Urmăresc de ceva timp schimbările pe care Generalul David H. Berger le promovează în cadrul USMC (United States Marine Corps). În opinia mea, proiectele USMC sunt foarte interesante iar conceptul LRUSV (Long Range Unmanned Surface Vehicle) – vehicul autonom de suprafață cu rază lungă de acțiune – este unul dintre ele, unul pe care l-aș vedea integrat și în structurile Forțelor Navale Române.
Sursa foto: Metal Shark Boats
Vehiculul în sine va fi dezvoltat și construit de compania Metal Shark Boats după cum aflăm dintr-un comunicat de presă publicat în 25 ianuarie 2021. Va fi un vehicul autonom cu rază lungă de acțiune capabil să utilizeze diferite tipuri de module de cercetare și/sau de luptă. Există și opțiunea ca navele să aibă un echipaj minimal la bord ceea ce uneori poate fi extrem de util.
Cei de la Metal Shark vor construi ambarcațiunea în timp ce sistemele de navigație autonomă, comandă și control vor fi dezvoltate de Spatial Integrated Systems (SIS), proaspăt achiziționată de Huntington Ingalls Industries (HII). Mai sunt implicate Sea Machines și L3 Harris (ASV Global). Pentru suportul logistic al LRUSV, Metal Shark va folosi una din platformele sale curente – 40 Defiant.
De notat că, în 2018, anticipând direcția în care merg lucrurile, compania a înființat o nouă filială specializată – Sharktech Autonomous Vessel. Succesul nu a întârziat să apară: modelele sale au fost selectate de Garda de Coastă și de US Navy în cadrul unor programe specifice de dezvoltare a capacităților tehnico-tactice autonome. Peste 400 de vehicule autonome sau telecomandate au fost proiectate, construite și livrate clienților.
Nu au fost furnizate detalii tehnice clare dar, având în vedere pozele publicate precum și nava de suport aleasă, putem anticipa că LRUSV va folosi unul din planurile de forme aflate deja în portofoliul Metal Shark, lungimea navei putând fi estimată la aproximativ 11 m iar lățimea la circa 4 m. Aceste dimensiuni vor permite LRUSV accesul atât în apele interioare cât și în apele maritime costiere. Ne putem aștepta la performanțe și caracteristici tehnice similare celor ale Seagull produs de Elbit despre care am mai vorbit aici pe site.
Mai departe, zilele acestea aflăm de la Naval Post că, de curând, USMC a atribuit un contract către cei de la UVision Air Ltd. pentru integrarea primului sistem de armament pe LRUSV: Hero-120 Organic Precision Fires (OPF) – o „dronă kamikaze” (eng. loitering munition) precum și canistrele de stocare și lansare aferente. Muniția de precizie Hero-120 (12,5 kg greutate) este una cu rază medie de acțiune (40 km, autonomie 60 minute), capabilă să lupte împotriva vehiculelor blindate, fortificațiilor sau în mediul urban. Este clar că poate fi folosită și împotriva navelor de luptă în ciuda focosului de doar 4,5 kg, mai ales dacă acționează într-un roi coordonat.
De altfel, cei de la USMC au ținut mai multe exerciții de evaluare a „dronelor kamikaze”. S-ar părea că s-au hotărât, cel puțin pentru moment.
Revenind la oile noastre mioritice, am vorbit într-un articol mai vechi despre NOMARS și despre posibilitatea de a implementa un astfel de concept la nivelul Forțelor Navale Române pentru a suplimenta armamentul și muniția navelor cu echipaj la bord. La acel moment, un astfel de vehicul urma să fie dotat doar cu rachete navă-navă. Nu vad de ce nu s-ar putea folosi și adapta același concept pentru a folosi atât rachete navă-navă cât și „drone kamikaze” pe modelul USMC, dar cu un cap de luptă ceva mai generos. În video-ul de mai jos este un exemplu cu IAI Harop navalizat, dar poate fi oricare altă muniție zburătoare similară.
Însă pentru a putea controla mai multe vehicule fără pilot, navele „mamă” vor avea nevoie să fie prevăzute încă din faza de proiectare cu echipamente de comunicații robuste. Altfel, navele vor arăta cam așa:
Sub domul acela este o antenă satelit necesară coordonării mai multor vehicule fără pilot, de suprafață, aeriene sau submarine, totul de pe puntea de comandă a distrugătorului USS Michael Monsoor (DDG-1001) Sursa foto: The War Zone – The Drive
De asemenea, navele „mamă” vor trebui să asigure suport logistic și să dețină toate sistemele necesare manipulării LRUSV-urilor, gruie sau chiar un doc uscat pe modelul navelor amfibii. La fel de adevărat este că, LRUSV-urile vor putea fi operate și din stații aflate la țărm, însă vor exista limitări legate de distanța până la care o astfel de stație poate controla drona și sistemele sale. De altfel, un astfel de sistem capabil să lanseze un roi de „drone kamikaze” ar putea fi inclusiv containerizat și adaptat pentru utilizarea pe nave mai mari, cu echipaj la bord.
Scepticii vor spune că o astfel de „bărcuță” va fi victima sigură a aviației. Evident, nu este suficient spațiu pentru a instala un sistem de apărare antiaeriană la bordul unui LRUSV. Atuul unei astfel de nave este tocmai semnătura extrem de redusă. Chiar dacă nu pare, marea chiar este mare… 😉
Nicolae
P.S. Cei interesați de opinia subsemnatului cu privire la recentele întâmplări din Crimeea pot citi mai multe detalii accesând articolul de pe rnhs.info de aici.
Am senzatia ca istoria tehnologiilor militare trece pe ranga noi ca acceleratul. Eu ma gandesc ca avand in vedere deficitul bugetar, cam trebuie sa „mergem cu bicicleta”. Noroc ca nu avem inamici si ca toti ne doresc binele. Ce efect surpriza ar avea o barcuta de-asta, le-o da ciolovecilor si aia nici nu stiu cine i-a lovit, cu radarele lor super-performante. Dl. Ciuca sa traiasca!
Ma intreb un lucru totusi: fiind in esenta o nava radiocomandata, nu devine vizibila tocmai din cauza comunicatiilor? Ca sa permita pilotarea de la distanta, va trebui sa transmita constant tot felul de parametrii catre pilot, iar pe pilotarea automata ma gandesc ca va trebui sa foloseasca si ceva senzori activi (radar, somar), nu doar pasivi. Nu ma indoiesc ca puscasii marini sunt oameni seriosi, sunt sigur ca au prevazut si aspectul asta, sunt doar curios cam cum vad ei problema.
Pentru noi, ceva de genul ar fi foarte util mai ales in zona deltei, si dotate cu rachete AN sau drone cu raza ceva mai lunga, ar avea si valente ofensive.
PS: poza cu DDG-ul este epica. Unghiul nu e foarte bun, dar pare ca domul este amplasat fix in mijlocul helipadului, facandul inutil, odata cu hangarul (presupun totusi ca dracia poate fi mutata de acolo relativ usor). Oricum, mergeau si doua sisteme avenger asigurate langa domul ala, asa, sa moara egiptenii de ciuda 🙂
*sonar, nu somar
Intelegerea mea este ca vorbim de o nava autonoma, capabila sa navigheze independent, fara interventie umana, pe perioade lungi de timp. Probabil ca vor folosi aceleasi sisteme & software ca la Sea Hunter. Asta va diminua dependenta de comunicatii cu statia de control, oriunde ar fi ea.
Asa cum ai spus si tu, de obicei se folosesc camere video performante cu soft-urile de rigoare, telemetru laser, radar de navigatie, GPS, sonda ultrason pentru determinarea adancimii sub chila etc samd.
Intrand pe domeniul „lucky guess”, teoretic, LRUSV poate naviga folosind doar camera(ele) video, un sistem inertial si principiile navigatiei estimate. Evitarea obstacolelor de la suprafata se poate face cu ajutorul camerei si al unui telemetru laser performant. Bineinteles, softul e foarte important, in egala masura cu fiabilitatea senzorilor. Mai in gluma, mai in serios, vorbeam mai demult cu Iulian despre cum sa transformam o barca in asa ceva, el era destul de increzator ca se poate… 🙂
Domeniul comunicatiilor radio este ceva destul de strain pentru mine. Stiu sa folosesc un radio, am chiar si atestat, dar cam pe aici se opresc abilitatile si cunostintele mele.
Iulian sau Alex sunt mult mai priceputi la asa ceva. Poate si sharky, nu stiu sigur.
Si mie imi place ideea unui astfel de LRUSV pentru ca mi se pare usor de disimulat, greu de observat o data ce a iesit pe apa, bun si pentru strans informatii sau analizat semnale si cred ca pot avea atat valente ofensive cat si valente defensive.
@Mihai
Ai pierdut ideea de bază…
„conceptul LRUSV (Long Range Unmanned Surface Vehicle) – vehicul autonom de suprafață cu rază lungă de acțiune”
Cu accentul pe „autonom”! Adică nu are nevoie de comunicare permanentă cu baza, sau cu nava-mamă.
Bănuiala mea este că i se va desemna un traseu de patrulare, și ea își va face treaba în zona respectivă. Dacă va descoperi ceva interesant, va efectua o transmisie de date, care durează extrem de puțin, și poate fi disimulată în traficul existent. Sigur, există riscul să fie descoperită, dar riscul ăsta există pentru toată lumea. Așa ar trebui sa ne intoarcem.la porumbei si curieri, pentru a nu ne deconspira pozitiile.
Părerea mea,hîc…
Hihihi,drona curier.Senzorul X descopera ceva,incarca in drona,asta zboara pana la baza sau la un releu sigur care transmite unde trebuie.
Mai lent,dar nu e musai important.Iar daca chiar e importanta viteza de transmitere,aia e avem monumentul senzorului necunoscut .
@sharky
Nu, nu am pierdut-o 🙂 Am si spus in raspunsul meu, ca pentru navigatia autonoma e posibil sa aiba nevoie de senzori activi (radar, sonar). Deplasarea pe mare e un pic mai parsiva fata de cea pe uscat sau prin aer. Curentii, valurile, vantul sau mareele sunt factori care influenteaza deplasarea, putand provoca derive consistente, mai ales daca marsul e mai lung. Posibil ca senzorii pasivi sa fi evoluat suficient pentru ca, impreuna cu un soft bine facut, sa depaseasca aceste neajunsuri. Pana la urma, cum spui si tu, un anumit nivel al riscului e considerat acceptabil, altfel ne intoarcem in evul mediu cu comunicatiile 🙂
De aici si importanta navelor hidrografice, ma rog, cunoasterea hideografiei zonei. In principiu, deriva unei barci cu motor e mai mica decat cea a unui velier.
Se pot lua relevmente de la tarm pentru determinarea pozitiei, harta cerului din raionul de actiune etc
Ma rog, ma opresc aici ca e tarziu si simt ca o iau pe aratura… 🙂
Ciurucul ala este un AT/TSC-228 – antena cu diametru de 4 metri in spectrul Ku (fabricata de Cubic Systems cred). Toata mizeria aia cantareste cam 180kg si o poti asambla/dezasambla in mai putin de o ora, deci nu este ceva permanent. Daca au nevoie de banda spatiala cu adevarat, baga o geana la bula care incoroneaza suprastructura mai bine.
Alex, mersi de info. Oricum PS-ul ala era o gluma 🙂
Americanii si englezii au, poate pentru prima data, zone ale lumii unde sunt in inferioritate navala.
Situatia asta ii va conduce spre solutii foarte interesante, de tip asimetric.
Englezii se plang demult de numarul insuficient de nave si nici americanii nu sunt departe. Type 26 e pe la 1 miliard, Type 45 pe la 1,2 parca iar un Burke se duce frumusel spre 1,8.
Chinezii construiesc in draci, in ultima vreme mai mult nave mari, la costuri mult mai mici.
USV-urile pot fi raspunsul. De altfel englezii vor sa inlocuiasca complet vanatoarele de mine Sandown cu drone pentru dragaj si vanatoare de mine. Americanii vor sa foloseasca modulele MCM pe LCS… si tot asa.
O mica completare/adăugire, dacă îmi este permis,
https://www.naval-technology.com/news/usmc-contracts-mistral-for-opf-m-loitering-missile-systems/
Se pare că au contractat deja Mistral inc. să integreze împreună cu uvision sistemul de loitering munition (OPF) de care vorbești în articol pe lângă LRUSV, și pe JLTV și LAV-M. Asta poate va deschide niște oportunități.
letalitate maxima amprenta logistica minima
?