regionale a abatut atentia asupra rolului real al portavionului: si anume acela de a controla marea larga si implicit drumurile maritime, in special in imensitatea Pacificului, pe unde se scurge economia mondiala si o groaza de bani. Un CSG iti da mult mai multa flexibilitate decat aviatia bazata la sol, mai ales cand ai insule de atacat/aparat. Altfel, daca ai posibilitatea de a zbura de pe aeroporturi din tari aliate intr-un anume context, n-ai ce face cu portavionul – s-a vazut in Golf.
Faptul ca nu am mai vazut confruntari intre CSG-uri ca-n WW2 e poate si pentru ca nimeni nu poate face fata SUA la acest capitol, nimeni nu are o asemenea forta in inventar. Ma rog, poate ca ma insel sau zic prostii, dar mie asa mi se pare.
La categoria asta de noi portavioane sud-coreene si japoneze se pot incadra cu brio si Juan Carlos (Camberra) class si Cavour class si mai vechile Garibaldi class si Principe de Asturias class.Daca o tara este cam saraca si ar avea nevoie de un asemenea portavion….nu prea va putea sa shi-l procure. Vezi cazul Philippine, la fel tara gen arhipelag ca, Japonia, dar ce diferenta economica si de prosperitate.
Boeing face teste pentium decolarea lui F-18 de pe o trambulină, va să răspundă eventual la o nevoie indiană.
https://www.thedrive.com/the-war-zone/35864/f-a-18-super-hornet-is-now-undergoing-ski-jump-launch-trials-for-the-indian-navy
Dassault a făcut deja simulări cu Rafale, cu rezultate pozitive, dar nu și în condiții reale.
Ce sa înțeleg, sunt indienii dezamăgiți de MiG29K?
mi se pare ca se si vaitau acum cativa ani de mig29.
Din 2016
https://www.defensenews.com/naval/2016/08/10/report-india-s-russian-made-mig-29k-fighters-face-problems/
A, ok!
pai daca nu au vrut sa le faca Sniper la noi cu avionica si FBW israeliene + motor GE F404 🙂
De decolat sunt convins ca decolează, întrebarea e cu ce sarcina utila.
Foarte bun articolul! Au inceput sa imi placa mult sud-coreenii, chiar sunt de respectat pentru ce au realizat in ultimul timp pe partea de industrie militara: K2 Black Panther, K9 Thunder, KAI T-50 iar KAI KF-X merge inainte conform planului, isi dezvolta si un radar AESA. Dar era si de asteptat la ce corporatii au in tara si la cati bani au.
Ce mi se pare interesant e ca acum cativa ani au vrut sa cumpere JASSM dar americanii i-au refuzat.
Pe noi nu ne opreste nimeni sa luam JASSM, sper ca Aerostar sa modernizeze F-16 la M6.5 tape ca sa suporte racheta, asta daca ai nostri decidenti se vor gandi vreodata la JASSM.
Nu m-as mira ca noul fighter american sa fie in secret gata si intrat in productie de ceva timp. USA de obicei , fac public un obiect militar secret, dupa 7, 8 ani.( sunt o gramada de exemple).
nu inteleg ceva,ai spune ca F35 a fost bagat pe gat celor trei mari servicii din cadrul pentagonului la cum se raporteaza la el nu ca a fost rodul unui program dezvoltat la cererea clientului.
Programul F-35 ar putea fi lejer si cea mai mare afacere de coruptie din istoria SUA. LCS a fost gandit tot de cei din Pentagon iar acum nu prea stiu ce sa faca cu ea, ca vremurile s-au schimbat.
Au vrut sa faca din rahat bici, dar nu a trosnit asa cum trebuia. Imi amintesc, sper sa nu gresesc, ca US Navy n-a fost niciodata entuziasmata de F-35C.
dar Parcă nici nu vor să-i acorde merite.
au facut secs dar nu-si asuma riscurile….doar la bine si dicstractie si nu poti da vina pe copil.
https://www.thedrive.com/the-war-zone/29047/an-army-marches-on-its-stomach-and-a-fleet-deploys-on-maintenance-especially-its-carriers
americanii au crezut ca au rivali navali au investit puternic in avionul ce il puneau pe port-avioane.
f14 a fost cel mai bun avion cand a iesit.
apoi cand s-au vazut dominand complet marile au trecut pe ceva mai ieftin si mai multirol.
acum cu china construindu-si port-avioane si flota serioasa sunt absolut sigur ca asta din generatia 6 va fi aproape nava spatiala
F-14 a fost un avion dedicat ptr superioritate aeriana,fara capabilitati ptr alte misiuni(si ca interceptor era slabut cu un factor de suprasarcina maxim de g7,5 ).era cainele de paza al CSG urilor impotriva rachetelor p500 bazalt de pe suburile echo(14×8 buc),cruiserele slava (5×16 buc) si struto-camilelor kiev class(4×8 buc) si P700 granit de pe noile sub uri oscar(14×24 buc) si cruiserele nucleare kirov(4×20 buc) .rachete supersonice (mach2,5) ,lansabile de la mare distanta de CSG uri(500-650km) in salve de cate 8-16-24 bucati .f14 cu ajutorul AIM-54 si al hawkeye-urilor le puteau detecta si distruge de la mare distanta ,inainte sa poata pune probleme apararii A-A din jurul CSG urilor. aparitia pe cruiserele tico (122 celule) sau AB uri(90 celule) a VLS urilor MK41 pline cu interceptori cu raza >100 NM i-au batut acestui avion ultimele cuie la cosciug.au fost cateva incercari in anii 90 sa ii transforme intr-un fel de multirol dar in final tot in AMRAG au ajuns.