Incepem cu ceva amuzant:
Reclama unui lant de restaurante sud-africane ni-l prezinta pe Robert Mugabe (Zimbabwe) ca un ultim dictator. Acesta obisnuia sa participe la ospat cu alti autocrati, dar ramas singur, incepe sa isi aminteasca ,,traznaile” din trecut.
In reclamele companiilor capitaliste toti sunt simpatici.
Realitatea este mai complicata, discutam despre doi lideri notorii pro-SUA: Saddam Hussein si Muammar Gaddafi.
Saddam s-a dovedit foarte util Statelor Unite si pentru asta a fost sustinut financiar cu miliarde de dolari, armament chimic si protectie politica.
Ali Hassan al-Majid (Chemical Ali), varul lui Saddam a fost responsabil de atacul cu Sarin si VX asupra orasului Halabja, a condus operatiunile de inabusire a revoltelor siite si a avut un rol important in conducerea armatei irakiene.
Drepturile Omului si ONU au pus ,,botu’ pe labe” deoarece companiile petroliere si cele de armament se aflau intr-un proces de prosperitate.
Ronald Reagan era dispus sa-i ierte aproape orice lui Saddam, cel din urma scapand chiar si dupa ce o fregata SUA (USS Stark ) a fost avariata in urma unui atac cu racheta Exocet trasa de un Mirage F1 irakian.
Care este diferenta intre Irakul din era Saddam si cel din prezent?
Din punctul meu de vedere nici una, parada lui Saddam vine in urma unui razboi lung cu Iranul si greu pentru poporul irakian, cea din prezent vine ca urmare a unui alt razboi dificil si o insurectie ce a durat pana in 2007.
Petrolul nu a curs prin conducte pentru poporul irakian ci pentri corporatii.
In ambele situatii armata este prioritara. Miliarde de dolari urmeaza sa fie directionate catre Fortele Aeriene in defavoarea sistemului medical, invatamantului si a altor lucruri necesare irakianului de rand.
Muammar Gaddafi a fost sustinut de Occident pana la conflictul cu Ciad „Toyota war”-1986. Libia a primit echipament sofisticat de la puterile occidentale inclusiv bombardiere Mirage V. Ca urmare a embargoului, avioanele au fost vandute catre Pakistan.
Dupa 2004 relatiile Vest- Gaddafi s-au reluat in special cu Italia si Franta
La fel ca si in cazul lui Saddam, atunci cand Gaddafi a devenit incomod si s-a transformat din prietenul nostru intr-un dictator.
Doar ca Saddam nu dorea sa isi vanda petrolul in dinari de aur, ci in euro. In ambele situatii ar fi urmat o catastrofa pentru dolarul american.
Dupa modelul irakian, Libia pare sa canalizeze resursele financiare catre ramura militara in defavoarea populatiei afectate de razboi. Noul guvern deja si-a anuntat intentia de achizitie a avioanelor Eurofighter si Dassault Rafale, asta dupa ce s-au semnat contracte uriase cu companiile petroliere occidentale.
Probabil in urmatorii ani putem compara armata lui Gaddafi cu cea a noului regim.
NeroFlash
