Context
În secolul al XV-lea Marea Neagră devine lac turcesc, toate centrele şi porturile importante intrând sub controlul otomanilor.
Pentru principatele româneşti, pierderea Chiliei şi a Cetăţii Albe are consecinţe economice şi militare deosebit de grave: se pierd surse importante de venituri la bugetul ţării dar şi accesul direct la Marea Neagră.
Începând cu secolul al XVI-lea, principatele româneşti intră într-un declin economic şi militar care se accentuează o dată cu trecerea anilor; influenţa şi amestecul otomanilor în politica lor internă creşte semnificativ.
Marea Neagră fiind „pacificată”, otomanii îşi îndreaptă atenţia către Marea Mediterană. Numeroase campanii au loc de-a lungul secolului al XVI-lea, cu câteva bătălii marcante, aşa cum au fost cea de la Preveza, din 27 septembrie 1538 sau cea de la Lepanto, din 7 octombrie 1571.
Asediul Feodosiei de către cazaci Sursa: wikipedia
Este apogeul puterii maritime a Imperiului Otoman: numeroase șantiere navale, echipaje instruite, comandanţi străluciţi şi cartografi excelenţi. Toate conduc la dominaţia otomană a Mării Mediterane (şi nu numai) din acest secol, căreia creştinii îi fac faţă cu foarte mare greutate.
Concomitent cu decăderea principatelor româneşti creşte puterea cazacilor zaporojeni din regiunea situată în zona fluviului Nipru, în aval de pragurile acestuia – Zaporojie şi care, în mare, cuprinde teritoriul aflat între Bug și Marea Azov, de la vest la est și între Peninsula Crimeea și vechiul teritoriu al Kievului de la sud la nord.
Dacă vreți să citiți mai multe despre cum arăta o bătălie navală în Marea Neagră a secolului al XVI-lea puteți lectura articolul de pe rnhs.info.
Nicolae
Ce cafteala si galsheava pi mare!
Good stuff!
Foarte bun articol de la care am învàtat multe lucruri. Multumesc Nicolae !
Cuuuum, nu muntenii și moldovenii erau cei mai puternici, militar și economic? Nu le știau turcii de frică?
@Gabi S
Vorbesti prostii,,,nu sunt asa mare nationalist dar istoria a fost una din flebetele mele ca relaxare….nu stii ce insemnau razboaiele atunci….cand te luptai cu armata otomana te luptai cu soldati pregatiti,,,in majoritatea cazurilor grosul armatelor principatelor romane il formau oamenii obisnuiti,,,,in ziua de azi toti „barbatii” comenteaza despre realiatea acelor zile ,,,,,:”barbati” care multi dintre ei daca ar fi pusi in situatia respectiva se ascundeau in paduri si pesteri de frica,,,,,
Ma tem ca nu inteleg cu atatea ghilimele, il citezi pe el din postari mai vechi sau este raspunsul tau?
@George 1975
Ca să fiu scurt. Era o referință strictă la stilul manualelor de istorie din școală. Atât
Nu era prima oara cand galerele o „incasau” de la nave mai mici si mai rapide. In perioada vikinga s-a intamplat ceva similar, drakarele fiind mai evoluate decat seicile cazacesti. Bine, si stilul de lupta era diferit.
In sec. XVI intrau déjà in paine galioanele…
si galeasele merita mentionate. Hibrid intre galion si galera, lente si cu panze si cu vele dar cu o putere de foc exceptionala. La Lepanto au facut prapad printre galerele otomane
In epoca invaziilor vikinge nu au avut loc prea multe lupte intre galere si drakkarele sau snakejar-ele( sau cum naiba le mai spunea) vikinge. Anglo-saxonii, francii, foloseau tot niste barci mai mari mai putin manevrabile decat cele vikinge cu rol primordial comercial si de pescuit si ocazional militar. Galera in acceptiunea clasica a termenului era o nava mediteraneana.
de aia am zis ca stilul de lupta era diferit, alea vikinge puteau cel mult sa faca abordaje sau sa ocoleasca si sa fuga. Au ajuns si in M. Neagra si Mediterana.
Multumim nicolae! Pe nerasuflate am rezolvat articolul.
Mulțumesc de articol
Foarte interesant articol, sper sa mai urmeze si altele in genul acesta.
Stim putine despre subiectul dominatiei martime din Marea Neagra
Multumesc tuturor pentru aprecieri! 🙂
@Dinu: da, mai sunt pe teava astfel de articole. Probabil va mai fi inca unul pana la sfarsitul anului. Incerc sa scriu regulat si pe rnhs, un articol nou la fiecare 2 saptamani, publicat sambata/duminica.
Cum cel de sambata/duminica viitoare e pe alt subiect (artilerie navala), cel mai probabil urmatorul articol pe un subiect similar celui de azi va fi in 12/13 decembrie.
Un om serios si harnic tot respectul ????
Interesant! Iti dai seama ca Erdo, cand a primit revista presei de dimineata, a citit articolul cu o cafea turceasca si s-a visat stapanul Marii Negre. Ufffff atentie cu articolele astea, ca ii dai idei :).
@VS-ideile astea le au deja si le-au inclus in strategia lor maritima pe care o numesc Mavi VAtan sau the Blue Homeland Doctrine,in care urmaresc consolidarea pozitiei in cele trei mari la care au imediat acces+anularea tratatului de la Lausanne+ o avansare spre OCeanul Indian,cu vise de influenta majora in Marea Rosie,Golful PErsic etc.Noi trebuie neaparat sa ne facem o marina puternica pt ca de la Est de noi nu a venit si nici nu o sa vina nimic bun,in toata istoria noastra
In opinia mea Tarile Romane au rezistat mai mult decat OK dpdv militar atat timp cat au putut tine pasul cu echiparea, tactica si numarul de trupe implicate.
Vlad, Stefan si Ioan Voda (care recucereste Chilia si Cetatea Alba) au fost niste vizionari in folosirea „noilor” arme de foc, dar si excelenti tacticieni si chiar strategi (campania lui Vlad Dracula contra invaziei lui Mohamed Cuceritorul e o capodopera a razboiului hibrid asimetric).
Insa raspandirea armelor de foc si numarul mult prea mare a fortelor inamice ce puteau fi echipate, instruite si trimise pe front de catre inamici a facut ca balanta sa incline tot mai mult spre otomani (si apoi habsburgi si eventual rusi).
Nu a fost nici in interesul marilor boieri si era si foarte greu, spre imposibil, sa echipezi o armata de tarani cu arme de foc, sa o instruiesti si sa o tii cvasi-permanent „sub arme”, ignorand ciclurile agricole si economia vremii. Marile imperii isi permiteau sa faca asta cu soldati profesionisti in numar suficient pentru ca aveau de unde sa-i ia fara a afecta masiv economia. Abia incepand cu Cuza si ajungand la razboiul de independenta din 1877-1878 s-a recuperat si rezolvat cat de cat problema asta la noi, cu o armata de masa recrutata si echipata cat de cat corespunzator
Alta chestie interesanta (care vine in contradictie cu ideile gen „Europa” a fost „salvata” la Viena etc etc). Turcii si francezii erau la un moment dat aliatii directi impotriva altor puteri europene in acelasi sec XVI (si olandezii si chiar englezii cochetau cu otomanii impotriva unor inamici comuni precum spaniolii). Corsarul otoman Barbarosa, devenit amiral al flotei otomane in Mediterana avea seduil de iarna in portul francez Toulon, unde catedrala crestina fusese temporar transformata in moschee, moneda otomana era in circulatie si exista si o piata de sclavi crestini ce erau vanduti mai departe in imperiul otoman.
Asta apropo si de cat de OK sunt unele tari europene azi cu imigratia musulmana.
E adevàrat ce spui despre Toulon si Barbarossa, dar asta a avut loc o singurà iarnà, cea din 1543–44.
Toulon-ul a fost golit de populatia localà la ordinul lui François I, dar a fost îndemnizatà dupà aceea.
Lui Barbarossa i-a plàcut asa de mult cà pânà la urmà amiralul si-a aràtat recunostiinta fatà de rege santajându-l cu prelungirea invitatiei si pânà la urmà acesta din urmà a trebuit sà plàteascà 800.000 ecu ca oaspetele sà plece (nu înainte de a jefui si cinci coràbii franceze din port).
Cateva adaugiri: Pana la Cuza nu ai avut demografia exploziva:1 datorita boierilor care mai ca nu-i lasau sa moara de foame pe tarani – luandu-le toata productia agricola daca se facea intr-un an fara invazii, 2. lipsa de pace si prosperitate pentru regiunile situate la sud de Carpati – fiind coridor de transport – erau vizate de invazii sau traversari de armate inspre nordul sau sudul Marii Negre in mod constant. 3. Pierdere insemnata de populatie in special a Moldovei, in timpul domniei lui Ioan Voda cel Cumplit/Cel Viteaz, 4. Cartoful si Porumbul (introdusi dupa descoperirea Americii) au salvat, in timp, demografia celor 2 regiuni:Tara Romaneasca si Moldova.
Mulțumesc mult pentru articol, Nicolae! Pt mine intra la categoria restituiri istorice.. deși parțial absent, urmăresc ce se petrece… adevărat, semnele de slăbiciune au apărut atunci, sub semnul altor fenomene, atât interne, dar mai ales externe. Și putem face legătura cu perioada tratatului trădării de la Luțk … Nimic întâmplător în contextul pretențiilor tuturor imperiilor sub care au stat vremurile… Sa nu uitam că ulterior imperiul rus a preferat Odessa, in detrimentul gurilor Dunării, ceea ce a condus la prima forma de coagulare a comunității europene, pentru controlul porților strategice: Comisia Dunării. Încă odată, mulțumesc mult!