Au peste 1800 de tunuri AA, de diferite calibre, precum: 23/35/40/57/85 mm; ZSU-23-4/SHILKA, peste 100 de exemplare achizitionate pe la inceputul anilor *80. Produc si varianta locala a ZSU, numita MESBAH-1, avand 4 tunuri AA de 23 mm, despre care sustin ca poate dobori rachete sol-sol, chiar si rachete de croaziera! MESBAH -1, este operational intre 2,5-4 km altitudine, putand trage 4000 lovituri/minut, dispunand de un sistem radar si de conducere a focului de productie autohtona (radar 3D, senzori IR/optici, complet automatizat, cel mai probabil de provenienta ucraineana) construit de catre Defence Industries Organization.
Rachete iraniene
Dispun de sisteme SAM, precum: HAWK, achizitionate pe timpul Sahului, dar modernizate local, fiind denumite MERSAD (in principal la sistemul radar de detectie si ghidare) despre care sustin ca ar fi capabila sa intercepteze rachete balistice. Racheta are viteza supersonica (Mach 3), ghidaj semi-activ radar, fiind operationala intre 30-40 km altitudine. Este operationala din anul 2010; SA -7; RBS-70 (Robotsystem-70/Suedia); MISAGH-2, in numar mare, fiind o racheta AA portabila cu lansare de pe umar, copie a cele chinezesti, QW-2 VANGUARD, de tip „trage si uita”, cu bataie maxima de 5000 m altitudine, viteza supersonica de 2,9 Mach si ogiva de aproximativ 2 kg; un numar incert de rachete americane STINGER –posibil ca acestea sa fie stocate; SHAHAB THAQEB, in numar mare, fiind copie a cele chinezesti, HQ-7/FM-80 (la randul ei, copie a celei franceze, CROTALE), dar operand probabil cu sistemul radar GHADIR, dar si cu sistemul radar si de control al focului, Oerlikon Contraves Skyguard, destinat si tunurilor de 35 mm, GDF (pe care le cunoastem si noi foarte bine).
Nazeat 6
O singura asemenea racheta, sustin iranienii, are o probabilitate mare de lovire a tintei aeriene, de peste 80%, de la o distanta cuprinsa intre 5500-12000 m altitudine; cel putin 30 de sisteme rusesti AA de tipul, TOR M-1, achizitionate probabil pe la sfarsitul anilor *90, in urma unui contract ce s-a ridicat la suma de 700 milioane de dolari; BAVAR-373/IR-300, este copia locala a sistemului S-300 rusesc, ce suscita controverse printre specialistii SUA, NATO, dar si printre cei rusi (acestia sunt sceptici in privinta sistemului iranian, considerand ca sistemul de control radar al focului, 30N6, este prea complex pentru a putea fi clonat de catre iranieni.). Iranienii sustin insa ca sistemul lor este superior celui rusesc original, putand intercepta rachete de croaziera. Exista suspiciunea ca ar fi obtinut din Ucraina, 5 asemenea sisteme, iar din Belarus inca 4 de tipul S-300PT, considerandu-se ca IR-300, ar putea fi dezvoltat cu suport ucrainean, poate chiar chinez. Pentru mai multe detalii, aici: rumaniamilitary.wordpress.com/tag/s–300–iran/ . In sfarsit, pana la proba contrarie, el…exista;FAJR-8, este copia locala a celui sovietic, S-200 VEGA/SA-5 GAMMON, din care au cel mai probabil, cinci batalioane operationale, ce poate intercepta tinte aeriene de la 300 km, pana la 40 km altitudine.
NAZEAT-10
Mai dispun, inclusiv in cadrul Fortelor Aeriene, de aproximativ 200 de rachete de tip, RAPIER, achizitionate de catre Sah pe la jumatatea anilor *70, dar foarte probabil modernizate local.
Interesant este faptul ca iranienii dezvolta sisteme radar, avand foarte probabil in dotare, sistemul ucrainean KOLCHUGA, in numar necunoscut deocamdata, achizitionat probabil in anul 2004, despre care se considera ca poate detecta avioane stealth (fiecare radar ar fi costat Iranul, 25 milioane de euro) pe o raza de cel putin 600 km si de la o altitudine de minim 200 km. Conform unor surse militare pakistaneze, cel mai performant sistem radar construit probabil de catre Iran Electronics Industries (IEI), este cel numit GHADIR, despre care se considera ca este capabil sa detecteze avioane, elicoptere –chiar si in zbor stationar, UAV, rachete de croaziera, chiar si sateliti, de la o distanta de 1100 km si 300 km altitudine!!!
NOOR
NOOR-QADER
De asemenea, Fortele Terestre dispun de propria flotila aeriana, destinata in principalVIPsi transportului usor, compusa din: 12 avioane F-27; 28 de CESSNA-185; CESSNA-310, 6 aeronave; CESSNA O-2A, 10 aeronave; FALCON-20, 2 aeronave; AERO COMMANDER690, 5 aeronave; PC-6B, 16 aeronave; AH-1J TWIN COBRA, elicoptere de atac, in numar de 12 unitati, mostenite de la Sah (acesta, a importat incepand cu anul 1971, peste 200 de exemplare, dintre care foarte putine mai sunt apte de zbor. Iranienii, sustin ca le-au modernizat local, dar se stie cu certitudine ca acestea pot lansa varianta locala a rachetei AT americane, TOW); BELL-214; peste 30 de MI-17; MI-8, in numar mare; peste 40 de BOEING CH-47 (mostenite de la Sah, initial acestea fiind in numar de 70 de unitati, dar putine mai sunt astazi operationale. Chiar si numarul de 40 operationale este foarte probabil exagerat, dupa unii experti!); peste 80 de AB-206 si 7 exemplare de SUPER PUMA NAS-332. O flota destul de numeroasa si pestrita, putem spune! Probabil ca mentenanta tuturor acestor aeronave este un cosmar pentru iranieni, dar se stie cu siguranta ca practicau metoda canibalizarii si a contrabandei pe timpul embargoului (procurand pe ascuns, prin intermediari sau chiar prin furt si spionaj, piese si subansamble necesare mentinerii in stare operativa a flotei).
Armata tarestra iraniana, dispune de un numar mare de rachete SCUD, cel mai probabil de fabricatie chineza, modernizate si copiate pe plan local (peste 350 de SCUD-B si aproximativ 70 de SCUD-C). Rachetele SCUD, model autohton, numite SHAHAB (realizate cu tehnologie chineza) pot fi dotate si cu ogive nucleare, dar deocamdata, acestea dispun doar de ogive conventionale si chimice. SHAHAB -1/METEOR-1(copia locala a SCUD-B), are o raza de actiune de 350 km, combustibil lichid, o singura treapta. Racheta, cu raza scurta de actiune, a fost exportata in Oman, avand ghidaj inertial, fiind operationala din 1987. Foarte probabil ca astazi, aceasta sa fie retrasa si stocata; SHAHAB -2/METEOR-2, are raza de actiune de 750 km, o singura treapta, fiind o racheta cu combustibil lichid; SHAHAB-3/METEOR-3, este o racheta cu raza medie de actiune (posibil o corcitura intre SCUD-C si NODONG-1, realizata cu suport chinez si nord-coreean), de aproximativ 1800 km, putand fi echipata cu o ogiva de cel mult 1000 kg. Racheta poate zbura la o altitudine de 400 km, putand ajunge la viteza de 7 Mach in etapa finala a zborului, avand ghidaj inertial (aceasta racheta ar dispune de mai multe variante, A/B/C/D).
SHAHAB-2
Se pare ca exista si variante ale acestei rachete, numite SHAHAB -4/5/6, modernizate substantial cu ajutor nord-coreean, ce ar avea raza de actiune maxima, cuprinsa intre 3000-5000 km (existenta lor nu este confirmata deocamdata, decat de catre Mossad, care a atras atentia asupra lor in anul 1997. Oricum, existenta operationala a acestor rachete nu a putut fi confirmata in mod cert, pana acum! Se considera ca mai multe teste ale acestor rachete au fost un esec).
SHAHAB 3 MRBM
Dispun de un numar mare de rachete operati-tactice, ce ar putea fi echipate in viitor si cu ogive nucleare de mica putere, precum: NAZEAT-6, raza maxima de actiune de 100 km, avand incarcatura maxima de 150 kg, combustibil solid, o singura treapta; NAZEAT-10, raza maxima de actiune de 140 km, avand incarcatura maxima de 230 kg, combustibil solid, o singura treapta; ZELZAL-1/EARTHQUAKE-1, raza maxima de actiune de 150 km, avand incarcatura maxima de 150 kg, combustibil solid, o singura treapta; TONDAR -69/THUNDER-69, raza maxima de actiune cuprinsa intre 150-200 km, avand incarcatura maxima de 150 kg, combustibil solid (treapta I)/lichid (treapta a II-a), in doua trepte, dezvoltata dupa cea chinezeasca,CSS-8; ZELZAL-2/EARTHQUAKE-2, raza maxima de actiune de 300 km, combustibil solid, o singura treapta; ZELZAL-3/EARTHQUAKE-3, raza maxima de actiune de 400 km, avand incarcatura maxima probabila de 200 kg, combustibil solid, o singura treapta.
WW
Surse poze si informatii: Multumesc unui foarte bun prieten pentru sprijinul acordat in realizarea acestui articol.
Wikipedia –Enciclopedia libera; Internet.
csis.org/…/iran-and-gulf-military-balance-ii-…
en.wikipedia.org/…/Nuclear_program_of_Ir…
www.iranmilitaryforum.net/ –
www.xairforces.net/galleryd.asp?id=50…
en.wikipedia.org/…/List_of_current_ships_…
www.militaryphotos.net/…/showthread.php?…
Articolul dumneavoastra este bun calitativ dar la sectiune rachete balestice lipsesc cateva chestiuni spre exemplu rachete sejil 1 si 2,ghadir1 si fajir 3 atentie existe 2 tipuri de rachete fajir cele mentionate in articol si rachetele fajir 3 cu capacitati MIRV cu 3 focoase si raza de actiune de 2000-2500 km cat despre ghadir 1 si sejil au peste 1500 de km pana la 2000
Multumim pt aprecieri si pt informatiile noi. Este destul de greu sa acoperim tot si in mod sigur ne scapa destule.
Pe siteurile pakistaneze si iraniene, apar denumiri apropiate, precum: FADJIR-3, de calibrul 240 mm, cu 12 tuburi lansatoare (MLRS)/FAJR-3/DAWN-3 (racheta balistica -2000 km autonomie)/ FAJR-27, tun cu tragere rapida de calibrul 76 mm. Este foarte greu sa te descurci printre denumirile iranienilor, si cu siguranta ne-au scapat anumite informatii. Multumesc pentru atragerea atentiei si completare!
Sejil-1/2/3 si KH-55, sunt cuprinse in partea finala a acestui articol.
Alaturi de alte tipuri de rachete balistice cu raza medie/lunga de actiune, fabricate de catre iranistani, cu suport chinez, nord-coreean, posibil chiar ucrainean.
Cu mare bucurie
totusi sa nu uitam si ca in anii 2000-2002 12 rachte kh 55 capabile sa poarte ogive nucleare au fost exportate in iran si 6 in china