Contrar opiniei majoritare, razboaiele israelo-palestiniene nu dureaza de sute de ani.
Totul incepe in timpul Primului Razboi Mondial ca urmare a intereselor britanice si franceze in Marea Mediterana.
Imperiul britanic a realizat importanta strategica detinuta Canalul Suez, mai ales prin prisma traficului petrolier, atunci la inceput. Baza navala a Imperiului Otoman din regiunea reprezenta o amenintare directa, atunci britanicii si francezii au hotarat sa divida Orientul Mijlociu in state si entitati mici, pentru a face imposibil un control otoman asupra tuturor.
Una din provinciile otomane a fost Siria Otomana, stat ce cuprindea statele moderne de azi: Israel, Liban, Iordania si Siria.
Siria Otomana a fost divizata in doua regiuni: francezii controlau nordul, iar britanici sudul.
Pentru a preveni aparitia unei forte dominante in regiune, francezii au impartit nordul in alte doua state. Partea dominanta a regiunii de nord a fost denumita Siria (si reprezinta Siria de azi), iar Libanul a primit numele muntilor care predomina acea arie. Pana la acel moment, Libanul nu a fost niciodata mentionat ca stat independent.
Britanici au avut relatii stranse cu mai multe state si clanuri arabe, cel mai importan aliat s-a dovedit a fi poporul Hașemit. Hașemitii se gaseau pe maulul de este al Marii Rosii.
In 1925 clanurile arabe saudite, au lansat din Kuweit o campanie de recucerire a Peninsulei Arabe. Clanurile saudite au reusit sa cucereasca in mare parte peninsula si au format Arabia Saudita din zilele noaste, tot cu ajutor americano-britanic.
Aceasta actiune a determinat un exod al hașemitilor insa britanicii au fost foarte generosi cu acestia, oferindu-le doua regate in regiunea de nord a Peninsulei, mai exact Irak si Iordania.
Dupa anul 1948, Iordania ramane pana in zilele noaste sub controlul clanului Hașemit.
Tot in 1948 are loc o migratie masiva al evreilor in Palestina de Est (Israelul se azi). Noii sositi in regiune s-au alaturat comunitatilor evreisti restranse, ce au rezistat de secole sub dominatie otomana, acest proces fiind cunoscut ca Miscarea Sionista.
Ca urmare a migratiei, evreii au devenit majoritari in regiune si astfel a aparut statul Israel.
Dupa divizarea Palestinei Britanice (Israel+Iorania) din 1948, Iordania detinea controlul Palestinei (de azi) si al Ierusalimului de Est. Regiunea a provocat numeroase conflicte intre Israel si Iordania, urmate de un razboi civil in Liban.
Venirea la putere a lui Gamal Abdel Nasser (in Egipt) a insemnat o noua provocare.
Viziunea si ambitiile lui Nasser cuprindeau o singura republica socialista araba. Acest concept a devenit realitate in februarie 1958, cand Siria (cea din zilele nostre) si Egiptul au format o noua federatie.
Aceasta alianta socialista era considerata o amenintare la adresa monarhiilor din Iordania si Irak (ambele state aflate sub dominatie hasemita). Cele doua monarhii au coabitat formand Federatia Araba. Alianta avea sa se destrame in acelasi an deoarece monarhia din Irak a pierdut controlul datorita agentilor lui Nasser.
Nasser planuia sa includa si Palestina de Est (Israelul de azi) in alianta sa, dar nu ca stat independent.
Yasser Arafat trebuia sa joace aici un rol foarte important in controlul Israelului, scopul sau fiind promovarea nationalismului arab.
Imperiul Socialist condus de Nasser avea ca obiectiv abolirea monarhiilor din Peninsula Araba dupa modelul irakian. Acesta avea sa fie inceputul ,,Razboiului Rece Arab”. Egipt, Siria si Irak au format Republicile Arab Socialiste si erau sprijinite de Uniunea Sovietica, iar Arabia Saudita si Iordania formau Monarhiile Arabe fiind sustinute de SUA.
Cel mai importanmt obiectiv strategic din acea regiune este considerat a fi controlul asupra Israelul. Nasser avea nevoie de acest teritoriu pentru a uni Egiptul cu Siria, iar Arabia Saudita si clanul Hasemit din Iordania, doreau sa cucereasca acest teritoriu pentru al impiedica pe Nasser in planurile sale si in acelasi timp puteau sa impiedice raspandirea socialismului arab pe teritoriul lor.
Acesta a fost inceputul razboiului de 6 zile si a dominatiei militare israeliene.
Aceasta scurta istoria poate indica de ce Israelul este atat de important pentru mariile puteri occidentale.
NeroFlash
@ George
1. „Imperiul britanic a realizat importanta strategica detinuta Canalul Suez, mai ales prin prisma traficului petrolier, atunci la inceput.”
Canalul Suez (The Highway to India) a avut o importanta strategica economico-militara inca de de la inaugurare (1869). Astfel, cei 163 km de canal reduceau dramatic distanta (in timp si mile marine) catre India si tarile Orientului Indepartat, zone in care puterile vest-europene detineau importante colonii.
2. „Aceasta scurta istoria poate indica de ce Israelul este atat de important pentru mariile puteri occidentale.”
Israelul exista pentru ca elitele evreiesti si-au dorit crearea unui stat evreu. Ideea unui astfel de stat a aparut la sfarsit de secol 19, odata cu lucrarea „„Altneuland”” scrisa de T. Herzl.
Cu o diaspora hiper bogata si teribil de influenta, Israelul isi asigura existenta, prosperitatea si securitatea;) Doar naivii pot crede ca Israelul este doar un „pion” al marilor puteri in acea regiune, in realitate situatia fiind inversa 😉
Regatul Israel este mentionat din sec XI i.Hr.Sub presiunea istoriei si a evenimentelor a avut parcursul care l-a avut.Era normal ca la un moment dat cand aceeasi istorie ar fi devenit prielnica sa reincerce sa revina la entitatea de stat.Oare de ce majoritatea priveste spre Israel ca la ceva ce nu isi are locul acolo?