CARUL DE LUPTA 2

Continuam cu dotarea si implicit istoria Corpului Blindat Tzahal/Heil HaShiryon…

Desi la inceputul anilor *50/sec.XX, SUA au fost reticente in a vinde armament Israelului, in 1960 optiunea s-a schimbat! SUA au acceptat in cele din urma sa le vanda direct tancuri M-48 Patton, blindat care la acea vreme era “number one” in armata si infanteria marina americana si bineinteles, principalul “car de lupta” in cadrul NATO (ca fapt divers, M-48 Patton a luptat pentru prima data in cariera cu infanteristii marini americani in vara lui 1958 in Liban, Regimentul 3 Blindate USMC -Criza Libaneza/Razboiul Civil din Liban). Totusi, primele Patton-uri de otel israeliene n-au venit din SUA, initial n-a fost vorba de o vanzare directa americana ci a fost vorba de vanzare indirect prin intermediar –SUA, prin intermediul Germaniei Federale, a vandut tancuri M-48 Patton, Israelului. Americanii aveau sa-si schimbe ulterior optiunea cu privire la Israel insa mentionam faptul ca evreii au incercat initial sa cumpere direct tancuri noi din SUA –in 1955 au cerut oficial SUA sa le vanda 60 de M-47 Patton (blindatul era in curs de livrare sau fusese deja livrat Belgiei, Germaniei Federale, Frantei, Italiei, Portugaliei, Greciei, Turciei, Austriei, Spaniei, Iugoslaviei, Iranului, Iordaniei, Coreei de Sud, Pakistanului, Arabiei Saudite si Taiwanului. Germania de Vest a avut peste 1100 de exemplare de M-47 Patton iar iugoslavii 320 de exemplare. M-47 Patton s-a nascut din M-46 Patton si M-26 Pershing. M-48 Patton e cel de-al treilea blindat cu numele generalului George Smith Patton. “Familia de otel” Patton numara 3 membri –M46/47/48).

M 47 Patton

Au fost refuzati! Au incercat din nou in 1958, de data asta cerand 100 de M-47 Patton. Au fost din nou refuzati! Nu e foarte clar de ce americanii n-au vrut sa le vanda direct blindate M-47 noi, surse independente sustin ca n-au vrut sa-i supere pe arabi, cu deosebire Iran si Iordania, la acea vreme mari exportatori de petrol in SUA si mari importatori de armament american. Se spune ca americanii au cerut israelienilor discretie maxima cu privire la acordul de vanzare a tancurilor M-48 Patton via Germania Federala, deci, cu alte cuvinte, vest-germanii au fost cumva paravanul SUA (SUA au vandut M-48 Patton nemtilor federali, astia revanzandu-le israelienilor –blindatele plecau spre Israel via RFG. Germania Federala a primit M-47 Patton odata cu crearea pe 12 noiembrie 1955 a Bundeswehr/Fortele Armate vest-germane. Inca de la inceput au avut 3 Arme distincte –Heer/Fortele Terestre, Luftwaffe/Fortele Aeriene si Bundesmarine/Fortele Navale. Streitkraftebasis/Serviciul de Sprijin Comun si Zentraler Sanitatsdienst/Serviciul Medical Militar erau comune tuturor fortelor armatei federale. Primele tancuri usoare si medii din dotarea Heer au fost M-41 Walker-Bulldog si M-47 Patton/1957-1958, urmate imediat de M-48 Patton/1958-1959). Oricum, vanzarea M-48 Patton in Israel s-a facut in mare secret dar intr-un final statele arabe au aflat de tranzactie via URSS, incercand prin presiuni diplomatice si comerciale sa stopeze vanzarea, ceea ce au reusit intr-o oarecare masura.

  M 48A2 Patton

Israelul, in acordul incheiat cu vest-germanii, intentiona sa cumpere 150 de M-48A2 insa datorita datorita demersurilor diplomatice arabe, Germania Federala a furnizat doar 40 de exemplare (posibil sa nu fie asa fiindca surse independente sustin ca vest-germanii n-au mai respectat intelegerea oprind livrarea in vederea dotarii propriei armate in fata amenintarii crescande venita din partea suratei democrate, Nationale Volksarmee/Armata Populara est-germana care incepuse sa primeasca masiv tancuri sovietice T-34/85, T-54/55). Drept urmare, SUA s-au implicat direct livrand israelienilor 110 M-48A2 si 100 M-48A1. In 1965 au primit din SUA primele 90 de exemplare M-48 urmate de alte 120 in 1966. La momentul 5 iunie 1967/Razboiul de Sase Zile, Brigada Blindata Tzahal avea 250 de M-48 -150 M48A1+100 M48A2, toate dispunand de tun calibrul 90 mm.

Centurion in timpul Razboiului de sase zile

Doar 120 de exemplare au participat la Razboiul de Sase Zile deoarece nu toate brigazile de blindate erau 100% familiarizate cu noile blindate. Au actionat cu precadere pe frontul din Sinai impotriva egiptenilor care aveau acolo 160.000 de oameni, 4 divizii de infanterie, 2 divizii blindate/950 de tancuri (T-34/85, T-54/55, PT-76, SU-100/152) si o divizie mecanizata/1100 transportoare blindate (BTR-40/152/50/60). In Sinai, tancurile M-48A1/A2 apartineau Diviziei 84 Blindate “Ugda” comandata de generalul-maior Israel Alon “Talik” Tal, divizia avand in compunere Batalionul 82 Blindate/88 Centurion, Batalionul 79 Blindate/66 M-48A2 si Brigada 9 Infanterie formata din rezervisti (Israel Tal a fost un sustinator fervent al conceperii Merkava, un tanchist exceptional si unul dintre cei mai buni strategi ai Tzahal in privinta luptei cu blindate. In Razboiul de Independenta a condus un pluton din Brigada Givati… In 1956 se afla la comanda unei brigazi de infanterie in Sinai. In 1970-1972 a pus bazele dezvoltarii tancului indigen Merkava. Mai e numit in Israel, in memoriam, “Tatal Merkava’ si “Domnul Corp Blindat”). Divizia “Ugda” a atacat pozitiile fortificate egiptene de la Khan Yunis si Rafah distrugand 32 de T-54/55 egiptene+cativa monstri IS-3M/tun calibrul 122 mm.

Trofee sovietice in IDF

Pana la finalul Razboiului de Sase Zile, egiptenii au pierdut cam 80% din forta blindata cu care venisera la “spectacol” -291 T-54, 82 T-55, 251 T-34/85, 72 IS-3M, 29 PT-76, 51 SU-100. Tzahal-ul a pus mana pe aproximativ 200 de blindate egiptene, 82 dintre acestea fiind T-55 (ca fapt divers, in Razboiul de Sase Zile s-a luptat pentru prima data sovieticul T-55, blindatele fiind livrate doar cu doi ani in urma Egiptului). Tzahal-ul a pierdut 122 de tancuri Centurion, M-50/51 si M-48A1/A2.

T 55&IDF

   La acea vreme singurii care aveau tancuri americane noi in dotare erau iordanienii, acestia trimitand la lupta 45.000 de oameni (intreaga armata iordaniana numara 55.000 de oameni, 11 brigazi), 270 de tancuri/8 brigazi (250 de M-47/48 Patton. Au mai avut Panzer IV, Sturmgeschutz III si Jagdpanzer IV, batranele nemtoaice descurcandu-se bine!) si o brigada mecanizata (M-113, peste 200 de exemplare la acel moment). In timpul razboiului, Tzahal a capturat aproximativ 100 de M-48/48A1 de la iordanieni (iordanienii, foarte probabil, au avut 170 de M-48 Patton pe front), insa au lasat pe loc blindatele M-47 Patton deoarece erau prea uzate si nu meritau…deranjul (bineinteles, le-au aruncat in aer pentru…siguranta. Din cate se stie, doar 20 de tancuri iordaniene au reusit sa scape dincolo de Raul Iordan, cele doua brigazi iordaniene dotate cu M-48 si M-48A1, Brigada 40 Blindate/90 M-48 si Brigada 60 Blindate fiind aproape anihilate complet. In seara zilei de 5 iunie 1967, Brigada 40 Blindate iordaniana a invadat malul estic al Vaii Iordanului ajungand la Podul Damya/Adam. Au reusit sa treaca in Cisiordania inaintand spre Nablus, insa au dat de blindate israeliene M-50/51 in Valea Dothan, IDF pierzand 2 blindate in lupta care a urmat. Au fost distrusi a doua zi din aer si de la sol, doar 8 blindate din cele 90 M-48 cate avea Brigada 40 Blindate reusind sa revina de unde au plecat…).

In 1971, americanii le-au vandut israelienilor 150 de M-60A1, blindat aparut in 1963. Unele surse numesc tancul M-60 Patton insa e o confuzie, o greseala, deoarece M-60 nu face parte din “Familia Patton”, acest tanc fiind de fapt o imbunatatire substantiala a celor 3 membri ai acestei familii. M-60 a iesit din uz in 1991 fiind inlocuit cu M-1 Abrams in SUA. Tzahal a folosit M-60A1 pentru prima data in lupta in Razboiul de Yom Kippur/1973. Ca si la M-47/48, israelienii au fost nemultumiti de faptul ca blindajul era vulnerabil la noile rachete antitanc ghidate folosite pentru prima data in lupta de catre egipteni si sirieni cu efect devastator – israelienii au pierdut multe M-48/60 in fata AT-3 Sagger/9M14 Malyutka. Insa au invatat din trista experienta scotand blindajul reactiv folosit pentru prima data in Liban, 1982. O alta deficienta constatata la Centurion a fost uleiul extrem de inflamabil folosit de sistemul hidraulic de rotire al turelei, acesta luand imediat foc atunci cand turela era lovita si perforata. In 1973, Centurioanele si Patton-urile s-au prezentat la lupta cu lichid hidraulic neinflamabil. Totusi, per ansamblu, Centurionul si M-48 Patton s-au descurcat bine in fata T-54/55 chiar daca a fost clar faptul ca era nevoie de un tun mai puternic si blindaj marit.

Israelul, pana in 1973 cand a izbucnit Razboiul de Yom Kippur, modernizase local M-48A1/A2 aducandu-l la standard similar M-48A3 si M-60 –tun M66 calibrul 105 mm (americanii desi puteau, nu au montat M66 pe M-48A3 pe motiv de costuri –aveau inca munitie cu nemiluita prin depozite pentru vechiul tun M41 calibrul 90 mm. Au introdus M66 cu varianta M-48A5. Oricum, M-48A3 a fost obtinut prin conversia M-48A1/A2, cam 600 de exemplare), computer balistic, sisteme de ochire si vizare mai bune, motor diesel supraalimentat/700 CP, turela modificata. La momentul Yom Kippur, Tzahal avea 540 de M-48A3 cu tun calibrul 105 mm. Si facem o paranteza pentru a vedea cu a aparut M-48A3 in…SUA. Povestea merita spusa!

Ei bine, M-60 a aparut in urma…Revolutiei Ungare din 1956. Atunci au aflat americanii via Ambasada Marii Britanii din Budapesta, ce poate un T-54A, la acea vreme nou-nout in arsenalul sovietic. Pe 23 octombrie 1956 are loc insurectia maghiara cand sute de mii de oameni cer demisia guvernului comunist. Se stie ca o parte a armatei maghiare comuniste trecuse de partea demonstrantilor sub conducerea colonelului Pal Maleter, ofiterul cu cel mai mare grad care schimbase “orientarea” din armata populara maghiara.Sovieticii, nu cu mult timp inainte, in 1954, introdusesera in dotarea diviziilor blindate tancul T-54A, blindat care la acea vreme era net superior tuturor tancurilor NATO –blindajul cuprins intre 200-90 mm, stabilizator vertical STP-1 la tunul D-10TG calibrul 100 mm cu teava ghintuita, extractor de fum la capatul tevii tunului, motor Diesel W-54-6/580 CP/427 kW, echipament de vedere nocturn in IR TVN-1 conductor si telescopic pentru ochitor. O bijuterie de otel la acel moment, fara niciun dubiu! La Ambasada Marii Britanii din Budapesta, spre norocul SUA&NATO, se afla inca la post atasatul militar britanic, Locotenent-colonel James Noel Cowley, de profesie tanchist -intrase in armata in 1912/18 ani, iar in Normandia/1944 comandase un pluton de tancuri Sherman.

Cowley, in dimineata zilei de 24 octombrie 1956 privea din curtea ambasadei coloanele de blindate sovietice T-54 impreuna cu soferul personal de origine maghiara, fost militar tanchist in armata regala maghiara/WW II, Laszlo Regeczy-Nagy/obtinuse cetatenia britanica. Lui Cowley i-a venit ideea nastrusnica si temerara totodata, sa vada mai de aproape un T-54, noua bestie blindata sovietica deloc cunoscuta occidentalilor. Drept pentru care, cu toate riscurile, pe 24 octombrie pleaca pe strazile Budapestei in Land Rover-ul Ambasadei condus de catre Nagy care sesizase ca multe astfel de tancuri zaceau incendiate pe strazile capitalei ungare nepazite si disponibile oricui avea indrazneala sa le studieze. Nagy aflase ca fusesera incendiate cu cocteiluri Molotov de catre revolutionarii maghiari –le aruncau de pe acoperisuri insa multi si-au pierdut viata astfel. Fara arme antitanc, ungurii aruncau cu grasime animala si ulei pe marile bulevarde incercand astfel sa ingreuneze deplasarea coloanelor motorizate sovietice, provocand ambutejaje. Au aruncat chiar si cu tigai, pietre, lemne, piese de mobilier in tancurile sovietice. Cu tot efortul eroic n-aveau cum sa combata experimentata armata sovietica care inca avea multi veterani din WW II –astia stiau foarte bine cum sa lupte in orase, pe strazi, asaltand rapid cladirile suspecte, ucigand fara mila pe oricine schita si cel mai mic gest de impotrivire. Desi a dat de 2 T-54 incendiate in batalia de la Pasajul Corvin pe 24 octombrie, pasaj situat in apropierea cazarmii Kilian si a postului de radio Budapesta, Cowley&Nagy au trebuit sa fuga fiindca riscau sa fie capturati de sovietici. Apoi l-a lovit norocul pe Cowley, pe 2 noiembrie 1956, colonelul Maleter i-a permis studierea in profunzime a unui T-54A capturat de revolutionari, acesta facandu-i poze gasind si cartea tehnica. Tancul a ajuns in curtea Ambasadei britanice, Maleter spunand in exil ca colaborarea cu Cowley a fost “completa”. Insa, pe 3 noiembrie, colonelul Maleter a fost arestat de sovietici, acestia invitandu-l “la negocieri cu privire la retragerea armatei rosii din Ungaria”. Pe 4 noiembrie 1956,  60.000 de militari sovietici sprijinitit de 2500 de tancuri, autotunuri si transportoare blindate intra in Budapesta. Maleter si Imre Nagy vor fi executati impreuna cu sute de alti participant civili sau militari la “contrarevolutie”. Laszlo Regeczy-Nagy a fost si el arestat fiind condamnat la 15 ani de inchisoare –a fost eliberat in 1963 emigrand in Marea Britanie unde a si murit.Cowley dormea in acea dimineata fiind trezit de explozii si tir de arme automate dandu-si seama ca totul s-a sfarsit.

In ianuarie 1957 i-a venit randul, sovieticii nu-l uitasera! Cu concursul guvernului marioneta de la Budapesta l-au acuzat de “participare la contrarevolutie si colectarea de informatii despre tehnica de lupta sovietica” declarandu-l “persona non grata”, ordonandu-i sa paraseasca Ungaria in maxim 48 de ore. A plecat impreuna cu informatii sensibile despre noul tanc sovietic primind aprecierea sefului diviziei URSS&Europa de Est din serviciul de spionaj militar britanic, General-maior Charles Herbert Tarver, fiind totodata medaliat cu Ordinul Imperiului Britanic de catre regina Elisabeta a II-a pentru “servicii inestimabile aduse Imperiului”. Toate datele obtinute de catre Cowles au ajuns la Royal Armament Research and Development Establishment/RARDE la Fort Halstead, sud-estul Londrei, unitate de cercetare apartinand Ministerului Apararii britanic. Datele valoroase stranse si aduse de catre Cowley au dus la proiectarea si realizarea de catre britanici in 1959 a unui nou tun pentru Centurion, tun calibrul 105 mm, Royal Ordnance L7 –tun care se va regasi ulterior pe M-60, M-48A5 si primele M-1 Abrams. Asa cum am mentionat in capitolul anterior, Centurion Shot israelian a avut acest tun…In Razboiul de Yom Kippur/1973, Centurion Shot ale Tzahal au distrus cu tunurile L7 peste 60 de T-55/62 in batalia de la Valea Lacrimilor. Interesant e faptul ca Cowley a ajuns atasat militar britanic la Tel Aviv retragandu-se in 1961 –nu a recunoscut niciodata public operatiunea de spionaj temerara de la Budapesta din 1956. Revenim la Israel…

Centurion Shot KAL C

Asa cum mentionam anterior, Israelul si-a adus tancurile M-48A1/A2 la standard similar M-48A3 echipandu-le cu tun L7/105 mm britanic, ulterior si cu echivalentul american M68/51 calibre/63 proiectile in turela (licenta britanica L7, produs la Rock Island Arsenal in Davenport/Utah), transmisie si motoare noi, precum si cu noua cupola cu profil redus produsa sub licenta, cupola numita “Urdan” (produsa sub licenta de Urdan Metal&Casting Industries Ltd din Netania, oras situate in nord-vestul Israelului pe tarmul Marii Mediterane. Netania este una dintre cele mai importante statiuni balneare din Israel. Astia aveau sa produca si turela+corpul blindat pentru Merkava+blindajul reactiv). “Noul” tanc numit “Magach 3” (Magach/Berbecul) avea modificarile M48A3 inspirate de M60 -cupola comandantului avea profil redus in comparatie cu cupola M48A2 iar turela era stabilizata (in cupola comandantului se afla o mitraliera M85 calibrul 12,70 mm, greutate 29,50 kg, lungime totala 1,38 m, lungime teava 1,01 m, rata de foc selectabila –tinte terestre 400-500 proiectile pe minut/tinte aeriene 800-950 proiectile pe minut, incarcator tip banda, racita cu aer). Blindatul avea sisteme de comunicatii mai bune iar vechiul motor pe benzina de 650 CP a fost inlocuit cu motor diesel supraalimentat Continental Motors AVDS-1790-2A/2C de 750 CP la 2400 rpm racit cu aer,V12, motorul functionand bine si sub apa tancul fiind prevazut cu snorkel (AVDS-Air Cooled, V-engine configuration, Diesel, Superturbocharged). Vechea transmisie a fost inlocuita cu una noua, Allison CD-850-6/6A (similar M60), cutie automata, 2 viteze inainte+una inapoi. De asemenea, Magach 3 a primit, ca si variantele care i-au urmat, cel mai probabil dupa 1978, computer balistic M21 (solid state), telemetru laser AN/VVG-2 (comandant si tragator), sistem de ochire si vizare nocturn/IR, sistem de alarmare la iluminare radar si laser (probabil dupa 1980/1985). Despre aceste sisteme nu se stie mare lucru insa ele au fost produse, ulterior chiar modernizate, de catre IMI sub licenta Texas Instruments/SUA. Ulterior, dupa Yom Kippur, Magach 3&urmasii (Magach 5/6/7) au primit placi de blindaj reactiv ERA Blazer pe lateralele turelei si partial, pe corpul blindat –au fost vazute pentru prima data in aceasta configuratie in Liban, 1982.

Magach 3

Cupola Magach 3 cu mitraliera M 85

Eee, nu totul a fost “frumos”, exista o mare belea la Magach 3 cel initial, blindate folosite in Razboiul de Yom Kippur/1973  -uleiul sistemului hidraulic de rotire al turelei nu era neinflamabil (ulei hidraulic), acesta luand imediat foc atunci cand turela era lovita si perforata, problema constatata si la Centurion. Drept urmare, datorita pierderilor suferite, echipajele faceau haz de necaz sustinand ca Magach e de fapt prescurtarea de la “Movil Gyivot Charukhot”(Purtator de Corpuri Carbonizate). A avut si alte porecle precum “Meshupa Gahon”(Burta inclinata) si “Mechonat Giluach Hasmalit” (Aparat de Barbierit Electric). Facem o paranteza scurta pentru a vedea cum a fost cu ERA asta, fiindca evreii au invatat din greseli!

Placile Explosive Reactive Armour/ERA, la blindatele israeliene –ne oprim strict la acestea fiindca ele sunt eroii articolului de fata –imbraca efectiv tancul precum o “centura/vesta”. Solutia aleasa de IDF nu e deloc intamplatoare deoarece blindatele lor lupta deseori in mediul urban avand nevoie de protectie cat mai elaborata in fata puzderiei de RPG-uri din dotarea tuturor arabilor mai mult sau mai putin desculti. Un RPG, dupa bine cunoastem fiindca si noi il avem si il fabricam, lanseaza grenade cu propulsie reactiva (si aici ne referim strict la RPG-urile 7 capturate de israelieni in Razboiul de Yom Kippur/1973 si Liban/1982. Lansatoarele portabile de grenade reactive au fost studiate intens de evrei rezultand Blazer. Tzahal are si astazi stocuri mari de RPG&grenade reactive de captura sau produse local. IMI a scos in 1980, sub licenta McDonnell Douglas, lansatorul de grenade reactive SMAW/Shoulder-launched Multipurpose Assault Weapon, B-300 in Israel, acesta semanand izbitor cu RPG-7). Aceste grenade contin incarcatura High-Explosive Anti-Tank/HEAT/Exploziv de Mare Putere Antitanc (viteza de explozie si temperatura gazelor rezultate in urma exploziei sunt foarte mari. Energia cinetica a proiectilului la lansare nu e mare anuland efectul de penetrare al blindajului, dar nici nu e nevoie de asta datorita explozibililor speciali).

Focosul grenadei, numit in termeni de specialitate “Incarcatura de modelare”, dupa detonare elibereaza un jet incandescent format din gaze fierbinti si metal topit gaurind blindaj omogen de pana la 75 cm –diametrul gaurii in blindajul tancurilor M48A3/Magach 3 in Razboiul de Yom Kippur, dupa cum au constatat expertii IDF, era de 5 cm. RPG-7 a produs multe victime in randul blindatelor IDF in 1973, jetul incandescent patruns in interiorul blindatului ducea la aprinderea uleiului hidraulic, la detonarea munitiei, ranind grav si ucigand echipajul (au fost rare cazurile in care membri ai echipajelor tancurilor IDF lovite au supravietuit…Acestia au fost norocosi insa au avut rani grave produse prin arsura/stropii din jetul incandescent ardeau uniformele provocand rani oribile corpului –actionau similar napalmului. Toti supravietuitorii au ramas cu sechele in urma arsurilor, majoritatea orbind).

Detalii montaj placa ERA Blazer pe Magach 3

ERA Blazer se compune din placi/panouri individuale atasate corpului tancului crescand greutatea acestuia cu aproximativ 1000 kg, placile fiind dispuse de regula la unghi de 60◦ (dispunerea placilor se face in functie de tipul blindatului –dispunerea Blazer nu era similara la Magach 3/5 si Centurion. Greutatea mare e data de faptul ca pe blindajul tancului se sudau suruburi, placile ERA fiind prinse cu suruburi+saibe. Pentru a putea fi prinse, fiecare placa ERA Blazer avea gauri destinate acestui scop decupate in structura. Fiecare placa era numerotata pentru usurarea amplasarii si schimbarii –numarul de pe placa corespundea cu cel similar pictat pe cutia blindata sau turela, usurand munca tehnicienilor. In Liban, placile erau schimbate rapid chiar de catre echipaj, bineinteles, daca situatia tactica permitea asta) –cand un panou e atins de grenada RPG acesta detoneaza propria incarcatura exploziva/contra-explozie dispersand jetul de mare viteza HEAT. In termeni de specialitate aceste panouri se numesc Modular Protective Elements/MPE/Element de Protectie Modular (fiecare element contine exploziv dispus intre doua placi de otel/tip sandwich/sandvis. Astazi se folosesc si materiale compozite, inclusiv ceramic. O placa ERA Blazer utilizata de blindatele israeliene in Liban/1982 avea 9 mm grosime -3 mm prima placa de otel+3 mm incarcatura exploziva speciala+3 mm cea dea doua placa de otel). Interesant e faptul ca explozia unui panou Blazer nu afecta panourile alaturate, insa daca tancul primea in acelasi loc o noua lovitura, aceasta ii era letala (se spune din surse independente ca in Liban/1982, Hezbolah-ul invatase chestia asta –incercau sa loveasca zonele care nu mai erau protejate ERA la tancurile israeliene. Mentionam faptul ca placa ERA nu detona daca era lovita si penetrata de armament de infanterie –calibrul maxim 23 mm, schije de grenada sau de proiectil de mortier datorita explozivului special folosit. Per ansamblu, in Liban/1982, IDF a fost foarte multumit de Blazer considerandu-l “eficient” chiar si impotriva AT-3 Sagger/Maliutka! Expertii IDF au concluzionat ca placa Blazer reducea puterea de penetrare in otel a proiectilului RPG-7 de la 300 mm la aproximativ 100 mm). In perioada 1990-2000 a aparut Super Blazer, placile oferind protectie si impotriva proiectilelor de artilerie care detoneaza la aproximativ 2 m distanta de ERA.

Dar cum a aparut ERA Blazer fabricat de catre compania bine cunoscuta noua, Rafael Advanced Defense Systems Ltd?

Pai “vinovatul” e vest-germanul Manfred Held, la origine norvegian, fizician care a lucrat cu IDF&Rafael dupa 1970 (exista surse independente care sustin ca Held ar fi fost contactat de Israel, in secret, inca din 1967. Nu e o certitudine, astfel de lucruri fiind imposibil de verificat!). Profesor-doctor Manfred Held, fizician, s-a implicat profund in dezvoltarea explozivilor de uz militar sau civil, a propulsorilor pentru rachete si in stiinta detonarii. Era o prezenta binecunoscuta la toate simpozioanele internationale de balistica, rachetism si imagistica medicala si militara, fiind premiat pentru lucrarile si cercetarile sale in domeniu. Are cercetari ample cu privire la blindajul reactiv si incarcatura tandem a proiectilelor antitanc (de fapt, Manfred Held e considerat “tatal” ERA occidental…Mentionam faptul ca sovieticii aveau si ei asa ceva, si inca inaintea NATO –in 1949, Profesor/Academician Bogdan Viaceslavovici Voisekhovski propune un astfel de blindaj, insa primele prototipuri apar abia in 1960. Insa conducerea de la Moscova a considerat ca “tancurile sovietice au suficient blindaj” nebagandu-l in seama pana in 1974. Dar asta e alta poveste! Oricum, NATO a aflat pentru prima data de ERA sovietic/Kontakt 1 cand a aparut pe T-72 in RDG, 1984. Armata Rosie e considerata ca fiind a doua din lume care a introdus ERA pe blindatele sale, dupa Israel. Sunt urmati de SUA, americanii cumparand placi ERA Blazer din Israel pe la sfarsitul anilor *80/sec.XX, montandu-le initial pe tancurile M-60 ale USMC, blindatele fiind utilizate in Furtuna Desertului/1991 –ulterior le-au produs si le-au modernizat impreuna cu Rafael la General Dynamics Ordnance and Tactical Systems/GDOTS in Florida, ceea ce fac si astazi. Ca fapt divers, ERA Kontakt 1/Contact 1 a fost montat pentru prima data pe T-72A in septembrie 1983/initial doar partea frontala a turelei, ulterior si cutia blindata frontal si lateral+partial plafonul turelei. In decembrie 1984 a aparut pe tancurile T-72A din cadrul diviziilor sovietice stationate in RDG, ulterior, in numar limitat si pe blindatele est-germane –la acel moment erau trecute la strict secret. Ca si T-72 la noi, dealtfel! Bine, ale noastre n-au avut ERA…In perioada 1987-1988, multe T-72A/B/B1 au primit ERA Kontakt, standardul fiind de 151 placi per tanc, insa numarul depinde si de tipul tancului si modul de amplasare al placilor, putand ajunge si la 227 placi per tanc. Aceste blindate au primit litera “V”/Vzryvnoi/Exploziv –T-72BV, spre exemplu. In 1985 a aparut Kontakt-5, initial pe T-80U, ulterior, din 1988, si pe T-72B/M, dar asta e alta poveste. Kontakt 1 –panouri explozive 4S20/fiecare panou contine 280 de grame HE, are 2 placi de otel fiecare avand 2 mm grosime intre care se gaseste explozivul cu grosimea de 7 mm. Grosime placa Kontakt 1 -11 mm. O placa ERA Kontakt 1 cantareste 5,70 kg fara suruburile de fixare, intreaga armura cantarind 1200 kg. Kontakt 1 asigura protectie impotriva rachetelor de maxim 125 mm diametru/86% eficienta+proiectilelor HEAT calibrul maxim 125 mm/58% eficienta+Light Anti-armour Weapon 80/LAW 80 calibrul 94 mm –eficienta 92%).

In sfarsit, primul brevet pentru ERA a fost inregistrat in Germania Federala de catre Manfred Held in 1970, acesta fiind imbunatatit urmand multe alte brevete pana in 1974. Si-a prezentat “armura reactiva/ERA” natiunilor NATO la diverse simpozioane si expozitii cu tematica militara dar fara succes (surse independente israeliene sustin ca Manfred Held a sosit pentru prima data in Israel imediat dupa Razboiul de Sase Zile din iunie 1967, unde a studiat tancuri T-54/55/55AM arabe avariate de proiectilele israeliene, unele dintre acestea avand centura de blindaj/armura aplicata semi-circular pe lateralele turelei. Practic era vorba de o centura blindata in forma de potcoava realizata din otel masiv dispusa frontal si lateral pe turela. Sovieticii calculasera ca blindajul suplimentar marea cu 85% protectia frontala a tancului si cu 50% pe cea laterala in fata proiectilelor antitanc High-Velocity Armor-Piercing/HVAP calibrul 90/105 mm –crestea nivelului blindajului pana la 450 mm insa platea pretul greutatii crescute. Foarte probabil, sovieticii au testat pentru prima data centura blindata pe T-55 in 1964, insa tancurile “centurate” erau noi-noute in inzestrarea egiptenilor si sirienilor. Tanchistii Tzahal numeau haios aceste centuri blindate ,“sutiene”, insa le recunosteau eficienta. Ca fapt divers, proiectilul HVAP T30E16 calibrul 90 mm utilizat de M-48/48A3 era capabil sa penetreze blindajul frontal al turelei T-55 de la aproximativ 2000 m distanta, proiectilul atingand viteza impresionanta de 1018 ms. Pe baza studiului facut pe blindatele sovietice via Israel in 1967, Manfred Held ar fi realizat primul ERA brevetandu-l in Germania Federala in 1970/Brevet nr.2053345. L-a rafinat ulterior, Brevet nr.2008156, foarte probabil din acesta a rezultat ERA Blazer. A revenit cu certitudine in Israel dupa Yom Kippur in 1974, lucrand cu specialistii israelieni&Rafael la ceea ce avea sa devina ERA Blazer).

Nu a reusit sa atraga atentia militarilor NATO dar a reusit sa atraga atentia militarilor israelieni, ofiteri din staff-ul IDF fiind o prezenta constanta la asemenea expozitii si simpozioane. Din putinele date existente, greu verificabile, proiectul ERA a ajuns in Israel in 1974 oprindu-se la…Divizia de Cercetare-Dezvoltare a Rafael Defence Systems din Haifa (initial i-au spus Modular Protective Elements/MPE/Elemente Modulare de Protectie, ulterior ERA). Odata cu ERA a venit si Manfred Held, acesta colaborand strans cu cercetatorii Rafael la crearea ERA Blazer. Exista surse independente care sustin ca in perioada 1968-1975, printre cei aproximativ 100.000 de evrei rusi refugiati in Israel s-ar fi aflat si specialisti care au lucrat la diverse proiecte militare sovietice in WW II si anii *50/sec.XX –printre acestia se aflau si oameni care ar fi lucrat la ERA sovietic (surse independente israeliene sustin ca cel putin un inginer-proiectant care a lucrat la ERA sovietic in 1960-1964 se afla printre cei veniti in Israel. Greu de dovedit, incert! Cert e faptul ca ERA Blazer&Rafael e “leit” ERA Manfred Held, singura contributie a cercetatorilor israelieni fiind, foarte probabil, alegerea dimensiunii si grosimii placii, precum si a modului de amplasare pe tancurile Tzahal-ului. Oricum, in 1977/1978 guvernul israelian ordona introducerea in productia de serie a ERA Blazer astfel ca la inceputul anilor *80/sec.XX, majoritatea tancurilor Corpului Blindat israelian aveau ERA, exceptand Merkava 1. Pachetul ERA Blazer pentru Magach 6/7 cantarea aproximativ 1000 kg, iar cel pentru Centurion Shot Kal C aproximativ 850 kg. Dupa Liban 1982, strategii sovietici au trecut la implementarea ERA pe tancurile de productie indigena incepand cu T-72A. I-au spus initial, in 1978, probabil si pentru derutarea spionajului NATO&SUA, EDZ/Elementy Dinamicheskoi Zashity/Elemente de Protectie Dinamica in loc de ERA. Pana in 1985, toate tancurile unitatilor sovietice stationate in RDG, ulterior si cele din Ungaria si Polonia, au fost dotate cu ERA Kontakt 1 si Kontakt 5 –tipurile T-72A/B, T-64BV-avea 115 placi Kontakt 1, T-64BM2 –avea placi Kontakt 5, T-80BV –avea 210-222 placi Kontakt 5, T-62M1).

Merkava 1 – Liban 1982

ERA Blazer a fost folosit de tancurile israeliene in lupta, pentru prima data, in Liban, 1982. Desi si-a dovedit eficienta in Liban cu M48A3 –Magach 3/5, M60 –Magach 6/7 si Centurion Shot Kal Gimel/Kal C (asa i-au spus Centurion Shot remotorizat si echipat cu ERA Blazer –turela+partea frontala a cutiei blindate), ERA Blazer avea si deficiente (in Liban, 1982, a luptat pentru prima data Merkava 1/180 de exemplare. Pana in 2006 toate blindatele Magach fusesera inlocuite cu Merkava). Marea substantial greutatea tancului reducand mobilitatea si crescand consumul de carburant/reducerea autonomiei + suprafata protejata insuficienta, cu deosebire lateralele turelei si partea frontala a cutiei blindate, restul blindatului fiind expus ceea ce nemultumea profund echipajele, insa la acel moment n-aveau ce face!

Va urma.

 

 

WW

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet

militaryfactory.com

modelist-konstruktor.org

www.military-today.com › tanks

www.armyrecognition.com › …

www.army-technology.com › …

aw.my.games

tanks-encyclopedia.com › Isra…

www.militaryfactory.com › isr…

warfarehistorynetwork.com › …

www.tanks.net › tank-history

www.idf.il › minisites › armor…

21stcenturyasianarmsrace.com

israeli-weapons.com

http://www.patton-mania.com › …

https://www.warhistoryonline.com › …

https://www.historynet.com › t…

http://fofanov.armor.kiev.ua › …

https://below-the-turret-ring.blogspot.com › …