Articolul original: „Explained : How Air Independent Propulsion (AIP) Works!”, publicat de N.R.P. pe defencyclopedia.com, la 6 iulie 2016
INTRODUCERE
De cand submarinele devin principala arma a razboiului naval, designerii s-au concentrat sa le faca mai silentioase si sa le creasca autonomia in imersiune. Submarinele diesel-electrice traditionale au nevoie sa iasa frecvent la suprafata pentru a-si incarca bateriile si au o autonomie in imersiune de doar cateva zile. Cum tehnologia bateriilor s-a imbunatatit, autonomia acestor submarine a crescut proportional. Dar nu a fost suficient ca autonomia sa treaca de o saptamana in imersiune. Introducerea propulsiei anaerobe (AIP) a imbunatatit puternic autonomia in imersiune a acestor submarine si le-a oferit un avantaj distinct.
Acesta este motivul pentru care vedem un numar mare de marine militare stand la coada sa cumpere sau sa construiasca submarine cu sisteme AIP. Partea cea mai buna este ca tehnologia AIP poate fi instalata pe submarinele existente, din generatii mai vechi, prin insertia unei noi sectiuni de corp in timpul lucrarilor de modernizare. Acest articol se va referi la modul de lucru, avantajele, dezavantajele si aplicatiile AIP in submarinele moderne.
Submarine Diesel-electrice
Snorkeling – schema clasica
Asa cum numele lor sugereaza, submarinele diesel-electrice functioneaza pe diesel si electricitate. Ele dispun de o retea mare de baterii care sunt incarcate de generatorul diesel. Ele fac „snorkeling” adica se deplaseaza imediat sub suprafata apei, cu periscopul si tubul de evacuare a gazelor [si tubul de admisie a aerului – nn] deasupra apei. Odata ce si-au incarcat bateriile, se scufunda in ocean si se deplaseaza silentios pe baterii, cu generatoarele diesel oprite. Dupa ce se deplaseaza cateva zile in imersiune, bateriile se descarca si aceste submarine trebuie sa iasa din nou spre suprafata pentru a-si reincarca bateriile. Submarinele diesel-electrice sunt denumite SSK (Sub Surface Hunter-Killer) de catre sistemul de codificare al US Navy iar popular sunt denumite „diesele”.
Submarin diesel-electric la suprafata
Submarin diesel-electric folosind snorkel
DE CE NE TREBUIE AIP?
Pe durata imersiunii, bateriile de la bord alimenteaza elicea si alte sisteme electrice de la bordul submarinului. Aceste baterii se descarca in 4-5 zile si submarinul trebuie sa le reincarce. Acest lucru este facut prin snorkeling, ceea ce le expune detectiei de catre radarele inamice si le transforma intr-o tinta usoara pentru sistemele antisubmarin adverse. Desi snorkelele moderne sunt acoperite cu vopsea absorbanta radar si au o forma stealth, tot sunt detectabile de catre radarele cu rezolutie mare. De asemeni, sunt senzori denumiti „diesel sniffers” care detecteaza emisiile gazelor de evacuare ale generatoarelor diesel in timpul snorkelingului. Un submarin care trebuie sa iasa la suprafata zilnic isi pierde elementul-surpriza si isi creste vulnerabilitatea in fata sistemelor antisubmarin adverse.
Prin urmare, avem nevoie de un sistem care poate permite submarinelor diesel-electrice sa-si reincarce bateriile fara sa-si puna in functiune motoarele [generatoarele diesel – nn]. Acesta le-ar permite sa-si continue deplasarea in imersiune si sa pastreze elementul de surpriza, ramanand nedetectate. Acest sistem ar trebui, de asemeni, sa permita SSK-urilor sa-si mentina semnatura acustica extrem de redusa si sa nu compromita performantele submarinului. Acest sistem care permite toate acestea este propulsia anaeroba (AIP).
Cu toate ca submarinele nucleare ofera autonomie si viteza mult mai mari, sunt nepotrivite pentru zonele litorale, cu adancimi mici, iar cele mai multe marine militare nu-si permit sa achizitioneze si sa le mentina deoarece sunt foarte scumpe. De asemeni, submarinele diesel au avantajul ca pot sa-si opreasca motoarele complet si sa ramana in asteptare, spre deosebire de submarinele nucleare ale caror reactoare nu pot fi oprite dupa dorinta. Aceasta, combinat cu natura ultra silentioasa a submarinelor diesel moderne, a facut ca submarine diesel echipate cu AIP sa devina o alternativa foarte atractiva pentru multe tari.
Unele tari opereaza atat submarine nucleare cat si diesel pentru avantajele lor specifice. Marinele care doresc sa opereze submarine non-nucleare, cu raza lunga si incarcatura mare de lupta, au acum optiunea unor submarine diesel-electrice mari, echipate cu AIP, care ofera cea mai apropiata alternativa la submarinele nucleare. Cateva exemple sunt clasa Soryu, a Japoniei, Type 216, in dezvoltare de catre Germania, si Shortfin Barracuda, al Frantei, care va fi operat de Australia.
MOD DE FUNCTIONARE
Inainte sa putem intelege modul de lucru al sistemelor AIP, trebuie sa intelegem semnificatia catorva termeni tehnici.
Motor cu ciclu închis: un motor termic în care substanța de lucru este circulată în mod continuu și nu are nevoie de realimentare.
Turbină cu abur: Un tip de turbină în care un jet de abur cu viteză ridicată este utilizat pentru a întoarce lamelele turbinei, care în schimb rotesc arborele. Arborele poate fi conectat la un alternator pentru a genera energie electrică sau la o elice pentru a deplasa o navă / submarin
Fluid de lucru: Este un gaz sub presiune sau un fluid care este folosit pentru a absorbi / transmite energie într-un sistem termodinamic.
Epurare: procesul de îndepărtare a anumitor gaze de eșapament prin utilizarea de substanțe chimice adecvate într-un epurator.
Tipurile de sisteme AIP sunt:
- Closed Cycle Diesel Engines
- Closed Cycle Steam Turbines
- Stirling Cycle Engines
- Fuel Cells
Closed Cycle Diesel Engines
Această tehnologie implică stocarea unei cantități de oxigen în submarin pentru a rula un motor diesel în timpul imersiunii. Oxigenul lichid (LOX) este stocat în rezervoare la bordul submarinului și trimis la motorul diesel pentru combustie. Deoarece au nevoie să simuleze concentrația de oxigen atmosferic pentru ca motoarele să funcționeze în siguranță, fără a se deteriora, oxigenul este amestecat cu un gaz inert (de obicei argon) și apoi trimis la motor.
Gazele de eșapament sunt răcite și purificate pentru a extrage orice rest de oxigen și argon din acestea, iar gazele rămase sunt evacuate în mare după ce au fost amestecate cu apa de mare. Argonul care este extras din gazele de eșapament este din nou trimis în motorul diesel după ce a fost amestecat cu oxigen.
Principala provocare cu această tehnologie este depozitarea în siguranță a oxigenului lichid la bordul submarinelor. Submarinele sovietice care au folosit această tehnologie în anii 1960 au descoperit că sunt foarte predispuse la incendii și, ulterior, i-au întrerupt utilizarea. Ciclul închis Diesel AIP nu este, prin urmare, preferat pentru submarinele moderne, chiar dacă este relativ mai ieftin și simplifică logistica prin utilizarea unui motor diesel standard.
Closed Cycle Steam Turbines
Turbinele cu abur utilizează o sursă de energie pentru a încălzi apa și a o transforma în abur pentru a actiona turbina. În submarinele cu propulsie nucleară, reactoarele furnizează căldura pentru a transforma apa în abur. Dar în cazul propulsiei convenționale cu aburi pe ciclu închis, o sursă de energie non-nucleară este folosită pentru a face același lucru.
Modulul francez MESMA (Module d’Energie Sous-Marine Autonome) este singurul astfel de sistem disponibil și utilizează etanolul și oxigenul ca surse de energie. Combustia de etanol si oxigen sub presiune inalta este folosita pentru a genera abur. Aburul generat este fluidul de lucru și este folosit pentru a actiona turbina. Combustia la presiune înaltă permite evacuarea dioxidului de carbon în mare, la orice adâncime, fără a folosi un compresor
Sistemul AIP MESMA
Avantajul MESMA este puterea generata (output), mai mare în comparație cu alternativele si care permite viteze mai mari sub apă, dar dezavantajul sau major este eficiența mai scăzuta. De asemenea, rata consumului de oxigen este considerată a fi foarte ridicată și aceste sisteme sunt foarte complexe. Aceste dezavantaje fac ca mai multe marine militare să opteze pentru ciclul Stirling și alternativele cu celule de combustie.
Stirling Cycle Engines
Un motor Stirling este un motor cu ciclu închis, cu un fluid de lucru care este permanent pastrat în sistem. O sursă de energie este utilizată pentru a încălzi fluidul de lucru, care, la rândul său, mișcă pistoanele și actioneaza motorul. Motorul este cuplat la un generator care produce electricitate și încarcă bateria. Sursa de energie utilizată este, în mod tipic, LOX – oxidant – și motorina care este arsă pentru a genera căldură pentru fluidul de lucru. Gazele de eșapament sunt apoi purificate și eliberate în apa marii.
Sistem AIP Stirling al Saab
Motor Stirling (dreapta) si sectiunea care se adauga/inlocuieste la un submarin (stanga)
Avantajul utilizării motoarelor Stirling este disponibilitatea ridicata a combustibilului diesel și costurile reduse de alimentare cu combustibil, în comparație cu celulele de combustie. Ele sunt, de asemenea, mai silențioase decât MESMA și, prin urmare, preferate de japonezi pentru clasa Soryu, Suedia pentru clasele Gotland și Västergötland și China pentru clasa Yuan.
Principalul dezavantaj este că motoarele Stirling sunt relativ zgomotoase în comparație cu celulele de combustie, datorită prezenței unui număr mare de piese în mișcare. Ele sunt, de asemenea, voluminoase în comparație cu celulele de combustie. Adâncimea de operare a unui submarin care utilizează AIP Sterling este limitată la 200 m când AIP este activată
Fuel Cells
O celulă de combustie este un dispozitiv care transformă energia chimică în energie electrică. Acest lucru se face folosind un combustibil și un oxidant. O celulă de combustie tipic transformă hidrogenul (combustibilul) și oxigenul (oxidantul) în energie electrică, cu apă și căldură eliberate ca produse secundare. Aceasta se face printr-o celulă electrolitică care constă din doi electrozi, unul pozitiv (anod) și celălalt negativ (catod), separați de o barieră electrolitică. Reacția dintre catod și anod produce un curent electric, folosit pentru încărcarea bateriilor. Un catalizator chimic este utilizat pentru a accelera reacțiile
Celula de combustie, tip PEM, a Siemens
Celulele de combustie cu acid fosforic (PAFC) și celulele de combustie cu membrană de proton (PEMFC) sunt în prezent utilizate pe submarine. Germania este considerata lider mondial în dezvoltarea și desfășurarea acestui tip de AIP, fapt susținut de numărul mare de comenzi de export primite. Franța dezvoltă o nouă generație AIP pentru celule de combustie ca succesor al MESMA. India este o altă țară care dezvoltă un AIP cu celule de combustie pentru a fi integrat în submarinele lor.
Modul de functionare a unei celule de combustie tip PEM
Celulele de combustie sunt astăzi cea mai avansată și preferată tehnologie AIP. Acest lucru se datorează avantajelor majore pe care le oferă ca invizibilitate și putere generata. Acestea contribuie la invizibilitatea submarinului deoarece celulele de combustie nu au aproape nicio componenta în mișcare, ceea ce reduce semnificativ semnătura acustică a submarinului.
Celulele de combustie pot atinge o eficiență de peste 80% în anumite circumstanțe. Ele pot fi de asemenea scalate ușor în dimensiuni mari sau mici, în funcție de deplasamentul submarinului. Acest lucru este mai ușor decât dezvoltarea de sisteme diferite pentru fiecare clasă de submarine.
Celulele de combustie cu hidrogen sunt, de asemenea, foarte prietenoase față de mediu, deoarece nu produc gaze de eșapament, ceea ce la rândul lor elimină necesitatea de a avea mașini speciale de epurare și eliminare a gazelor de eșapament. Singurul dezavantaj este că sunt scumpe și complexe.
AVANTAJELE AIP
Utilizarea AIP pe un submarin diesel-electric crește considerabil autonomia in imersiune, permițându-i să rămână scufundat timp de câteva săptămâni fără a iesi la suprafata. Deși submarinele trebuie să se ridice în cele din urmă pentru a-și încărca bateriile și autonomia lor nu rivalizeaza cu a submarinelor cu propulsie nucleară, creșterea vastă a autonomiei oferite de AIP le conferă un avantaj față de submarinele diesel-electrice neechipate cu AIP. Cu toate acestea, AIP nu oferă alt avantaj decât autonomie subacvatica crescuta și nu trebuie presupus că submarinele echipate AIP vor învinge mereu omologii lor neechipați cu AIP.
În aprilie 2006, un submarin german U-32, dotat cu AIP cu celule de combustie tip PEM, a Siemens, a efectuat o călătorie submarină neîntrerupta de 2800 km, fără surfacing / snorkeling! Acest lucru este în contrast puternic cu submarinele neechipate cu AIP care pot acoperi doar 500-800 km înainte să iasa la suprafata / snorkeling și să-și reîncarce bateriile prin actionarea generatoarelor diesel zgomotoase. Comparativ, un submarin cu propulsie nucleară are o autonomie nelimitată in imersiune!
Unterseeboot U-32 al marinei germane
Din nou, în 2013, U-32 a stabilit un record călătorind sub apă, continuu, timp de 18 zile, fără iesire la suprafata! Prin comparatie, un submarin diesel non-AIP are o autonomie in imersiune de doar 4-6 zile înainte să iasa la suprafață. Acest lucru demonstrează că submarinele diesel-electrice echipate cu AIP sunt mult mai capabile decât omologii lor echipați non-AIP atunci când vine vorba de autonomie in imersiune.
UTILIZAREA AIP IN LUME
La nivelul anului 2016, urmatoarele tari au dezvoltat sisteme proprii AIP pentru instalare pe submarine:
- Germany – Fuel Cell
- Sweden – Stirling
- Japan – Stirling
- France – MESMA
- Spain – Fuel Cell
- India – Fuel Cell
- Russia – Fuel Cell
- People’s Republic of China – Stirling
LIMITARILE AIP
- Exceptand celulele de combustie, celelalte 3 tehnologii presupun o mulțime de piese în mișcare care generează zgomot. Acest lucru nu este de dorit, deoarece silentiozitatea este esențială pentru submarine. Astfel, prin utilizarea sistemelor Stirling, MESMA și CCD AIP, submarinele vor sacrifica parte din invizibilitate pentru autonomie suplimentară.
- Chiar dacă AIP cu celule de combustie are multe avantaje, este extrem de costisitor să le achiziționezi și să le menții.
- Submarinele cu AIP trebuie să navigheze la viteze mai mici de 10 kts pentru a obține o autonomie excepțională de 14-18 zile precum cea anuntata oficial. Pentru comparație, un submarin cu propulsie nucleară poate călători pe o distanță nelimitată la 30-35 kts, fără a sacrifica autonomia. Deci, submarinele echipate cu AIP nu pot înlocui submarinele nucleare atunci când vine vorba de operatiuni blue water sau de operațiuni indelungate.
SCENARIU DE LUPTA
Avantajul oferit de autonomia sporită in imersiune poate fi folosit pentru a astepta in „ambuscada” o flotă care se apropie. Într-un astfel de scenariu, un submarin echipat cu AIP se poate deplasa în apropierea unei strâmtori, așteptând ca ținta să se apropie. Submarinul se deplaseaza la viteze ultra-silențioase de 2-4 noduri timp de câteva săptămâni și apoi atacă ținta când apare, folosind torpilele. Chiar dacă un submarin neechipat cu AIP poate face același lucru, perioada de așteptare, esențială pentru o ambuscadă subacvatică, este semnificativ mai mică.
Într-un alt scenariu, un submarin echipat cu AIP poate să opereze în apropierea teritoriului inamic pentru o perioadă mult mai lungă, comparativ cu un submarin fara AIP. Astfel, în această situație în care sunt colectate informatii și sunt executate misiuni de spionaj, AIP oferă acestor submarine diesel silențioase un avantaj, permițându-le să „hoinareasca” vreme de câteva săptămâni, fără a fi nevoite sa iasa la suprafață.
CONCLUZII
Lucrul care trebuie retinut despre AIP este că, doar pentru că un submarin este echipat cu acea tehnologie, nu inseamna ca se va folosi neapărat de ea in fiecare misiune. În timpul patrulelor obișnuite sau pe teritoriu prietenos, un submarin echipat cu AIP iși va reîncărca adesea bateriile utilizand snorkelul. Numai atunci când este trimis in misiuni in zone ostile va folosi AIP pentru a-și mări autonomia subacvatică. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea combustibililor, oxidanților și altor consumabile utilizate de AIP sunt destul de scumpe și nu ar fi economic să le refacem lunar stocurile.
Capacitatea și fiabilitatea bateriilor sunt în creștere datorită cercetărilor ample efectuate în acest domeniu. Diferitele tehnologii AIP menționate vor vedea, de asemenea, ameliorarea pe scară largă a capacităților. Aceste două tehnologii combinate vor permite submarinelor AIP ale viitorului să rămână sub apă timp de luni întregi și să le facă submarine pseudo-nucleare. Această tehnologie are un viitor luminos și vom vedea mai multe nave moderne care o adoptă pentru flotele lor de submarine diesel-electrice.
Traducere si adaptare: Cristian Ganciu
Cateva observatii pe marginea articolului tradus:
- Materialul este foarte util pentru cei care invarteam subiectul AIP precum porcul dovletele. Stiam ca e foarte util dar nu aveam prea multe date despre modul de functionare, tipuri de AIP, avantaje si dezavantaje;
- Dintre sistemele enumerate, sistemul Stirling si cel cu celule de combustie (Siemens, sa zicem) ar putea fi optiunile noastre, avand in vedere ca francezii vor sa treaca de la MESMA la un sistem cu celule de combustie.
- Dintre cele doua sisteme, Stirling pare mai potrivit pentru buzunarele noastre, mai ieftin de cumparat si de operat. Articolul spune ca e ceva mai zgomotos decat cel cu celule de combustie dar, se pare, nu atat de zgomotos incat americanii sa-l fi depistat cu sistemele lor de detectie antisubmarin, la exercitiile desfasurate acum cativa ani.
- Sistemul Stirling este un bloc voluminos, spre deosebire de celulele de combustie care pot fi distribuite prin submarin, dar interventiile / inlocuirea blocului Stirling se fac mai rapid.
- Adancimea maxima de scufundare a submarinelor cu AIP Stirling nu este 200m ci 200m reprezinta adancimea maxima la care se pot afla cand au AIP-ul in functiune, pentru reincarcarea bateriilor.
- In privinta cresterii autonomiei, prin imbunatatirea tehnologiei AIP si a calitatii bateriilor, fara indoiala ca, in cativa ani, se va ajunge la autonomii de 2-3 luni in imersiune.
Si un gand:
Pana la modernizarile preconizate, o solutie mai accesibila tehnologic si mai ieftina ar fi dezvoltarea unor capacitati de reaprovizionare pe mare, cu submarinele in imersiune.
Acest ar putea fi facut in doua variante:
Prima varianta, mai simpla, ar presupune amenajarea la bordul unor nave „obisnuite, comune”, a unei capacitati de transfer catre submarin a carburantului diesel, a oxigenului pentru motorul Stirling sau a oxigenului si hidrogenului pentru celulele de combustie. Asta ar insemna ca submarinul sa se pozitioneze sub nava, din coca navei sa coboare tuburile flexibile de transfer care sa fie fixate de scafandri la gurile de receptie de pe coca submarinului. Sau capul ansamblului de tuburi sa poata fi actionat din nava (niste elici micute) astfel incat sa se cupleze automat la submarin.
Pe acelasi principiu, dar utilizand tuburi cu diametrul putin mai mare, s-ar putea transfera inclusiv hrana, medicamente, mici piese sau unelte, alte materiale consumabile, incapsulate astfel incat sa poata fi coborate prin tub.
A doua varianta, mai complicata, ar presupune, pe langa transferul de carburant, si transferul de munitie (torpile si rachete, in principal). Asta ar insemna ca nava sa dispuna de o macara / vinci care sa coboare sub apa un fel de cadru / rastel in care sa fie amplasate torpilele/rachetele.
Rastelul ar trebui sa fie dimensionat in asa fel incat sa se cupleze pe botul submarinului si sa-i transfere, prin tuburile lanstorpila, munitiile necesare. Rastelul ar putea fi folosit si pentru aprovizionarea submarinului cu piese, echipamente, alimente, medicamente, consumabile, acestea fiind introduse in containere cilindrice care sa fie transferate in submarin la fel ca torpilele. Intr-o etapa ulterioara, rastelul ar putea fi folosit pentru transferul de personal, in ambele sensuri.
In paralel, folosind sistemul cu tuburi flexibile, s-ar face realimentarea cu motorina, oxigen, hidrogen etc.
Cum mascarea operatiunii are un rol esential, ideal ar fi ca nava sa coboare rastelul din interior, direct sub nava, si nu in borduri sau la pupa. Cea mai potrivita, in aceasta situatie, ar fi o nava catamaran, coborarea rastelului cu munitie facandu-se dintre cocile navei.
In ambele cazuri, pe perioada aprovizionarii, submarinul ar putea fi alimentat cu energie electrica din nava astfel incat acesta sa ramana invizibil, indiferent de spectrul de cautare.
In cazul nostru, cu Crimeea la 3-400km, cu 6 submarine si multe avioane rusesti, locul cel mai nesigur pentru submarine va fi exact acasa, in port, asa ca dezvoltarea unei capacitati de reaprovizionare pe mare, macar in prima varianta, ar fi extrem de utila.
Nu ar fi o gaura in cer din punct de vedere tehnologic iar nave „obisnuite” vom avea din belsug, odata ce vom inlocui corvetele si, posibil, dragoarele, fara a mai vorbi de alte nave auxiliare.
Cristian Ganciu
Dar am auzit ca submarinele oricat de invizibile ar fi ele, tot sunt monitorizate mereu de la parasirea portului si pana la intoarcerea lor, nu conteaza ca sunt nucleare, diesel, cu aip sau altele. Asta inseamna ca oriunde s-ar afla in oceane, mari, se stiu pozitia lor cu o anumita marja de eroare. E adevarat?
Nu
Nu o cunosc fortele proprii in totalitatea lor dar alea straine
Comandamentul „submarinelor” e cam independent pe la toti
Ca la spionii lui 007
Stie M de ei si de acolo restul
Salut. Cristian multumesc mult pentru articol, foarte detaliat, putem trage cateva concluzii, ca o asemenea arma ne e foarte necesara, ca ar trebui sa cumparam submarine noi dotate cu ultima tehnologie ca sa putem sa avem un mic avantaj tehnologic fata de vecinul si prietenul nostru Tatuca Ivan, sa incepem deja pregatirea macar a unui echipaj, putem vorbi cu suedezi, greci, italieni sau nemti, daca tinem cont cat de compexa este aceasta arma.
Multumesc. Un articol f interesant si necesar.
” cu Crimeea la 3-400km…” plus sateliti si avioane Awacs orice barca iesita din Constanta este identificata si … Asa ca intr-o aprovizionarea pe mare fara o acoperire aeriana perfecta se pierd si nava de aprovizionare si submarinul .
Cred ca solutia este iesirea si intrarea submerse, pentru 1-2 submarine AIP cu combustie (asta ipotetic deoarece nu ma astept sa si apuc sa vad).
18-20 de zile de operare sunt absolut suficiente pentru tensiunea nervoasa din Marea Neagra
Ideea este ca vei avea pe mare tot felul de nave si nu stii care va aprovizina submarinul.
Adica un Awacs, sa zicem, nu stie ca vasul este nava baza Constanta(fosta) ?
In varianta mai simpla, fara livrare de munitie, sistemul pate fi instalat pe orice nava, aparent normala, nu trebuie neaparat sa fie o nava baza.
In caz de rasbel, Eroule, orice nava normala apartinind natiunii adverse e clasificata inamica si scufundata. Punct.
Parerea mea, hic…
Sau capturata.
Merchant vessels and civil aircraft are civilian objects unless they are military objectives in accordance with the principles and rules set forth in this manual. (San Remo Manual on International Law Applicable to Armed Conflicts at Sea, 12 June 1994,)
URSS crede ca:
113. War-ships shall not destroy any enemy civil ships or otherwise divert it from its destination, except for the following cases:
– the vessel refuses to stop after it was requested to do so, or
– the vessel resists a visit.
Prior to using force against a civil vessel the war-ship shall provide for the security of passengers and crew, of the documents and papers, unless the war-ship is in danger of being sunk by an enemy war-ship, escort ship or aircraft.
114. Destruction of the enemy passenger vessels carrying only civilians is prohibited at sea. For the safety of the passengers, such vessels shall be diverted to an appropriate area or port in order to complete capture.
Daaa. Probabil ca asa au facut cu Struma ! Sau cu Gustloff.
Cineva are detectorul stricat. Reglementarile internationale si sovietice zic ca nu, dar nu pun mare pret pe interpretarile sovieticilor.
@ Iulian
1.E recunoscut faptul ca rusii respecta reglementarile si dreptul international in caz de rasbel. 😀 😀 😀
2.Avind in vedere incarcatura propusa, nava isi pierde automat statul de nava civila. 😉
Parerea mea, hic…
Sharky,
1. Exact ceea ce spuneam.
2. Exact ceea ce spuneam.
🙂 V-a stricat vacanta detectoarele de ironie.
Heroule ce vrei tu este o imposibilitate tehnica. Operatii de tip UNREP/CONREP sunt dificile in orice circumstanta pentru combatanti de suprafata, iar pentru submarine dea dreptul imposibil cu actula tehnologie.
US Navy are doua nave din categoria de „submarine tenders” care se ocupa cu operatii de realimentare.reaprovizionare pentru submarine. Aceste operatii au loc cu navele respective legate la cheu sau in rada portului si cu beneficiarele legate de aceste nave. Chestia asta nu sa schimbat de loc in mai bine de sapte decenii.
https://www.navy.mil/navydata/fact_display.asp?cid=4625&tid=300&ct=4
https://www.youtube.com/watch?v=uFXJRyNnrdw
https://www.alamy.com/stock-photo-the-usn-los-angeles-class-fast-attack-submarine-uss-pasadena-surfaces-137588748.html
https://navaltoday.com/2018/05/22/uss-emory-s-land-showcases-submarine-replenishment-skills-in-pearl-harbor/
Daca te tin finantele le poti vedea pentru majoritatea anului legate de cheu la Polaris Point in portul Apra sau cu mici escale la Majuro sau Pearl Harbor.
Cu noile tehnologii pentru baterii se pot adauga capacități de ordinul megawaților pentru stocarea energiei și mărirea autonomiei în modul pur electric. O baterie de 100KWh, montată pe Tesla Model X cântărește 480 de kilograme și are o densitate energetică de aproximativ 213 Wh/kg. Pe viitor, cred că se va merge și pe dezvoltarea de drone submarine autonome, de cercetare, de război electronic, de luptă sau chiar drone sinucigașe, un fel de mine inteligente.
Interesant! Mulțumim!
Exemplul Balaclava ne-ar putea folosi, o rețea de tuneluri costiere.
Ucrainenii au făcut din baza obiectiv turistic. Nu știu care e statutul ei acum…
…sau cum au albanezii la Pasha Liman…
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Pasha_Liman_Base
Si cam pe unde am putea face noi un „tunel costier”??? Când ai fost ultima dată pe litoralul românesc?
Prelungim tunelul de sub Bucegi pe sub M Macin pina la Midia. 🙂
Facem un canal, aici clar ne pricepem, si apoi il acoperim. Chestia ar fi chiar benefica pt economia si societate in ansamblul sau daca facem canalul cu cine trebuie, psd-isti, pnl-isti si altii asemenea, cum au facut si ei Canalul cu bunicii nostri.
Toata lumea castiga.
Pe timp de pace il lasam descoperit facem turism si irigatii, la vreme de razbel, tragem obloanele si-l facem canal maritim subteran secret. Nici n-o sa stie ivanii de unde lansam noi rachetele.
Serios, pe timp de razboi orice pozitie fixa este vulnerabila prin insasi faptul ca nu este mobila, submarinul tre sa stea pe apa/sub apa, in caz de poc, poc cu vreun vecin hapsan si rau intentionat, excludem aici democratia ivaneasca.
Ca sa fiu gica contra de serviciu
Spui ca ideal ar fi sa fie catamaran si dupa ca avem nave destule ptr mascare
Intrebarea e : -cate catamarane avem pe mare???
Cine a vazut portul mangalia , stie ca e dificil de lovit cu rachete de croaziera ..ma refer unde stau navele militare
Pentru noi, am zis ca ar fi excelent sa realizam macar prima versiune, fara transfer de torpile. La ea m-am referit cand am zis ca vom avea destule nave care pot fi adaptate.
Cand te referi la rachete de croaziera, ia in calcul ca alea rusesti pot face „croaziera” mai pe sus, spre 50-100m asa ca s-ar descurca, la o adica, sa-ti pocneasca navele in baza.
Si cam pe unde in Marea Neagra preconizati ca s-ar putea face reaprovizionarea, fara a fi in raza de actiune a radarelor, satelitilor si rachetelor rusesti?
Cam ce sanse ar fi sa navigheze o nava izolata, in timp de razboi, fara a fi bagata in seama de rusi?
Lasind la o parte faptul ca, avind in vedere importanta incarcaturii, ar cam trebui sa aiba parte de o escorta semnificativa, ceea ce, automat, ar atrage atentia rusilor.
Parerea mea, hic…
intr-un doc ingropat in stanca si beton… care stanca? 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=O4NnfqZfX8I
Sau facem un efort si achizitionam insula Serpilor? 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=pmpfgEjObLQ
@marius zgureanu…probl cu docurile astea ingropate in stanca e ca in zilele noastre exista rachete de croaziera si balistice. Trimite ala cate rachete trebuie ca sa-ti blocheze intrarea si sa-ti scoata din functiune docul. E o hiba importanta inclusiva a teoriei ca „in caz de razboi cu rusii ne fabricam singuri nush cate chestii” Nu mai suntem in primul razboi mondial. Deja inca din WW2 bombardamentele strategice au distrus accesele instalatiilor de submarine germane si enorma cupola de la Eperlecques destinata rachetelor V-2. In zilele noastre bombardamentul de precizie pune probleme inca si mai mari. Sansa unor eventuale submarine romanesti ar fi un porturi amice undeva in Mediterana si trecere garantata prin Bosfor.
pai sunt vulnerabile la trecerea prin Bosfor, au ba? iar cu turcii, deocamdata sunt in NATO, dar au evolutii tare ciudate.
Iesirile alea se pot camufla, le faci direct sub apa la adancime, cu mai multe directii. Nu zic ca e neaparat cea mai buna solutie, dar decat sa le tii la cheu… nu stiu.
Ar fi o semi-solutie iesirea direct sub apa…ar ingreuna in oarecare masura un atac…desi daca ma gandesc la Dambusters nici alea nu-s sigure.
Cu Bosforul e un risc asumat…adapostirea in port la Marea Neagra nu e nici macar risc…e moarte sigura in momentul in care marele vecin le-ar percepe ca pe o amenintare serioasa. Chiar are mijloace suficiente pt. a elimina tinte fixe.
@stelian
Păi atunci hai să fugim toți “în Mediterana” ca să fim în siguranță…
Binențeles că sunt sarcastic
@doru, sarcasmul nu se justifica.
Cetateanul Xulescu nu este tinta pt un Iskander, pt. comandamentul rusesc existenta mea sau a ta nu valoreaza nici cat un ampenaj de Iskander. Deci nu are rost sa fugi in Mediterana.
In schimb pt. o baza de realimentare a Iskanderelor merita lejer sa consume chiar si 50-100 de Iskander sau Kalibr. Cu valoarea acelor rachete (100-150 mil$) elimina din M. Neagra o amenintare mult mai costisitoare (prezenta submarinelor). Chiar si razboiul e pana la urma contabilitate. Iskanderele si Kalibr la fel ca si Tomahawk sunt extrem de eficiente in a elimina tinte fixe valoroase.
Apararea A-A impotriva lor e destul de iluzorie….oricum Ro nu-si va permite prea multe la capitolul antiracheta. Daca apara Centrala de la Cernavoda, centrul Capitalei, 1-2 baze aeriene + Otopeni-ul si concentrarile importante de trupe deja e maximum ce poti sa-i ceri.
Trebuie sa fim realisti.
Marius, intrebarea era pentru navele alea de reaprovizionare pe mare, nu pentru baze secrete ingropate. 😉
Parerea mea, hic…
uff, nu mai poate glumi omul 🙂
O varianta: folosim insula Sacalin (construim un doc in subteran) acum cat inca se formeaza….
Vorbind si serios… ii facem aprovizionarea in portul militar Mangalia. Acolo e cel mai sigur.
Portul fiind bine pazit.
Baieti calmati -va! Viitoarele conflicte ( inclusive cele de pe Oceanele si Marile Lumii) vor fi foarte intense ( violente) si de nu foarta lunga durata. Asa ca abilitatea acestor submarine de a sta sub apa 20-25 de zile e arhisuficienta. Ideea e ca in acest timp sa poti provoca inamicului maximum de distrugeri posibile, de o asa maniera incat sa-l doara , sa-l coste cat mai mult si nu in ultimul rand sa-i reduci simtitor capacitatile offensive pe mare distrugandu-i infrastructura portuara si flota. Romaniei ii sunt necesare minimum 5 submarine dintre care 3 trebuie sa asigure permanenta in Marea Neagra in asa fel incat rusii sa nu poata declansa un atac surpriza asupra flotei si litoralului romanesc. Restul sunt doar vorbe ….
5 sub-uri ???? Eu cred că sunt suficiente 5 nave cu …. berbecuți. Ați văzut ce eficiente sunt 🙂
Asa as zice si eu. O baterie Shorad ar trebui sa rezolve potentialele Kalibr/Oniks obligate sa vina mai sus ca sa poata lovi portul Mangalia.
Pe timp de razboi, locul unei nave este pe mare, nu in port. Daca nu le poti asigura protectia AA, a se citi anti-racheta, la revedere.
Altfel, propulsia AIP schimba modul de lupta al SSK-urilor, alte tactici, alte distractii.
Zic si io…
Fuel Cell
https://izw.baw.de/publikationen/kolloquien/0/Vortrag_7_Brennstoffzellenantrieb.pdf
Excelent.
Fuel cell este o tehnologie veche care promitea imitial foarte mult. A fost folosita prima data de NASA in programul Gemini. Problema delicata este pretul catalizatorului care e pe baza de platina, deci f.f. Scump. Desi s-a incercat mult, aceasta fiind o solutie care putea revolutiona sectoarele energetic si transporturi, nu s- gasit inca un alt catalizator ieftin.
Excelent articolul. Multumesc!!!
daca nu suntem in stare sa ne protejam porturile atunci degeaba mai luam submarine. aprovizionare pe mare are rost doar la blue waters, in cazul nostru ar fi riscant si fara rost. ajunge o indiscretie si pierzi ambele nave.
sa ne luam noi submarine mai intai
nu vom putea niciodata proteja porturile cat timp nu avem superioritate aeriana sau macar o umbrela de protectie. oricate submarine avem le avem degeaba daca nu le putem aproviziona, repara (daca e cazul) si proteja de elicoptere navale.
degeaba ai marina daca te incaleca pe uscat. eu n-as investi in marina nici macar 1 leu as baga toti banii in aviatie si forte terestre.
Bingo! AA in disperare ne trebuie.
De ce nu ai avea superioritate aeriana??
Nici eu nu as fi fanul nr 1 al submarinelor ..ptr ca de banii astia investesti in chestii absolut utile
La aviatie ..poti lua duzina de f16 noi de banii astia sau elicopterele de atac
Amandoua mult mai utile si cu mai mult impact
La cat se intinde platoul continental si la profunzimea lui vanatoarea o faci mai eficient cu nave de suprafata ..ma gandesc ca instalatiile rbu sunt inca eficiente ptr adancimile astea si ieftine
Rolul submarinelor , principal , ca si in ww 2 ar fi sa tina sub observatie inamicul de aproape
Nu ar avea un impact major in lupta …intorcand pe toate partile chestia
Corvetele cu toate ca multi sustin contrariul ar avea
In completare sa vina dupa ce ar fi corvetele operationale , sa avem avioanele , elicopterele ce mai trebuie pe la fortele terestre nu ar veni rau
Inainte???? Nu stiu nu mi se pare
Alimentarea in port fie ce o fi , legat de ce spune @eroul ..alimentarea cu munitie , transferul pe mare e o chestie delicata si cu ape linistite ..o fac greu navele de suprafata , cu submarinele risti 2 nave degeaba
Rostul e sa fie unul sau doua in patrulare , prin rotatie ..ce faci daca tragi in unul in port..poti sa nu il avariezi macar( inceperea unei actiuni ..in speta bombardamentul cu chestii de croaziera nu e egal cu succesul in proportie de suta la suta a respectivei actiuni)
Si ce faci? Dai de stire sau risti vreo actiune in represalie fara sa te astepti?
Corvetele pot monitoriza mai eficient spatiul aerian in zona , pot asigura protectie prin instalatiile aa de la bord
Rolul ar fi ca se marseaza acum insistent pe submarine ..ca turcia nu mai e un partener fiabil in zona si „lipseste” nato de o capacitate de „ascultare” in zona ptr a fi avertizati ” despre” miscarile in zona , posibil si patrunderea de submarine in mediterana prin stramtori cu „ajutorul” turcilor
Doar asta e justificarea
Daca nu e de importanta ptr noi si e o cerinta a aliatilor sa vina la schimb cu vreo compensatie de gen ..va dam avioane sau tancuri de la noi din stoc gratis si mai bagam un cent in umb sa putem sa modernizam tancurile ( tot aliatii)
Ptr ca frate.. frate , dar branza costa ..si pe mine si pe tine
Excelent articol.
Dar pana la AIP ne-ar trebui o buna protecție aeriana. Fregatele noastre au câte un tun!! Corvetele au tunuri sovietice….
drone submarine…multe si relativ ieftine…un fel de mine telecomandate…
plus un platou tapetat cu senzori si pocnitori…cred ca ar fi mult mai efectiv pentru noi….niciodata nu o sa putem sa ii concuram pe rusi la cantitate…doar daca e ceva suficient de ieftin si letal…
….mai degraba – un fel de torpile autonome cu IA, capabile sa identifice si sa distruga tinte, fara a fi nevoie de telecomenzi. Le programezi sa ajunga in punctul x si sa distruga obiectivul y, identificat cu drone aeriene in prealabil.
Pentru asta, pot fi folosite si NPR-urile actuale, cu mici modificari/reparatii
sa-mi pun imaginatia la incercare… ce ar fi sa se formeze niste centre de aprovizionare secrete ascunse undeva in adincul marii, puse acolo din timp sa nu vada dusmanu, la care submarinele au acces si Bingo..
Sau un fel de drone subacvatice care sa duca cele necesare la pct XYZ de unde sa fie preluate de submarin?
Drone submarine pentru reaprovizionare. O solutie. Atita vreme cit nu stau in porturi. 🙂
M-as fi multumit si cu o retea de conducte care sa plece de la mal pana undeva unde adancimea este spre 40-50m iar acolo submarinul sa se cupleze la ele si sa-si refaca plinurile.
Dronele subacvatice ar merge pentru livrarea de torpile / rachete / piese / alimente / echipaj de schimb / imbarcare – debarcare FOS pentru misiuni.
Nu prea ii inteleg logica la o chestie din asta
Un avion din crimeea pana la noi ajunge in chestie de minute
Submarinele noi au anduranta mare
Reincarcarea e o operatie dificila la un submarin in special din cauza substantelor manipulate , se intampla accidente in port, dar in larg
Chiar cu ghiduri atasate sa incarci torpile intr-un submarin e operatie delicata , la 800 kg practic incerci sa ghidezi un automobil usor sa intre printr-un tub ajutat de o macara si ghiduri
Cum transferi chestiile astea , hai ca fluidele prin tuburi , pe apa nu „cuplezi” usor 2 barci de 2000 de tone ..si nici nu trimiti agatate de cabluri torpilele
Asa, si ai alimentat o data prin conducte, inamicul a inregistrat pozitia si a doua zi face cadou niste incarcaturi de adancime si pam-pam, nu mai ai conducte sa realimentezi. + ca cuplarea submarinului la nush ce conducte submarine e cam SF. Realizati presupun ca noi nu avem o solutie proprietara pt realimentarea in zbor a avioanelor si inca ne caznim sa operationalizam F-16, nu?
Cum ziceam, solutia ar fi realimentarea si reviziile la o baza din Mediterana (Italia sau Grecia) si reintrarea in M. Neagra pt. actiune. Ramane riscul trecerii prin Bosfor dar orice alta solutie nu e risc ci o certitudine ca le pierdem. Submarine bazate in M. Neagra…singura incertitudine e daca ramanem fara ele in doua saptamani sau intr-o luna.
Banuiesc ca Gotland sa apropiat de grupul american folosind API iar in momentul in care a ,,atacat” a trecut pe propulsie electrica.
In ideea in care API ar fi folosit pentru a te apropia de tinta nedetectat de aviatia AS si apoi ajuns in apropiere sa treci pe propulsie electrica atunci motorul Stirling pare cea mai buna optiune asa cum spunea si d-nul Ganciu
Mai ales ca daca tin eu bine minte in M Neagra hidrogenul sulfurat apare la o adincime mai mare de 100 metri si deci un submarin API STIRLING ar putea patrula in aceasta zona unde este greu detectabil
AIP foloseste doar pentru incarcarea bateriilor, nu pentru deplasare.
Da am inteles acest lucru
Ideea era daca poate fi folosit/oprit in functie de necesitatile tactice
Da, poate fi oprit. Silentiozitatea motorului Sterling vine de la faptul ca nu exista explozia in cilindrii (este un motor cu ardere externa) ci doar o ardere a combustibilului intr-o camera de ardere separata, sau utilizarea oricarei alte surse de caldura (exemplu gaze arse de la motoare cu ardere interna: motoare cu piston, turbine)
A fost incercata utilizarea lui si pe nave comerciale, la concurenta cu alte sisteme recuperative (Organic Rankine Cycle), pt a creste eficienta motoarelor cu ardere interna
Dat fiind conditiile gografice din MN si faptul ca rusii sunt cu ochii pe iaz, ca pe butelie, votez si eu pentru solutia cu drone swarm + senzori. Pare a fi cea mai viabila. Navele mama se pot plimba bine merci, fara a se sti cand si cum opereaza. Apropos, sunt reglementate in vreun fel la nivel international plantarea de senzori in apele internationale? Adica eu, pe PFA, pot planta senzori marini in Pacific, fara sa trebuiasca sa dau socoteala cuiva?
De departe, solutia lui Iulian mi se pare cea mai potrivita! Si simpla, totodata… luam tunelul din Bucegi si-i facem o prelungire.
Avem practic aici o non discutie.
Portul unde stau ipoteticele submarine poate fi lesne aparat de Patriot si ipoteticele Shorad/VShorad. Fara catamarane, fara conducte, fara drone submarine de realimentare… Daca rusii au A2/AD, nu inteleg de ce al nostru n-ar fi bun. Sau de ce al lor e mai bun decat al nostru.
Doi. Un submarin in imersiune. Stii ca a plecat de la Constanta/Mangalia. Ai 423.488 km² de cautat. Cat te costa asta? In timp si bani? Cate balize trebuie sa cheltuiesti? Samd
Noile rachete AN pot lovi obiective fixe de pe litoral: poduri, porturi etc Crimeea… taie-i podul, ucrainienii taie utilitatile. Nasol. Oamenii sunt precum caii: manca si bea…
Avem discutii in discutii intr-un articol despre AIP… asta pentru ca Eroul a simtit nevoia marcarii navelor de reaprovizionare pe mare…
P.S. Rusii inca nu au AIP pe Kilo… Dar dau cu Kalibr din Caspica cand vor sa faca PR. Adica o singura data cu rezultate disputate. Dupa care trimit navele cu Kalibr in Mediterana iar exercitiile din MN sunt facute cu tinte pana intr-o suta de km.
P.P.S. Eu zic sa renuntam la marina, la Dobrogea si sa ne platim linistea cu gazele din MN… Daaa. Sa renuntam la armata, doar avem jandragnerie.
Nu vrei mai bine sa ne dai tu temele pe care sa le discutam ?
Sau cum sa scriem articolele ?
Chiar nu-nteleg de ce te superi… mai citeste inca o data toate comentariile si fii sincer cu tine insuti.
La multi ani si la mai multe! 🙂
Buna ziua si sarbatori feericite.
Am sa revin la o ideea mai veche;Inmax.10-12 ani M. Neagra va fi plina de conducte de gaze si cabluri submarine,aferente J-teurilor de exploatare gaze.Mai nou de la o platforma -mama se alimenteaza cu cabluri de date,curent toate platformele de exploatare ,nu mai vorbesc de conducte.Daca explatare este ptrr mai mult 15-20 ani pana la o anumita distanta(100 Mm) este rentabil sa tragem cabluri de curent de la mal.A devenit o practica curenta prin M. Nordului.
Putem f. bine saa instalam niste statii wire-less,s-au iese scafandri afara prin sas si conecteaza cablul;marea va fi plina de tot felul de obstructii submarine(cabluri,tevi,schele,ect)care vor fi semnalizate cu tot felul de geamanduri…deci am rezolvat si cu aprovizionarea cu aer si antene de comunicatii.
Apararea aeriana pasiva:(in al2-lea razboi se facea cu baloane ancorate)acum o putem face cu Generatoare eoliene ,pot fi amplasate pe fund(max 50-80M ,s-au mai
nou semi-scufundate,a se vedea din nou M. Nordului plina de asemea cimpuri eoliene.
Rachetele trebuie sa le ridice peste plafonul lor cca120-150m,deci timp de detectie mai mare.Gen. eoliene,civile sint prevazute deja cu esnjori optici si antene radar…Deja prt mentenanta se ofera ,contra cost Sub-uri care transporta pe vreme rea echipa de intretinere….De aici putem dezvolta,tehnologia exixta si nu este f.scumpa -comparativ cu tehnica militara.
Solutia „conectarii la retea” pentru incarcarea bateriilor le-ar simplifica operarea dar are dezavantajul ca eolienele sunt vizibile si fixe.
Nu exclud cu totul solutia pentru ca ar fi cea mai simpla. In loc sa faci reincarcarea rezervelor de oxigen / hidrogen / carburant, te legi la priza si incarci bateriile submarinului pentru alte 4-5 zile.
Asta nu ar exlcude utilizarea AIP dar acesta ar urma sa fie folosit pentru misiunile in adancime, in timp ce pentru patrularea in zona litoralului s-ar folosi „stecherul”.
De asta imi place sa ma ocup cu genul asta de articole.
Lansezi o idee, de obicei out of the box, unii o iau in ras, altii se indigneaza dar unii intra in joc si incep sa-si invarta rotitele.
Si uite asa gasesti solutii pentru reincarcarea repetata a bateriilor submarinelor.
In special pentru misiunile in ZEE, solutia cea mai simpla ar putea fi banalul „stecher”.
Bine, nu chiar stecher obisnuit ci desfasurarea unei retele de cabluri energetice dinspre tarm pana la adancimi la care submarinul sa poata veni in imersiune, sa se conecteze si sa-si incarce bateriile, fara a fi detectat de adversar.
Zona optima ar putea fi partea de sud a litoralului unde inclinarea platoului continental e mai mare, iar curba batimerica de, sa zicem, 30m e la cativa km de tarm si poti acoperi zona cu apararea antiaeriana si antinava de la tarm.
Cablurile sunt mult mai usor de instalat si de mascat decat tuburile/conductele, sunt mai putin vulnerabile la atacuri si pot fi inlocuite mai usor.
Ar fi si solutia ca punctele de conectare la retea sa fie legate de statii eoliene amplasate in mare dar acestea sunt vizibile si vulnerabile.
In privinta aprovizionarii cu munitii / materiale / alimente, probabil, peste niste ani, se va putea face cu drone subacvatice care sa se cupleze la submarin si sa-i livreze incarcatura prin tuburile lanstorpila.
…asa cum masina viitorului va fi electrica, razboiul viitorului va fi electronic (cibernetic).
Sub-urile nu vor mai avea ce cauta in peisagiu’.
in WW2, a existat o tentativa de scufundare a cuirasatului Tirpitz, cu ajutorul submarinelor de buzunar (esuata).
Insa ideea de baza exista!
Nu trebuie sa ne mai gandim la aprovizionare cu munitii etc.
Construim munitia care se duce singura la tinta si gata!