”…Restul nopţii, cu Duduia, am plâns amarnic”.
Foto: FaptaNuVorba.net
Jurnalul lui Carol al II-lea este un veritabil document istoric despre fatidicele zile în care s-a destrămat România Mare. Trezit din somn la ora 2 noaptea, la data de 27 iunie, regelui i se aduce la cunoștință faptul că URSS-ul a trimis României o nota ultimativă la care aștepta răspuns în 24 de ore. Totuși, dimineața, la ora 8, Carol găsește timpul necesar pentru a asista la examenul de bacalaureat al lui „Mihăiț㔺i abia apoi discută cu primul-ministru Tătărescu despre nota ultimativă, convocând, pentru ora 12, Consiliul de Coroană. Deși e surprins de votul dat în Consiliu pentru cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, regele „uită”că decizia acestui organism este consultativă. După acest prim Consiliu, Carol al II-lea își face din nou loc în program pentru a asista la susținerea bacalaureatului lui „Mihăiță”. Spre seară are loc cel de-al doilea Consiliu de Coroană, care, de data aceasta, votează masiv pentru cedarea de bună voie a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța. Regele ia hotărârea ca atare, dar se va asigura că poporul va fi informat de opțiunea sa pentru rezistență…
„Joi, 27 iunie
Oh! Ce zi îngrozitoare, de cumplită durere şi zi de absolută laşitate a unor români. Am ieşit din infernul zilei de astăzi moralmente zdrobit şi îmbătrânit cu 10 ani. Dar să recapitulez faptele. La 2 dimineaţa am fost deşteptat de un telefon de la Urdăreanu, zicând că Davidescu de la Moscova a telefonat că Molotov i-a remis o notă ultimativă, după ce toate legăturile telefonice au fost întrerupte. La 7, un al doilea telefon, prin care s-au primit preciziuni. Nu se cere de către U.R.S.S. decât să cedăm Basarabia şi Nordul Basarabiei [Bucovinei] şi să dăm răspunsul în 24 de ore. Această ştire m-a revoltat în cel mai înalt grad. Este un lucru aşa de oribil încât nici o minte românească nu poate să-l conceapă. Oricari ar fi riscurile, părerea mea este că trebuim să rezistăm la astfel de injoncţiuni şi să ne ţinem la ceea ce am spus atât de des, că dacă vom fi atacaţi, ne vom apăra. Se aşteaptă textul telegramei, ca să se poată lua o hotărâre.
Şi astăzi trebuia să fie zi de mare bucurie a bacalaureatului lui Mihăiţă. Început la 8, am putut să asist ¾ de ceas şi am constatat că copiii au răspuns foarte frumos. Şedinţa este solemnă, toţi băieţii în frac.
La 9, vin Tătărăscu şi Gigurtu ca să discute situaţia. A asistat şi Urdăreanu. Nota e mai, e mai gravă încă decât credeam. Ni se cere evacuarea acestor teritorii în 4 zile şi ocuparea oraşelor Cernăuţi, Chişinău şi Cetatea Albă începând de mâine, ora 12. Eu sunt hotărât pentru rezistenţă, Gigurtu nu vede cum, iar Tătărăscu şovăie, înclinând mai mult pentru cedare. Ceea ce face poziţia noastră mult mai gravă este că n-avem siguranţa pe graniţele Ungariei şi Bulgariei şi riscăm o situaţie foarte critică dacă vom fi atacaţi pe trei fronturi. Totuşi, nu pot concepe, ca suveran al ţării, cum pot să cedez teritorii cari sunt, hotărât, de fapt şi istoric, româneşti. Raţionamentul U.R.S.S. că cere Nordul Bucovinei ca o slabă despăgubire pentru 22 de ani de ocupaţie românească în Basarabia este, pur şi simplu, ridicol. (…)
Între timp, am convocat, pentru ora 12, Consiliul de Coroană. Deoarece Dinu Brătianu s-a înscris în «Partidul Naţiunii», i-am oferit să-l numesc consilier regal; a refuzat însă. Mare şi frumos gest patriotic în aceste momente tragice ale României, n-am ce zice!?!?! La ora indicată, a avut loc Consiliul de Coroană, cari a început printr-o expunere a faptelor, făcută de Tătărăscu şi Gigurtu, după care Ţenescu a expus situaţiunea militară. Preşedintele Consiliului şi ministrul Afacerilor Străine au arătat în cuprinsul Notei, ideea noastră de a cere discuţii şi răspunsul dat de Germania şi Italia. Şeful Marelui Stat-Major, fără a da un aviz, a expus situaţia militară, a cărui concluzie era că dacă suntem obligaţi să luptăm pe trei fronturi, mergem la dezastru sigur, că chiar aşa ne va fi greu fără nici un ajutor de nicăierea de a rezista. S-a mai pus chestiunea că este important a ne păstra armata intactă pentru zile poate şi mai negre. Chiar de la începutul avizului dat de vorbitori, între cei prezenţi, consilieri regali şi miniştri, s-au desemnat două curente: Iorga pentru rezistenţă, iar Argetoianu pentru cedare. Iorga a fost indignat faţă de Marele Stat-Major. Rezultatul votului, care se găseşte pe pagina din faţă (157*), a fost pentru primirea ultimatumului: 11 – NU, 10 – DA, 4 – pentru discuţii şi 1 – rezervat. (…) De la început, s-a văzut tendinţa către cedare. La propunerea lui Urdăreanu, mobilizarea imediată a Armatei. S-au raliat toţi, afară de unul singur, Ballif. Nu pot zice că m-am sculat prea fericit de la acest Consiliu. A urmat să trimitem note prin care să cerem să stăm de vorbă. Rămâne să mi se prezinte cât mai repede textul.
După aceea, se făcuse 2, a avut loc promovarea clasei lui Mihăiţă şi declararea lor ca bacalaureaţi, după ce am dat băieţilor câte o tabacheră şi lui Mihăiţă Ordinul „Pentru Merit“ şi alte decoraţii profesorilor şi lui [Petre] Andrei, care a prezidat Comisiunea. A avut, pe urmă, loc masa pentru noii promovaţi şi profesorii lor. Oricine îşi poate închipui [ce] a fost în sufletul meu în acele momente, mai ales că chestiunea nu este publică. La şampanie am ţinut un mic logos, care cred că a fost foarte frumos. Am vorbit, adânc emoţionat fiind, atât de bacalaureatul lui Mihăiţă, cât şi de oribilele evenimente ale zilei. Mihăiţă, cu glas destul de tare, a citit cuvântarea pregătită azi-seară.
Sfârşindu-se masa, a şi venit Tătărăscu cu proiectul de răspuns, pe care l-am aprobat. Din discuţiile cu el, a reieşit că este pentru cedare. Raţionamentele lui sunt, incontestabil, logice, nefiind susţinuţi de nimeni, chiar aliaţii noştri din Înţelegerea Balcanică, iugoslavii, sfătuindu-ne să primim, iar pe de altă parte primejdia de a fi atacaţi pe 3 fronturi, totul este logic în această părere. (…) Altă mare decepţie, chiar decretul de mobilizare, care l-am iscălit azi-de-dimineaţă, n-am putut obţine să fie publicat; atât a intrat în sufletul unora ideea cedării încât Tătărăscu şi chiar Ilcuş m-au sfătuit să fie reţinut. (…) S-a mai hotărât, în discuţiile cu Tătărăscu, că vom trebui să procedăm, după al doilea Consiliu de Coroană de astă-seară, la o complectare şi remaniere a Guvernului. Trebuie să intre, ca să putem face faţă la această situaţie, Vaida, ca preşedinte al Consiliului, Inculeţ şi Nistor, ca reprezentanţi ai provinciilor ameninţate, şi Argetoianu, ca ministru al Afacerilor Străine. Ar mai fi bine, crede el, să putem lua şi pe cineva de la foştii legionari şi de la «Generaţia 22». Înainte de Consiliu, am propus lui Vaida să preia Guvernul. A refuzat, acceptând, însă, să intre sub Tătărăscu; Argetoianu a primit şi el. Consiliul [de Coroană] are loc şi am ieşit din el amărât şi dezgustat. Toţi acei cari făceau pe eroii la prânz s-au dezumflat. Numai 6 voturi din cei 26 prezenţi au fost pentru rezistenţă. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu. Toţi ceilalţi, cu oareşicare nuanţe, au fost pentru acceptarea ultimatumului. (…)
Discuţii mai îndelungate au fost inutile. Deci, am încheiat Consiliul printr-o scurtă cuvântare, în care am spus că este ziua cea mai dureroasă a vieţii mele, această zi în care trebuiam să mă bucur că fiul meu şi-a trecut bacalaureatul. Că consider că se face o foarte mare greşeală de a ceda fără nici o rezistenţă aproape un sfert din ţară, dar mă văd copleşit de avizul marei majorităţi a acelora cărora le-am cerut sfatul. Am plecat fără a mai da mâna cu nimeni, adânc amărât şi convins că urmările celor hotărâte vor fi foarte rele pentru ţară, chiar dacă, cum crede Argetoianu, foarte în curând vom recăpăta ce am pierdut. A urmat depunerea jurământului lui Vaida şi Argetoianu. A rămas ca ei să facă nota de acceptare, căci, din nou, cei din Axă ne-au comunicat că nu vor răzbi aci şi că nu ne vor ajuta.
M-am dus să mă culc, dar Urdăreanu a cerut, din nou să mă vază şi am rediscutat situaţia, el, ca şi mine, fiind convins de marea greşeală ce se face. Ce puteam eu, oare, face dacă se produce, într-adevăr, dezastrul, aşa cum mulţi îl văd? Nu pot să-mi iau răspunderea, nefiind susţinut decât de o foarte mică minoritate. Totuşi, am mai făcut un ultim efort, chemându-l pe Tătărăscu la telefon şi arătându-i din nou foarte serios şi foarte violent atenţia asupra marei greşeli ce se comite. Mi-a răspuns că nu vede nici o altă soluţiune şi că-şi ia toată răspunderea. Am mai avut un oribil sentiment astăzi, când cei mai mulţi ofiţeri au venit, după-masă, să mă roage să cedez, căci altfel mergem la un dezastru sigur. Oh! de ce, oare, românii noştri n-au cea mai mică doză de orgoliu naţional în aceste clipe într-adevăr grele!
E o zi a ruşinei naţionale. Restul nopţii, cu Duduia, am plâns amarnic. Şi ea vede dezastrul ce ne aşteaptă.
Vineri, 28 iunie
Starea de suflet în care mă găsesc azi-dimineaţă este de nedescris. Nu mă simt om, parcă s-a rupt ceva în mine. Sunt un oareşicare care trebuie să-şi facă datoria, atâta tot. Parcă din mine a dispărut eul. Tocmai [la] 20 de zile după ce-mi ajunsesem apogeul a 10 ani de muncă, cu rezultatele ce au fost, şi acuma – prăbuşirea. Este, parcă, ceva ce nu poţi suporta. Mi-e ruşine de mine însumi, nu îndrăznesc să privesc pe cineva în faţă. Totul mi se pare aşa un coşmar, un lucru [pe] care nici un cuvânt omenesc nu-l poate descrie.
Dimineaţa, la 11, l-am primit pe Tătărăscu. Mă simt aşa de mic şi de neimportant în faţa acestei nenorociri ce s-a abătut asupra României. Mobilizarea, care se hotărâse ieri şi care în urma insistenţelor lui Argetoianu şi ale preşedintelui Consiliului nu se făcuse, se face astăzi, după o luptă cu acesta, care nu vrea să facă nici un gest care să aţâţe U.R.S.S. Frică şi laşitate. Poate, prudenţă sănătoasă. Numai viitorul ne-o va arăta. Oribil în toate acestea este graba care o pun Sovietele pentru ocuparea teritoriului, grabă care periclitează evacuarea. Azi-de-dimineaţă, mi se anunţă că e vorba şi de un colţ din Moldova, până la Herţa. Chiar în decursul operaţiilor, a fost un incident în care au căzut 2 morţi. Am fost aşa de indignat de atingerea unui colţ al României Vechi încât am spus lui Tătărăscu că aceasta nu se poate admite. A promis că va lupta cu înverşunare pentru această bucată de pământ. Aşa cum au mers cedările noastre, această făgăduială este gratuită.
Au fost mari discuţii cu Horia Sima ca să intre în Guvern. N-a voit, dar Urdăreanu s-a luptat cu el până ce a primit şi, la 2, el şi cu dr. Simionescu de la «Generaţia din 22» au depus jurământul ca subsecretari.
După cum m-am aşteptat, U.R.S.S. nici nu vrea să steie de vorbă pe chestiunea Herţa. Ultimele mele speranţe s-au spulberat. Am nădăjduit că ciocnirea de la Herţa ar fi putut provoca alte rezistenţe spontane, care, astfel, ne-ar fi scăpat cinstea. Primele ştiri ce ne vin sunt foarte triste. Purtarea populaţiei basarabene, îndeosebi a evreilor, a lăsat mult de dorit. Coloanele de refugiaţi şi trenurile au fost atacate de hoarde comuniste, ceea ce a întârziat şi mai mult posibilităţile şi aşa ridicol de scurte de a putea evacua. (…)
Seara, mă culc amărât rău de tot. M-a apucat o deznădejde cumplită. Mă gândesc dacă n-ar fi mai cuminte să abdic. Duduia protestează vehement, spunându-mi că n-am dreptul de a părăsi lupta, ar fi o dezertare. Cine ştie, poate că ea are dreptate!
Sâmbătă, 29 iunie
Astăzi sau, poate, ieri, Axa a recomandat Ungariei şi Bulgariei să nu mişte. Prea târziu. Ei par mulţumiţi că am cedat. Sigur, era în interesul şi cu complicitatea ei. (…) Ştirile asupra evenimentelor din Basarabia şi Bucovina sunt din ce în ce mai triste. Dezertări ale soldaţilor basarabeni, excese de orice fel ale populaţiei minoritare, mai ales evrei, cari atacă şi insultă pe ai noştri, ofiţeri batjocoriţi, unităţi dezorganizate etc., etc. Aceasta mă înfurie în aşa un hal că, chemându-l pe Tătărăscu la telefon, am fost de o violenţă neobişnuită. Am ţipat ca un disperat. Pe urmă, mi-a părut foarte rău. (…)
Duminică, 30 iunie
(…) Ştirile din Basarabia sunt tot triste. Din păcate, am avut dreptate cu aşa-numita reorganizare a F.R.N. Mulţi dintre conducătorii de acolo s-au arătat complect bolşevizaţi, fiind cei dintâi cari au primit cu drapele roşii şi cu flori trupele sovietice. Incidente cu populaţia, mai ales evreiască, au avut loc peste tot. Din această cauză, evacuările, cari şi aşa au fost grele, în multe locuri au fost făcute imposibile. S-au împuşcat funcţionari, s-au atacat şi dezarmat chiar unităţi militare. Ritmul înaintării trupelor roşii a depăşit cu mult planul stabilit şi a adăugat şi mai mult la dezordine. Toate protestările au fost zadarnice. Unităţile blindate şi motorizate, o dată lansate, n-au mai putut fi oprite.
Luni, 1 iulie
(…) Audienţele de dimineaţă încep cu Gheorghe Brătianu, care vine să-mi vorbească de situaţie, pe care o consideră ca destul de gravă. Vede, în viitor, posibilitatea de a ceda ceva din Cadrilater, dar asupra părţilor mărginaşe ungureşti este mai puţin precis. Consideră principiul schimbului de populaţie ca un lucru bun. (…) După-masă, la ora 5, generalul Antonescu, care a cerut cu insistenţă să mă vază. După declaraţii de devotament şi asigurarea că nu are nici o legătură cu legionarii, îmi spune că ţara este pe pragul dezastrului, că Armata este complect demoralizată şi dezorganizată şi că trebuie rapid făcut ceva spre a pune lucrurile în mână. Cam în alte cuvinte, doreşte să se facă un guvern cu el şi cu bătrânii. (…)
Marţi, 2 iulie
Azi are loc şedinţa Comisiunei Afacerilor Străine a Parlamentului. De dimineaţă, Urdăreanu a fost la Iorga să-l roage să spuie că eu am fost pentru rezistenţă. A promis că va face ceva. (…)
Miercuri, 3 iulie
(…) Ştirile din Basarabia sunt foarte triste. Astăzi a fost ultima zi a evacuării şi a fost hotărâtă zi de doliu naţional. Evreii şi comuniştii s-au purtat într-un mod oribil. Asasinate şi molestări ale ofiţerilor şi ale acelor cari voiau să plece. Aceasta mă face să mă tem că va produce reacţii primejdioase”.
(Carol al II-lea Regele României,Însemnări zilnice, vol. III, Ed. Scripta, București, 1998)
Ultimatul sovietic din 26 iunie 1940 urmat de ocuparea Basarabiei si Bucovinei – Document
Carol al doilea a fost un criminal, corupt, incompetent si idiot pe deasupra.
,, Restul nopţii, cu Duduia, am plâns amarnic. ,,…si cand te gandesti ca hoitul astuia a fost adus in tara si inmormantat cu onoruri militare
Lui Carol al II-lea i se pot reprosa multe.
Dar notele din jurnal releva un om cu verticalitate, care imi inspira respect.
Si nu pot sa nu apreciez pozitia lui, avand in vedere situatia Romaniei de atunci.
dar pentru situatia Romaniei cine era de vina? ca nu aveam armament , economie de razboi samd samd? toti luati situatia precara a tarii ca pe ceva dat, asa e normal nu? asa e si acum; niste nenorociti de linge blide care nu vad mai incolo de propriul burdihan… si asa e si acum: oameni de pe pozitii puternice, cu bani, iau totusi spaga un miel, un cartabos, pastravi sau … ceasuri cu cuc…
A fost si este cea mai mare rusine din istroria natiunii romane!
Ce om parșiv. În jurnal scrie una și în realitate a făcut altceva. A jefuit palatul cotroceni și a fugit cu …un tren… de bunuri. Sper din tot sufletul ca monarhia să apună pentru totdeauna, vorba unui refren de cântec /// să li se stingă neamul ///.
Asa zisul consiliu de coroana avea la modul real doar un rol pur figurativ intrucat Romania se afla sub dictatura regala, curvarul de Carol II facand ce vroia.Rolul acestui consiliu de coroana a fost sa il scape pe imoralul rege de povara raspunderii in fata tarii si mai ales in fata istoriei pentru aceasta atitudine lasa, dorind in plus sa se pastreze aparenta unui stat de drept unde deciziile se iau in unanimitate , democratic.Era suficient ca regele Carol II sa se pronunte ferm pentru rezistenta armata si lucrurile ar fi fost transate.Membrii consiliului de coroana, in marea lor majoritate slugi obediente ale regelui, ar fi procedat asa cum le-ar fi cerut stapanul lor.Consiliul de coroana din anul 1914, convocat de regele Carol I a avut intradevar un rol decizional, regele neputand sa influenteze decizia acestuia deoarece tara nu se afla sub dictatura regala.
Fiind constient ca jurnalul sau va ramane posteritatii, in memoriile sale regele Carol II a pozat in ceea ce nu era de fapt, dorind ca istoria sa il perceapa asa cum ar fi trebuit sa fie.
Este foarte adevarat ca dictatorul regal fiind constient de starea jalnica in care se afla armata, el fiind unul dintre principalii responsabili de aceasta situatie, a preferat sa se cedeze fara lupta Basarabia, sperand ca isi va pastra domnia.Dupa pierderea Cadrilaterului si a Nord Vestului Transilvaniei, soarta i-a fost pecetluita.Daca Carol II nu ar fi cedat presiunilor lui Antonescu de a renunta la conducerea tarii cu siguranta ca aceasta ar fi fost inlocuit de la conducerea tarii printro lovitura de stat realizata de armata.
Stiu ca armata noastra nu ar fi rezistat decat foarte putin in fata sovieticilor, existand riscul sa fim atacati simultan atat de unguri si germani, la vest, cat si de bulgari, la sud, insa cu bataie pe termen lung am fi iesit mult mai elegant din cel de-al doilea razboi mondial, in aceasta ipostaza, si cu mult mai putine pierderi umane decat asa cum s-a intamplat ulterior.In istorie am fi fost perceputi mult mai pozitiv decat asa cum suntem acum.Oricum, la finalul razboiului, Romania a fost considerata si tratata ca o tara invinsa de Aliati, mai ales de sovietici, care au transformat tara noastra intro colonie sovietica, furandu-i resursele timp de cel putin 15 ani drept despagubire de razboi pentru campania armatei noastre pe frontul de est.Mizeriile imputate armatei noastre de pe frontul de est, in perioada 1941-1944 nu ar mai fi avut loc.
In primul razboi mondial, Carol II, avand gradul de colonel si fiind comandantul unui regiment de vanatori de munte, de dragul depravarii, si-a abandonat unitatea militara aflata in prima linie pe front, si a plecat cu amanta sa, in Crimeea unde s-a dedat unei vieti de placeri.Fapta lui Carol II se numeste dezertare iar altii ofiteri care au procedat asa au fost executati.Antonescu a cerut atunci pedeapsa capitala pentru dezertorul Carol insa povestea a fost musamalizata de cei care in acel moment conduceau tara, cu aprobarea tacita a regelui Ferdinand care nu vroia sa ii moara feciorasul.Asa s-a remarcat Carol II pe front.Si cum caracterul nu se schimba, la fel a procedat Carol II si dupa ce a ajuns la guvernare,avand insa in plus mania autoritarismului,grandorii si a cultului personalitatii.Sa nu mai vorbim de cheltuiala nesabuita a banului public in avantaj personal si in favoarea clientelei politice, asa cum se intampla si in prezent.
Inteleg, Carol II a avut multe defecte dar, sincer, ce putea sa faca Romania in acel 1940 fatidic, fara aliati, fara armata puternica si inconjurata numai de dusmani?
Soarta Romaniei Mari a fost pecetluita in momentul in care a ramas fara aliati regionali (Cehoslovacia, Polonia).
In 1940 Romania Mare se afla exact in situatia Cehoslovaciei in 1938, adica inconjurata de dusmani (Germania, Polonia, Ungaria) si fara aliati de nadejde. Ce a facut Cehoslovacia? A cedat fara lupta desi poporul ceh si cel slovac vroiau sa lupte.
Romania putea sa lupte precum Finlanda, numai ca situatia Romaniei era mult mai grava, mai periculoasa, decat cea a Finlandei. Pe noi ne puteau lovi si ungurii si bulgarii si germanii si chiar si iugoslavii pe la spate.
Romania nu trebuia sa faca nimic. De facut trebuiau sa faca conducatorii ei , care din anii 20 altceva nu au facut decat ceea ce fac si astazi, sa o jefuiasca! Antonescu din 34 tot zicea de starea jalnica in care se afla armata si industria de razboi, au facut ceva onor politicienii in frunte cu rex in privinta asta?
Absolut corect, dar esential era sa nu ramanem fara aliati in zona noastra. Totul s-a sfarsit pentru noi cand Polonia, Cehoslovacia si mai tarziu chiar Franta au fost infrante si ocupate. Eram singuri impotriva tuturor.
Sa nu cedeze fara lupta teritoriile sale.In dimineata zilei de 27 iunie 1940, la prima ora cand a fost anuntat de pretentiile teritoriale ale URSS, Carol ar fi trebuit sa decreteze mobilizarea generala si sa indemne la rezistenta armata, incercand prin intermediul diplomatiei sa obtina sprijinul Germaniei contra unor imediate avantaje materiale, ca aceasta sa tempereze pornirile Bulgariei si Ungariei.Pe scurt ar fi trebuit sa luptam.Am fi rezistat o perioada scurta de timp insa pentru noi ar fi fost mult mai demn asa.
Dupa modul cum s-a procedat ulterior tara noastra a suferit mult mai mult decat daca ar fi rezistat armat in fata URSS iar ulterior ar fi fost ocupata de sovietici.Tara noastra ar fi avut mult mai putini morti pe front si ar fi suferit mai putin, din punct de vedere economic, dupa razboi, daca Carol II ar fi optat in iunie 1940 pentru rezistenta armata.
Finlandezii au luptat cu sovieticii chiar daca stateau mai rau ca si noi la capitolul armata.
Cehoslovacii au fost predati germanilor de liderii lor care au clacat psihic in fata germanilor.Pestele de la cap se impute.Asa a fost si in cazul Romaniei.Daca cehoslovacii ar fi optat pentru rezistenta armata poate ca ar fi fost ajutati militar si de polonezi, iar indirect, de occidentali, care ar fi trimis voluntari si ajutor logistic in Cehoslovacia prin Polonia.
Ca principiu aveti dreptate. Din pacate insa situatia internationala pentru Romania era in 1940 dezastruoasa. Nu mai aveam aliati, planul sovietic de atac implica ocuparea intregii Moldove nu doar Basarabia, ungurii isi mobilizasera deja toata armata la granita iar bulgarii si iugoslavii stateau la panda sa muste si ei din Romania.
Mai presus de toate insa, Germania nu putea permite ca sovieticii sa se apropie prea mult de Ploiesti si Bucuresti si in mod sigur ar fi intervenit pentru a ocupa Romania dupa modelul polonez.
Apropo, cehoslovacii si liderii lor au vrut sa lupte dar aranjamentele intre marile puteri europene erau facute, Cehoslovacia a fost tradata de Chamberlain si Daladier nu de Edouard Benes.
Ocuparea tarii noastre de catre Germania nu ar fi fost un dezastru.Rezistand armat in fata rusilor am fi iesit din razboi ca o victima care si-a apartat independenta si nu ca un stat agresor, aliat al nazistilor, condus de un regim fascist.In istorie am fi avut asa un capitol mai frumos si mai putin nefast, din toate punctele de vedere decat il ocupam acum in istoria universala, nu in cea locala, romantata si insiropata de istoricii si politicienii nostrii.
@sorin si cate sute de mii de oameni ar fi murit in plus doar pentru un capitol „mai frumos in istoria tarii”? am avut noroc ca tara noastra nu a fost un front de razboi cu orase intregi distruse, sate arse etc…in schimb au venit „fratii” sovietici cu davai ceas
„Mai presus de toate insa, Germania nu putea permite ca sovieticii sa se apropie prea mult de Ploiesti si Bucuresti si in mod sigur ar fi intervenit pentru a ocupa Romania dupa modelul polonez.”
Ocupatia germana se putea evita foarte usor. Pur si simplu odata ce incepea razboiul Romania-URSS ar fi fost informat ambasadorul german ca, Romania a luat decizia de a distruge campurile petrolifere de pe Valea Prahovei pentru a evita ocuparea lor de catre URSS.
Avand in vedere ca Germanii nu ne-ar fi putut ocupa mai repede decat am fi putut noi dinamita si incedia sondele, pun pariu ca in mai putin de 24 de ore ar fi venit oferta de asistenta si alianta din parte Germaniei. Romania nu ar fi fost ocupta, Germanii i-ar fi sfatuit pe unguri si pe bulgari sa-si puna pofta in cui ca romanii astia sunt nebuni si le afecteaza aprovizionarea cu petrol si am fi iesit cu totul altfel din al doilea razboi mondial.
Era pur si simplu o varianta moderna a tacticii de pamant parjolit aplicata de romani in Evul mediu,m care ar fi putut fi folosita foarte eficient ca a unealta diplomatica.
@Musoiu
As zice ca soarta Romaniei a fost pecetluita din momentul in care s-a agatat excesiv de Franta si Marea Britanie in politica externa si nu si-a modificat aceasta politica decat prea tarziu cand s-a prabusit totul. Cine venea cu alte propuneri, alte orientari in politica externa, era marginalizat rapid daca nu chiar eliminat fizic ca legionarii.
Corect este ca totusi nu aveam ce face cand aveam doua imperii care rup din tara noastra, germanii si rusii. Dar totusi cred ca se gaseau oameni care sa moara pentru tara.Adica faceam trupe de partizani in Basarabia si Transilvania care sa lupte pana la moarte imbracati civil.Ne-ar fi spalat onoarea si ar fi aratat ca poporul nu vrea sa apartina de altii.
daca legionarii nu erau furati la alegeri si erau lasati sa conduca probabil situatia ar fi fost altfel…am fi avut o armata mai puternica, germania ca aliat si asta ar fi putut influenta soarta razboiului…daca armatele romane erau echipate corespunzator si aparau flancurile la stalingrad?
Daca legionarii erau mai rationali, mai ponderati in pornirile lor criminale, mai toleranti cu evreii, daca aveau si o strategie economica nu doar sloganuri si agitatori, daca ar fi stiut sa atraga alaturi de legiune elitele Romaniei Mari, daca nu ar fi exagerat in privinta cultului personalitatii lui Zelea Codreanu, daca… daca… daca… atunci POATE situatia ar fi fost altfel.
@Musoiu
Mda…..
Ai uitat daca nu l-ar fi asasinat pe Iorga. O actiune care arata cat de descreerati erau: ei cica l-au pedepsit pentru moartea lui Codreanu, cand el in ciuda faptului ca a fost justificarea arestarii lui Codreanu, a facut tot posibilul sa-l scoata din puscarie.
Dacă, dacă, dacă…..atunci când ai la conducere dezertori și trădători de neam și țară ești pierdut orice ai face. Din păcate la acest capitol parcă suntem un popor blestemat.
O natie are conducatorii pe care ii merita.
Si atunci in 1940 dar si acum Romania este prinsa in menghina !!!
Afacerile primeaza inaintea sanctiunilor …Europa su auto-faulteaza ……. Unitae de vederi in UE ? …NU ! …dac e jale la nivel politic va fi jale si la nivel de unitate militara … Europa si implicit NATO , este crapata de interese diverse …!!!
Editorial EVZ :
„” S-a resemnat Rusia? Nici gând! O serie de evenimente petrecute în ultimele zile arată că Moscova e mai vioaie ca oricând. Luni, în ciuda opoziției Uniunii Europene, Parlamentul de la Budapesta a aprobat un împrumut rusesc de 10 miliarde de euro pentru construirea de către compania Rosatom a două reactoare nucleare la Centrala de la Paks, unde mai funcționează deja patru reactoare rusești. Ceea ce va spori dramatic dependența energetică a Budapestei de Moscova. „Viktor Orban vinde practic Ungaria rușilor!”, a declarat un lider al opoziției maghiare.
A doua zi, marți, Gazprom și OMV au semnat la Viena acordul de construire a gazoductului Southstream, menit să aducă gazele rusești în Europa, pe o rută ce ocolește Ucraina. Proiectul reprezintă o nouă sfidare la adresa Uniunii Europene, care încearcă să diversifice sursele de aprovizionare cu gaze, pentru a reduce dependența de Rusia. Acordul dintre cele două companii a fost semnat în prezența zâmbitoare a lui Vladimir Putin, primit la Viena cu toate onorurile de omologul său austriac. Mai mult, circulă informații că Gazprom negociază cu OMV achiziționarea a 25% din acțiunile austriecilor.
În două zile, două state membre UE au căzut în plasa Rusiei. Austro-Ungaria, refăcută sub pulpana lui Putin! O limbă lungă de pământ care ajunge până în inima Europei. La granița cu Germania, unde se varsă și cealaltă conductă cu gaz rusesc, North Stream, un alt joint-venture cu Gazprom. Având ca președinte al Consiliului de Administrație pe fostul cancelar Gerhard Schröder, amic la cataramă cu Putin.
Colac peste pupăză, România și Polonia, vârfurile de lance ale NATO în coasta Rusiei, sunt zgâlțâite de două scandaluri frapant de asemănătoare și izbucnite simultan. În Polonia, presa a strigat din prima zi că e mâna Rusiei. În România, încă se mai sapă, deși parcă și aici s-ar vedea niște urme de urs siberian încrucișat cu ursul brun.
Moscova adâncește cu dibăcie fisurile Uniunii Europene, și așa crăpată ca un pepene prea copt după alegerile europarlamentare. Unele state sunt momite cu proiecte bănoase (și, desigur, comisionul aferent) să se plieze politicii Rusiei, altora li se forțează mâna. Sunt săpate la temelie de cârtițele reactivate. România, plină de vulnerabilități, e prinsă din nou la mijloc. La Vest, renaște o „Austro-Ungarie” rusească, în paralel cu un proiect european federalist, dizolvant, anihilant, subordonat neo-Marxismului și Corectitudinii Politice. La Est, o Rusie care a transformat Ortodoxia în Ideologie, folosită să subjuge (prin Reconvertire) tot spațiul ex-comunist. Colac peste pupăză, Joe Biden, cu care abia ne-am bătut pe spate, anunță că drepturile homosexualilor, inclusiv căsătoriile gay, devin o prioritate pentru administrația americană, peste capul tradițiilor naționale. Cei care nu le respectă au fost amenințați: „Cine este inuman trebuie să plătească”, a avertizat Biden. America dă astfel apă la moară „Dughinilor” care fac pelerinaje prin România, forțând prin „ortodoxism” o breșă în memoria noastră prooccidentală și anti-rusească. România e prinsă în menghină. „”
http://www.evz.ro/editorialul-evz-romania-e-prinsa-in-menghina-bratienii-se-nvart-ca-ventilatoarele-la-florica.html
„Pierderea Ucrainei a însemnat o lovitură cumplită pentru Rusia. Anexarea la iuțeală a Crimeei nu a însemnat o compensație mai mare decât un picior de lemn pentru membrul amputat. Un președinte pro-occidental s-a instalat la Kiev fără probleme majore (existau mari temeri că alegerile prezidențiale vor fi pretextul pentru ruperea în două a Ucrainei). Războiul de gherilă, purtat de trupele rusești în est, a mai scăzut în intensitate.
Ieri, Ucraina, alături de Moldova și Georgia, a semnat Acordul de Asociere cu UE. Mai mult, Bruxelles-ul a răsucit cuțitul în rană, dând Moscovei un ultimatum de 72 de ore pentru a iniția negocieri de pace cu administrația Poroșenko!
S-a resemnat Rusia? ”
Evident ca nu, insa daca e sa punem in balanta scatoalcele pe care le-a luat cu pasii pe care ii face, vedem ca nu le merge deloc bine.
@Pax…..
e bine ca mai aduci o unda de speranta de pace …. e sedativa pentru unii ….
totusi , tu ca si putini altii INCA nu intelegeti cine este monstrul care vecin cu noi …… dar nu-i bai pentru ca veti simti in curind …… si atunci veti realiza
urmatorul pas pe care il face Rusia este sa se pregateasca de razboi !!!
Putler a decretat mobilizarea rezervistilor !!!
” În textul decretului se spune că sunt chemați toți rezerviștii pentru a fi mobilizați în cadrul forțelor armate rusești de la Ministrul de Interne și în cadrul forțelor de de pază ale statului și ale Serviciilor Securității de Stat.”
Stirea o gasesti pe : http://deschide.md/
Rusia merge pe ideea ,,dezbina si stapaneste”.
http://www.mediafax.ro/externe/cameron-desemnarea-lui-junker-risca-sa-lase-romania-bulgaria-fara-protectie-in-fata-rusiei-12856348
Nu mai au rost comentariile despre ce a fost atunci decat daca am invatat ceva din istorie.A fi invatat ceva inseamna sa nu mai ajungem vreodata in situatia militara de atunci.
Vi se pare ca am invatat ceva?
Nu am învățat nimic! Istoria se repetă.
What steps did Carol al II-lea take after losing Basarabia to overcome the national shame she felt?
Regard Prtal Berita