De ce nu iubim noi, Rusia ?!

De ce nu putem iubi Rusia-introducere

Daca Principatele Romane au vazut Rusia ca pe o putere, cu ajutorul careia sa usureze jugul otoman,  din 1834 intentiile imperialiste ale gigantului de la est sunt din ce in ce mai vizibile. Astfel pe 25 aprilie 1828, ca urmare a declansarii razboiului dintre Rusia si Poarta Otomana, trupele ruse intra in Moldova si Tara Romaneasca. Domnitorii romanii se retrag, iar de atunci pana in 1834 Principatele sunt conduse de un print si trei generali rusi, succesiv…Sub conducerea rusilor s-au adoptat si Regulamentele Organice si au fost reorganizate administratile celor doua tari.

Ca urmare a incheierii razboiului si a pacii de la Adrianopole, cele doua principate romane primesc o mai mare autonomie interna si sunt scutite de taxe pe timp de doi ani. Si acesta a fost …ultimul gest frumos al Rusiei catre noi pentru foarte mult timp. Mai mult decat atat, in 1834 trupele ruse s-au retras din Tarile Romane, conform cu intelegerile semnate! Socant nu?! Rusia sa respecte o intelegere si  sa-si retraga armata?! A fost probabil prima si cu siguranta ultima oara cand Rusia, sub diferitele sale denumiri, a evacuat armata din Romania de buna voie. Ultima oara!

A urmat apoi razboiul din 1877-1878, denumit de noi “Razboiul de Independenta”, la sfarsitul caruia Rusia, prietena si aliata noastra, s-a cam dedulcit la plaiurile mioritice si a refuzat sa plece. Si asa a inceput epopoeea “turismului rus/sovietic” in Romania. Plecare trupelor ruse, in 1878,  s-a facut cu mare tam-tam si amenintari cu moartea din partea unor puteri europene, care nu-si doreau Rusia la gurile Dunarii si la doi-trei pasi de Bosfor… Atunci Rusia a primit, a luat de fapt Basarabia pentru prima oara, la schimb cu Dobrogea, care nu era, bineinteles a lor, ci fusese administrata de Imperiul Otoman. Ca asa fac ivanii troc, cu ce nu le apartine… Ca o paranteza, atunci a fost Imperui Tarist cel mai aproape de a implini Testamentul lui Petru cel Mare. Adica Bosforul si porturi le marile calde, basca Gurile Dunarii…

A urmat Primul Razboi Mondial, cand a dat revolutia in ivani, cu ajutor fratesc de la germani, si din nou a trebuit sa-i …ghidam cu baionetele spre granite, pe soldatii rusi, deveniti peste noapte bolsevici. De asemenea chiar inainte de  unirea Basarabiei cu Tara, Armata Romana a trebuit sa protejeze populatia din Moldova de peste Prut de hoardele bolsevice puse pe furat si anarhie… si, tot ca de obicei, sa le arate drumul spre casa. A… si am uitat! Cu aceasta ocazie festiva, Rusia a “uitat” sa ne mai dea tezaurul.Sau l-a considerat un fel de dar de nunta in varianta sovietica. Adica un dar de…revolutie.

Al Doilea Razboi Mondial s-a incheiat cu aceeasi Armata Rosie(tarista, rusa, alba, rosie, etc….tot un drac), stationata in Romania pana la sfarsitul anilor “50 si cu inca un tezaur( ca bunuri si resurse furate din Romania) sensibil mai mare ca primul! Plecarea, definitiva da data asta, s-a produs in urma negocierilor dintre Gheorghiu-Dej si  Brejnev. Au fost necesare:  multa bautura si cativa ursi “patrioti” care s-au lasat impuscati de homosovieticus, zis si secretar general al p.c.u.s.

Si bineinteles ultima excursie in grup, cea organizata de KGB Tour, in decembrie 1989, sfarsita prost pentru o mare parte dintre…turisti…sa le fie tarana usoara!

Asadar, de ce mama dracului nu-l iubim noi pe Ivan, care el, numai ganduri de prietenie si bucurie ii trec printre urechi cand se gandeste la Romania?! De ce noi nu impartasim dragostea lor curata si foarte veche?!Si de ce ne dorim sa-i treaca, tot printre urechi, ceva calibrul 7,62mm?!

Pai uite daia……………..

       LECTIA DE ISTORIE: DE CE NU PUTEM IUBI RUSIA!

Relatiile romano-ruse, indiferent de perioada derularii lor, au avut intotdeauna un specific aparte… Suspiciunea, acuzele, minciuna, defaimarea, crima, furtul, dar si spionajul sau contraspionajul, au facut si fac inca parte din REALITATEA relatiei Bucuresti-Moscova. Ea nu este deloc INTAMPLATOARE sau sub parafa COINCIDENTA; ea este o realitate traita de bunicii si strabunicii nostrii, chiar si de catre noi insine.

Asa dupa cum este bine cunoscut tuturor, Romania si poporul sau n-au dus niciodata un razboi de ocupatie, dar s-au aflat intotdeauna in mijlocul unoe evenimente generate de dorinta de marire, inavutire si rapt teritorial, al unora dintre imperiile de atunci si de…acum. Cel mai virulent atunci ca si acum, imperiu si fost imperiu, ramane pentru noi –RUSIA.

Fara a incerca reabilitarea sau culpabilizarea SIGURANTEI; BIROULUI 2; SECURITATII; D.I.E; S.R.I; S.I.E; D.G.I.A, pot afirma cu deplina siguranta ca toate aceste organizatii, foste si actuale, au reprezentat unul dintre pilonii de baza ai Statului Roman in lupta si rezistenta fata de vechea si actuala Rusie.

Atat in perioada interbelica cat si in perioada WW II, S.S.I-ul (Serviciul Special de Informatii), Siguranta Generala si Jandarmeria Romana, s-au aflat in prima linie a razboiului ascuns cu Moscova.

Ele au avut succese dar si insuccese in acest razboi al elitelor, dus pe ascuns, fara eroi si fara medalii. Fiindca oamenii care lucreaza in aceste structuri nu beneficiaza niciodata de recunostinta propriului popor, sfarsind in anonimat si de cele mai multe ori, in uitare.

Moruzov, Cristescu au fost doar etalonul acestor luptatori anonimi. Ei au facut si au stiut multe, ceea ce lea adus condamnarea la moarte si disparitie. Noii „stapani” –sa le zic asa- n-aveau nevoie de martorii masinatiunilor si a faptelor lor reprobabile…

Noii „cuceritori” ai Romaniei, sovieticii si Stalin in principal, s-au razbunat crunt pentru infrangerile suferite din partea Serviciilor romanesti. Astfel, Serviciul Secret de Informatii al Romaniei (SSI), infiintat in 1925 de catre Mihail Moruzov si condus de catre Eugen Cristescu in perioada 1940-1944, a fost pur si simplu spulberat, printr-o epurare masiva (metoda operata cu predilectie de catre cotropitorii sovietici, erijati –cum altfel- in…eliberatori), si remodelat dupa „chipul si asemanarea” KGB –ului sovietic, spre marea nenorocire a romanilor, cu consecintele ce se cunosc. Instaurarea „democratiei populare” de catre Stalin si Armata Rosie (fata de care n-am nici cel mai mic respect, cunoscand din surse directe, atrocitatile si nenorocirile aduse tarii si poporului), a facut extrem de mult rau Romaniei; rau pe care inca il mai simtim cu totii si in ziua de astazi –COMUNISMUL.

Daca insaanalizam sub toate aspectele comportamentul dintotdeauna al Rusiei fata de Romania, constatam fara echivic ca acesta a incalcat toate aspectele morale, etice si de drept, normale intre state. Un aspect deloc de neglijat, dar care din pacate este facut „uitat” astazi de catre debilele noastre autoritati, este cel al tezaurului. Problema tezaurului Romaniei, FURAT de rusi in 1917, continua sa fie invaluita in mister. Romania nu a fost niciodata in mod serios informata cu claritate, asupra situatiei si a volumului acestuia de catre partea rusa; toate cunostintele noastre cu privire la tezaur se datoreaza demersurilor oficiale, de multe ori ascunse ale Romaniei si serviciilor sale secrete.

Este de mentionat insa un singur lucru! Guvernul roman de atunci a predat guvernului rus, in baza acordului incheiat cu acesta in 24 decembrie 1916, tezaurul Bancii Nationale, inclusiv bijuteriile Reginei Maria, deosebit de valoroase. Ulterior, in iulie 1917, Romania a mai trimis in Rusia inca un transport de valori, sub PROMISIUNEA guvernului revolutionar bolsevic, ca acesta va fi inapoiat, sub garantia onoarei sale. Repet, al ONOAREI sale! Ce a urmat se stie, Rusia „uitand” a mai inapoia acest tezaur, in totalitatea lui, care nu-i apartine de drept si pentru care si-a asumat responsabilitatea de a-l pastra si inapoia. Conform uzantelor internationale, orice Guvern care se succede celui anterior, respecta intelegerile OFICIALE! N-a fost si inca nu este cazul…Rusiei.

In toata aceasta poveste, serviciile secrete romanesti si-au facut datoria, informand cu profesionalism ca Rusia este pe cale de a se dezmembra, bolsevismul fiind in ascensiune, NERECOMANDAND depozitarea tezaurului acolo. Se vede insa cum au fost ascultati, din pacate! Nimic nou am putea spune pe plaiurile mioritice…

Ne punem insa fireasca intrebare: Ce incredere putem avea intr-un stat care niciodata, in relatia cu noi, nu si-a respectat angajamentele? Ce incredere putem avea intr-un stat care practica denaturarea istoriei, legitimand de facto RAPTUL TERITORIAL?

Fiindca dragi cititori, Romania s-a aflat mereu in atentia Rusiei, dar nu trebuie sa ne fie indiferente faptele si atrocitatile acestora. Nu trebuie sa uitam, dar trebuie sa putem ierta! Dar atata timp cat Rusia nu pierde nicio ocazie in a ne denigra trecutul si oamenii de marca pe care i-am avut si aici ma refer inclusiv la Maresalul Antonescu (pe care ei il considera nazist si criminal de razboi, fara insa ai numi la fel si pe cei de trista amintire, Armata Rosie, Stalin, Beria, Molotov si cati or mai fi fost), care pentru noi este si ramane un EROU –cel care a avut curajul de a readuce Basarabia in hotarele vechii Romanii; atata timp cat se considera indreptatita in a judeca, imparti si trata absolut jignitor Romania, NOI nu-i putem iubi!

Cu toate acestea Rusia are multe datorii de onoare de platit Romaniei, noi lor insa, deloc!

In perioada Razboiului Rece, Rusia a beneficiat din partea atat de mult hulitei Securitati Romane, de informatii de prima clasa; informatii ce au ajutat-o sa-si creioneze politica externa, sa-si organizeze si doteze armata, si multe, multe altele…Va dau doar cateva exemple: dovada existentei rachetelor nucleare americane in Turcia a fost trimisa Moscovei de spionii romani; URSS a reusit sa stinga conflictul arabo-israelian din 1973, evitand astfel un colaps generalizat al aliatilor sai arabi datorita informatiilor remise de spionajul militar romanesc; de asemenea Moscova a beneficiat de tehnologie militara occidentala de varf datorita inclusiv spionilor romani, si exemplele ar putea continua. Au beneficiat aproape pe gratis de informatii provenite de la securistii romani –care sa-mi fie cu iertare, nu erau doar ciomagari inculti si prosti- care in noiembrie 1989 erau cotati, inclusiv de catre sovietici, pe locul trei in topul international al serviciilor secrete.

Si daca mai punem si trenurile cu alimente, combustibil, bunuri de larg consum, etc, trimise Marelui Frate de la Rasarit de lacheii lor din Romania, in anii de „glorie” ai comunismului si „democratiei populare”, putem considera ca in relatia cu EI, noi n-am fost niciodata avantajati, fiind doar o „vaca de muls”. Si-atunci ce incredere putem avea intr-un stat care a practicat si practica inca pe larg, FURTUL?

Si nu putem uita sutele de mii de morti, stiuti sau nestiuti, aflati pe constiinta (ma indoiesc insa ca au asa ceva…), Rusiei. Progromurile si atrocitatile declansate la adresa ROMANILOR si a ARMATEI ROMANE, nu pot fi uitate. Chiar si momentul Decembrie 1989, atarna greu in balanta Rusia-Romania! Toate acestea insa pot fi iertate, dar iertarea se castiga nu se cerseste!

Cu alte cuvinte dragi cititori, avem o istorie sumbra legata de relatia cu Rusia. Istorie care din pacate nu ne-a avantajat deloc pe noi si care din pacate nu ne indreptateste a avea sentimente de „iubire”, stima si respect fata de EI; ci doar de teama, repulsie si…asteptare. Ca ROMAN as vrea sa-i pot ierta, dar stiu sigur ca nu pot deloc uita!

Avem prea multe rani pe trupul Romaniei, rani numite Basarabia si Bucovina, pentru a-i putea „iubi” si stima…

Mi-as dori o relatie normala intre cele doua state, bazata pe respect, incredere si acceptarea greselilor comune istorice, a identitatii si a particularitatilor fiecaruia. Atata timp insa cat Rusia continua a ne sfida, pe noi si trecutul nostru, nici NOI n-avem de ce a o respecta, doar datorita faptului ca este…Rusia, deci o mare putere!

WW & GeorgeGMT