The World Military Balance 2013, publicata de International Institute of Strategic Studies (IISS), comenteaza cele mai recente tendinte de redistribuirea globala a fortei militare. Astfel in acord cu criza economica mondiala, cheltuielile pentru aparare au scazut in 2012 pentru al doilea an consecutiv, dar nu pentru toata lumea si nu in toate regiunile planetei.
Astfel cresteri semnificative au aparut in Rusia, Orientul Mijlociu, Africa de Nord, America Latina si Asia, in timp ce scaderile in cheltuielile pentru aparare au aparut in Europa (fara Rusia) si SUA. Asa cum ISS-ul prognoza in 2011, cheltuielile militare ale tarilor asiatice au depasit NATO in 2012, pentru prima data in istorie.
Raportul Asia- NATO (fara SUA) s-a rasturnat in favoarea asiaticilor nu numai datorita cresterii alocarilor bugetare pentru aparare a tarilor din Asia, cat mai ales datorita reducerilor tarilor europene. Astfel bugetele insumate ale tarilor NATO europene, au scazut in termeni nominali cu nu mai putin de 11% fata de anul 2006, iar aceste reduceri continua. Tarile europene “campioane” in cazul reducerii banilor alocati armatei sunt: Marea Britanie, Franta, Germania, Italia si bineinteles Spania, iar daca tinem cont de faptul ca tarile enumerate mai sus detin impreuna aproximativ 70% din cheltuielile militare europene, putem intelege de ce Asia a reusit, pentru prima data, sa depaseasca Europa in privinta bugetelor militare.
Nu numai sumele cheltuite au fost micsorate dar si numarul de personal a avut aceeasi tendinta. Astfel, daca luam ca referinta anul 2000, putem observa o reducere cu aproape 25% a personalului, de la 2,51 de milioane de militari, la 1,86 milioane in prezent. Reducerea numarului de militari nu este insa o tragedie si asta pentru ca, cel putin in teorie, numarul mai mic de oameni ar fi trebuit sa fie contrabalansat de crestere fortei, prin dotarea cu arme noi, inteligente si mult mai eficiente, numai ca din pacate acest lucru nu s-a intamplat mai deloc.
Slabiciune interna a fortelor NATO, ramura europena, s-a vazut clar in cadrul interventiei din Libia, atunci cand aliatii europeni au avut ceva probleme cu stocurile de munitie „inteligenta” si a fost nevoie de interventia SUA, sau se poate remarca si acum in cadrul interventiei franceze din Mali, cand practic francezii au facut cheta de la aliati pentru as putea sustine trupele desfasurate in statul african. Lipsa avioanelor de transport a fost si este cea mai mare problema, dar din pacate nu este deloc singura.
Dar daca situatia europenilor nu este pana la urma noua, aceleasi probleme incep sa apara si in SUA, unde au loc reduceri bugetare masive in domeniul apararii, dar cu toate aceastea americanii raman liderii de neconstestat in domeniul cheltuielilor militare si cu toate ca nu mai au banii de altadata vor ramane foarte ferm o forta militara la nivel planetar, singura deocamdata.
Daca in lumea occidentala Statele Unite sunt lideri incontestabili, in Asia acest rol se pare ca va reveni incet, incet Chinei, chiar daca puterea militara chineza este departe de a putea sa-si sustina pretentile globale. Crestere alocarilor bugetare pentru intregul sistem militar si pentru sectoarele conexe, are o rata foarte ridicata. Astfel pentru anul fiscal 2013 s-a prevazut o crestere de aproximativ 11% a cheltuielilor militare fata de anul 2012.
De asemenea China se transforma incet dar sigur dintr-un importator major de armament, intr-un exportator foarte important, capacitatea industriala in domeniul apararii fiind si ea intr-o crestere calitativa si cantitativa accelerata. In 2012 exporturile de armament ale Chinei au totalizat 5% din exporturile mondiale, in timp ce importurile s-au ridicat la 6% din importurile la scara globala, ceea ce arata foarte clar dinamica extrem de rapida a inarmarii Chinei, concomitent cu dezvoltarea industriei de aparare proprii, iar daca ritmul cresterilor alocarilor bugetare pentru aparare isi vor pastra actuala rata, ne putem astepta ca la orizontul anilor 2025-2030 bugetul alocat armatei sa atinga paritatea cu cel al Statelor Unite, iar daca mai tinem cont de opinia cvasitotalitatii expertilor militari, ca sumele alocate armatei sau conexe cu sistemul de aparare, sunt in realitate mult mai mari decat accepta guvernul de la Beijing ca ar fi, putem sa ne trezim cu o China convergenta, macar din punct de vedere bugetar cu SUA, cu cativa ani mai devreme.
Insa o data cu crestere militara a Chinei se pare ca o noua cursa a inarmarii s-a declansat in Asia. Astfel Japonia a anuntat deja cresteri ale bugetului sau militar, Coreea de Sud nu sta nici ea pe tanjeala, Taiwanul sta cu ochii cat cepele. De asemenea Filipine, Vietnamul si nu numai, baga serios mana in bugetele nationale pentru a cumpara arme. Astfel Filipine s-a hotart sa-si reinfiinteze aviatia de vanatoare, achizitionand noi avioane de antrenament, elicoptere si avioane de vanatoare TA-50, in timp ce Vietnamul va cumpara din Rusia nu mai putin de sase submarine Kilo, bineinteles tot in “folosul” Chinei.
In tot acest timp si Rusia isi creste bugetul apararii si inceraca sa devina o forta credibila si dincolo de arsenalul sau nuclear, anuntandu-se sume imense pentru dotarea Armatei, Flotei si Aviatiei cu tehnologii moderne.
Bineinteles ca in tot acest tavalug, Romania a ales calea pacifismului si s increderii intre popoare 🙂 !
Sursa: IISS via Defense-update
GeorgeGMT
Europa de Vest a lasat-o mai usor cu inramarea deoarece in acest moment are un surplus de armament, de regula de calitate si nu se afla in situatia tarilor din Asia, cum ar fi China, care, cel putin neoficial, are pretentii hegemonice, sau Australia, Pakistan, India, Vietnam, Coreea de Sud,Filipine, Taiwan sau Japonia, care se inarmeaza fiindca se asteapta la un razboi in zona.In Europa situatia este alta.Tarile europene incearca sa isi vanda din surplusul de armament pe care il au, incercand sa evite demodarea lui si cheltuirea banilor cu intretinerea, iar industria europeana de armament produce, insa mai mult pentru export.Dupa SUA , China si Rusia, tarile din Europa de Vest sunt cel mai mare producator si exportator de armament.
SUA o lasa mai usor cu inarmarea fiindca are probleme economice, insa din ce observ eu, America prefera calitatea in detrimentul cantitatii si incearca sa contracareeze pericolul chinez in Asia, cu sprijinul aliatilor sai, Australia, India, Coreea de Sud, Taiwan, Japonia, Filipine, si indirect, Vietnamul.China nu va reusi sa domine aceasta alianta constituita in jurul SUA.
Rusia si Brazilia detin mult armament uzat, inclusiv moral, fabricat in anii de glorie ai URSS, asa ca in acest moment sunt nevoite sa il inlocuiasca cu altul mai modern.
Europenii s-au inarmat constant asa ca in acest moment, tehnic, nu se afla in situatia Rusiei.Pentru ca nu au ambitii militare in alte regiuni ale lumii, exceptand tarile arabe riverane la Mediterana, vest-europenii nu au nevoie sa se implice intro cursa a inarmarilor, mai ales ca si contestul politic sau economic nu impune acest lucru, principala prioritate a vesticilor fiind depasirea actualei crize economice din zona Euro.Pentru U.E. China este doar un adversar comercial nu un adversar militar.