Tranziţia US Navy de la tunuri la rachete mi s-a părut foarte interesantă, mai ales că am avut ocazia să o văd în poze, ceea ce vă propun şi vouă astăzi. Toată această evoluţie a început după finalizarea celui de-Al Doilea Război Mondial, moment în care US Navy beneficia de foarte multe nave al căror nivel tehnologic se învechea văzând cu ochii.
Aviaţia devenise deja ameninţarea numărul unu la adresa navelor marcând dispariţia marilor cuirasate şi apariţia unei noi „capital ship” – portavionul. De asemenea, ameninţarea aviaţiei a crescut semnificativ cu ocazia unuia dintre primele atacuri cu bombe ghidate care a avut loc în timpul Operaţiunii Salerno din 11 septembrie 1943 când, USS „Savannah” a fost lovită de o bombă ghidată de producţie germană, Fritz X.
Practic, US Navy a realizat încă din timpul războiului necesitatea producerii unei rachete ghidate capabile să intercepteze şi să doboare avioanele împotriva cărora tunurile antiaeriene clasice începeau să devină ineficiente. De îndată ce necesitatea a fost conştientizată, US Navy a demarat în 1945 ceea ce s-a numit Operaţiunea Bumblebee
Rezultatele concrete ale acestei operaţiuni au fost RIM-2 Terrier, părintele celebrului RIM-66 Standard, RIM-8 Talos şi, mai târziu, RIM-24 Tartar.
USS „Boston”, un crucişător greu de clasă „Baltimore”, era una din navele construite în surplus către sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial şi avea să devină primul crucişător purtător de rachete ghidate, făcând trecerea de la tunuri la rachete.
Câteva date tehnice:
- Deplasament ………………………. 13,600 tone
- Lungime …………………………….. 205,31 m
- Lăţime ……………………………….. 21,59 m
- Pescaj maxim ……………………… 8,18 m
- Viteză maximă ……………………. 33 Nd
Conversia s-a făcut între 4 ianuarie 1952, când a fost reactivat şi clasificat CAG 1 şi 1 noiembrie 1955 când a fost declarat operaţional împreună cu sistemul de rachete antiaeriene RIM-2 Terrier. Armamentul de la momentul 1 noiembrie 1955 era constituit dintr-un mix de tunuri şi rachete, după cum urmează:
- 2 × 3 tunuri de 203 mm
- 5 × 2 tunuri antiaeriene de 127 mm
- 6 × 2 tunuri antiaeriene de 76 mm
- 2 × 2 lansatoare de rachete antiaeriene RIM-2 Terrier (rezervă de 144 rachete)
Imaginile evoluţiei armamentului navei pe care le puteţi vedea mai jos mi-au plăcut foarte mult. Un fel de înainte şi după.
Deși diferențele înainte vs. după sunt absolut evidente, va rog totuși să remarcați cam ce dimensiuni aveau pe atunci radarele de descoperire a țintelor dar și cele de iluminare. Gândiți-vă că vorbim de un crucișător care ajungea la 17031 tone deplasament maxim…
Pe lângă USS „Boston”, reclasificat CAG 1, US Navy a mai convertit încă un crucişător al clasei „Baltimore”, USS „Canberra”, care beneficia de acelaşi armament şi care a fost de asemenea reclasificat după modernizare, CAG 2.
În scopuri similare, US Navy a mai folosit unele dintre crucişătoarele uşoare ale clasei „Cleveland”, împărţite între două subclase:
-
CLG 3 – „Galveston”, compusă din CLG 3 USS „Galveston” şi CLG 8 USS „Topeka”, şi
-
CLG 4 – „Little Rock”, compusă din CLG 4 USS „Little Rock”, CLG 5 USS „Oklahoma City”, CLG 6 USS „Providence” şi CLG 7 USS „Springfield”
Având aproximativ 11000 de tone deplasament, aceste crucişătoare uşoare au fost modernizate în aceeaşi manieră ca USS „Boston”, păstrând parte din armamentul iniţial şi adăugându-li-se sistemul RIM-8 Talos. Configuraţia era următoarea:
- 2×3 tunuri de 152 mm;
- 3×2 tunuri antiaeriene de 127 mm;
- 1×2 rachete antiaeriene RIM-8 Talos, cu o rezervă de 46 de rachete.
Ce am remarcat şi mi s-a părut interesant a fost că cele două crucişătoare „grele” erau dotate cu două sisteme de lansare cu şine a rachetelor RIM-2 Terrier, cu rază mai scurtă decât singurul sistem de lansare cu şine al rachetelor RIM-8 Talos instalate pe crucişătoarele „uşoare”.
Încheiem cu poza celei mai urâte nave pe care am vazut-o eu în viaţa mea, crucişătorul cu propulsie nucleară CGN 9, USS „Long Beach”, înarmat atât cu RIM-2 Terrier cât şi cu RIM-8 Talos, semn că era improvizaţiilor se apropia de sfârşit. Încercaţi să număraţi radarele de iluminare a ţintei şi să remarcaţi cam ce lipseşte de pe puntea navei…
Dar despre crucişătoarele americane cu propulsie nucleară vom vorbi cu altă ocazie…
Nicolae Hariuc
Surse:
Saluti. Am citit cu multa placere si interes acest articol. Multumesc
Ma bucur ca ti s-a parut interesant!
Long Beach nu are tunuri . Si la Boston s-a renuntat la turela (tunuri tot de 200 mm ) din pupa pentru rachete.
Exact! Este perioada in care exista o incredere absoluta in rachete iar tunurile nu mai erau considerate necesare. Mai tarziu, Long Beach va primi un tun de 127 mm si 2 Phalanxuri.
Si pentru ca ai spirit de observatie, ce parere ai de cele patru panouri de pe odioasa cutie patrata de deasupra comenzii?
Hint: vezi vreun radar de descoperire pe catarge?
USS Long Beach, pe langa faptul ca a fost primul crucisator nuclear, mai marcheaza o premiera… 😉
Prima data, am crezut ca aspectul se datoreaza modificarilor operate. Banuiesc ca pe atunci, nu erau construite cu gandul la upgrade-uri masive, si cum ultima propozitie ne-a dat mura in gura, e vorba de „The first phased array radar system to be deployed by the US Navy”, nu?
https://en.wikipedia.org/wiki/SCANFAR
Dap, stramosul lui SPY-1! 🙂
Long Beach nu a primit niciodata „pusti navale” de 5 toli.
Sunt doua surse care spun asta: https://en.wikipedia.org/wiki/USS_Long_Beach_(CGN-9) si http://www.navsource.org/archives/04/1109/040109.htm
Si o poza a ceea ce pare a fi o turela dubla la mijlocul navei, intre cele doua castele: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/13/USS_Long_Beach_%28CGN-9%29_stbd_beam_view.jpg/1024px-USS_Long_Beach_%28CGN-9%29_stbd_beam_view.jpg
Acu nu stiu daca sunt de 5 sau mai mici… Dar tunuri a avut.
Se pare ca da.
https://i.redd.it/5safpfno8d801.jpg
Dar dupa culoarea elicopterului Phorg (CH-46) as zice ce fotografia dateaza de undeva de pe la sfarsitul anilor 1960 sau inceputul anilor 1970.
Par sa fie doua turele cu cate un tun, alaturate. Interesanta dispunere. Ochiometric as zice ca sunt tunuri de 5.
100% nu le-a avut de la inceput si probabil au fost puse inaintea Phalanx-urilor.
Incerc sa elucidez cand o sa fac articol dedicat crucisatoarelor nucleare.
http://www.seaforces.org/wpnsys/SURFACE/Mk-30-gun.htm
Cand vad radarele alea, parca vad Marasestiul.
Cred ca putem spune fara a gresi ca, in materie de electronica, Marasestiul s-a nascut batran.
Insa, crucisatorul ala urat mai marcheaza o premiera in materie de radare… 😉
Foarte interesant!
Ma gandesc ca americanii au inceput imediat dupa WWII sa isi doteze navele cu rachete antiaeriene, iar noi in anul de gratie 2018 nu avem nicio nava dotata astfel. Cine zicea ca suntem in urma cu 100 de ani nu gresea cu mult 🙁
Au pornit Operatiunea Bumblebee pentru ca avioanele lansau bombe/rachete ghidate radio anti-nava: Henschel Hs 293 si Fritz X. Aveau nevoie de ceva cu care sa dea jos avioanele de la distante mai mari si mai precis decat o puteau face cu tunurile. Plus aparitia primelor avioane „cu reactie”…
Cum draga, avem Strela! 🙂
Aici protestez…. nu navele sunt dotate cu Strela, ci umarul operatorului :))))
Mai, dar si cand vom avea corvete si fregate cu VLS Mk 41 Tactical (ESSM block 2, RUM-139) si RAM? Atunci ce vom mai carcotii? 🙂
Bineinteles, atunci unii vor fi ajuns pe Marte…… 🙁
Sper sa trecem si noi de la tunuri la rachete in Marina. Suntem si in urma Bulgariei. Mai avem putin si ajungem ca ungurii la flota :))))))
Editat: offtopic, la fel ca mai sus
Editat: offtopic, pentru asa ceva postezi in Permiteti sa raportez!