CARUL DE LUPTA 9

Am vorbit in capitolul anterior, pe scurt, despre debutul in lupta al tancului Merkava care a avut loc in 1982 in cadrul operatiunii “Pace pentru Galileea” desfasurata in Liban (Mitvtsa Shlom HaGalil/Mivtsa Sheleg –Pace pentru Galileea. I se mai spune si Milhemet Levanon Harishona/Razboiul din Liban. Arabii ii spun simplu, Al-Ijtiyah/Invazia). Ei bine, in stilul caracteristic, IDF si Corpul Blindat au tras invataminte importante din acest conflict, invataminte trase inclusiv din comportamentul in lupta al noului lor tanc, Merkava 1, acestea regasindu-se in urmasul acestuia, Merkava 2. Dar, fiindca exista un “dar”, au facut si greseli care aveau sa-i coste in 2006 in Razboiul din iulie/Al doilea razboi libanez/Razboiul dintre Israel si Hezbolah, greseli care aveau sa aduca staff-ul IDF in “gura presei” trebuind sa indure “palme” si “tragere de urechi” din partea Comisiei de ancheta instituita de catre Knesset la cererea lui Avshalom Vilan, om politic apartinand partidului Meretz (liberal de stanga, social-democrat si ecologist aparut in 1992. Avshalom Vilan a fost “rav ramal rishon/rasar/sergent major” in Sayeret Matkal/Unitatea 269). Si ne oprim in cursul articolului asupra “negativelor” din viata Merkava cu mentiunea ca insisi militarii israelieni le-au dezvaluit, fortand staff-ul IDF sa-si recunoasca greselile –bravo lor, asta inseamna sa ai coloana vertebrala! “Vindecarea” incepe intotdeauna cu identificarea “simptomelor bolii”…

Experienta avuta de Merkava 1 in Liban, 1982, a fost dura prin faptul ca blindatul a fost nevoit sa lupte intr-un mediu atipic si foarte dificil, mediu letal de regula pentru blindate, si anume mediul urban.

Asa cum mentionam anterior, experienta luptelor din Beirut, 1982, s-a regasit in Merkava 2 si urmasii insa n-a fost nicicum una fericita fiindca trebuie sa subliniem faptul ca si arabii “invatau si se adaptau”, inclusiv luptatorii Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei/OEP/Munazzamat at-Tahrir al-Filastynia, organizatie terorista condusa pe atunci de “pretinul” lu’alde Ceasca cel Defunct, Yasser Arafat, si asta defunct si aflat acum in “bratele” fecioarelor alea (era egiptean la origine si-l chema Muhamed Abdel Rauf Arafat al-Qudwa al-Husseini, zis si Abu Amar). La momentul Liban, 1982, IDF avea in inventar peste 3700 de tancuri -1135 M-60, 1100 Centurion, 650 M-48, 300 Merkava-1, 400 T-54/55 Tiran si 150 T-62. Aveau 1590 de piese de artilerie si MLRS (peste 900 de mortiere). Fortele Aeriene aveau la inceputul lui 1982 multe elicoptere, 162 de exemplare, inclusiv elicoptere de atac -12 AH-1S Cobra (letale pentru blindatele siriene T-72 fiind echipate cu rachete TOW/Orev in Aviatia israeliana. In Liban, 1982, au facut praf 29-30 de tancuri siriene, cel putin 10 au fost T-72, si peste 50 de transportoare blindate. In Aviatia israeliana sunt cunoscute drept Tzefa/Vipera. Eeee, Tzefa e denumirea ebraica a “Vipera palestinae”, specie de vipera care traieste in Palestina, Israel, Siria, Iordania si Turcia. In Liban, 1982, Tzefa&Orev au actionat pentru prima data in a patra zi de conflict, pe 9 iunie, facand praf un camion+3 T-62 siriene. Unica escadrila de “Vipere” a Aviatiei israeliene a executat pe toata durata conflictului 62 de misiuni distrugand 51 de tinte. Au lansat 72 de rachete antitanc ghidate TOW, rata de succes fiind de 71%. O singura “Vipera” a fost pierduta prin “friendly fire”, fiind data jos de un tanc al Corpului Blindat IDF in ultima zi a conflictului. Se pare, conform surselor independente, ca echipajul blindatului a confundat Vipera cu “Caprioara/Mi-24 Hind”, elicopter aflat in dotare siriana), 30 MD-500 Defender/rachete antitanc ghidate TOW.

Iata la ce concluzii au ajuns expertii militari israelieni dupa operatiunea “Pace pentru Galileea”:

-tancurile IDF sustinute de infanterie mecanizata au fost varful de lance al invaziei terestre. Viteza si mobilitatea nu prea au contat in mediul urban, blindatele fiind usor expuse focului antitanc al luptatorilor OEP echipati din belsug cu RPG-7 (palestinienii au reusit sa scoata din lupta tancuri Merkava-1 lovindu-le din spate intre turela si cutia blindata sau lovind calea de rulare. Desi nu au reusit sa penetreze blindajul turelei, RPG-urile erau considerate “periculoase” la acea vreme. Daca Merkava-1 avea sanse de supravietuire, transportoarele blindate pe senile M-113 n-aveau nicio sansa, basca faptul ca erau facute ciur datorita blindajului din aluminiu de catre mitralierele grele calibrul 14,50 mm/KPV si tunul calibrul 23 mm/ZU-23-2 din dotarea OEP-ului si sirienilor. BMP-1 din dotarea sirienilor era mai bine protejat decat M-113, basca faptul ca avea tun calibrul 73 mm in turela cu profil redus si o racheta antitanc ghidata manual Maliutka pe turela. Cu iertare sa-mi fie dar trebuie sa zic cateva cuvinte despre BMP-ul asta!  Cand a aparut pentru prima data in dotarea trupelor sovietice dislocate in Germania Democrata, prin 1967, serviciile de informatii americane si vestice il considerau ca fiind “tanc usor” considerandu-l “periculos si performant”. Ei bine, aveau sa se linisteasca in scurt timp datorita israelienilor, concluziilor si invatamintelor trase de acestia dupa Razboiul de Iom Kipur din 1973, cand au pus mana, printre altele, si pe noul transportor blindat amfibiu pe senile sovietic considerat de americani “crema, cremelor”, BMP-1, via Siria&Egipt –se pare ca sirienii au fost primii arabi care l-au cumparat de la sovietici. L-au studiat si l-au puricat pana in “maduva oaselor” ajungand la concluzia ca nu e ceea ce pare, putand fi usor scos din lupta: tunul calibrul 73 mm/joasa presiune/semi-automat era imprecis fiind eficient impotriva blindatelor israeliene doar daca tragea de la maxim 500 m distanta facandu-l usor de lovit de catre “vanatorii de tancuri”; rachetele Maliutka lansate de pe sina dispusa pe turela, ghidate manual, erau greu de operat. Pentru ca operatorul rachetei sa o poata ghida spre tinta aflata la maxim 3000 m, BMP-1 trebuie sa se opreasca ceea ce il face vulnerabil in fata vanatorilor de tancuri echipati cu lansatoare portabile; munitia tunului e depozitata sub turela,alte 4 rachete Maliutka gasindu-se depozitate in cutia blindata. Rezervorul principal de combustibil se gaseste in mijlocul spatiului cargo destinat transportului militarilor, alte doua rezervoare fiind dispuse in usile din spatele cutiei blindate –usa stanga 60 L, usa dreapta 70 L. Acestea sunt vulnerabile fiind slab blindate; blindajul frontal rezista la proiectile calibrul 12,70 mm, iar ambrazurile decupate in cutia blindata pentru ca infanteristii sa poata trage cu armamentul din dotare reduc eficienta blindajului. Blindajul nu rezista la foc sustinut de arme automate grele, peste 12,70 mm, strapungerea cutiei blindate are consecinte fatale pentru echipaj si infanteristi, sansele ca vehiculul sa explodeze datorita aprinderii munitiei din cauza depozitarii inadecvate, neprotejata, sunt foarte mari; vehiculul nu are climatizare afectand echipajul si infanteristii. Ergonomia spatiului cargo e deficitara provocand discomfort infanteristilor. Mda, “haraso” masina sovietica! Dar are si meritele ei…A fost prima masina de lupta a infanteriei pe senile create de sovietici, masina ce a aparut inaintea M-2 Bradley. Si daca tot am pomenit de Bradley-ul americanesc, in Irak, 1991, cu tunul sau calibrul 25 mm a facut ciur BMP-urile 1 irakiene, peste 500 de exemplare);

-Merkava 1 s-a dovedit superior celor siriene deoarece avea FCS mai performant, inclusiv fata de cel de pe T-72. Chiar si faptul ca tanchistii Corpului Blindat, datorita pregatirii, erau experti in tragerea la distanta mare, a facut diferenta;

-munitia antiblindate de productie autohtona s-a dovedit capabila in fata blindajului sovietic fiind letala chiar si atunci cand era trasa de la distanta, cu deosebire impotriva T-55/62, cu limitari la T-72. Recomandam imbunatatirea performantelor proiectilelor si realizarea de proiectile capabile sa loveasca la distanta mare, inclusiv rachete ghidate (din putinele date existente, la sfarsitul anilor *80/sec.XX, IMI realiza o gama variata de proiectile calibrul 105 mm si 120 mm destinate tancurilor Merkava, inclusiv munitie ghidata, inclusiv cu ajutor american. High-Explosive/HE, proiectil destinat tintelor neblindate sau usor blindate. Nu e o certitudine perioada dar foarte probabil, pe la jumatatea anilor *90, IMI a realizat varianta High-Explosive Squash Head/HESH cunoscuta in terminologia militara si sub numele de High-Explosive Plastic/HEP, proiectilul avand carcasa din metal moale fiind umplut cu exploziv plastic –la impactul cu blindajul, daca am inteles bine, proiectilul se sparge, explozia prin unda de impact, putea penetra sau sparge parti ale blindajului interior producand schije care aprind munitia si ucid echipajul. High-Explosive Anti-Tank/HEAT, proiectil despre care am vorbit in cursul articolului. Armour Piercing Composite Rigid/APCR/Proiectil Antiblindaj cu Nucleu Perforant realizat din metal moale avand in interior o tija cilindrica sau conica numita si dorn in limbajul de specialitate realizata din metal dur –nucleul perforant. Dupa lovirea tintei, proiectilul franeaza/incetineste eliberand nucleul perforant, acesta penetrand blindajul. Foarte probabil, nu mai e uzual in Corpul Blindat astazi deoarece performantele scadeau daca se tragea de la distanta mare –proiectilul pierdea din viteza scazand capacitatea de penetrare a dornului. Exista surse independente care sustin ca astfel de proiectile au fost trase impotriva T-72 in Liban/1982 cu rezultate modeste. Armour Piercing Discarding Sabot/APDS/Proiectil Perforant Subcalibru cu Manson Detasabil, proiectilul/sabotul fiind realizat din metal dur, foarte probabil wolfram, fiind “inchis” in corpul proiectilului, acesta avand diametrul mai mic decat cel al tevii tunului. E stabilizat prin rotatie tunul avand teava ghintuita. La iesirea din teava tunului, mansonul/teaca/corpul proiectilului se desprinde, proiectilul dur din interior continuandu-si traiectoria catre tinta. Dupa 1990, IMI produce varianta Armour Piercing Fin Stabilized Discarding Sabot/APFSDS, proiectilul fiind stabilizat prin aripioare, acesta fiind realizat din wolfram sau, probabil, uraniu saracit –Israel, din cate stiu, nu a recunoscut niciodata faptul ca detine munitie cu uraniu saracit. Anti-Personal and Anti-Material/APAM, proiectil destinat distrugerii infanteriei si a echipelor antitanc inamice. Proiectilul contine in interior bombleti din wolfram sau otel, submunitii, acestea fiind eliberate treptat in timpul zborului deasupra trupelor inamice sau detoneaza deasupra concentrarilor inamice. Surse independente afirma ca IDF foloseste astfel de munitii pe scara larga dezvoltand astfel de proiectile pentru tot ce au –mortiere, tunuri tractate, tunuri autopropulsate, tancuri Merkava, MLRS. Smart Target Activated Fire and Forget/STAFF, munitie aparuta cel mai probabil dupa anul 2000. Munitie inteligenta destinata distrugerii vehiculelor blindate de la inaltime. Proiectilul dispune de un mic radar care il ghideaza sa “atace” partea superioara a tancului sau transportorului blindat inamic, turela sau partea superioara a corpului blindat, acestea fiind mai putin protejate. Radarul lucreaza, foarte probabil, in unde milimetrice. Nu e o certitudine dar e posibil ca israelienii sa se fi inspirat din proiectilul american abandonat dupa 1990, XM-943, calibrul 120 mm, proiectil dezvoltat pentru M-1 Abrams care era eficient si impotriva elicopterelor. Tunul calibrul 105/120 mm de pe Merkava trage si racheta ghidata antitanc ghidata LAHAT din 1992, modernizata astazi, evident, aceasta putand dobori si elicoptere. Mda, pentru calibrul 100 mm nu exista desi s-ar fi facut un prototip in 1995-1999, prototip testat in poligon cu rezultate bune! Cert e faptul ca o racheta Lahat care costa putin peste 20.000 de dolari poate dobori un elicopter de atac care costa peste 3 milioane de dolari. Alooo, MApN-ule, voua nu va trebuie! Awww, am uitat ca n-aveti din ce s-o trageti! Da’ va spun ca M-1A2 Abrams o foloseste, conform surse;lor independente! Poate da Domnul si inlocuiti rapandulele de T-55 si suratele autohtone cu Abrams de ultima generatie fiindca astazi, in razboiul modern ultratehnologizat, valoarea combativa a batranelor sovietice e fix zero! Nu, nu ma uit la Pro Patria sa vad cat de “minunate, capabile si performante sunt”, basca ca fac fata tuturor provocarilor razboiului modern!);

-tancurile Merkava-1 s-au dovedit “prietenoase cu echipajul asigurand protectie marita datorita dispunerii motorului in fata si a turelei in forma alungita”, ceea ce demonstreaza viabilitatea conceptului. Pierderile mici de tancuri ale IDF+tanchisti s-au datorat si faptului ca blindatele aveau placi suplimentare de blindaj dispuse pe turela, frontal si lateral, iar echipajele aveau casti balistice din kevlar si veste antiglont (la acea vreme, tanchistii aveau casca derivata din modelul RAV/Kasda OR-201/Model 76 Orlite, model purtat de infanteristi si nu numai, produs de catre Rabintex Industries Ltd./RAV din Herzeliya, companie fondata in 1950 Casca a aparut in 1976. Astazi au modele muuult imbunatatite ale acestei casti. Vesta antiglont/antischija uzuala in IDF la acea vreme era modelul RAV-201 compusa din mai multe straturi de kevlar sub invelisul exterior din nylon impermeabil +placi de otel sau ceramice dispuse in buzunare interne, greutate 2,50 kg fara placile de blindaj, maxim 4,50 kg cu placile de blindaj. Ulterior, dupa 1985, nylonul a fost inlocuit cu nomexul, material copiat de catre sovietici sub numele de Spetialnaia Visokomopulinaia/SVM/Tesatura Speciala cu Modul Inalt. Ca fapt divers, prima vesta antiglont sovietica a aparut in 1957 si erau monstruos de grea –era compusa din placi de aliaj de otel de 6,20 mm grosime  montate in buzunare speciale si imbracate in…vata. Vesta rezista la proiectile calibrul 7,62 mm trase de la 50 m distanta. Aproximativ 1500 au fost fabricate intrand in dotarea unitatilor speciale si a celor aeropurtate. In fine, alta poveste!);

-au aparut probleme la sistemul de franare si calea de rulare datorate luptei in mediul urban (asfalt, moloz, tot felul de gunoaie). Este nevoie de revizuirea acestora si imbunatatirea protectiei senilelor;

-tancurile israeliene Merkava-1, datorita sistemului FCS performant, a tunului stabilizat electrohidraulic si a calculatorului balistic analog, detectau si angajau rapid tintele inamice (expertii, bazandu-se pe observatiile tanchistilor israelieni si rezultatele obtinute la finalul conflictului, au concluzionat ca in medie, un Merkava-1 angaja 2 tinte pana sa fie la randul sau detectat de “suratele” siriene. Ei bine, informatia nu e certa fiindca rusii si arabii afirma ca tancurile T-72 distruse in Liban/1982 nu sunt opera Merkava-1 sau a altor tancuri israeliene, transformarea lor in fiare calcinate si contorsionate datorandu-se elicopterelor de atac AH-1S! E foarte probabil sa fie asa fiindca si surse occidentale sustin acest lucru. Foarte probabil, Merkava-1 nu a distrus niciun T-72 in Liban/1982, insa a distrus cu certitudine T-55/62. Arabii si rusii sustin ca IDF a pierdut 12 tancuri Merkava-1 in Liban, 1982, distruse de RPG-7, AT-3 Sagger, T-62/72, mine antitanc si lovituri directe de mortier. IDF recunoaste doar 7 Merkava-1 pierdute -6 datorita minelor antitanc+1 datorita loviturii directe a unui proiectil de mortier calibrul 120 mm. Mai multe tancuri Merkava-1 au fost lovite de RPG-7 intre turela si cutia blindata sau la calea de rulare, insa acestea au fost recuperate echipajele scapand cu viata). Cu toate acestea e nevoie de sisteme mai performante;

-tancurile Merkava, datorita aparitiei T-72 care e inca o “necunoscuta”, au nevoie de un tun mai puternic calibrul 120 mm si de proiectile cu performante ridicate;

-e nevoie de intarirea blindajului Merkava prin adaugarea de placi suplimentare, inclusiv pe plafonul turelei si la nivelul caii de rulare. Tancul are nevoie de protectie la partea spate a turelei, zona preferata de atac a luptatorilor OEP (luptatorii palestinieni invatasera sa loveasca cu RPG-ul partea spate a tancului, intre turela si cutia blindata, imobilizand-o. Drept urmare, Merkava 2 a fost prevazut, ca si urmasii sai, cu binecunoscuta si vizibila perdea de lanturi prevazute la capete cu bile de otel pentru a sta relativ nemiscate. Merkava 2 a fost primul blindat din lume prevazut cu “perdea de otel”);

-e nevoie de reproiectarea partii inferioare a cutiei blindate (podeaua) in vederea disiparii undei de soc generata de explozia minelor antitanc, marind astfel protectia echipajului si reducand efectul distructiv asupra caii de rulare;

-rachetele antitanc BGM-71 TOW montate pe transportoare M-113 si jeep-uri M-151A2 nu s-au dovedit eficiente 100% impotriva blindajului frontal al T-72 daca erau trase de la distanta maxima de 3 km (ulterior raza de actiune a fost marita la 4 km). S-au dovedit eficiente atunci cand loveau lateral si spate T-55/62/72. De la 3000 m probabilitatea TOW de a distruge T-72 e de peste 75%, iar de la 1500 m s-a dovedit a fi letala (IDF sustine ca echipele antitanc din cadrul Diviziei 252 comandate de catre General de brigada Yossi Peled, au distrus cu rachete TOW pe 11 iunie 1982, intr-o ambuscada, 9 T-72. Aceasta data e considerata de catre israelieni ca fiind “prima intalnire dintre racheta americana TOW si tancul sovietic T-72”. Tot IDF sustine ca in Liban, 1982, au distrus din aer si de la sol 30 de tancuri siriene T-72 cu rachete TOW. Bineinteles, sovieticii si sirienii nu recunosc “intamplarea”. Deci cu alte cuvinte, cine, ce si cat a pierdut, adevarul adica, e “dincolo de noi”!);

-Merkava 1 e o solutie buna avand sanse de supravietuire dar e slab inarmat fata de noul T-72 din dotarea arabilor. Cel mai tarziu pana la sfarsitul deceniului (anii *80/sec.XX) e nevoie de un tanc radical revizuit dotat cu tun calibrul 120 mm, protejat cu blindaj avansat, ERA si aliaj metal-ceramica;

-e nevoie de mai multe vehicule tehnice de depanare, recuperare si realimentare cu carburant si munitii, daca este posibil chiar pe platforma Merkava sau platformele M-60, T-55 si Centurion, acestea fiind aproape de sfarsitul carierei operationale (nu e sigur daca si blindate Merkava 1 au fost transformate in Armored Recovery Vehicle/ARV, insa e cert faptul ca blindate Merkava 3/4 au fost transformate in transportoare blindate grele aflandu-se si astazi in uz sub numele de Namer/Leopardul –duce 9 infanteristi complet echipati de lupta. T-55 a fost transformat in APC Achzarit/Cel Nemilos dupa 1984, acesta fiind primul transportor blindat greu din dotarea IDF. Centurion a ajuns APC Nagmachon&Nakpadon, dupa 1990 –duc 10 infanteristi complet echipati). De asemenea, este nevoie de transportoare de trupe mai bine blindate care sa insoteasca tancurile in atac, vehiculele M-113 dovedindu-se vulnerabile datorita blindajului slab (intr-un tarziu au fost transformate in transportoare de trupe cateva tancuri Merkava 4. Se afla si astazi in uz sub numele de Namer IFV sau Nagmash IFV. Au modernizat si blindat si vehicule M-113, vehicule care astazi sunt inlocuite treptat cu Eitan 8×8/Viata Lunga. M-113 au fost modernizate in mai multe etape dupa 1985, purtand numele de: M-113 Bardehlas/Ghepardul; M-113 Vayzata, modernizare Bardehlas cu placi de blindaj suplimentare frontal si lateral. Kit-ul de blindaj suplimentar poarta numele de Toga; M-113 Clasic, ERA +Toga, inclusiv plafonul cutiei blindate. A aparut prin 1993-1994 fiind vazut in sudul Libanului; M-113 Nagman/Nagmash Memugan/Protectie Suplimentara –TOGA, ERA inclusiv partea spate. Era optimizat pentru lupta in mediul urban. Se pare ca nu se mai afla in dotare fiind stocat; M-113 Kasman/Kesem ha-Mangina/Farmecul Muzicii. Complet blindat, inclusiv ERA+cutie blindata complet inchisa/suprastructura destinata comandantului montata pe plafonul cutiei blindate. Era strict destinat razboiului urban, posibil inca in uz).

Trebuie sa mentionam un fapt deosebit de interesant. Dupa Razboiul de Yom Kippur, IDF si-a schimbat si perfectionat tactica de lupta antitanc odata cu aparitia noilor tancuri sovietice din generatia a 2-a, precum T-62, si a rachetelor antitanc ghidate in dotarea arabilor. Au pus accent pe gasirea de noi procedee tactice pentru lupta impotriva blindatelor inamice si familiarizarea trupelor cu noile procedee si provocari. Vanatorii de tancuri si infanteristii, chiar si tanchistii, au fost invatati sa loveasca cu prioritate punctele vulnerabile ale noilor tancuri sovietice T-62, cu prioritate rezervoarele externe de combustibil si calea de rulare, asta dupa ce IDF observase in Razboiul de Yom Kippur ca lansatoarele portabile M-20 Super Bazooka si M-72 LAW de provenienta americana pe care le aveau atunci in dotare erau apa de ploaie in fata blindajului frontal al T-62, fiind socati de eficienta RPG-7 in fata blindajului tancurilor M-48 si Chieftain (in urma acestui fapt avea sa apara in 1980 lansatorul de productie indigena B-300). Si daca loveau un T-62 din lateral cu M-72 LAW de la 150 m distanta, probabilitatea de a-l distruge era mica, undeva la 30-33%, risc inacceptabil pentru IDF, conform surselor independente.

RPG 7 si Maliutka in armata egipteana – 1973

  Un alt pericol subliniat de catre strategii IDF erau rachetele antitanc ghidate Maliutka, rachete care au facut ravagii in randul blindatelor israeliene in 1973. Pe frontul din Suez si in Sinai, operatorii egipteni si sirieni de Maliutka au reusit sa dea lovituri grele fortelor blindate israeliene, si arabii aveau multe “Micute” sovietice. Conform informatiilor Mossad de dupa Yom Kippur, 1973, o divizie de infanterie egipteana avea cel putin 70 de lansatoare portabile Maliutka, cel putin 88-90 de tunuri fara recul B-10/11, 35-40 de tunuri antitanc calibrul 100 mm, peste 100 de mortiere calibrele 82 si 120 mm si peste 500 de lansatoare portabile RPG-7. Strategii israelieni au apreciat ca infanteria egipteana avea capacitate fenomenala de lupta antitanc, strategia egiptenilor in Peninsula Sinai bazandu-se pe surprindere si pe echipe specializate de lupta antitanc. Corpul Blindat IDF s-a confruntat cu aceste echipe care actionau in fata blindatelor proprii recunoscand ca apararea antitanc egipteana a fost “deosebit de eficienta” –primii care atacau blindatele israeliene erau echipele dotate cu RPG-7 datorita faptului ca erau greu de reperat si localizat, basca ca erau mobile. In spatele lor se aflau operatorii rachetelor Maliutka ascunsi dupa dune de nisip, pozitii camuflate greu observabile de catre tanchistii israelieni. In spatele rachetelor Maliutka se aflau tancurile egiptene ingropate pana la turela in pozitii amenajate, blindatele putand trece rapid de la vanatoare la atac –israelienii le vedeau dar nu realizau decat prea tarziu ca in fata lor se afla vanatori de tancuri camuflati, echipati cu RPG-7 si 9M14 Maliutka/AT-3 Sagger.

M 60 distrus de Maliutka

  Iata marturia unui comandant de tanc M-60, Corpul Blindat IDF, in fata Comisiei care analiza conflictul in vederea tragerii de invataminte: “In timp ce avansam spre pozitiile egiptene am observat in fata noastra, la distanta de cativa km, puncte insirate deasupra dunelor de nisip. Nu mi-am dat seama ce sunt dar cand m-am apropiat m-am gandit ca ar putea fi amenajari genistice, bare vopsite sau trunchiuri de copaci. Nimic nu se misca fapt care m-a intrigat si m-a determinat sa cer lamuriri prin radio de la celelalte tancuri, intreband daca stiu ce se afla acolo. Nu stiau, insa la un moment dat unul dintre colegii mei a exclamat surprins ca acolo sunt oameni intrebandu-ma de ce acestia stau nemiscati cand noi navalim peste ei. N-am apucat sa-i raspund fiindca s-a declansat infernul…O ploaie de rachete au lansat spre noi si multe dintre tancurile noastre au fost lovite si distruse. A fost cumplit, nu am vazut niciodata asa ceva”. Da, a fost cumplit, tancurile IDF avand pierderi mari, peste 100 de tancuri fiind pierdute chiar in prima zi de conflict. Peste doua zile egiptenii au interceptat un mesaj IDF afland ca urmeaza un contraatac al Diviziei 162 Blindate condusa de catre General-maior Avraham “Bren”Adan impotriva Diviziei 2 Infanterie egipteana condusa de catre generalul Hassan Ali Hassan Abu Sa’ada pe 8 octombrie 1973, divizia egipteana facand parte din Armata a 2-a condusa pe atunci de catre General-locotenent Mohammed Saad Eddin Mamoun. Generalul Hassan Ali a organizat exemplar apararea distrugand in cateva ore 75 de tancuri israeliene M-48/60 si Centurion. Egiptenii sustin ca pana la final au reusit sa distruga cu rachete Maliutka 800 de blindate israeliene, numar nerecunoscut de catre israelieni. CIA afirma intr-un document desecretizat recent ca au fost intre 300-500 de blindate hacuite de Maliutka, recunoscand faptul ca “folosite corect si cu operatori bine instruiti, rachetele sunt un inamic redutabil. M-48 Patton n-avea nicio sansa in fata AT-3 Sagger trasa de la 1500 m”. Egiptenii sustin ca au avut si cativa “asi” a-i Maliutkai, operatori care si-au trecut in palmares 25-27-30 de tancuri distruse. Ba chiar afirma ca un operator foarte bine antrenat care avea peste 3000 de ore petrecute in simulator, a reusit sa distruga intr-o ora opt tancuri israeliene. Cert e faptul ca Yom Kippur a fost cantecul de lebada al “Micutei/Maliutka”, istorici militari arabi, israelieni si americani fiind de acord cu acest fapt! Ulterior…Maliutka a palit in fata noilor blindaje si a contramasurilor.

Ei bine, foarte probabil, IDF a contribuit din plin la creionarea strategiei americane de combatere a hoardelor de blindate sovietice&Pactul de la Varsovia care amenintau Europa de Vest, strategie creata de catre nou infintatul United States Army Training and Doctrine Command/TRADOC/Comandamentul Doctrina si Instruire al Armatei SUA la jumatatea anilor *70/sec.XX (TRADOC a luat fiinta pe 1 iulie 1973 la Fort Eustis aflat langa orasul Newport News/Virginia, unde se afla si astazi, de catre generalul William E.DePuy, fost comandant de batalion in cadrul Diviziei 90 Infanterie in WW II, si comandant al Diviziei 1 Infanterie in Vietnam. Supravegheaza instruirea Armatei SUA si dezvoltarea doctrinei operationale, adaptarea acesteia in functie de noile provocari aduse de sec.XXI. TRADOC supervizeaza astazi 32 de scoli militare si are 10 Centre de Excelenta unde se pregatesc 750.000 de militari anual. Doctrina TRADOC stipuleaza ca Armata e “forta de actiune decisiva a Natiunii”. Fort Eustis a luat fiinta pe 7 martie 1918, iar din 2010 s-a unit cu Baza Aeriana Langley numindu-se Joint Base Langley-Eustis. Eeee, la Baza Aeriana Langley, pe 15 decembrie 2005, a devenit operationala prima escadrila USAF de F-22 Raptor -27^th Fighter Squadron apartinand 1^st Fighter Wings avand deviza in latina “Aut Vincere Aut Mori/Invinge sau Mori”. Escadrila 27 Vanatoare zburase anterior F-15C/D/E).

In sfarsit, Pace pentru Galileea, operatiune planificata sa dureze doar 3 zile, n-a iesit 100% asa cum planificasera strategii IDF, in ciuda  cooperarii si coordonarii bune intre toate fortele participante, cu deosebire intre Blindate si Aviatie. Ideea securizarii frontierei de nord a Israelului n-a fost nicicum atinsa, cele 3 zile planificate transformandu-se in doua luni de lupte intense si sangeroase cu militantii palestinieni, urmate de trei ani de ocupatie a Libanului. IDF a reusit sa cucereasca in primele trei zile de lupta, 75 km din teritoriul Libanului insa a subestimat dorinta de a lupta si ferocitatea luptatorilor palestinieni, basca tactica “trage si fugi, ascunde-te si loveste” a acestora. A dus la trei ani de ocupatie sangeroasa a unei parti din teritoriul Libanului soldata cu peste 600 de morti si aproape 4000 de raniti, ducand intr-un final la revocarea din functie a ministrului apararii Ariel “Arik” Sharon (14 februarie 1983) si caderea guvernului condus de catre primul-ministru Menahem Begin (10 octombrie 1983), basca faptul ca OEP-ul a supravietuit (fedainii palestinieni au rezistat atacului Tzahal pana pe 20 august cand Arafat si gasca lui au trebuit sa fuga in Tunisia sub protectia fortei multinationale. OEP si conducerea sa au ajuns in Tunis, capitala Tunisiei, acolo aflandu-se la acea vreme sediul Ligii Arabe. Yaser Arafat si conducerea OEP vor reveni in Beirut abia dupa 27 de ani de exil pe 1 iulie 1994). Desi n-a fost un succes 100%, Pace pentru Galileea a adus invataminte Tzahal-ului si a creionat rapid un nou Merkava.

Va urma.

 

WW

 

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet

militaryfactory.com

modelist-konstruktor.org

www.military-today.com › tanks

www.armyrecognition.com › …

www.army-technology.com › …

aw.my.games

tanks-encyclopedia.com › Isra…

www.militaryfactory.com › isr…

warfarehistorynetwork.com › …

www.tanks.net › tank-history

www.idf.il › minisites › armor…

21stcenturyasianarmsrace.com

israeli-weapons.com

http://www.patton-mania.com › …

https://www.warhistoryonline.com › …

https://www.historynet.com › t…

http://fofanov.armor.kiev.ua › …

https://below-the-turret-ring.blogspot.com › …

israeli-weapons.com

https://amp.en.google-info.org › …

http://www.archives.mod.gov.il › …

idf-armor.blogspot.com

http://www.tankarchives.ca › t…

https://www.jewishvirtuallibrary.org › …

https://elbitsystems.com › Catalog-Tanks_15_Web

http://henryjacksonsociety.org › uploads › 2017/02

https://www.ynetnews.com › a...

https://observer.com › 2006/08