Îmi aduc și acum aminte cu câtă nerăbdare așteptam apariția următorului număr din Revista Modelism (eram prea mic pentru Știință și Tehnică). Vremurile erau întunecate la propriu în perioada respectivă, curentul era întrerupt frecvent seara pentru a limita consumul populației. Programele de la televizor deveniseră o odă de două ore închinată conducătorului iubit în timp ce noi învățam cu toții la lumânare, lampă sau opaiț deși prin Almanahuri ni se vorbea cu optimism de luminoșii ani 2000… Când nu vom mai fi fost copii.
Pe vremea aceea, deși făceam lucru manual la școală iar abilitățile tehnice păreau să fie încurajate, în realitate, modelismul era marcat de penuria materialelor necesare (poate doar la cluburile de modelism din marile orașe mai găseai una alta) practicării sale, mai ales în cazul modelelor radiocomandate. Astăzi poate părea ciudat, dar radioamatorii nu prea erau încurajați în vremurile alea, din contră.
În lipsa motoarelor electrice, nu mai vorbesc de cele termice, elasticul era folosit intensiv pentru propulsia aero/navomodelului construit de subsemnatul cu materialele pe care le găsea pe te miri unde.
De ce această introducere? Răspunsul este în clipul de mai jos. Mai multe detalii puteți citi și în articolul publicat pe Defense News.
Astăzi poți găsi aproape orice în „comerțul capitalism” însă acest sport, pentru că modelismul este și el un sport, mi se pare că nu mai prezintă la fel de mult interes pentru cei mici, cu excepția câtorva tocilari pasionați de roboți sau rachete. Dar poate că la fel era și pe „vremea mea” și pur și simplu nu-mi dau eu seama… Oricum e cam greu să găsești statistici din perioada aceea, cu excepția producției agricole anuale.
Da, la școală se face educație tehnologică/lucru manual, dar problema principală este aceeași, deși poate e paradoxal: lipsa materialelor. Se găsesc ele în abundență, dar ca să te apuci la clasă de construit aero/navo/rachetomodele trebuie să apelezi la părinți ( De fapt, cam pentru orice fel d ematerial). Din experiență personală, dacă le spui că ai nevoie la clasă de hârtie, lipici, carton și fire textile, 90% reușești. Dar dacă ridici miza, ceri materiale mai scumpe, s-a terminat. De exemplu, o trusă de cusut/împletir/modelat etc de 50- 60 lei. Totdeauna vor fi 3-4-6 care vor fi de acord, restul… Există și excepții în școli urbane, dar degeaba. Cât timp școlile nu pot finanța/asigura materialele necesare dotării…
Educatia tehnologica predata in scoala nu prea are legatura cu denumirea disciplinei. Este din pacate un talmes-balmes de lectii despre consum, igiena si cum. sa nu bagi degetele in priza.
Pacat, pentru ca aici poti identifica pe cei talentati la tehnica, cu vedere in spatiu etc samd Astfel, ii poti directiona catre materiile care i-ar ajuta pe viitor sa-si aleaga o meserie care sa le faca si placere. Prea multi oameni de vanzari provin din facultatile de drept sau de mai stiu eu pe unde. De ingineri si “mesteri” va fi nevoie intotdeauna ca pana si o lume virtuala trebuie “construita” de cineva… In opinia mea, educatia tehnologica ar fi primul pas in identificarea unui viitor inginer, tehnician sau… de ce nu, instalator.
Mai pe scurt denumirea disciplinei nu are legatura cu ce se preda decat in f mica masura. Si da ai dreptate este mare pacat.
Vrei adevarul? Daca talentatul nu are pile puternice sau nu e exploatabil suficient, e condamnat la marginalizare si depinde de parintii talentatului daca totul se termina aici sau continua pe alte meleaguri. Pur si simplu nu functioneaza. Daca mai vine si dintr-o familie „dizidenta”, poti sa-i pui cruce.
Va veni si ziua cand va iesi toata mizeria la suprafata! Macar daca ati avea curajul sa va uitati unde trebuie sa va uitati…
Si cu carton si lipici se pot face destul de multe… Eu de pilda folosesc carton pentru a testa diverse tipuri de ambarctiuni usoare la scara inainte de a alege tipul pe care intentionez sa-l construiesc la 1:1. Poate va mai aduceti aminte de cartile acelea de hartie: puteai face o Dacie, o locomotiva, ceva barca, nu mai tin minte exact ca a trecut cam multisor de atunci, dar placerea de a le construi este inca vie in inima mea.
Ma fascineaza povestile unor prieteni cu copii despre diversele “fonduri” stranse pentru sarbatori, etc samd de “doamna invatatoare” dar se pare ca pentru o chestie cu adevarat utila pentru dezvoltarea copiilor nu exista “disponibilitate”…
Ca orice laborator, pentru educatia tehnologica/lucru manual ar trebui sa ai la dispozitie cele necesare. Oricum, merci de info, eu nu am deloc contact cu lumea asta.
Mă scuzaț’, dar pe la țară sunt extrem de mulți părinți proști. Da’ proști, frate! Nu văd decât ajutoarele sociale, pomana de la biserică, mita electorală. Și când apare câte un profesor care încearcă să își facă misiunea, e reclamat, amenințat, sau desconsiderat. Rar mi-a fost dat să aud de povești pozitive.
Mare dreptate aveți eu am fost pe clasa de tehnica si confirm cele spuse
Da Nicolae asa este. Imi amintesc ca facuse „tov profesor” rost la cercul aplicativ de lemn de balsa si ne umflam in pene pe la colegi cand castigam vreun concurs intern al cui ‘planor’ a dus mai mult (a zburat mai mult). Chiar faceam pariuri si cine castiga trebuia sa-i cumparam Brifcor, sucul sucurilor pentru noi la vremea respectiva. M-ai facut sa zambesc pentru entuziasmul pe care-l aveam toti copiii la vremea respectiva.
Cat despre ideea ozilor, nu am decat cuvinte de lauda. Fantastica idee, ieftina si eficienta. Sper ca se uita si cine ar trebui sa se uite la clipul asta. Nu ma gandesc decat la cosmarul detectarii unei astfel de zburatoare.
Lemn de balsa… 🙂 Eu foloseam betele de la vata cu zahar de pe la balciuri, aracet si haine atat de purtate ca nu mai puteau fi cusute… Ata, etc Si erau si niste carticele de buzunar cu ceea ce puteai construi, cred ca mai am una si acu’… Astazi ai Arduino si mai stiu eu ce nebunii…
Noi faceam barci din poliesterul ramas de la blocurile in constructie, “motoras” cu zbaturi si faceam curse prin baltile orasului. 🙂
Altfel, cred ca ar merita revigorate putin cluburile alea de modelism, pot asigura niste resurse interesante in timpuri grele. Ca sa fie cu adevarat consumabile, dronele trebuie sa fie ieftine, cat mai ieftine.
Da am avut sansa sa fac tot ciclul 1 – 12 la Liceul N Balcescu la Craiova si pe vremea aia director era Nicolae Andrei fratele ministrului de externe din vremea respectiva Stefan Andrei 🙂 aveam pile 🙂 toate laboratoarele erau chiar foarte fain dotate iar la cercurile aplicative mai gaseam ceva materiale, mai cu ceva improvizatii, mai cu ce idei mai veneau parintii, ne faceam treaba si saream in sus pe acolo de bucurie cand realizam cate ceva 🙂 Plus ca-l aveam pe tata care imi raspundea la toate intrebarile mele care mai de care mai aiuristice cu o rabdare de fier 🙂
Da, ideea de revigorare a cluburilor de modelism este excelenta si trebuie pusa in practica. Copiii ar avea mult de castigat, iar pe termen mediu si lung, toata societatea. Oare se poate lua legatura cu ministerul invatamantului si pus la punct un plan in sensul asta?
La cluburile de aeromodelism si navomodelism ,copii invatau multe chestii si isi dezvoltau, creativitatea si imaginatia.. Am luat premiul 2 pentru o aeronava cu elice cu resort de cauciuc….. cine avea motor termic era mare…. Am si acum un prieten la rachetomodele, a fost in SUA in vara asta la un concurs si m a stresat sa i fac rost de pastile cu neodim de la instalatiile gpl auto..ceva legat de giroscop ? Habar nu am, dar i am dat 25 de buc….Pe vremea nostra erau pionerii…. la capitalisti sunt „cercetasii”. la noi nu cred ca mai e nimic asemanator…
Partea de aerospatial pare sa aiba parte de o efervescenta benefica in ultima vreme, cred ca lui Musk si trendului american trebuie sa le multumim pentru asta. Cateva exemple, semn ca se poate:
1. Club deschis in cadrul liceului Gh. Sincai (o idee excelenta): https://cnghsincai.ro/clubul-de-rachetomodelism/
2. Sateliti pusi pe orbita de tineri (probabil si mai ieftini si care chiar si functioneaza spre deosebire de ala de la ROSA, o agentie care realmente nu-si face treaba si papa banii de pomana: https://www.cotidianul.ro/rom-3-lansat-cu-o-racheta-falcon-9-de-la-spacex/
@nicolae
„Noi faceam barci din poliesterul ramas de la blocurile in constructie, “motoras” cu zbaturi si faceam curse prin baltile orasului.”
Noi „furgaseam” polistirenul dupa ce plecau muncitorii, si construiam cuirasate si crucisatoare dupa planurile din „Modelism”, dupa care ne bateam cu ele. 😀
Parerea mea, hac…
Poliesterul a fost cel mai la indemana material din perioada pre-lovilutie… 🙂
Iar pe aripile goale ale machetelor puneam celofan ce se folosea la borcanele de muraturi….Doamne sa fi avut pe vremea aceea materialele de astazi….Domnule Nicolae ne-ai omorat cu subiectul acesta! Felicitari.
Multumesc! Ma bucur sa vad ca in caz de Doamne-fereste mai suntem suficienti capabili sa incropim una-alta…
În clasele 1-4 având învățătoare, la lucru manual am țesut covorașe de mi-a ieșit pe nas. La educație fizica săream coarda, abia apoi am văzut Rocky… În 5-8 traforaj și pirogravura la greu. În a opta am avut onoarea sa lucrez în atelierul școală aflat în parteneriat cu o fabrica de reparații auto la instalații electrice pentru camioane. După ce le bibileam noi venea maistrul, se prindea de cap și le făcea el din nou. În 9-10 cules de mere toamna, iar în rest stricat piese la strung. În treapta a doua, stenografie și dactilografie, astea chiar mi-au prins bine. În facultate practică în viile din zona Jidvei. Aia da, se bea vinul cu găleata. Era sa uit de stagiul militar: depanusat porumbul în urma vestitelor combine Gloria, scos sfeclă, dar cel mai nașpa mi s-a părut la recoltat hamei, de aia nici nu beau bere?
Am avut invatator si primul lucru pe l-am construit a fost un faras… 🙂 L-a luat tot domnul invatator, pesemne avea nevoie de el acasa. Am mai facut si altele dar pe alea nu le mai tin minte. Imi aduc aminte de lamele de la traforaj, un cosmar total. Dar macar aveam cateva truse si ne faceam tov. invatator rost de placaj, el stia de pe unde.
Altfel noi mergeam sambata la cules de struguri. Si cam atat, ca a venit lovilutia si lucrurile au inceput sa se schimbe.
Totusi, asa am avut primul contact cu transpunerea unui plan in realitate, unghiuri, unitati de masura, scara etc samd Pentru mine a fost mai fun asa decat sa le citesc dintr-o carte.
Povesti impresionante si emotionante.
Eu am inceput lucru manual abia la clasa
a noua la liceu marin. Fiecare clasa (erau 3)trebuia
de la inceputul anului acela pana la sfarsit
sa construiasca o baleniera de 8 metri cu 12 vasle.
Barca era echipata cu catarg de 9 metri si panze
de dacron. Toata era construita de fiecare clasa
si la sfarsit de an ori o vindea la cluburi de sport ori
ramanea in scoala pentru uz zilnic.
@robi m a bagat la povesti?
Wow, Dov! Practic, construiați nave funcționale! Ce tare! Presupun că erau prevăzute și cu elementele necesare fixării unui motor, sau erau strict construite doar cu pânze și vâsle? Asta în Israel, nu?! Mă miră că tema era baleniera: din câte știu nu prea vin balene în Mediterana de Est…
Eu imi amintesc, stârnit de povestea lui Nicolae, că undeva prin clasa a 7-a s-a declanșat, spontan, o competiție între colegi: construiam rachete. ? Exact cum spune și el, le făceam cu lipici, din hârtie și diverse resturi de lemn sau polistiren – in general recuperate de la ambalaje. Motoarele erau adevarata provocare, plus forma ogivei, lungimea și mai ales aripioarele de stabilizare. Fiecare copil avea rețeta lui secretă și le lansam în parc. Uneori explodau la sol… azi aici nu ar mai fi în veci tolerat așa ceva, precis te arestează imediat pentru manipulare și confectionare neautorizată de produse explozive… ???
Asta era modelul, acum aceleasi nu se mai fac
din lemn mahagoni cum le faceam noi ci din
FRP, fiberglass.
https://en.wikipedia.org/wiki/Montagu_whaler
Numai ca noi copastia , cred ca aza se spune
nu era acoperita cu placi clinker adica ca tigla
ci erau plate. Inca o diferenta era ca avea echipaj
de 13 in loc de 7 la englezi. Asta se facea ca ramele
erau scurte si sedeau 2 pe aceasi banca. La pupa
la carma sedea instructorul , mai tarziu sedeam noi elevii.
In fiecare an plecam, toata scoala pe barci pana la Famagusta
situata in Cipru la cam 200 de mile de noi. Balenierele nu aveau
motor, 14 barci conduse de vasul scolii, un trawler de pescuit mare. Tot drumul il faceam cu panze , nu aveam motor
cu o viteza de vreo 5 noduri. O experienga care mi a influentat viata.
Scoala
https://en.wikipedia.org/wiki/Mevo%27ot_Yam#
@Dov
Un mic curs de constructia navei in romana 🙂
Placi clinker = bordaj cu file suprapuse
Plat = bordaj cu file in sistem latin
Copastia = coaste
Mai multe detalii despre termeni de constructia navei in romana aici: https://rnhs.info/termenul-saptamanii-constructia-navei/
Merci mult pt informatie, am s o folosesc
bine in viitor. Am avut de mult un vocabular
marin de la LNR , dar l am pierdut ?
Balene in Mediterana
https://www.oceano.org/en/resources/are-there-any-whales-in-the-mediterranean/
Baleniera nu este doar nava dedicata vanatorii de balene, denumirea este purtata si de o barca de serviciu pentru navele mai mari. Inainte de epoca fibrei de sticla si a RHIB (Rigid Hull Inflatable Boat), cam toate navele mari comerciale sau militare aveau o baleniera la bord. Ti-a pus Dov un link.
Da, am citit cu atentie si link-ul pus de Dov si celelalte detalii! Multumesc frumos și ție si lui!
*Și… să fie un An Nou bun, Dov! ?
Merci ?
Știu ca ești riguros, dar dacă tot depanam amintiri…
La Consignație găseai multe, știu ca am luat cu 300 de lei un motor de aeromodel made în Austria. Pe vremea aia nu erau bani putini pentru un puști care avea câteva zeci de lei bani de buzunar. Bine, în liceu am devenit lăptar, alte posibilități…
Totuși, cele mai mari pile ale mele erau la centrul de librarii și biblioteca județeană, cam contracurent…
@georgel…probabil ai fost norocosul posesor al unui Webra care deja prin ’89 deja nu se mai gaseau in „comertul socialist”.
Se gaseau doar ragaliile alea de Raduga 7 sovietice cu turatie fixa si care vibra de spuma combustibilul in rezervor si-si intrerupea alimentarea singur. Pt suma de 690 de lei. Mai era fratiorul mai evoluat Raduga 7M cu comanda de acceleratie la peste 1000 lei. Pentru vreo 3000 si ceva de lei se putea face rost prin club de ceva motor romanesc facut pe la Tg. Mures, mai bune decat porcariile alea rusesti. Ce aveau rusii misto, aveau un motoras de curse de 2.5cc (tsestekam parca se pronunta). Reglata cum trebuie, dracovenia scotea vreo 3CP la vreo 30.000 rpm si scadea combustibilul in rezervor vazand cu ochii si literalmente scuipa foc pe esapament si iesea fum din aripioarele de racire ale cilindrului, aveam o vorba ca transforma combustibilul in zgomot.
La telecomenzi se gaseau Pilot 4, tot sovietic, cu 2 comenzi tot-sau-nimic (buna tot de nimic 🙂 ) la 1950 lei si la vreo 6500 lei Supranar cu 4 canale proportionale, servouri de un sfert de kil bucata (literally) si facuta pe principiul radarului de pe MiG-25 cu bataie de nush cati km (azi nici nu cred ca mai ai voie cu asa ceva). Cine apuca, avea statie Signal produsa in DDR care era cu totul altceva.
In 89 cand m-am inscris la aeromodele am avut „norocul” ca o intreprindere de stat sau facultate sa dea comanda la Casa Pionierilor pt o mare macheta functionala a unei masinarii care in teorie trebuia sa sape canale de irigatii cu un fel de scut frontal, sa care pamantul cu conveiere si sa descarce in camioane, un fel de all-in-one. Asa ca in anul ala am muncit la dracovenia aia cercurile de aeromodele, navomodele, electronica, etc. Frustrare maxima din partea noastra dar retrospectiv vbind, vreo doi ingineri ai clientului si vreo 20 de copii de 12-16 ani am facut o treaba extraordinara: o macheta de vreo 6x3m, complet functionala, totul se misca: scut de excavare, conveiere, camioane, samd.
Merita mentionata performanta Casei Pionierilor Galati care in anii ’70 au facut sub conducerea ing. Matei Kiraly primele nave pe perna de aer romanesti functionale, construite si si pilotate (WTF!!! 🙂 ) literalmente de copii. Mie mi-a ajuns macheta aia care excava pamant si m-am lasat pagubas.
Am reluat in timpul studentiei cand patrunsesera in Ro echipamentele vestice, statiile digitale japoneze Futaba si motoarele japoneze OS Max si italiene Novarossi. Performante SF, radiocomenzile aveau cateva sute de grame dar aveau salt in frecventa, de motoare ce sa spun…un coleg a infipt unul in asfalt si i-a rupt arborele cotit. Era vreo 600-700 de marci motorul asa ca am luat bucatile de arbore si le-am dus la catedra de metalurgie sa ne spuna cum e facut…au obtinut compozitia dar au zis ca din cristalografie n-au idee la ce tratamente termice a fost supus si sa o lasam balta.
Prin 2000 a aparut combinatia motor brushless – acumulator LiPo care aproape a eliminat motoarele cu gaz de pe piata.
Ce pot sa mai spun ca actuala Lancet a rusilor care a trimis pe lumea ailalta echipament cumulat de sute de milioane de $$$ (inclusiv 1-2 Leoparzi) e facuta practic in tehnologie de „aeromodel” dintr-o „coaja” din fibra de sticla (fara autoclava), cu lonjeroane din tub de fibra de carbon, propulsata de un motor AXI cehesc, cu pack de acumulatori chinezesc si electronica americana construita in jurul unui modul Jetson de la NVIDIA. Idem Orlan 10.
Sunt echipamente absolut „facubile” in tara cu materiale COTS. No need for „licitatie” for them 🙂 Dar e mai never ending story sa ne jucam de-a IAR-99 TD++++ aka. Acvila Mileniului.
* Multumim frumos 🙂
„Prin 2000 a aparut combinatia motor brushless – acumulator LiPo care aproape a eliminat motoarele cu gaz de pe piata.”
” construita in jurul unui modul Jetson de la NVIDIA. Idem Orlan 10.”
https://www.emag.ro/placa-de-baza-nvidia-jetson-nano-4gb-nvdjtsn4/pd/D20ZBXMBM/
” propulsata de un motor AXI cehesc”
https://moldova.europalibera.org/a/drone-rusesti-cu-piese-fabricate-in-ue-o-investigatie-radio-svoboda/32544549.html
PS1 existau traduceri sau adaptari dupa carti germane si rusesti care explicau simplu si concis …de pilda notiunea de miime
https://www.galeriile-cismigiu.ro/artileria-p43731
PS2 A4 fibel
https://archive.org/details/A4-Fibel_1944_167p/page/n47/mode/2up
https://postimg.cc/0z4JnHGk
Sursa- revista Modelism
Revista Modelism a fost o mare chestie…a influentat probabil generatii de ingineri, probabil sau zeci de mii de persoane, sa aleaga meseria asta in cei vreo 35-40 de ani cat a existat.
Listele alea din Modelism le invatasem pe de rost cand eram la Casa Pionierilor, erau un fel de umbre ale cataloagelor serioase (Graupner, Robbe, Jamara) dar erau ale noastre! In realitate erau mult mai greu de comandat si oricum n-aveau un raport pret calitate favorabil, practic completau materialele din URSS care erau proaste sau foarte proaste. In anii ’80 nu mai prindeam nici materiale DDR-iste sau cehoslovace care erau de calitate. De fapt oricum prea aveam nimic pe la Casa Pionierilor, nu balsa, foarte putin placaj de aviatie, f. putina „hartie japoneza”, baghetele ni le faceam singuri.
Mai tarziu, cand eram student prin anii ’90 si activam la clubul de aeromodelism aveam materiale cumparate din banii proprii si mai primeam „ajutoare” de la cluburi sau persoane fizice din Vest.
Am concurat putin si eu (mai ales la F4C – machete zburatoare cu radiocomanda). Am circulat prin tara si am avut ocazia sa cunosc si oamenii din spate: pe dl. Craciunoiu, fondatorul si editorul revistei Modelism, pe domnii M. Andrei, T. Costachescu autorii atator planuri din Modelism, pe oamenii de la IPL Tg. Mures, pe cei de la Pucioasa, de la Deva, Reghin, etc.
Ce pot sa spun…a fost un fel de trezire la realitate…erau de fapt eforturi si pasiune individuale, nu erau nici pe departe o industrie sau erau ceea ce azi se cheama in vest „cottage industry”. Dar era f mult entuziasm. S-au dus aia, s-a dus si modelismul romanesc pe copca…
*Cartula a continuat traditia , toate revistele de dupa Modelism au cam disparut [topgun , modelist …]
http://www.cartula.ro/forum/topic/10485-o-veste-trista/page__st__60
*Site cum il stim noi mai exista 🙂
https://www.modelism.ro/
Sa nu uitam si revista TTM ( Tehnica si tehnologie militara ) , au aparut cateva numere la inceputul anilor `90 , editata tot de dr.ing. Cristian Craciunoiu .
Nu numai Modelism , ci si Tehnium .
Cat despre tehnica cehoslovaca , am rezerve .
La nivelul anului 1988 se mai gaseau doar casete ORWO , casetofoanele de contrabanda erau scumpe si fara piese de schimb la mecanica ( incepusera sa soseasca contrafacerile ) , cele romanesti Stereo spatial erau bune dar trebuiau pile .
Asa ca ne-am cumparat magnetofoane Tesla .
Vecinul a prins generatia veche , un Tesla B-115 cu tranzistori finali , VU-metru analogic magnetolelectric , eu tipul nou Tesla CM-130 cu intergat final , VU-metru cu LED -uri .
Dupa o jumatate de an s-a uzat garnitura de cauciuc de pe rola motrice , era in garantie, la service au zis ca nu au si gata , fara bataie de cap .
Mi-a facut o matrita un strungar , o dadeam in uzina la vulcanizare si-mi faceau garnituri mai bune ca si cele Tesla .
Dupa inca un an s-a dus integratul final la canalul dreapta ( 15 w , proasta idee ) , nu am mai gasit .
Magnetofonul exista si astazi in casa parinteasca , merge pe un canal .
Daca mai gasesti integratul asta, TDA2020, si poti sa-ti faci singur montajul, in datasheet-ul de pe internet gasesti acolo si schema de principiu. Daca nu, si te multumesti cu doar 10W pe iesire, ai aici un amplificator (mono, iti trebuie doua pentru stereo) final de 10W de la IPRS Baneasa:
https://ia803008.us.archive.org/18/items/IPRSAmplificator10W/IPRS%20Amplificator%2010W.pdf
In functie de spatiul disponibil in magnetofon, poti sa reproiectezi cablajul. KiCAD (program de proiectare PCB) e gratis, fara limitari.
Daca vrei totusi cu integrat, si poti sa faci rost de TDA4935, aici o schema simpla pentru un 2x15W http://schemaelectrica.blogspot.com/2017/11/amplificator-stereo-de-2x15w-cu.html
Multumesc pentru completari .
Cand o sa ies la pensie am de gand sa ma intorc in Romania definitiv si o sa ma ocup de el . Problema mai mare o vad la garnitura de pe rola motrice , cred ca mi-a ramas doar una neutilizata , si e veche de aproape 30 de ani , am vazut ceva pe e-bay .
Dar si curelele , desi erau bune , au totusi 35 de ani .
Cred ca esti ceva mai in varsta decat mine… Eu am copilarit intr-un oras de provincie, frumosul targ al Focsanilor cum imi place mie sa-i spun. Dupa 1985 nu prea mai gaseai mancare prin magazine daramite subansamble pentru machete… Nu-mi aduc aminte de nicio Consignatie, dar poate ca exista si asa ceva. Bunicii care m-au crescut, Dumnezeu sa-i ierte, erau oameni simpli, ceea ce nu i-a impiedicat sa recunoasca valoarea educatiei si sa-mi cumpere toate cartile si revistele posibile pentru ca nu-mi placea sa merg la biblioteca. Tot ei mi-au facut hatarul si mi-au cumparat si un mic motoras electric, nu stiu de pe ce-o fi fost scos, alimentabil cu celebra baterie patrata pe care o testai cu limba… Dar la momentul respectiv instalarea unui motor electric pe un navomodel era putin peste nivelul meu…
Ai pretenții mult prea mari de la o țară care cheltuiește 10 miliarde de euro în învățământ și unde un elev cu nota 2.2 obținută la evaluarea națională la matematică ajunge într-o clasă de informatica
Spre exemplu, la Colegiul Ion Luca Caragiale din Moreni, la clasa de mate-info, a fost repartizat un elev cu 2.20 la matematică la examenul de Evaluare Națională.
https://newsweek.ro/educatie/cu-2-la-examenul-de-matematica-de-la-evaluare-nationala-au-ajuns-in-liceee-la-clase-de-mate-info
?????
La noi, cu jumatate de populatie ca a voastra , si cu buget de educatie dublu+
decat voi ……tot prosti am ramas. Asa ca nu depinde de buget… ..?????
Cheltuiala e dovedită cu folos, Caudillo:
tu n-ai observat că de obicei fix ăi cu nota 2, 20 (sau și mai puțin) ajung miniștri? ?
Prin 1970 existau magazinele Cutezătorii (unul din București era parcă pe Covaci) unde se găseau tot felul de aeromodele și navomodele cu motoras cu ardere internă și telecomandă radio. Unele destul de măricele, drone în toată firea cum.le-am zice astăzi, bune la nivel pluton sau chiar companie. Dar despre ce ‘lupta’ sa mai vorbim astăzi? Este ultimul lucru la care generalii și coloneii noștri, apostoli ai pacifismului și ai luptei pentru pace, s-ar gândi.
Alte vremuri,alte preocupări. Pe lângă modelism era o modă si cu kartingul. La Palat aveam pistă 🙂
Si eu am trecut pe acest drum la, Pitesti. Nimeni nu se gandea ca aeromodelele (unele aveau si motor) vor deveni in viitor drone de atac.
Dacă îmi aduc bine aminte, radioamatorii aveau aparatele controlate și înregistrate la miliție. Și când aveau contact cu vreun alt radioamator își trimiteau o carte poștală cu indicativul, nu mai știu care era al României, și câteva cuvinte neutre. Nu știu cum se făcea, dar nu se întâlneau pe calea undelor decât cu cei din țările „pretine”. Aveam o colegă Ana P. , folosea aparatul moștenit de la taică-său.
Raposatul meu tata era radioamator (YO4FHJ pe vremuri). Ave o gramada de statii radio si de antene. Imi amintesc ca mergea mereu prin munti la concursuri. La el am intalnit pentru prima data revista ”Modelism” si mai era una ruseasca, dar nu mai stiu cum se numea. Pentru toti radioamatorii de pe pagina ”73”!
Am citit toate comentariile si mi-am dat seama ca voi ati fost norocosi. Eu eram in clasa a III cand a venit lovilutia. Inca am mai prins Clubul elevilor si scolarilor, asa parca era denumit. Acolo am facut primul program in BASIC care desena un cerc in basic pe un ICE FELIX in clasa a VII. Acolo am incarcat primele jocuri de pe casetofon. Cel putin in cazul meu asta mi-a definit cariera. In IT lucrez si acum. Moama ce amintiri. Cand stau acum si analizez imi dau seama cat de mult a contat pentru mine anul ala de informatica facut acolo. Cat de mult conteza un profesor bun la momentul potrivit si cum te poate ajuta sa-ti alegi o meserie.
Imi aduc aminte ca mi-am facut macheta cu tastatura pe un A4 ca sa invat pe de rost
unde erau comenzile.
Nu stiu daca mai sunt cluburile astea dar chiar ar fi o treaba daca ar avea activitate. Multi si-au descoperit vocatia in cluburile respective.
*Existau magazinele ” Jeco/Recoop ” unul era pe mosilor/Bucuresti se gaseau acolo casete cu programe , machete din plastic si diverse jocuri logice 🙂 HC-85…nu se gasea prea usor la liber de cumparat ..
**Librarii cu reviste rusesti/rdg erau la piata Sf Gheorghe si pe linga magazinul Muzica [Modelism a aparut initial ca supliment la revista Tehnium care avea o pagina de modelism per revista ]
*** Montaje electronice …erau cateva scheme la preturi accesibile dar componentele erau slabute uneori chiar nefunctionale
Erau si in provincie unde am crescut eu. Mai putine dar erau. Primul meu joc pe calculator a fost SPY Hunter
https://en.wikipedia.org/wiki/Spy_Hunter
Tin minte ca nu mergea calculatorul la Diamantul alor mei. Trebuia sa apas 2 butoane ca sa prinda frecventa potrivita.
* Mergeau cu televizoare Diamant , Olt dar cel mai potrivit era Sport :-))
** Pierdeam timpul jucand Harrier :-))) Spy Hunter dupa 1990 :-)))
Arnhem.
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Arnhem_(video_game)
Am stricat un casetofon jucandu-l.
” Am stricat un casetofon jucandu-l.”
Absolut normal , unele din casetele de la tarabe erau prost inregistrate .
Spre exemplu stiu care a distrus mecanismul de reglaj al capului tot ajustandu-l cu surubelnita , casetofonul era mono si casetele erau inregistrate cand pe pista stanga cand pe pista dreapta la stereo .
De asemenea , multe erau inregistrate prin dubbing , la mare viteza , pe double casette , se pierdeau biti , sau acuratete semnal-zgomot .
In mod normal programul se inregistra de pe calculator pe casetofon , pentru acuratete .
Apoi a venit legea drepturilor de autor , au disparut tarabele cu muzica si programe , si majoritatea studiourilor de inchirieri casete VHS .
Butonul 1 și 6. Iar cînd încărcai jocul îți țineai respirația ca să nu influențezi încărcarea. Cele mai bune casetofoane pentru încărcat jocuri erau casetofoanele sovietice „Electronica”
Am uitat sa mentionam KIT -urile de radio tranzistoare , stiu sovietice sau DDR , care le cumparai , si tu singur solder piesele componente ( tranzistori , diode , rezistente…ferite). Lucrai juma de luna sa le pui la cap…si ce satisfacie aveai cind auzeai ….”aici radio europa libera” ….haha glumesc….abia prindeai localele:)
Insa prin anii 1977-1980 Bucuresti…mai gaseai prin spate la „curtea veche” era o librarie unde se gaseau machete de avione ( DDR . USSR..) care le asamblai ca hoby. De acolo am avut primull MIG 21 …si TU 144 parca. Plus ca daca aveai noroc…fabrica de la Reghin …facea si mici Kituri cu aeromodele. Am pus mina pe unul .. era un biplanor. Plus daca aveai noroc cu carul …gaseai trenulete electrice DDR…o minunatie.
Vremuri in care nu aveam iPhone 🙂
Erau trenulețe de la firma Piko.
Se găsesc și azi.
*Cele mai frumoase erau su-7/be-6/tu-20/saab-35/tu-2/mi-10/Mercure/B-727/L-410/mi-6
https://picclick.de/VEB-Plasticart-Bausatz-Hubschrauber-MI-10-K-DDR-263993386437.html
**Existau 2 machete de nave Aurora/Potemkin rusesti
***Existau machete de carton de nave …”Muresul” pe care le intaream cu „scartaietoare” si le transformasm in vedete torpiloare :-))))
**** In bucuresti erau anticariate unde mai scapau carti straine dar foarte rar …cele mai cunoscute cele de pe ,Mosilor/Romana/13 Septembrie
Erau cărțile joc: nava „România”, „Nardi” și „I.A.R.-80”.plus machetele de plastic „Hurricane”, „Fiat G 50”, Avro 504 și Minirombac.
@Sirius, kit-urile de la Reghin si IPL Tg. Mures supravietuisera pana prin ’88-’89 cand le-am prins eu:
– planorul de zbor liber clasa F1A1 Libelula era vreo 28 lei
– planor cu temporizator clasa F1A2 Vultur parca era vreo 40 lei
– aeromodel cu motor din cauciuc F1B Colibri sau Flamingo, nu mai tin minte
– „elicopter” cu rotoare coaxiale (de fapt doar rotoarele). Toate erau din baghete de pin si placaj de aviatie si impanzite cu hartie japoneza. Posibil sa gresesc dar cred ca erau proiectate de unul din campionii Romaniei la aeromodele, Otto Hints.
Invatai o gramada de chestii cu ele: sa citesti un plan, sa fixezi piesele pe planul lipit de planseta, sa selectezi cele mai bune baghete cu fibra dreapta, sa lipesti (e o chestie in sine, pt. o lipitura de calitate nu lipesti oricum si cu orice, lipitura nu trebuie sa fie nici slaba, nici prea rigida, nici prea grea, etc) sa slefuiesti, sa impanzesti modelul cu „hartia japoneza” care si ea trebuia lipita f atent, cu minimum de adeziv apoi udata si la uscare se intindea ca o toba, trebuia sa fii foarte atent sa nu torsionezi aripa, apoi centraj static, centraj dinamic, tehnici de lansare din mana, cu sandoul, etc. Era o chestie pentru niste pustani de 12-14 ani. Dar exista pasiune si tin minte ca asimilam chestii pe care uneori nu le intelegeau parintii 🙂
Sincer nu stiu ce se intampla astazi…scuza vesnica e ca „nu sunt bani”. Dar e fals, raportat la salarii astazi materialele si piesele sunt clar mai ieftine ca sa nu mai spun de accesibilitate. Gasesti ce vrei, ti le aduce curierul la usa baghete, electronica, motoare, rasini, fibra de sticla, samd. Si totusi nu prea mai construieste nimeni. Nici nu vorbesc de tarile vestice traditionale. In Polonia sau Cehia sau Slovenia lucrurile sunt diferite, au producatori de top la nivel mondial pe materiale, motoare, modele din compozite.
In Ucraina nu aveau asa calitate dar modelismul avea caracter de sport aproape de masa chiar si inainte de razboi, aveau reviste serioase, producatori. Si uite ca acum ii ajuta.
Pur si simplu la noi mi se pare ca nu exista interes, pe vremea lui Nea Nicu cred c-a existat o „scremere” din partea statului sa traga tineretul in directia asta si poate lipsa de distractii alternative. M-am gandit ca poate pe tineri ii intereseaza acum programarea, poate dronele, poate imprimarea 3D…exista intr-adevar tineri f pasionati si capabili dar sunt foarte putini…majoritatea sunt orientati spre consum…ceva jocuri, gadgeturi, telefoane…ma rog am devenit boshorog se pare.
Am devenit bosorogi :). Multam de precizari la ce era pe piata la timpul acela.
Ha.ha, Mi ai adus aminte de trazistoarele cu germaniu ce se gaseau in toata aparatura veche. Cu revista tehnium in fata faceam diferite „aparate radio” cu o bara de ferita,niste C-uri, bobina de sarma de cupru etc. Frumos era fiin la liceu profil electrotehnic, aveam un aparat de masura T 20 rezistent cu care masuram tranzistoarele sa identific B,C,E, si rezistentele si faceam circuite electrice cu vopsea pe placuta cu foita de cupru si o corodam in acid azotic. pe urma curatam si gauream placa sa montez piesele si astfel faceam sirene Kojak cu 3 tonuri pe care le vindeam cu 50-70 lei la prieteni, Faceam „bistabile cu leduri” celebrele butoane gaurite cu leduri ce clipeau alternativ pe dacie, mai faceam si voltmetru cu 3 leduri sau amplificatoare mici cu BD 139-140 sau de putere cu N 3055………
„Faceam „bistabile cu leduri” celebrele butoane gaurite cu leduri ce clipeau alternativ pe dacie ” adevarat coane Gerula. Personal am montat asa ceva pe dacia tatalui meu (RIP) an fabricatie1973. Se spunea la vremea aceia ca „ajuta” bateria… aia de la Acumulatoru hehehe. Da oglinzi laterale de trabant pe dacie??.. cu dispozitiv detasabil vazuram? …ca se fura cam tot atunci :). Plus antifurt la portbagaj si capac benzina. Ce vremuri.
@ Sirius La dacie se purtau oglizile pe sanier din inox ca se furau…Ha.Ha.Ha ! Te coborai din masina le demontai si le bagai in interior..puneai antifurturi de inox la manere la usi si rezervor,…unii puneau butuc de yala la portbagaj, ori o bucata de lant si lacat sau antifurt inclusiv la roti.. mai am si acum prin beci cate ceva….ce vremuri… Ce tare era cine avea amplificator de scanteie, planetare Glenter, set Borgo, Acum auzi SKF,TRW, etc Mai puneai pistoane „”scobite” sau 2 garnituri de chiuloasa sa mergi pe gazolina……Toba de inox din sifon..Ha.Ha Ha ! Sunt multe de povestit…..ce vremuri..
Am avut si eu Tu 144, La 6, IL 62, Comet 6, Boeing 727, IL 28 elicopter Mi8.
Ce vremuri frumoase!
Alea nemtesti erau realizate bine de tot. Am gasit la un magazinas aproape de Piata Veche in Craiova o macheta de Tu-144 dederista si m-am ofticat rau de tot ca era inchis cand l-am vazut in vitrina. Deschidea a doua zi la 7. La ora 6.30 fix am fost la usa magazinului. Am tremurat vartos pana a deschis dar a meritat. 🙂
Voi ascultati postul local cu o sarma legata la calotifer si dioda „tzenner” si o galena da la telefon ?
Astea sunt numai bune pentru saturație sa ataci cu ele nu sa le primești în cap ca atunci e bai
oho, ce amintiri, cercul de electronica si calculatoare de la Casa Pionierului.
Acolo am invatat prima oara ce e o dioda, tranzistor, bobina etc, sa fac primul meu circuit basculant. Ulterior am primit cadou un kit de radiotranzistor rusesc, dupa cateva saptamani si cu ajutorul profesorului am avut la 11 ani primul meu aparat de ascultat muzica mobil, cred ca asta era
http://www.regiradio.nhely.hu/roman/roktr/junost.html
De aici au inceput proiecte mai complexe pentru amplificatoare de sunet, semnal antena. Demontam tot sa iau piese, tin minte ca am scos niste diode de putere din redresorul tatalui.
La cerc era bataie pe singurul HC-85 de 48 KB RAM cu BASIC si incarcare de pe caseta. Am tot sperat sa-mi cumpere si mie asa ceva, dar era o avere, parca 15000 lei. Pentru ca ma rugam intruna, tatal meu ma lua la el la job duminica sau cand lucra dupa program si m-a invat Turbo Pascal si dBase pe un calculator CUB Z. Tin minte si acum cartea era un xerox la mana 100 dupa o carte in engleza, pe care ma chinuiam cu un dictionar sa o inteleg.
Ca si copil sa faci electronica si programare parca era un act de revolta fata de retarzii care te luau cu japca sa culegi rosii sau sa defilezi la 23 August. Era foarte multa dorinta, toti copii vroiam sa invatam sa ne facem scule electronice sau sa scriem ceva pe un HC.
Din pacate nu mai vad dorinta asta la copiii nostrii de azi.
scuze’ „toti copiii”
Am invatat cum se polarizeaza un tranzistor la cercul de Electronica – aparate de masura de la Casa Pionierilor . Instructorii erau un inginer si un maistru electrician din uzina , faceau ore extra dupa-amiaza . Erau din generatia parintilor nostri , se cunosteau din scoala si din fabrica , le-ar fi fost si rusine sa nu ne invete ceva folositor , pe langa faptul ca erau din scoala veche , adica daca tot am venit sa facem electronica , apoi hai sa facem .
Exista o comunicare intre ei , dublu sens , gen ce ii invatati pe copiii ? / isi vede de treaba copilul meu ?
Asigurare materiala exista , inafara de piesele bune cu pret intreg veneau de la IPRS cutii intregi cu tranzistori nemarcati declasati CTC , ii alegeam pe cei buni , asa am invatat cum se masoara / selectioneaza tranzistorii .
Tin minte ca ca acolo am facut primul meu variator de intensitate tranzistorizat pentru un beculet de cc .
Si eram copii de 12 ani .
Mai exista si uzina , sursa pe NV de materiale deficitare sau prelucrari pentru diversele proiecte ( joc de baschet electromecanic , circuit feroviar automatizat analogic – pe asta l-au trimis la Bucuresti la expozitia anuala , s-au intors doar locomotivele , cineva cu functie a iesit in castig ) .
Dar au venit anii ‘ 80 , cand am inceput clasa a 8-a i-au dat afara pe instructorii cu jumatate de norma , si au adus instructori de la ” capitala de judet ” cu program intreg , navetisti blazati .
In primul trimestru nu am facut nimic , ne dadeau niste reviste franceze proprietate particulara sa ne uitam in ele si ne trimiteau acasa . Asa ca ne-am lasat singuri de electronica .
Cat despre calculatoarele romanesti compatibile Spectrum , desi electronica romaneasca a fost facuta troaca de porci aici, la fel ca toata industria , , pot sa spun ca impreuna cu fratele meu suntem inca proprietarii unui CIP 03 , cumparat acum vreo 32 de ani cu toate economiile noastre ( eram holtei atunci ) acum vreo 7 ani am facut o proba cu el , doar in BASIC , functiona .
aveam un inginer electronist pasionat si de calculatoare (singurul din oras care stia dealtfel sa repare si TV-urile color) si un maistru. Ambii erau foarte buni meseriasi, dupa revolutie au infintat prima firma de depanare TV vestice din oras, pe urma au inceput sa vanda componente de calculatoare si montau retele, din alea pe coaxial.
Imi amintesc piesele alea nemarcate de la IPRS si rezistentele pe cod de culori, ne chioram cu lupa la ele. Eu aveam acasa un Mavo2, acolo era unul mai mare cred ca Mavo35 ii spunea.
La programare totul era empiric, ne dadea sa invatam comenzile de BASIC la modul pur teoretic. Nu aveam loc sa dam in taste, oricum compila f greu ca era naspa casetofonul. Aia mai smecheri si-au luat acasa HC85, dar cum tata tinea in picioare centrul de calcul al fabricii a considerat ca nu are sens sa dea atatia bani si mai bine ma lua cu el sa si vada ca invat. Cam in anii aia (final de ’80) se trecea de la Fortran ce rula pe mamutii aia catre minicalculatoare de birou cum era CUB Z ce avea compilator de Pascal/Turbo Pascal si DBase, mult mai simplu de folosit de catre partea finaciara la inserare date, dar evident, cineva trebuia sa scrie programele…. Asa am inceput, mai mult din joaca.
Pe urma a venit revolutia si din fabrica cam toti aia care stiau sa scrie cod au inceput afaceri proprii, asa ca am avut sansa sa folosesc PC-uri, dar mi-a ramas in cap ca niciodata nu am avut un HC al meu 🙂
@ADR Mavo 35 era mare, era bun la un birou, dar sa pleci sa repari un tv la proprietar pe lampi sau pe integrate era jale cu transportul. Dar era bun si usor de lucrat cu el…Aveam lampi PL 500, Pl 85,ca astea erau baza la sursade inalta…. ce ma mai curentam,,,,ha,ha,ha, Erau tv modern, olimp saturn care aveau lampi si pe selector, pe urma au aparut hibride cu lampi si selector cu tarnzistori… Aveam o vexina cu Pikup pe lampi,ce mai ascultam muzica pe discuri cu doze piezoceramica, am si acum u vechitura de restaurat…
Mavo-35 , pe ohmi, are un timp de raspuns de cinci ori mai mare decat cele digitale ” de firma” .
Spre exemplu, cand trebuie sa determini o punere la masa intr-un cofret cu sute de cleme , castigi un sfert de ora . care face diferenta intre ” elita” sau concediere .
Dezavantaj , daca dadeai cu el de pamant se indoiau axele echipajului mobil .
Inainte de 1989 , costa 3500 de lei la un salariu lunar de electrician de 2200 lei .
Imi cer cuze , timpul de raspuns la MAVO e de cinci ori mai mic , e mai rapid.
De fapt cam toate aparatele analogice sunt asa ..
In plus avand bobine la echipajul mobil si rezistente de putere mai mare un aparat MAVO 35 nu da eroare pe kiloohmi atunci cand izolatia unui cablu este incarcata electrostatic .
@ADR Ai bobinat difuzoare ? M a invatat un mos care repara boxe la lautari….
Rebobinat difuzoare nu era asa de complicat.
Am facut-o .
Mai complicat era de rebobinat rasnite de cafea .
Dupa 1990 .
Cu imi spunea un prieten de la atelierul de bobinaj al uzinei , pana sa rebobineze o rasnita ” pe vapor ” rebobina 5 romanesti , datorita faptului ca se cunosteau datele , nu trebuiau determinate ( sarma, pas, legaturi , sertizare pe colector ) . Marea problema a rasnitelor de cafea ( nu numai romanesti ) erau gospodinele : cum nu se gasea zahar praf nici inainte nici dupa 1989 il macinau cu rasnita de cafea . Praful de zahar intra la presetupele din burete , se carameliza , se topea si bloca partial rotorul ( se dubla coeficientul de frecare ) , ceea ce ducea la arderea lui .
Mai greu de inteles de cei din generatia ” foloseste o data si arunca „
Bună seara. Va citesc de foarte mult timp și în fiecare zi găsesc lucruri interesante care îmi fac plăcere. Nu am scris niciun comentariu până acum pentru că majoritatea ați exprimat în general și opiniile mele în multe privințe. Și cum motto-ul meu a fost mereu „asculta! Asculta! De 3 ori asculta înainte sa spui ceva!” (parafrazând proverbul cu măsuratul de 3 ori înainte de tăiere), am așteptat până la acest articol.
Sunt aeromodelist „bătrân „, de peste 20 ani, am tot felul de jucării ( avioane de la 1m la 2.20m anvergură, cu motoare electrice, pe metanol și „benzinare” de 50 cc, elicoptere și drone), fără să exagerez, aș spune că am un mic muzeu/magazin de aeromodelism.
Unii dintre dvs ați sugerat în comentarii că există o lipsă de implicare a școlii/statului în insuflarea acestei pasiuni (aeromodelism) în rândul copiilor, tinerilor. Nu este așa, mai rău, statul, în înțelepciunea lui mioritică, a imbrățișat cu mult zel, fără nicio derogare, directivele UE în acest domeniu și le-a transpus într-o legislație care, în câteva cuvinte, s-ar putea traduce prin „nimic mai greu decât aerul nu are voie să zboare”. Pentru orice aeromodel/dronă mai grele de 250 grame trebuie să treci printr-un proces de înregistrare a UAV așa sunt catalogate jucăriile aeromodelistilor, aeronave fără pilot….), să obții licență de pilot pentru UAV, să desfășori activitatea în cadrul unui teren de zbor omologat, să urmărești notificările NOTAM ale Ministerului Apararii pentru zonele de zbor etc.
Vă întreb?retoric), știți câți aeromodelisti au renunțat la acest hobby, câte cluburi/terenuri de zbor au fost închise?
Până și Asociația Română de Aeromodelism (ARA) din care am făcut parte până de curând este pe cale să se desființeze din lipsă de membri.
Despre ce incurajare/sprijin din partea statului să mai vorbim?
Cu deosebita consideratie,
Rower
Am uitat sa va spun culmea culmilor în acest domeniu: detinerea combustibililor pe bază de metanol la noi poate să însemne dosar penal, metanolul fiind un precursor al unor droguri. Numai că metanolul utilizat in auto/aero/navomodelism nu este pur, se comercializează în recipiente dedicate, în combinație cu ulei de amestec, aditivi etc. Cu toate acestea unele magazine de modelism au renunțat la comercializarea acestui combustibil pe motiv că „poți să dai de un Garcea care-ți face dosar”. Am prieten care după vreo 2 ani de cercetare a primit NUP. târât de nenumărate ori la procuror să dea declarații pentru un bidon de 5 litri cu combustibil cu metanol.
@Rower, ai atins un punct nasol dar adevarat.
1. Sunt faze cum e aia cu metanolul la care statul se comporta stupid. Aruncam cojocul pe foc pentru un purice.
2. La partea cu interferenta cu traficul aerian, in schimb, si oamenii sunt tidioti pt. ca nu pot gasi alt cuvant. Au fost destule incidente pana s-a ajuns aici, noroc ca n-au fost si accidente. Acum vreo 15 ani, la Iasi, un aeromodel planor de vreo 3m anvergura s-a aflat pe traseul de aterizare al unui avion Austrian Airliners. Incidente se mai intamplasera dar austriacul a fost primul care a reclamat pana dincolo de D-zeu toata situatia.
<<>>
3. Pe partea ailalta, toata lumea a comentat pana acum pe modul „amintirile ma rascolesc” dar titlul articolului era ceva cu campul de lupta. Din surse ucrainene, armata lor consuma in jur de 100 de drone pe zi. Insumat, de toate felurile, de la dronele grele de juma’ de tona pana la quadcopterele usoare de recunoastere care pleaca din mana. Imaginati-va cam ce inseamna asta: o medie de distrugeri de 5-600 de motoare electrice si cateva zeci de motoare termice pe zi, sute de placi electronice dedicate, sute sau mii de servomecanisme, mii de kg de fibra de carbon si de sticla, mii de ore de lucru. PE ZI!!! Nu exista nici o forma pe lumea asta sa asiguri un asemenea consum altfel decat din fabricatie interna, nici mama licitatiilor nu te poate salva. Asta inseamna sa-ti faci stocuri de materii prime si fabrici din timp, stocuri de drone, sa poti sa le privesti ca pe niste consumabile. Iti trebuie pamanturi rare pt magneti, fibra de carbon, chip-uri si alte piese electronice, etc. Care sa NU fie de provenienta China.
Apoi sa-ti pregatesti din timp personal calificat pentru proiectare, programare, construire si pilotarea dronelor, personal de ordinul miilor. Cum spuneam, ucrainenii au avut norocul ca inainte de razboi au avut foarte multi modelisti de unde au avut sa-si recruteze oameni pe toate specialitatilor. Rusii au introdusi (ca si germanii in perioada interbelica) construirea si pilotarea dronelor ca materie optionala de liceu.
Esti singurul care nu s-a lasat coplesit de amintiri si a punctat pana la urma si subiectul acestui articol… 🙂
Multumim 🙂
„Din surse ucrainene, armata lor consuma in jur de 100 de drone pe zi.”
La pct. 2 aveți parțial dreptate și acest aspect îl susține și legiuitorul. Numai că, din viața de zi cu zi constatat, prin interzicere nu se vor elimina cazurile negative. Poți să oprești (prin lege) pe toți aeromodeliștii care, în general, au o anumită educație și implicit o anumită disciplină, activități procedurate, începând de la verificarea modelului înainte de zbor, asigurarea zonei perimetrale, planificarea zborurilor etc. Există reguli în aeromodelism asemănătoare aviatiei 1:1 pe care le respectam (dacă vrem să ne întoarcem cu jucăria întreagă acasă și cu toate degetele, neprinse în vreo elice). Și după ce ai oprit la sol oamenii pasionați și disciplinați, unii cu modele de mii de euro și pe care nu și le-ar risca în acțiuni prostești, apare un „bombardier” cu o drona/quadcopter chinezesc în capătul pistei unui aeroport ca vrea să facă poze/filme cu avioane reale la decolare (caz întâmplat la Cluj). Păi „bombardierul” nu cunoaște și nici nu va respecta legea. Legea e împotriva unor persoane responsabile care oricum știu ce se poate și ce nu se poate. Nu e împotriva „bombardierului” care nu o va respecta. Aceeași situație întâlnită și în alte cazuri din viață, de exemplu în detinerea, portul și utilizarea armelor. Civilul obișnuit nu are voie să aibă arme de foc, dar „bombardierii” oricum au.
Toată stima!
@Rower
Multumesc pentru comentariu. Nu ma mira atitudinea „autoritatilor”, organul, nu numai ca e prost, e si rau intentionat adeseori.
In principiu, problemele legale semnalate ar trebui sa fie reglementate, rezolvate si implementate cu ajutorul Federatiei Romane de Modelism. Insa probabil ca au un buget minuscul iar daca intri pe site-ul lor, ultima „stire” este de acum un an. Asta poate insemna un nivel de implicare redus in problemele acestui sport.
Putina ordine nu strica pentru ca am vazut ca UAV-urile pot genera situatii periculoase. Dar pentru cei care practica acest sport, ar trebui facilitate obtinerea tuturor permiselor cu ajutorul federatiei si al celorlalte autoritati de stat care trebuie sa le emita, probabil inclusiv MApN-ul.
Mai in gluma, mai in serios, va trebuie un avocat… 🙂
Nu vreau să poluez topicul prea tare așa că vă răspund foarte scurt: nu e chiar așa cu Federația. Federația se ocupă doar de sportivii înscriși la cluburi și nu reprezintă „masele” în niciun fel, de aceea nu a intervenit în această chestiune. Cluburile au terenuri omologate de zbor dar câte sunt în țară? Le numărăm pe degete. În cluburi nu sunt înregistrați decât sportivi dar eu la 56 ani mai pot fi sportiv? Și ca mine sunt foarte mulți pasionați. Și câți tineri vor fi înregistrați la un club?
Din acest motiv s-a constituit inițial ARA, ca să reprezinte și masele. Fără succes din păcate pentru că legiuitorului i-a fost mai simplu să interzică decât să-și bată capul să scoată o lege înțeleaptă (ca deobicei).
Toată stima pentru dvs!
Din pacate nu mai avem oameni suficient de bine pregatiti astfel incat sa produca o lege inteleapta. Decat sa-si bata capul cu asa ceva interzic totul si cu asta basta. Nu ca ar fi in stare sa implementeze in teren o astfel de lege.
Nu cunosc in detaliu domeniul dar, daca intr-adevar trebuie sa „bati” juma’ de tara ca sa ajungi la un teren de zbor omologat deja ai o problema.
Dupa cum spuneam, eu am copilarit in Focsani iar acolo era un aerodrom unde faceau scoala pilotii militari. Vara aveam adevarate spectacole cu lupte simulate. Din 2011 acest aerodrom este in „conservare” dar, in opinia mea, ar fi un candidat perfect pentru un teren de zbor omologat. Si, probabil ca ar mai fi si altele. Ma rog, e doar sugestia unui om care nu este foarte familiarizat cu problemele domeniului. Dar poate ca merita investigat.
Despre varsta si sportivitate, ei bine, aeromodelismul nu pare sa necesite o conditie fizica speciala… 🙂
Cat despre cluburi, am observat si eu ca trebuie neaparat sa fii afiliat unui club sportiv. Eu mai merg la regate din cand in cand si imi aduc aminte ca Federatia ne obliga sa fim afiliati unui club sportiv. Vad o logica in aceasta cerinta, dar nu cred ca se aplica tuturor sporturilor…
De poluat n-ati poluat nimic! De la un modelist wanna be la un modelist adevarat, toata stima! 🙂
@Nicolae
As vrea sa vad un articol cu batalia pentru Marea Neagra purtat intre Ukr si Rusia incepand de la ocuparea insulei serpilor pana la ultimele lovituri ukr din Sevastopol (un submarin si o nava de desant). E o batalie ce a inceput cu eliberarea insulei serpilor si dureaza pana acum, cu operatiuni planuite in luni de zile si miscari etapizate si calculate, De asemenea multa tehnica, aviatie si AA. Plus drone si marina.
Ai aici un link cu o analiza excelenta si un istoric al evenimentelor si actiunilor de pana acum, cel putin ale Ukr. E o batalie foarte importanta pentru noi si pt toti riveranii la MN. Totodata de arata cum lupta cu succes o tara fara flota. Toate se leaga si sunt calculate cu mare atentie iar actiunile de lupta sunt cutezatoare si curajoase.
https://twitter.com/TrentTelenko/status/1703204719345197436
Ai astazi un astfel de articol…
Nicolae ,
Stiu ca nu-ti place caracterul meu , ai mai spus-o , eu cam spun lucrurilor pe nume , trasatura de caracter care putin castig mi-a adus in viata .
Ne-ai tras de maneca ca in loc sa ne tinem de topic , ” cestiuni arzatoare la ordinea zilei ” ii dam cu amintirile de cand eram tineri.
Dumitale iti scapa esentialul :
1 . Nu am comentat decat noi cei de la 40-50 de ani in sus
2. Nu mai exista prezent, exista numai amintiri
A dracului , cei tineri , frumosi si liberi , vad ca sunt varza la capitolele aeromodelism , drone , electronica aplicata .
Numai noi cei la care la aniversare lumanarile costa mai mult decat tortul .
Si pe care ne verifica acum pentru mobilizare in caz de razboi .
Cauze exista mai multe :
1. tot mai putine locuri de munca in domeniul tehnologic in Romania
2. lipsa unei preocupari nationale in domeniul dezvoltarii tehnologice , suntem pe ultimul loc in Europa la inovatie , vara aceasta a iesit statistica
3. lipsa unei preocupari serioase in invatamant , scolar sau after school , in domeniul tehnologic , sau macar informatic . Din ce mi se povesteste , sau din ce am vazut , corpul didactic este tot mai apatic in scoala , rezultatele se vad la BAC
In multe cazuri proful de informatica este de fapt prof de informare politica , cum ii zicea pe vremuri , iar slujba o sinecura . Caz cunoscut de mine – un userist ramas fara slujba la privat , ca dupa vreme in soft ii da afara , nu mai sunt creativi sau trebuie sa le mareasca salariul .
Engleza mai ca nu se mai invata in scoala , cine vrea engleza sa mearga la meditatii pe bani – stiu si cat costa , ca am platit . Engleza e absolut necesara ca sa citesti o documentatie tehnica , de la o vreme apar si in chineza sau turca ,astia merg inainte.
In PNRR traininguri de ce fel vrei , inutile , numai ceva tehnologic nu – la fel si investitiile , cercetare-productie jale , dar altii pot
De ce am postat amintiri de acum 40 de ani ?
P
Eu personal , pentru ca am scris degeaba atatia ani aici despre dronele realizate in tara, sunt zeci , MApN nu a cumparat nimic , nu a sprijinit ACTTM / ATM , nu a sprijinit firmele / universitatile / echipele de liceeni sau studenti care le-au realizat .
Am scris despre expozitiile de drone , inclusiv la Cercul Militar National Bucuresti , au venit militarii , s-au uitat la ele , si asta a fost tot .
Si la subiectul articolului de fata , multe drone romanesti au fost realizate de amatori ( liceeni, studenti ) , unele pe banii parintilor sau pe sponsorizari , nimic de la stat , cum era pe vremea amintirilor noastre .
Ca si succesele in tenis , ca si in inot ……
*Ucraina , modelism 🙂
https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/pe-ce-se-bazeaza-forta-ucrainei-intr-un-an-2301400.html
PS intersant cati ingineri au azerii 🙂
In anul 1989 eram pe locul zece in lume la sumele alocate pentru cercetare .
Absolventii de liceu erau indrumati spre domeniul tehnic prin numarul de locuri alocate universitatilor .
Acum resurse umane , relatii publice si aministratie publica .
Asta se mai poate fara sa gandeasca in Romania .
Pe de alta parte am vazut profesoara de limba si literatura romana servitoare in casa in Zaragoza, profesoara de geografie chelnerita in Benidorm , inginer electronist montand borduri in Ainsa , si inginer mecanic coleg de vestiar cu mine in otelarie in Spania , sudor , si sudor bun .
8
Ultimul intrat pe piata dronelor in Romania , Tehnofavorit Bontida , cu drona de ierbicidat D-30.
Masa proprie 27 kg , masa la decolare 66,5 kg , acumulator 28 Ah , temperatura de utilizare -10/+70 grade , vant maxim 10m/s , rezervor 30 l , productivitate 12-15 ha/h , pret 22 400 euro + TVA
Telecomanda separata pe Android , display 5 toli , drona dispune de camera si iluminare LED pentru lucru pe timp de noapte