DSS: Organizarea legăturii cu rețeaua informativă (III)

Continuăm călătoria, aceste trei părți fiind o broșura sau un ghid cu titlul Organizarea legăturii cu rețeaua informativă. Are 32 de pagini, a fost publicată în 1976 de Serviciul Cultural, Presă și Editorial. Autorii lucrării sunt:
– colonel GHEORGHE DERSCANU
– colonel IOAN MOȚ
– lt. col. TRAIAN TĂULESCU
– lt. col. PETRE PAHIS
– lt. col. CONSTANTIN IORDACHE
– lt. col. SANDU AVESALON
– lt. col. ION ISTUDOR
– cpt. CRISTACHE NEGOIȚĂ

Cuprinsul broșurii și unde se regăsesc aceste secțiuni în cadrul celor trei părți:
I. CERINȚELE LEGĂTURII CU REȚEAUA INFORMATIVĂ (partea I)
1. Caracterul organizat al legăturii (partea I)
2. Asigurarea continuității în transmiterea și preluarea informațiilor (partea I)
3. Operativitatea legăturii (partea I)
4. Realizarea legăturii în condiții de deplină conspirativitate (partea I)
II. METODE ȘI MIJLOACE DE LEGĂTURĂ CU REȚEAUA INFORMATIVA (partea a II-a)
1. Întîlnirea directă a ofițerului cu persoanele din rețeaua informativă (partea a II-a)
2. Legătura prin rezidenți (partea a III-a)
3. Legătura prin alți informatori și colaboratori (partea a III-a)

---

2. Legătura prin rezidenți.
Rezidentul este persoana care lucrează în mod organizat, conștient și secret cu organele de securitate, încredințîndu-i-se conducerea activității unui număr de informatori și colaboratori. El își desfășoară activitatea sub directa conducere și îndrumare a ofițerului de securitate, fiind un ajutor prețios al acestuia în munca cu rețeaua informativă.

Rezidentul împreună cu informatorii și colaboratorii din legătura sa formează o rezidență. Înainte de a se crea o rezidență trebuie să se analizeze cu atenție și spirit de răspundere situația operativă existentă în cadrul problemei sau obiectivului în cauză și, pe această bază, să se aprecieze cu discernămînt oportunitatea constituirii rezidenței respective.
a) Crearea rezidențelor.
Rezolvarea în bune condiții a sarcinilor ce revin ofițerilor de securitate reclamă, de multe ori, recrutarea unui număr mare de informatori și colaboratori. În asemenea cazuri, dacă în baza analizării posibilităților fiecărui ofițer de a ține legătura cu informatorii și colaboratorii pe care îi are se ajunge la concluzia că primirea la timp a informațiilor, valorificarea deplină a potențialului informativ al acestora, educarea și verificarea lor nu pot fi realizate corespunzător prin legătura directă, se iau măsuri pentru crearea de rezidențe.

Recurgerea la crearea de rezidențe se face și în situații cînd, din diferite motive, legătura directă cu unii dintre informatori și colaboratori nu se poate realiza în condiții de strictă conspirativitate și în timp util. Astfel de motive se pot referi la regimul de muncă special al unor informatori sau colaboratori (nu pot părăsi serviciul decît în condiții deosebite, fac deplasări frecvente în alte localități etc), precum și la mărimea zonelor de responsabilitate ale ofițerilor (asemenea situații se întîlnesc mai ales în cadrul unor obiective din transporturi, geologie, pe șantiere de construcții, în stațiuni balneoclimaterice, unități militare, zone de frontieră ș.a.).

Pentru a putea desfășura o activitate eficientă cu informatorii și colaboratorii care îi vor fi dați în legătură, persoana ce urmează a fi folosită ca rezident trebuie să dispună de calități personale corespunzătoare îndeplinirii sarcinilor ce-i vor fi încredințate. În acest sens se impune să fie temeinic pregătită din punct de vedere politico-ideologic și cultural, să aibă spirit de orientare, inițiativă, putere de analiză, discemămînt, să fie un bun organizator și sa manifeste tact în munca cu oamenii.

Calitățile viitorului rezident trebuie raportate la necesitatea educării, instruirii și ținerii legăturii cu rețeaua informativă în mod conspirat, la posibilitatea primirii în timp oportun a informațiilor, precum și la prelucrarea și uneori chiar la exploatarea lor. De asemenea, aceste calități trebuie să fie analizate și în strînsă legătură cu specificul obiectivului sau problemei unde rezidentul va lucra pe linia muncii de securitate, cu sarcinile informative pe care le va avea de rezolvat, cu personalitatea informatorilor și colaboratorilor ce-i vor fi dați în legătură.

Astfel, în cazul cînd viitorul rezident va avea în legătură informatori și colaboratori folosiți într-un obiectiv industrial, într-o unitate militară sau într-o instituție de învățămînt etc., el trebuie să cunoască specificul obiectivului respectiv, chiar dacă nu lucrează în același loc cu cei ce compun rezidența. Numai în felul acesta va avea posibilitatea să aprecieze valoarea informațiilor primite de la informatorii și colaboratorii din legătură și să-i instruiască în cele mai bune condiții.

Este necesar, de asemenea, să se țină seama de pregătirea profesională, ideologică și culturală a informatorilor și colaboratorilor care urmează să-i fie dați în legătură, de modul cum au colaborat cu organele de securitate, pentru a se evita eventualele impedimente ce ar surveni ulterior și care l-ar stînjeni în realizarea sarcinilor.

Persoana care urmează a fi folosită ca rezident, în afară de calitățile personale va trebui să aibă și posibilitățile necesare ducerii la îndeplinire a sarcinilor ce-i revin. O persoană are asemenea posibilități atunci cînd prin natura preocupărilor sale profesionale, personale și familiale întreține sau poate să întrețină relații cu un cerc larg de persoane, cu profesii și funcții diferite – inclusiv cu informatorii și colaboratorii ce-i vor fi dați în legătură – fără a trezi suspiciuni din partea colegilor prietenilor și rudelor. Totodată, posibilitățile se apreciază și în raport cu starea sănătății sale și cu timpul disponibil pe care poate să-l consacre muncii cu rețeaua informativă.

În unele situații, mai ales pe linie de contrainformații în sectoarele economice, se cere ca viitorul rezident, prin calitatea sa oficială, prin funcția deținută să poată verifica personal anumite informații pe care le primește de la rețeaua din legătură și, dacă este cazul, să intervină direct pentru prevenirea unor fapte, fenomene, stări de lucruri periculoase ce ar prejudicia interesele statului.

În cazurile cînd ofițerul are o rețea feminină mai numeroasă și se impune crearea unei rezidențe, este indicat ca viitorul rezident să fie o femeie, în acest fel existînd mai multe condiții pentru realizarea unei legături conspirate.

Viitorul rezident trebuie să provină numai din rîndul persoanelor cinstite, atașate orînduirii noastre socialiste, care se bucură de o bună reputație profesională și morală. Nu li se va încredința calitatea de rezident persoanelor ce au desfășurat activitate politică ostilă sau care sînt cunoscute cu antecedente penale.

Avînd în vedere considerentele arătate mai sus, rezidenții trebuie să fie selecționați, de regulă, din rîndul informatorilor și colaboratorilor cu experiență în activitatea informativă, temeinic verificați, capabili să desfășoare muncă eficientă și calificată cu persoanele ce le vor avea în legătură, precum și dintre ofițerii de securitate în rezervă.

În unele cazuri se punctează pentru munca de rezident și persoane care nu au nici un fel de cunoștințe despre munca informativă. Pentru studierea și verificarea acestora se va proceda în același mod ca și la recrutarea informatorilor, folosindu-se, după necesități, toate mijloacele muncii de securitate.

Atunci cînd, pe baza datelor obținute în urma studierii și verificării, se ajunge la concluzia că persoana în cauză corespunde scopului propus, se întocmește un raport prin care se cere aprobarea folosirii ei ca rezident sau recrutarea în această calitate. Raportul trebuie să cuprindă: motivarea creării rezidenței; informatorii și colaboratorii ce urmează să fie predați în legătura rezidentului; date de studiu despre persoana aleasă pentru munca de rezident din care să rezulte că întrunește condițiile ce se impun; modul cum se va proceda pentru încredințarea sarcinii de rezident sau pentru recrutarea ei în această calitate.

După ce o persoană acceptă să colaboreze cu organele de securitate în calitate de rezident, se vor raporta modul cum s-au desfășurat discuțiile și problemele mai importante ce au rezultat și se va propune înregistrarea persoanei respective în evidențe. În continuare, noul rezident va fi pregătit în vederea ținerii legăturii, educării, instruirii și verificării informatorilor și colaboratorilor ce-i vor fi dați în legătură.

Această pregătire diferă de la caz la caz, în funcție de faptul dacă rezidentul în cauză are sau nu cunoștințe și priceperi despre munca informativă.

Este interzis să se transmită rezidenților cunoștințe despre munca cu rețeaua informativă în forma în care acestea sînt precizate în ordine, instrucțiuni, lecții, sau să se facă referiri la existența unor astfel de documente. Ei vor fi puși în temă cu probleme ale muncii de securitate în măsura în care acest lucru îi va ajuta să-și îndeplinească sarcinile ce le revin.

Rezidentului i se predau în legătură informatori și colaboratori verificați în munca de colaborare cu securitatea, care au dovedit sinceritate, obiectivitate și pricepere în îndeplinirea sarcinilor.

Se va avea în vedere ca persoanele ce vor fi date în legătura rezidentului să nu-l depășească pe acesta în ceea ce privește pregătirea politico-ideologică, profesională și de cultură generală. El trebuie să aibă o ascendență din acest punct de vedere asupra persoanelor a căror activitate informativă o conduce, să se bucure de autoritatea necesară, pentru a putea organiza și desfășura în condiții normale munca de educare și instruire a informatorilor și colaboratorilor din legătura sa. Tot în acest sens este recomandabil ca între rezident și informatorii și colaboratorii ce-i sînt dați în legătură să nu fie raporturi de subordonare pe linie profesională.

În legătura rezidentului nu vor fi predați informatori și colaboratori care, prin natura sarcinilor ce le au de rezolvat pe linia colaborării cu organele de securitate, necesită să fie în legătura directă și sub îndrumarea permanentă a ofițerului.

Rezidentului îi vor fi predați, de regulă, informatori și colaboratori folosiți în cadrul supravegherii informative, recrutați pentru asigurarea securității unor puncte și sectoare vulnerabile, în locuri și medii în care se apreciază că este necesară prezența rețelei informative, pentru a se culege informații în baza cărora să se poată lua măsuri de prevenire a infracțiunilor și a altor fapte antisociale de competența organelor de securitate.

Informatorii și colaboratorii folosiți în activitatea de urmărire informativă, de regulă, nu pot fi dați în legătura rezidentului, pe întreaga perioadă cît îndeplinesc sarcini în asemenea acțiuni, întrucît au nevoie de o conducere mai calificată, pe care numai ofițerul le-o poate asigura. Aceasta nu exclude însă posibilitatea folosirii unor informatori din rezidențe și pentru rezolvarea anumitor sarcini în cadrul urmăririi informative.

În legătura rezidentului nu vor fi dați informatori și colaboratori cu care acesta se află în relații care ar impieta asupra activității de culegere și transmitere a informațiilor. În acest sens se impune să se stabilească dinainte dacă informatorul sau colaboratorul respectiv se cunoaște cu rezidentul, ce relații există între ei și ce părere au unui despre celălalt. Tot acum este necesar să se obțină asentimentul informatorului sau colaboratorului de a colabora în continuare cu organele de securitate printr-o terță persoană.

Dacă, din diferite motive, o persoană din rețeaua informativă are rețineri în ceea ce privește continuarea colaborării sale cu organele de securitate printr-un rezident, nu se va insista pentru a o determina să accepte acest lucru, deoarece se poate ajunge la situația ca informatorul sau colaboratorul respectiv să se îndepărteze de securitatea statului, considerind, în mod greșit, că aportul lui pe linie informativă nu este suficient de apreciat, ori ca activitatea acestuia, în cadrul rezidenței, să devină formală.

Atunci cînd nu sînt cauze care ar putea împiedica formarea rezidenței sau desfășurarea muncii acesteia în bune condiții, se trece la punerea în temă a rezidentului cu date despre persoana informatorului sau colaboratorului și cu o serie de alte aspecte menite să-l ajute în activitatea sa viitoare (cine este cel în cauză, de cînd sprijină organele de securitate, cum își îndeplinește sarcinile, ce lipsuri a manifestat etc.). Cu acest prilej se va insista asupra problemelor referitoare la modul de colaborare în continuare, ce sarcini să-i traseze, cum să-l instruiască și cum să țină legătura, unde să aibă loc întîlnirile ș.a.

După o instruire temeinică, rezidentului i se fixează o întîlnire și, cu acest prilej, se va proceda la predarea în legătura sa a informatorului sau colaboratorului despre care i s-a vorbit.

Întîlnirea de predare a informatorului sau colaboratorului în rezidență poate avea loc în casa de întîlniri unde se întîlnesc ofițerul cu rezidentul, în casa de întîlniri unde s-a ținut legătura cu informatorul sau colaboratorul, precum și într-unul din locurile unde se vor desfășura întîlnirile rezidentului cu cel în cauză. Predarea informatorilor și colaboratorilor în rezidență se face treptat, în funcție de experiența rezidentului.
b) Munca cu rezidențele.
Munca cu rezidențele consta în: organizarea legăturii în cadrul rezidenței; educarea și instruirea informatorilor și colaboratorilor din rezidență și a rezidentului; verificarea informatorilor și colaboratorilor din rezidență și a rezidentului.

În munca cu rezidențele, organizarea legăturii prezintă un dublu aspect. Ea trebuie realizată atît între rezidenți și informatorii și colaboratorii din legătura lor, cît și între ofițeri și rezidenți.

Legătura rezidenților cu informatorii și colaboratorii se face în mod direct, în cadrul întîlnirilor. Acestea se efectuează în strictă conformitate cu cerințele organizării legăturii cu informatorii și colaboratorii. Respectarea acestor cerințe asigură culegerea la timp și în condiții optime, de către rezident, a informațiilor de la informatorii și colaboratorii din legătura lui și predarea lor, în mod operativ, spre valorificare, ofițerului de securitate. De asemenea, se creează condiții favorabile pentru educarea, instruirea și verificarea de către rezident a informatorilor și colaboratorilor dați în legătură.

Întîlnirile dintre rezidenți și informatorii sau colaboratorii din legătură se fac, de la caz la caz, într-un birou din cadrul obiectivului unde lucrează aceștia, la domiciliul lor sau în alte locuri care asigură conspirativitatea. Aceste locuri se aleg în raport cu posibilitățile pe care le oferă funcțiile rezidenților, ale informatorilor și colaboratorilor, cu situația personala și familială a fiecăruia dintre ei etc. În anumite situații, întîlnirile dintre rezidenți și rețeaua din legătura acestora se pot face și în unele case de întîlniri, dar numai cu aprobarea și sub controlul ofițerilor care lucrează cu rezidenții respectivi.

În cadrul întîlnirilor, rezidenții analizează informațiile furnizate de informatorii și colaboratorii din legătură, modul cum au procedat pentru culegerea lor, precum și felul cum și-au îndeplinit alte sarcini trasate. De asemenea, dau informatorilor și colaboratorilor noi sarcini și îi instruiesc cu privire la procedeele tactice pe care să le folosească în scopul realizării lor.

Instruirea de către rezidenți a informatorilor și colaboratorilor are la bază pregătirea prealabilă făcută personal și indicațiile primite în acest sens de la ofițerii de securitate.

Informațiile furnizate de informatorii și colaboratorii din rezidențe sînt consemnate de aceștia sub formă de note informative, pe care rezidenții menționează instructajul și sarcinile date surselor respective.

În măsura în care este posibil, rezidenții verifică veridicitatea acestor informații, întreprinzînd personal o serie de acțiuni. Astfel, în raport cu posibilitățile ce le au la locul unde s-au petrecut faptele, pot observa dacă semnalările făcute de informatori sînt sau nu exacte, discută cu diferiți colegi în legătură cu ceea ce s-a întîmplat etc. Cu acordul ofițerilor de securitate, rezidenții pot verifica informațiile furnizate de un informator sau colaborator și prin alte surse din rezidență, fie întrebîndu-le direct despre faptele cunoscute, fie instruindu-le să culeagă date referitoare la faptele respective. În același timp, rezidenții trebuie să acorde atenție și cunoașterii evoluției calităților personale și posibilităților de informare, concepțiilor și pregătirii fiecărei surse, modului cum acestea respectă instruirea făcută și păstrează conspirativitatea deplină a colaborării.

Legătura dintre ofițeri și rezidenți se realizează tot în cadrul întîlnirilor. Acestea se fac, de regulă, în casele de întîlniri sau conspirative, în condițiile și modul cum se procedează cu informatorii și colaboratorii. Uneori, dacă sînt condiții care asigură conspirativitatea și ambianța necesare, întîlnirile pot avea loc la domiciliile sau în birourile de lucru ale rezidenților.

Întîlnirile dintre ofițeri și rezidenți pot avea loc fie după ce aceștia din urmă s-au întîlnit cu toți componenții rezidențelor pe care le conduc, fie după ce au luat legătura numai cu cîte unul sau o parte dintre ei. În folosirea uneia sau alteia dintre aceste posibilități se au în vedere, în principal, importanța și urgența informațiilor primite de rezidenți, numărul informatorilor și colaboratorilor din legătură, funcția și programul de lucru ale rezidenților respectivi, posibilitățile păstrării în deplină securitate a materialelor informative primite etc.

Înainte de a se întîlni cu rezidenții, ofițerii se pregătesc temeinic, stabilind cu minuțiozitate sarcinile și indicațiile pe care aceștia trebuie să le transmită fiecărui informator și colaborator din legătură, precum și principalele obiective ale muncii de educație. Cu ocazia întîlnirilor cu rezidenții, ofițerii analizează fiecare informație furnizată de informatorii și colaboratorii din legătura acestora, le cer explicații amănunțite cu privire la felul cum au decurs întîlnirile cu cei în cauză, observațiile ce li s-au făcut, sarcinile și instrucțiunile pe care ei le-au dat etc. Tot acum, ofițerii, luînd cunoștință de rezultatele verificărilor întreprinse de rezidenți, le analizează împreună cu aceștia, evidențiază cauzele eventualelor deficiențe constatate și stabilesc măsurile ce se impun a fi luate pentru perfecționarea muncii cu informatorii și colaboratorii din rezidențe.

Munca cu rezidențele obligă și la o preocupare permanentă de verificare temeinică, multilaterală și conspirată a fiecărui rezident. Una dintre modalitățile frecvente de verificare rezidenților o constituie inseși discuțiile purtate cu aceștia cu prilejul întîlnirilor. O altă cale folosită pentru verificarea lor este participarea ofițerilor la întîlnirile acestora cu informatorii și colaboratorii din rezidență. Participările sînt periodice și ori de cîte ori se apreciază că sînt necesare. Discuțiile ce se poartă la aceste întîlniri sînt conduse, de regulă, de către rezidenți. Intervențiile ofițerilor trebuie făcute cu mult tact și totdeauna în ideea întăririi autorității rezidenților.

În scopul verificării rezidenților se poate recurge, în funcție de necesități, și la celelalte mijloace și metode ale muncii de securitate. Un accent deosebit se pune, ca și în alte situații, pe folosirea persoanelor din rețeaua informativă care au posibilități în acest sens.

Paralel cu verificarea rezidenților, ofițerii întreprind personal măsuri și pentru cunoașterea gradului de sinceritate și conspirativitate a informatorilor și colaboratorilor din rezidențe, a felului cum se achită de sarcinile încredințate, a evoluției calităților personale și posibilităților de informare ale acestora etc.

Dacă prin verificările ce se întreprind asupra informatorilor și colaboratorilor din rezidențe se obțin date din care rezultă că unul sau altul dintre aceștia nu mai furnizează cu regularitate informații importante sau că sînt indicii că s-ar fi desconspirat ori că au devenit nesinceri etc., se iau măsuri pentru a se stabili cauzele ce au generat asemenea consecințe. Ulterior, în eventualitatea că se constată că munca necorespunzătoare a informatorului sau colaboratorului se datorează relațiilor neprincipiale dintre el și rezident și se consideră că poate fi recuperat, acesta va fi preluat în legătură directă de către ofițer. Totodată, ofițerul va analiza cu rezidentul cele întîmplate și va stabili modul cum trebuie să lucreze în continuare cu ceilalți informatori și colaboratori din legătura sa, pentru a se evita ca pe viitor să mai apară astfel de probleme.

Atunci cînd în urma verificărilor există certitudinea că un informator din rezidență a trădat colaborarea sau câ s-a desconspirat, se iau măsuri asemănătoare celor menționate pentru informatorii și colaboratorii din legătura personală a ofițerilor. Dacă faptele respective pun în pericol conspirativitatea rezidenței, se procedează la desființarea ei.

În anumite situații, ofițerii pot lua direct legătura cu oricare dintre componenții rezidențelor. Astfel de întîlniri sînt necesare cînd se impune rezolvarea anumitor sarcini urgente printr-un informator sau colaborator, iar acest lucru nu se poate face prin intermediul rezidentului, cînd din diferite motive o persoană din rezidență solicită o intilnire directă cu ofițerul, cînd un rezident este plecat din localitate pentru mai mult timp ori este bolnav etc. În asemenea cazuri însă, de regulă, rezidenții trebuie încunoștințați despre întîlnirile respective și despre problemele discutate, fie înainte, fie după ce acestea au avut loc.

Cînd apare necesitatea folosirii unui informator sau colaborator pentru îndeplinirea unor sarcini mai importante, care impun ținerea legăturii directe cu ofițerul de securitate, acesta este scos temporar sau definitiv din rezidență. Rezidentului nu i se comunică însă motivul real pentru care cel în cauză a fost preluat de ofițer.

Scoaterea din rezidență a unui informator sau colaborator se face și în cazurile cînd, din diverse alte motive, menținerea lui în legătura rezidentului nu mai este indicată.

Recompensarea materială a informatorilor și colaboratorilor din rezidențe, în vederea stimulării și educării lor, se face de către rezidenți, de regulă, în prezența ofițerilor de securitate. În aceste cazuri se respectă normele referitoare la recompensarea materială pe care o fac ofițerii informatorilor, colaboratorilor și rezidenților cu care țin personal legătura.
3. Legătura prin alți informatori sau colaboratori.
Această formă de legătură se realizează în cazuri cu totul deosebite, cind ofițerii, din motive de conspirativitate sau din alte cauze, nu pot ține direct legătura cu unii informatori. Ea se utilizează numai în situații cînd informatorii sînt infiltrați în medii și locuri de unde nu pot pleca atunci cînd interesele muncii informative impun aceasta sau unde prezența ofițerului ar crea suspiciuni.

Informatorii sau colaboratorii folosiți ca intermediari, prin relațiile sau natura activității și preocupărilor lor, trebuie să aiba posibilități de a primi personal comunicările scrise de cei cărora le intermediază legătura și de a le preda acestora instrucțiunile transmise de ofițer în condiții de strictă conspirativitate. În plus, este necesar ca ei să se poată deplasa în mod verosimil din locurile unde se află informatorii cu care țin legătura, pentru a se întîlni cu ofițerii de securitate.

Realizarea unei astfel de legături se face cu consimțămîntul informatorilor de la care se primesc informațiile.

Pentru a exista mai multă garanție asupra conspirativității, atît informațiile, cît și instrucțiunile ce se transmit se codifică.

Intermediarul nu trebuie să cunoască despre informator decit atît cît îi este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor. Și unul și celălalt vor fi instruiți în detaliu cum să procedeze pentru a se recunoaște și pentru a asigura deplina conspirativitate a predării și primirii materialului.

Întîlnirea directă a ofițerului cu informatorii și colaboratorii, folosirea rezidenților și a altor informatori sau colaboratori sînt forme de legătură personală.

În practica muncii există însă și situații cînd legătura cu unele persoane din rețeaua informativă se realizează prin forme impersonale. Legătura impersonală constă în primirea informațiilor și realizarea instruirii informatorului cu privire la sarcinile ce le are de îndeplinit prin căi și mijloace care exclud întîlnirea fizică dintre ofițer sau intermediarii acestuia cu persoane din rețea. De regulă, legătura impersonală se realizează prin postă, diferite mijloace tehnice, ascunzători ș.a.

Realizarea legăturii pe calea poștei necesită, în primul rînd, ca atît informațiile persoanelor din rețea, cît și sarcinile și instrucțiunile transmise de ofițer să fie bine conspirate, folosindu-se, după necesități, scrisul simpatic, scrisul codificat sau cifrat, mijloacele fototehnice sau alte procedee.

Comunicările mai pot fi conspirate cu succes și dacă se transmit în mod camuflat prin cărți, reviste sau colete ce conțin diferite materiale.

Legâtura pe calea poștei se realizează prin intermediul adreselor conspirative. Acestea sînt adresele unor persoane cinstite, recrutate de către securitate, pe numele cărora se expediază informațiile către ofițer și se transmit instrucțiunile pentru informatori, colaboratori sau rezidenți.

De asemenea, pentru realizarea legăturii se pot folosi legendat și căsuțe poștale existente la oficiile P.T.T.R.

Utilizarea legăturii pe calea poștei implică o atenție deosebită în ceea ce privește asigurarea conspirativității comunicărilor. În acest sens se va face o instruire corespunzătoare a informatorilor asupra legendelor pe care să le folosească pentru a motiva plauzibil legătura lor prin corespondență, precum și asupra modului cum să conspire comunicările ce le transmit. După conținut, comunicările trebuie să aibă un caracter strict corespunzător legendelor fixate.

Indiferent de forma transmiterii comunicărilor (scrisori, ilustrate, cărți, colete etc.), pentru a se asigura conspirativitatea lor deplină, este indicat ca toate trimiterile poștale ce sosesc pe adresa conspirativă sau pe numărul căsuței poștale folosite să fie interceptate și oprite din circuit înainte de a ajunge la destinație.

Legătura prin mijloace tehnice se folosește în situații cu totul deosebite, cînd realmente nu există alte posibilități, și numai cu aprobări speciale în acest sens. Pentru realizarea unei asemenea legături se pot utiliza, de la caz la caz, cu asigurarea conspirativității comunicărilor, telefonul, diferite dispozitive de semnalizare acustică și optică ș.a,, dar după o instruire prealabilă corespunzătoare a celor ce le folosesc.

Legătura prin ascunzători este un procedeu la care se recurge în cazuri deosebite, pentru transmiterea cu operativitate a unor materiale, cînd nu se poate folosi legătura directă sau prin rezidenți, iar împrejurările permit folosirea cu eficiență a ascunzătorilor. Ascunzătoarea este locul discret, cunoscut numai de cei ce îl folosesc, unde ofițerul și persoana din rețeaua informativă depun materialele pe care au convenit să și le trimită reciproc. Conținutul materialelor trebuie să fie conspirat, folosindu-se una din posibilitățile cunoscute (scris invizibil, codificat, convențional etc.).

Locurile folosite ca ascunzători se aleg, de la caz la caz, în raport cu situația concretă din teren și cu posibilitățile pe care le au informatorii, colaboratorii sau rezidenții de a face deplasări în virtutea sarcinilor de serviciu, intereselor personale etc. Ascunzătorile trebuie să fie amplasate astfel, încît să nu poată fi descoperite de persoane neavizate, dar să fie accesibile pentru cei ce le utilizează. Este recomandabil ca locu rile alese în acest scop să permită folosirea lor cu ușurință, în orice moment, fără să trezească bănuieli și să asigure condiții favorabile conservării materialelor.

Pentru folosirea judicioasă a ascunzătorilor trebuie să se țină seama de următoarele cerințe :
– utilizarea unei ascunzători să se facă numai după o verificare prealabilă;
– aceeași ascunzătoare să nu fie folosită de mai multe persoane din rețea;
– durata folosirii unei ascunzători să nu fie prea mare, întrebuințarea ei îndelungată puțind duce la desconspirari;
– pentru fiecare informator să se folosească alternativ mai multe ascunzători;
– să se stabilească anticipat ziua și ora depunerii materialelor;
– materialele trebuie să rămînă cît mai puțin timp în ascunzătoare;
– sistemul de semne și semnale care marchează depunerea și ridicarea materialelor să fie clar, ușor de reținut și de folosit.

Persoanele din rețea cu care se realizează legătura prin acest procedeu trebuie bine instruite asupra modalităților de depunere și ridicare a materialelor, pentru a nu se produce eventuale desconspirări.

Organizarea corespunzătoare a legăturii cu rețeaua informativă este un deziderat pentru realizarea căruia se impune să se acționeze cu toată competența și răspunderea atît în sensul diversificării și perfecționării metodelor și mijloacelor folosite în acest scop, cît și în ce privește utilizarea lor în condiții de strictă conspirativitate și de respectare a tuturor celorlalte reguli ale muncii de securitate.

Prin activitatea de coordonare și îndrumare a organizării legăturii cu rețeaua informativă, prin controlul exercitat asupra subordonaților, cadrele de conducere stimulează inițiativele pe linia găsirii celor mai eficiente soluții de transmitere-preluare a informațiilor, asigură creșterea răspunderii ofițerilor pentru acțiunile întreprinse în acest sens și imprimă întregului proces de muncă cu informatorii, colaboratorii și rezidenții un caracter operativ.

Preocuparea continuă a întregului aparat pentru organizarea unei legături judicioase și eficiente cu informatorii, colaboratorii și rezidenții asigură preluarea informațiilor de către organele de securitate la timp și în ritm neîntrerupt, ceea ce permite valorificarea imediată a acestora, în ideea întreprinderii de măsuri energice, permanent ofensive, pentru cunoașterea, prevenirea, descoperirea și lichidarea oricăror acțiuni îndreptate împotriva securității statului.

Iulian

(medie: 5,00 din 5)

Încarc...

Surse:
CNSAS (site, pagina Facebook)