Si nu este vorba doar despre faptul ca U.S. Navy a reluat in toamna lui 2024 programul de teste cu acest tip de proiectil apartinand BAE Systems.
Variante de saboti HVP in expozitie
HVP (Hyper Velocity Projectile) refoloseste tehnologia dezvoltata de BAE Systems pentru tunul electromagnetic al U.S. Navy in cadrul programului „Electro-Magnetic Laboratory Rail Gun”, program redenumit “Gun-Launched Guided Projectile” si oprit in bugetul anului fiscal 2022. Solutia acestui proiectil de tip sabot subcalibru a revenit in zona de interes in contextul costurilor exorbitante ale apararii antiaeriene ale fortelor coalitiei anti-houti conduse de SUA si desfasurate in Marea Rosie.
Comparativul cu costul rachetelor antiaeriene ambarcate pe platformele navale, HVP s-ar putea dovedi o alternativa semnificativ mai ieftina, cu conditia unei eficacitati similare.
Lovitura subcalibru HVP este potential utilizabila de sistemele de artilerie calibrul 155mm ale U.S. Army si Marine Corps respectiv tunurile 5 inci Mark45 (cal.127mm) ale U.S Navy.
Descriere HVP
Anterior, proiectilul a mai fost testat impotriva rachetelor de croaziera si altor tinte aeriene, la bordul USS Dewey in cadrul exercitiului RIMPAC 2018. Actualele teste ale U.S. Navy au loc cu respectiva capacitate antiaeriana hiper-velocitate instalata pe distrugatoare active, pe mare. Conform celor de la BAE Systems, in timpul acestor teste pe mare HVP ar fi demonstrat deja eficacitatea impotriva unor diverse tinte aeriene.
Astfel un tun de mare calibru ar putea lansa intre 16 si 20 de proiectile HVP pe minut in tragere antiaeriene, completand alaturi de efectorii lansati din celulele verticale MK41 apararea distrugatoarelor impotriva rachetelor de croaziera, dronelor sau aeronavelor. Diferenta majora fata de sistemele antiaeriene clasice este ca o magazie artileristica pentru piesa de artilerie Mark 45 are o capacitate de 600 lovituri, evident majoritatea cu destinata anti-suprafata.
Poate unora ne revine in minte imaginea lui Yamato care in incercarea disperata de a supravietui atacului aerian efectua foc antiaerian inclusiv cu piesele prinicipale de artilerie… care nu erau deloc adaptate pentru asa ceva.
De asta data este insa vorba de un proiectil adaptat pentru asa ceva, cu o viteza foarte mare si un cap de cautare adaptat, utilizabil atat de artileria navala cat si de cea terestra.
Evident, se pune si problema costului, intentia fiind de a furniza o alternativa semnificativ mai ieftina interceptorilor de tip RIM-174 sau PAC-3 MSE, creaind in acelasi timp un sistem stratificat si robust, mult mai greu de coplesit de atacuri de saturatie ale roiurilor de drone si rachete de croaziera.
Cu modificari ale capului de cautare, proiectilul ar putea fi folosit si impotriva tintelor in miscare pe mare sau terestre.
Bugetul anului fiscal 2024 al U.S. Navy a permis planificarea continuarii dezvoltarii si testelor preliminare ale elementelor de control al focului pentru HVP, in programfiind cooptati si U.S. Army si U.S. Air Force, conform U.S. Navy RDT&E Justification Book FY2024, Volume One.
Aici gasiti un interviu al celor de la Naval News cu privire la HVP in cadrul expozitiei Sea Air Space 2024, prezentare facuta de Tate Westbrook de la BAE Systems:
Hypervelocity Projectile (HVP) at Sea Air Space 2024
Rezumand, se observa cresterea importantei acordate costului apararii antiaeriene refolosind metode simple de genul celei artileristice cu capacitati C-RAM la distante similare cu ale rachetelor, capacitate care se adauga distantei si preciziei extinse ale tragerii contra tintelor de suprafata. In urma experientelor recente din Marea Rosie si Ucraina, acesta pare un raspuns al apararii contra densificarii amenintarilor de tip drona, racheta de croaziera, rachete de tip MLRS ghidate (LASER semiactiv sau optic – vezi Biryong) sau balistice precum si ale proiectilelor de artilerie ghidata cu raza lunga.
De partea cealalta a spectrului actiunilor militare, si anume cea ofensiva, arsenalul naval, dar si cel aerian si terestru se va orienta si el catre solutii ieftine de saturare a apararii inamice, solutiii sustenabile in conflict prelungit de inalta intensitate. Astfel se va tinde catre folosirea de vectori de tipul celor enumerati mai sus, in complement solutiilor ultrasofisticate greu si scump de produs.
Marius Zgureanu
Surse:
BAE Systems’ Hypervelocity Projectile (HVP) at SNA 2025
U.S. Navy Resumes At-Sea Testing of BAE Systems’ Hypervelocity Projectile – Naval News
Hypervelocity Projectile (HVP) | BAE Systems
BAE Systems.com/en-media/uploadFile
Citeste si:
Americanii se intorc spre clasic
110km distanta pentru noua munitie BAE Systems calibrul 155mm
Poate de asta intarzie ai nostri modernizarea fregatelor😁
Ieftin ca braga 😂😂. Conform unui raport făcut de serviciul financiar al Congresului(sau ceva de genul) prețul estimat în 2018(acu’ 7 anișori !!) era de 85000$ boaba. Acu’, in anul de grație 2025 cred că sare de 150000. Până intră în producție(dacă intră) se duce spre 200000. Daca tragi vreo 5-6 pe țintă sari de un meleon. Bro,de unde dracu scot ăștia preturile astea ?? Și ce denumiri!! Hipervelocity !! Păi hipervelocity este orice sabot antitanc de pe orice țestoasă,că pleacă din tun cu 1600-1700m/sec. Adică +6000km/h. Curat murdar coane Fănică! Parol d’oneur!!
Proiectul ăsta apare cam târziu pentru cele trei distrugătoare clasa Zumwalt, tocmai ce le schimbă turelele de 155mm cu VLS-uri pentru rachete.
Altfel, se pare că tradiția tunurilor pe o navă militară nu se lasă eliminată așa ușor și pe bună dreptate, doar trebuie găsită o cale de mijloc între rachete/tunuri
AGS urile de pe Zumwallt nu puteau trage decât LRLAP urile alea de UN milion💰 boaba. Modificarea lor ptr alt tip de muniție costa 1/4 de meleard 💰 ptr toate 6. Oricum cele 3 copăi sunt un eșec la fel de mare ca LCS urile.
O sa curga o gramada de apa pe Misissipi pana o
sa mearga tunul electromagnetic. Acesta are nevoie
de un capacitor special care se reincarca cu curent
inalt la fiecare tragere. Acolo i buba, cam nu proiectilul.
Mă miram că după foarte mult efort sa renunțat brusc la proiect.
Cu riscul de a-mi lua observații…railgun a fost de la început o prosteală. Măcar dpdv al științei fizicii un coilgun ar fi avut mai multe șanse să poată fi dezvoltat până la un nivel utilizabil în lumea reală.
Iar HVP e o prosteală și mai mare. 28 de livre total? Pă bune? La prețurile care este? Atât îți cară o dronă mai acătării, care-ți mai oferă și ieftineală maximă, și control de la lansare până la țintă, și precizie, și cantitate, etc etc. Ca să nu mai vorbim că drona poți s-o întorci înapoi, și/sau s-o folosești nu ca pe o muniție ci ca pe un mini-bombardier.
Asta cu hașvepeu’ reîncălzit doar arată că pe unii din MIC îi doare rău faptul că dronele există și s-au dovedit în luptă împotriva unui peer/near-peer.
Nu i prostie deloc, faptul e ca catapultele noi la portavioane sunt electromagnetice si .sunt reusite.
Problema e generatia de curent precum am spus.
Acolo e nevoie de un capacitior/oare care sa
furnizeze mult curent in secventa apropiata.
A doua problema pusa de tine e proiectilul mic la care
la asta te contrazic fc proiectilul e menit sa loveasca
tinta la varf in mod kinetic precis.
Si inca una daca vorbim:
La tunul electromagnetic, viteza initiala a proiectilului
poate fi controlata in acord cu greutatea lui si caracterul
tintei.
O sa fie mult mai ieftin per lovitura decat proiectilul
conventional dar mai scump per lovitura decat laser.
drona aia nu face deloc ce face HVP
Al treilea lucru e ca proiectilul din vorba in comparatie cu explozibil poate sa ajunga la velocitate mult mai mare care e necesara la lovirea tintei mai precisa.
In scurt tunul electromagnetic cand v a atinge maturitate o sa fie mai precis si o sa atinga o distanta
mai mare decat tunurile cu explozibile folosite azi.