Dotarea armatei romane cu aruncatoare moderne incepe in luna decembrie 1934, in preajma Craciunului si e documentata in cartea generalului-maior Nestorescu Valerian, “File din trecutul artileriei romane moderne”.La pagina 76 incepe descrierea achizitiei licentei aruncatorului Brandt de 81,4 mm .Nestorescu il denumeste aruncatorul de 81,2 mm Brandt, model francez. Pentru ca istoria acestui mortier este presarata cu fapte greu de crezut si neexplicate voi da pasajele din carte.
Pana aici e clar ce s-a intimplat, generalul Negrei, seful Directiei Tehnice, a fost chemat in 24.12.1934 la Inspectoratul general tehnic al armatei, i s-au pus in brate 4 geamantane cu documentatia mortierului de 81,4 mm si i s-a cerut caietul de sarcini al comenzii pentru aruncatorul Brandt si asta in 3 zile. Nestorescu, impreuna cu lt Stanescu Ion si cu un desenator au muncit 50 de ore si inaintat un raport generalului Negrei. Munca a fost intensa, mai ales ca la directia tehnica nu se gaseau prea multe date despre aruncator. Cum se faceau achizitiile in perioada interbelica!
Ce continea raportul lui Nestorescu intre altele:
Dupa 5 zile de la data semnarii raportului Nestorescu e chemat la Inspectoratul general tehnic al armatei in lipsa generalului Negrei. Seful Inspectoratului, generalul Aristide Tanasescu, i-a explicat lui Nestorescu ca ministerul apreciaza ca raportul intocmit de generalul Negrei si maiorul Nestorescu e corect si le ordona sa plece imediat la Paris la Uzinele Brandt care le vor pune la dispozitie tot ce era necesar pentru intocmirea caietului de sarcini al achizitiei aruncatorului de 81,4 mm. Urma sa la fie acordat sprijin din partea atasatului militar de la Paris, generalul Paul Teodorescu (ce nume cunoscut!).
In 14 ianuarie cei doi militari erau la Paris si au reusit sa indeplineasca ordinul pana in 20 ianuarie 1935.
Daca pana aici e cat de cat clar ce s-a intamplat in iarna 1934-1935, la pagina 82 Nestorescu face o afirmatie care ne arunca in zona crepusculara:
In legatura cu valabilitatea licentei Brandt, sursa Wikipedia engleza ofera niste amanunte interesante. In 1928 polonezii au produs o copie nelicentiata a aruncatorului dar in 1931 au renuntat la ea sub presiunile firmei Brandt care avea patentul munitiei. Aruncatorul Brandt avea sursa de inspiratie aruncatorul britanic Stokes 3-inch mortar, care avea de fapt calibrul de 3,2 inch sau 81 mm.
Armata franceza a folosit mortierul Stokes in WW1, dar nu a fost multumita de munitia aruncatorului.
Conform sursei Gallica, linkul AICI.
Albert Maurice obtine in 10 august 1916 un brevet pentru o “ grenade percutante et sautante “. Ulterior Albert Maurice incheie mai multe contracte cu Edgar Brandt pentru a-i permite acestuia sa foloseasca mai multe brevete ale sale in Franta. Brandt a modificat contractele si unele din brevete apar sub cele doua nume, Edgar Brandt si Maurice. In septembrie 1917 Subsecretariatul francez pentru inventii se adreseaza catre diversi specialisti pentru fabricarea unui proiectil pentru mortierul Stokes. Edgar Brandt raspunde rapid acestei cereri cu un proiectil de 81 mm, in 17 decembrie 1917 el obtine doua brevete sub numele Edgar Brandt, Jules Brandt si Maurice, Jules Brandt fiind fratele lui Edgar. Primul brevet, 503944, descria un releu de aprindere, al doilea cu numarul 503945, avea ca obiect o gargusa (incarcatura de pulbere intr-un saculet) caractecterizata prin utilizarea a:
“1° a unui material inflamabil (celuloid, produse analoge sau derivate), mărind acțiunea de propulsare a sarcinii prin asigurarea etanșeității acesteia;
2° o închizătoare sau un buton (adiacent sau separat de carcasă) care să permită adaptarea rapidă la spatele proiectilului”.
Acest al doilea brevet a devenit fara efect în 1931, moment în care anuitățile sale nu au mai fost plătite.
Un proiectil B.M. 1918, (Brandt si Maurice) a fost adoptat de catre armata franceza si Edgar Brandt a primit in ianuarie 1918 o comanda de 525000 de proiectile. Ca urmare a acestei comenzi Edgar Brandt i-a platit lui Maurice suma de 30000 de franci in 31 decembrie 1918. Ulterior Edgar Brandt a prosperat, in 1926 infiinteaza Societatea Anonima Edgar Brandt, apare mortierul de 81,4 mm model 1927/1931, apare si un brevet in SUA in 1927 al firmei Brandt. Ca sa facem comparatii, asa arata mortierul Stokes si munitia franceza in 1919-1922, sursa Gallica :
O diferenta enorma fata de proiectilele originale Stokes
Edgar Brandt a mai obtinut si un brevet in USA , in 1927, in care sustine ca era patentat si in Franta in 1925 , dar fara sa precizeze numarul brevetului din Franta.
Sursa AICI.
Edgar Brandt a aplicat pentru patent pentru un proiectil in USA in 1925, i-a fost acceptat patentul in 1927 si valabilitatea patentului se termina in 1944, deci dupa 17 ani.
Pentru o comparatie cat mai exacta, avem si mortierul Brandt din dotarea armatei romane, sursa Wikipedia.
Se observa ca intre mortierele Stokes si Brandt exista o asemanare, de asemenea intre proiectilele B.M. 1918 si Brandt 1927, o mare deosebire si imbunatatire intre B.M. 1918 si proiectilele Stokes.
In aceste conditii Albert Maurice il da in judecata pe Edgar Brandt in 12 ianuarie 1934, iar in 27 aprilie 1934 obtine 50000 de franci despagubiri. Procesul a mai durat, Brandt a cerut anularea patentului 503945, cerere refuzata de tribunal iar in 16 ianuarie 1937 un tribunal francez a decis ca atat cererile lui Maurice cat si ale lui Brandt de despagubiri sunt nefondate si anuleaza decizia din 27 aprilie 1934.
In concluzie, licenta aruncatorului de 81,4 mm a fost achizitionata intr-un mod dubios, Romania a cumparat o licenta in litigiu si posibil ca patentele din 1917 sa fi expirat cand le-am cumparat noi in 1935. De asemenea, proiectilele B.M. 1918 puteau fi achizitionate si de la Albert Maurice, se putea macar negocia cu acesta.
Nu s-a facut nici o licitatie, se cunosteau vag caracteristicile aruncatorului Brandt, iar atasatul militar din Paris, generalul Paul Teodorescu, s-a comportat de parca ar fi fost angajat al firmei Brandt nu al statului roman. Generalul Teodorescu ar fi trebuit sa furnizeze Ministerului Apararii situatia legala a licentei Brandt, in loc de asta a sustinut firma Brandt intr-un demers nelegal. In aceasta afacere se pot identifica cu usurinta vinovatii, respectiv generalul Paul Angelescu, ministrul de razboi si generalul Paul Teodorescu, atasat militar in Franta. De asemenea e vinovat si generalul Aristide Tanasescu, seful Inspectoratului general tehnic al armatei, care putea respinge initiativa lui Teodorescu pe motiv ca numai Directia Tehnica putea propune achizitii militare.
Achizitia Brandt seamana cu afacerea Microsoft, cand s-au achizitionat licente Microsoft fara licitatie de la firma Fujitsu, la preturi mai mari, fara discountul ce trebuia facut de Microsoft, sub motivatia falsa ca numai Fujitsu era autorizat sa furnizeze licente Microsoft scolilor din Romania. Sursa aici:
Cum Romania e o tara in care traditiile sunt pastrate, pastram si traditionalele achizitii fara licitatie din perioada interbelica, probabil si comisioanele care se dau la aceste afaceri.
Ca licenta Brandt 81,4 mm a fost tare dubioasa, o dovedeste un document din 23 februarie 1938, “Inzestrarea armatei romane in perioada interbelica vol III “ pg 118-119
Documentul arata ca desi contractul se definitivase in ianuarie 1935, dupa 3 ani nu se reusise producerea aruncatorului Brandt 81,4 mm in tara, nici macar prototipul. Situatie greu de explicat, ce facusera autoritatile romane timp de 3 ani e un mister.
Las la aprecierea cititorilor sa ghiceasca cine putea fi ministrul care cerea sa nu se cheltuie degeaba banii tarii.
Singura parte buna a acestei achizitii a fost ca aruncatorul Brandt 81,4 mm a dat rezultate bune in lupta. Initial a fost data o comanda de 188 bucati in Franta si 410 in tara sub licenta. Nu s-a reusit insa acoperirea necesarului de aruncatoare din productia interna, practic noi plateam armamentul de 3 ori. Se platea licenta, se plateau muncitorii si utilajele din tara, se plateau apoi si importurile de armament desi aveam licenta. Aruncatorul Brandt nu a facut exceptie, in 1943 au mai fost importate 600 de bucati din Germania. In octombrie 1942 la Uzinele Voina se produceau doar 30 de aruncatoare Brandt 81,4 mm pe luna, intr-un singur schimb, potentialul era de 90 de bucati/luna in 3 schimburi. Asa se intampla cand nu dezvolti industria proprie si se cheltuiesc banii aiurea.
In perioada 22.06.1941-01.06.1943 au fost livrate trupelor romane 1004 de aruncatoare Brandt 81,4 mm iar pierderile au fost de 420 de bucati, mai ramasesera 584 bucati. S-au mai folosit de catre trupele romane 801 de aruncatoare sovietice de 82 mm de captura, Adrian Stroea in “Artileria romana in date si imagini “ pg 99-100 aminteste ca sovieticii pretindeau ca aruncatorul lor de 82 mm putea folosi proiectilele de 81,4 mm frantuzesti, dar nu am informatii suplimentare pe aceasta tema.
Performantele aruncatorului 81,4 mm sunt dupa A.Stroea:
Masa 58,5 kg
Bataia 1000-1900 m, cu trei tipuri de proiectile, unul de 3,25 kg , unul de 6,9 kg cu bataie redusa si unul cu fum.
Sursa pentru celelalte date este “Third Axis.Fourth Ally”, Mark Axworthy , pg 29,30, 75,147,148. Cartea aceasta se poate obtine de pe Scribd sau sper ca se mai poate cumpara, acum 10 ani pretul era de 150-200 USD, e carte foarte buna, las la decizia fiecarui cititor modalitatea de procurare.
Sper ca articolul meu ofera suficiente elemente pentru ca sa fie evaluate de cititori achizitiile militare interbelice. Pentru mine aruncatorul Brandt 81,4 mm este o afacere cu elemente clare de coruptie, nu exista “coruptie endemica “ fara nume, exista corupti cu nume si prenume, in aceasta achizitie se stie cine e vinovat.
Caudillo
pentru români variantele sunt patru
1. să plece afară
2. să aplice Miorița
3. să se facă vrâncean
4. să se facă ungurean
5. Punctul 8 de la Timișoara. Aplicabil întregului neam descendent direct din cei în viața in ’89.
Să aplice Miorița, adik să se pregătească de înmormântare!?!??!.
Poate am înțeles eu prost Miorița, dar în varianta ce-am învățat-o la școală, nu spune nicăieri că pe moldovean nu-l interesează și așteaptă să moară. Zice „și de-o fi să mor”, nu zice „și după ce mor”. De aici eu pot înțelege și că poate îi mazilește el mai întâi pe ceilalți doi. Oricum câinii lui sunt „mai bărbați”.
Ai uitat de „alegoria nuntă – moarte”?
Tu ții cu ursul…
@Blatula se refera clar la un vers anume, care e interpretat de unii intr-un mod cert ca atitudine fatalista…”de va fi să mor”
Sinonime la construcția de mai sus se gasesc….
„Dacă voi muri…” propoziție condiționala/ ii spui mamei că m-am „însurat”…
„De va fi” = „dacă”, nu „când”
Io zic că e cazul ăla când soldații pleacă la luptă, dar lasă undeva o scrisoare pt cei dragi, „de va fi să …”
Zic și io….
Cred ca este un subiect bun si de o cercetare antropologica, cum la o distanta destul de apreciabila de timp anumite „obiceiuri” au asemnea similarități.
Mda, iarasi supozitii. Intersant ca aceste „certitudini” nu au fost exploatate de comunisti. Adica, pe Teodorescu l-au saltat pentru uneltire si nu pentru altceva.
Si atasatul militar trebuie sa… fie ofiter de informatii sa asigure pachet informativ cu privire la o companie, trebuia sa fie ofiter de achizitii asigurand legalitatea(!) unor aspecte contractuale… Ca ministru, trebuia sa ia la puricat aceste contracte, si toate substitudinu-se corpului de inspectie cum se numea atunci.
Antonescu desigur, nu era in imagine. Si atunci Sectia a II-a din MStM cu Diviziunea a II-a – informati( cu trei subsectii) contraspionaj, informații externe pentru aprare și informații interne aparare ce pazea? Cu Antonescu subsef in MSTM pana in 34 si apoi ministru din 37. Cand Teodorescu era subsecretar de stat, ministru era Antonescu in guvernul lui Goga. Chiar in halul asta nu putem polariza raspunderea.
Pe final, asteptam detalii in acesta noua lumina despre Antonescu, mai ales cat a fost atasat militar, avand in vedere ca Franta era partenerul strategic de atunci si providerul de echipament militar al statului roman.
Nu poti duce istoria la croitor sa o faci sa stea bine pe tine, oricat ne agitam.
am si eu un articol in pregatire, despre pregatirile militare in perioada interbelica in Polonia…de fapt e un pasaj tradus dintr-o carte despre invazia Poloniei pt ca autorul specializat pe aceasta tara le zice mai bine ca mine si cateva concluzii personale… sper sa fie gata joi seara si-o sa-l trimit pe mail spre redactia site-ului 🙂
Un mortier bun, l-au folosit și francezii și alte țări cu armate puternice. Iar judecam dotarea dpdv al industriei, nu al armatei.
atat de bun incat americanii l-au folosit pana in anii 50
https://en.wikipedia.org/wiki/M1_mortar
la mortiere am stat bine in al doilea razboi mondial.
Da, a fost și destula dotare buna, de la pistolul mitralieră Orita și mitraliera ZB 30 sau tancurile pz 4, la avionul de vânătoare Me 109 și submarinele italienești.
cel de 60 mm a fost la randul lui foarte eficient, mai ales ca la noi era la nivel de pluton de infanterie, deci aproape de cei care aveau nevoie
https://en.wikipedia.org/wiki/Brandt_Mle_1935
tot licenta, tot la Voina iar la 120 mm am folosit fabrica capturata de la rusi.
asta e un capitol unde am stat chiar bine in WW2 si in general artileria a fost ok si relativ moderna, mai putin cele retubate de 75 mm, calibrul fiind depasit pentru artilerie de camp.
Insa la capitolul asta eram mult peste cum stateam la blindate de pilda. Altele erau lipsurile care ar fi ajutat artileria, adica au fost putine statii radio (se foloseau aiurea telefoane in multe situatii), soldati cu educatie tehnica buna, motorizare care chiar daca erau mai degraba chestiuni colaterale erau insa foarte importante.
erata: 1 aruncator de 60 mm per companie nu la fiecare pluton
https://biblioteca-digitala.ro/reviste/carpica/dl.asp?filename=42-carpica-XLII-19.pdf
Orita
Produs până în octombrie 1943 în 6000 de exemplare la Uzina Mecanică Cugir, această armă devenise cel mai răspândit pistol-mitralieră din armata română la jumătatea lui 1944] însă proiectat și construit în condiții de pionierat tehnic și industrial, în condiții de război, nu fusese prevăzut din fabricație cu un sistem de piedică, de înzăvorâre a închizătorului, această funcție prevăzându-se a se îndeplini prin greutatea pieselor, forța arcului recuperator și aderența tubului pe pereții camerei cartușului] aspect care a dus la o foarte slabă siguranță în utilizare, la șocuri, izbiri de pământ, trântituri, închizătorul plecând înapoi și luând un cartuș din încărcător se descărca singur provocând accidente. În același timp din cauza mecansimului și a încărcătorului plasate mult prea în față, acest defect era mult mai accentuat decât la alte pistoale-mitralieră. Pentru aceasta și pentru alte două defecte de concepție care periclitau viața operatorilor și care nu putuseră fi adresate în tumultul războiului și al haosului caracteristic primilor doi ani postbelici, la 11 martie 1947 Marele Stat Major dispune interzicerea folosirii la trageri a pistolului-mitralieră Oriță nemodificat, după ce, la 6 martie a aceluiași an formulase parametrii pentru modificarea armei.
ZB 1930 produsa in cantități insuficiente
P 4 , deja perimat in 1944
Multe legende in legătură cu dotarea
curios, bunica-miu a folosit 2 ani Orita si nu s-a plans de el deloc. N-o fi fost bun pentru recruti dar pentru veterani ca el a fost excelent. El mi-a zis ca a fost o arma foarte buna, n-a pomenit nimic de sigurante, inchizatoare etc. S-a speriat Ceausescu cand s-a descarcat unul in aer si au aparut criticile. Dar asa e mai nou moda pe la noi, sa ne batem joc cu orice pret de tot ce-i romanesc. Danuvia 43M s-au facut mai putine dar daca-i zici unui ungur ca era nasol nu te mai spalam nici apele El Nino.
Armament in cantitati insuficiente a fost peste tot, nu numai la noi. La germani, la rusi, la englezi erau lipsuri mari, de aia s-a ajuns sa se foloseasca inclusiv armament din WW1
la fel cu armamentul prost. se compara Vickers HMG cu vreo mitraliera moderna?
FMM , daca scrii adevarul esti dusman al poporului
PM Orita a fost modificat dupa razboi, foarte posibil ca bunicul tau sa fi folosit varianta modificata
PLM ai si tu Axworthy citeste pagina 75 cu cat puteam produce si cat am produs
In august 1939 generalul Gorsky scrie o carte exceptionala
Cauzele si natura viitorului razboiu
in care evoca posibilitatea dotarii grupei de lupta cu doua pusti mitraliere.Ghinion , nu s-a reusit aceasta dotare, ne-ar fi dat un avantaj semnificativ in lupta
Până la 21 martie, colectivul însărcinat cu găsirea soluțiilor tehnice aplicase cerințele armatei la un număr de două prototipuri. Modificările survenite erau:
–schimbarea prinzătoarelor de curea,
–modificarea mânerului tijei de armare, cu următoarele diferențe:
-în poziția de manevrare, mânerul se găsește la 90 de grade, nu la 45 cum se propunea
-mânerul tijei nu face corp comun cu zăvorul din motive constructive.
–asigurarea dopului de sprijin: piesa în formă de ”L” descrisă a fost înlocuită cu un disc de tablă așezat în fundul dopului și având brațul de asigurare așa cum a fost descris în Procesul Verbal din 6 martie
–înzăvorârea automată a închizătorului, s-a găsit o soluție corespunzătoare, diferită de cea propusă în Procesul Verbal din 6 martie: blocarea închizătorului în poziția înainte se face printr-o șină cu un cioc care intră într-un locaș de închizător, iar siguranța în poziția ”automat” se obține prin blocarea trăgaciului.
–asigurarea funcționării pe timp rece la tragerea foc cu foc: din cauza dificultăților foarte mari de centrare s-a renunțat la șlefuirea închizătorului propusă în Procesul Verbal din 6 martie. Prin noul sistem de blocare, cursa înapoi până în poziția de agățare e mai mică cu 16 mm decât la pistolul nemodificat astfel încât defectul în cazuă este, dacă nu complet înlăturat, foarte mult ameliorat.
–locașuri pentru puncte fosforescente la cătare și înălțător nu s-au executat. Comisia nu le-a mai cerut, găsindu-le inutile.
–aparat pentru umplerea încărcătoarelor: uzinele au un aparat foarte bun și simplu, imaginat și construit de un lucrător care are intenția de a-l breveta. Este mult mai bun ca dispozitivul german de încărcare.
–asigurarea montării normale a dopului amortizor: soluția din Procesul Verbal din 6 martie
–modificarea înălțătorului: soluția din Procesul Verbal din 6 martie.
Probele de tragere cu cele două prototipuri, în special cu arma cu seria 18.837 cu care se efectuase tragerea de rezistență, dând rezultate bune (În general piesele s-au comportat bine, arătând uzuri normale, ceea ce dovedește că soluțiile realizate sunt bune), s-au propus mici ameliorări de detaliu ce urmau să se aplice pe un prototip definitiv.
Solicitând în primă urgență 3000 de pistoale mitralieră reparate și modificate conform cerințelor de mai sus, Marele Stat Major ridică la 8 august 1947 interdicția din 11 martie 1947 de a executa trageri cu automatul Oriță și stabilește un set de instrucțiuni pentru operarea cu cele mai bune rezultate a acestor arme. Prima dispoziție din aceste instrucțiuni prevedea că se vor mai folosi numai automatele prevăzute cu dispozitiv pentru blocarea închiztăorului (plasat pe partea dreaptă a armei imediat înapoia înălțătorului)
Alexandru V. Stefanescu – in umbra marelui Reich pg 281
Principalele dezavantaje erau costul relativ ridicat, majoritatea pieselor fiind fabricate din metal solid, glontul cu putere de penetrare limitata la distante mari si posibilitatea de descarcare daca era complet incarcata si lovita. Arma era produsa la UM Copsa Mica-Cugir si va fi folosita ,intr-o forma imbunatatita ,pana in 1970
Brandt 60 mm era in dotare
In iarna 1940/1941:
compania ramane pe 3 plutoane, insa primeste o grupa brandt 60 mm
https://www.rumaniamilitary.ro/cauzele-pentru-care-armata-romana-n-a-putut-sa-aiba-o-victorie-rapida-si-stralucita-la-odessa
dar dotarea s-a modificat in timpul razboiului
n-avea bunica-miu cum sa traga cu arma modificata in 47 decat in 56 cand a fost concentrat cu ocazia revolutiei maghiare. a iesit din armata dupa razboi si desi a avut propunere sa fie trimisa la Frunze n-a vrut sa mai continue, i-au ajuns anii de razboi.
ma uit la voluptatea cu care critica dl. Stefanescu si remarc critica privind puterea de penetrare a glontului la distante mari…pai 9 mm parabellum era folosit la o multime de SMG-uri, atat germane cat si aliate.
alta critica vad ca e faptul ca se fabrica din metal de calitate, nu ca Sten de pilda, blestemat de atatia. pana la urma singurul pistol mitraliera cu bataie utila mai mare ca celelalte in WW2 a fost Stg-ul care intra deja la alta categorie…in rest toate cam pe acolo erau. 200 metri, germane, italiene, rusesti, americane, englezesti…Orita era o arma de calitate, da, procesul de fabricatie nu era simplu dar asta e o chestiune de conceptie
au incercat cehii cu ZK-383 sa-i puna bipod sa-l faca pusca mitraliera de grupa dar tot pe la 200 m batea util cu bipod cu tot. tu practic te superi ca era o arma mai scump de fabricat
e o moda cum am mai spus prin Romania sa injuri orice produs romanesc; citezi numai dezavantajele, faptul ca am facut unul de capul nostru e nasol inteleg.
sigur ca daca scotocesti bine gasesti cate un vizionar care a zis ca doua pusti mitraliere in loc de una e mai bine dar zi-mi si mie cam ce grupa standard de infanterie din WW2 avea asa ceva in 1945.
bati apa in piua degeaba cu modificarea din 47, cam toate armele mai longevive au trecut prin diverse stadii de dezvoltare. arme cu adevarat revolutionare care au mai schimbat cate ceva semnificativ au fost putine, gen MG34/42 ca pusca mitraliera de grupa, M1 Garand, Ppsh cu incarcator rotund pt capacitate crescuta…in rest nu erau diferente semnificative iar Orita era printre SMG-urile bune, de calitate fara defecte sau calitati extraordinare, care sa iasa din medie.
Chiar crezi ca dl Stefanescu a scris cartea doar ca sa critice tot ce i romanesc?
Eu n-am tras cu Orita, doar citez din documente. In legatura cu puterea de oprire, munitia Parabellum era facuta pentru distante mici, doar de Thompson stiu ca avea o bataie mai buna implicit energia ramasa era mai mare, e clar ca dl Stefanescu nu e in tema cu asta, nu e inginer, iarta-l.
Probleme in mod sigur au fost cu Orita, daca te uiti in cartea la Axworthy, la fotografia cu Orita scrie ca a intrat in serviciu in 1943 din cauza de teething troubles. Iarta-l si pe asta , cartea lui e foarte buna.
Ca o fi la moda sa injuri ce-i romanesc, eu sunt mai retro, chiar conservator as zice, unii zic ca sunt nationalist spre verde
Ca o parere personala, cand critici pe cineva , e bine sa citesti ce a scris mai intai.
Brand zicea si bunica-miu. Cand eram copil , mai exista expresia, <> mai in jargon
pai n-am zis nimic de Axworthy tocmai pentru ca ala empatizeaza mai mult ca multi romani cu ce s-a intamplat la noi in WW2.
Stefanescu e ok mi se pare superficial la niste aspecte si intra in hora asta de amanunte tehniciste, cartea lui e practic o enumerare si cam atat. E la un nivel peste care eu personal am trecut.
Tu esti foarte verde altfel, n-am nici o indoiala.
Asa si bunica-meu. Nu l-am auzit plangandu-se de el . Intamplator a fost si comandant de grupa de mortier , branduri cum le spunea el , despre care chiar si la 40 de ani de la razboi era entuziasmat.
da, si al meu spunea la fel, branduri, nu l-am auzit sa spuna aruncator sau mortier.
Campioane la descarcari accidentale erau PM Beretta in perioada respectiva nu Orita.
Judeci după toate aspectele, altfel ajungi că în afacerea Microsoft. Denise Rifai îi reproșa Ecaterinei Andronescu că Ministerul educației a plătit 1500 euro pentru o imprimanta de 300 de euro și Androneasca răspundea că s a realizat informatizarea școlilor, nu că s a plătit de 5 ori prețul unei imprimante.
Că o comparație, polonezii au copiat mitraliera Browning fără să plătească licența, au economisit 450000 de dolari.
bine că ai smotocit-o tare cu corupția aia… în realitate românii au depășit cu mult cifrele din licență, așa că toată chirăiala ta este cam fără obiect, ba din contra aruncătoarele astea chiar au fost arme valoroase pentru armata română pe timpul războiului și faptul că au existat capabilități de construcție a fost important, probabil că și experiența avută cu producerea aruncătoarelor de 81 și 60 a servit și la asimilarea aruncătoarelor de 120 (poate că și a fost motivul pentru producția mai scăzută, dar e greu să te mai interesezi când bați apa piuă pe un singur subiect!)
Nu cunoști subiectul, așteaptă și articolul despre aruncătorul de 120
Am înțeles, doar tu cunoști subiectul oricine zice altceva Ai niste prejudecăți pe care le consideri singurul adevăr. Tot ce ai vrut tu sa subliniezi a fost latura politică a achizițiilor, de unde și paralela cu Microsoft, care nu avea absolut nicio legătură cu subiectul dotării din anii respectivi. Banu vorbea la achiziții și pe vremea aia și erau diverși intermediari pe care îi interesa banul, nu dotarea. Începând de la vârf, camarila celebra, cu Urdarianu in frunte. Dar despre aia silenzio stampa, că nu ar da bine la imaginea lui Carol.
Carol II a fost un nemernic care a distrus Romania Mare, el cu Duduia, cu Urdareanu, cu Malaxa, asta e adevarul si stii bine ca asta am subliniat in articolele mele si voi documenta afirmatia fara probleme
https://www.rumaniamilitary.ro/industrializarea-urss-consecinte-asupra-motomecanizarii-armatei-romane-ii
Articolele mele sunt deja prea lungi, nu pot scrie cat de mult doresc. Comparatia cu Microsoft am gasit-o potrivita , as fi facut comparatia cu o anumita firma care am inteles din comentarii ca se simte in MApN ca pe mosia personala din desert, dar n-am dovezi clare in privinta asta, din comentarii reiesea ca se comporta la MApN la fel cum s-a firma Brandt .
Pot sa detaliez si cum s-a ajuns la aceasta afacere,,e mai mult de scris, cam ca la un articol.
Despre celelalte achizitii, aruncatoarele de 60 mm si 120 mm ,putina rabdare
Tot respectul pt că tu scrii. În privința dotării, de la 1859 încoace au existat doar câteva perioade în care s-a cumpărat sau fabricat armament de calitate. Și s-a văzut diferența în 1877 și 1916-1919. In anii 30-40 nu a fost dotare optima și lucrul asta a fost suplinit parțial prin jertfa militarilor și prin comandanți inteligenti la nivel de batalion/regiment/divizie, care au adaptat realist ttp-urile. Sunt cazuri celebre de lupte eroice cu rezultate diferite din cauza dotării sau a planificării gresite, Robanesti-Marasesti sau Stalingrad-Odesa.
cam în toate războaiele s-au pierdut mai multe vieți tocmai datorate lipsei dotării… poate chiar și în 1989…
te scremi cam mult să îți susții ideile tale fixe, probabil că ar mai bine dacă ai fi mai obiectiv și ai trata toate laturile problemei (lor)
cehoslovacii au fost mult mai industrializați și le-a folosit asta exact ca o frecție la piciorul de lemn!
* Multumim 🙂
Multam frumos, asteptam continuarea .
Pe tema data nu corupția contează. E frecție dacă cutarica a primit o șpagă .Lecția principala e alta.Si nu are legătură cu corupția politicului sau incapacitatea industriei.Ci cu ignoranta militara.
Care în anii 30 făceau planuri grandioase ,învârteau ei divizii și credeau ca vor avea o comanda superioara sovieticilor. Doar ca nu porneau cu gândirea de jos in sus.
La fel ca istetii de azi.
E mult mai bine sa ai o armata mica,dar echipata de top și bine antrenata,cu ofițerii pe măsură.Daca e nevoie sa o mărești,ai o baza de pornire,pt ca oricum de când iei decizia și procuri tehnica durează destul cât sa instruiești oameni.
Punctual, pe tema aruncatoarelor,rgt romanesc era prevazut a avea 6 piese.Rareori au avut,pt ca de unde branduri… Mno,sovieticii dușmani aveau 18 piese pe hârtie și de obicei le aveau și pe teren.Germanii la fel.Pe lângă aruncătoare de 81/82 mm,respectivii mai aveau și aruncătoare de 120mm,pe lângă alte piese de artilerie.
Situația s-a ameliorat prin 1942 când diviziile trimise pe front au avut în statul de organizare câte 4 piese de 81mm per btn și 6 la rgt.Dar diviziile astea aveau doar 6 btn.
Morala e ca indiferent de corupție sau lipsuri,domnii ofițerii din 1930 au gândit puțin și prost.Lucrul asta e vizibil în fiecare localitate,când treceți pe lângă monumentul eroilor din 1941-1945.3 sferturi din aia nu aveau ce sa caute pe acele liste.
Lecția pt azi e ca domnii ofițeri trebuie făcuți cumva sa gândească mai mult și mai bine.