Dupa 90 de ani….

  Cum arata Romania astazi, dupa 90 de ani de la Marea Unire? Cum suntem noi astazi, dupa ce inaintasii nostrii au infaptuit Romania Mare? Asa cum spunea Eminescu: “Au prezentul nu ni-i mare…”, fiindca chiar daca noi astazi traim alte vremuri, problemele cu care se confrunta neamul nostru de secole, sunt aceleasi. Noi astazi suntem mai saraci, mai dezbinati, mai rai si suspiciosi chiar cu noi insine, rupti de realitatea Romaniei Mari…Cu toate acestea, desi ne luptam cu o infinitate de probleme, totusi REZISTAM! Asa cum au facut-o dealtfel si stramosii nostrii de milenii. Asta-i taria neamului nostru, despre care Maresalul spunea foarte elocvent: „Scump popor roman, sunt mandru ca am facut parte dintr-o natie cu dubla ascendenta, romana si daca, a carei istorie a fost luminata de stralucitoarea figura a lui Traian si de jertfa marelui Decebal!” Profund exemplu de simtire romaneasca!

De peste 20 de ani traim intr-un continuu zbucium! Si inca ne gandim, peste 90 de ani, de unde venim si incotro ne indreptam? Contrar tuturor, NOI nu venim din pustietate; NOI nu venim doar din romani; mosii si stramosii nostrii daci, nefiind niciodata exterminati! De necontestat este insa un mare adevar: drumul de la strabuni spre NOI, cei de astazi, este lung de milenii, marcat de suisuri si coborasuri, drame si bucurii, esecuri si realizari…

Mai avem noi insa taria de a invinge greutatile si incercarile, asa cum au facut inaintasii nostrii? Eu cred ca DA! Fiindca, la temelia  acestei  tari sta si o particica din  sufletul inaintasilor neamului nostru. La temelia Romaniei de astazi, stam NOI, cu totii, cei care credem in viitorul ei; fiindca indiferent ce zice unul si altul, Romania este a noastra, a celor care traim cu speranta de a o vedea prospera; a celor care o iubim si o respectam. Multi o injura, putini o respecta…Poate asa e mai bine! “Neghina” se va cerne singura, iar cuvintele Maresalului, cel fara de mormant, care cu modestie si patriotism spunea simplu, dar mandru: “Am luptat in doua razboaie pentru gloria ta!” Cuvintele sale sunt astazi mai realiste decat au fost vreodata. Cine oare ar putea face o descriere mai ampla, pornita din adancul inimii, dovedind o profunda cunoastere si intelegere a sufletului romanesc, asa cum a facut-o EL? Cine oare ar putea descrie mai bine zbuciumul secular al NEAMULUI ROMANESC? Cine oare ar putea descrie astazi mai bine vremurile care le traim? Cine oare ar putea spuneLUMII, ce am fost, cum suntem si ce putem face NOI ROMANII, cu adevarat? Suntem NOI un popor inferior, asa cum multi ne fac sa credem? Cititi aceste randuri, fiindca oricat m-as stradui, niciodata nu voi putea reda in cuvinte mestesugite, pornite din adancul inimii, ceea ce un mareOM al neamului nostru, a spus in intampinarea mortii:

“Români, fraţi dragi şi încercaţi,
Cugete risipite, vetre stinse şi trădate,
Români smulşi din glia sfinţită
cu sudoarea muncii strămoşeşti,

Vouă, vă închin toată durerea şi toată nădejdea mea.

De două zeci de veacuri stăm înfipţi şi neclintiţi în stâncile Carpaţilor, după cum de două zeci de veacuri stă Traian înfipt şi neclintit în stânca Romei.

Ca şi columna lui Traian suntem unde am fost şi ramânem unde suntem. Istoria noastră oferă un spectacol unic: am păstrat intacte trăsăturile caracteristice ale rasei latine. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu graiul nostru, care este unul şi acelaşi din Maramureş şi până la Timoc…Şi veşnic am rămas hotar şi temelie de civilizaţie în contra tuturor dărâmătorilor şi a tuturor cotropitorilor.

Aceasta a fost legea noastră. De aici vine mândria noastră tăcută, în faţa cotropirii ca şi în faţa prieteniei. N-am răspuns la sălbăticie cu violenţă. N-am urât niciodată. N-am privit cu trufie închipuită şi gălăgioasă în jurul nostru ca să ne ascundem slăbiciunile.

Învingători, nu am lovit în învinşi. Viaţa, drepturile şi bunurile învinsului au fost de noi totdeauna respectate. Omul a fost pentru noi om, chiar când am suferit de ura şi de apăsarea lui.

De aceea nu ne-am înnecat durerea în mândrie, iar din revoltă ne-am făcut noi temelii de viaţă. N-am atacat niciodată pe nimeni.
Poporul românesc n-a lovit niciodată prin spate şi nu şi-a dezlănţuit niciodată cuvântul sau fapta fără măsură.

Poporul românesc n-a cotropit niciodată un pământ străin şi n-a atins nici o brazdă fără drept şi fără luptă. Pentru el, cuvântul a fost totdeauna sfinţit. Şi el a ştiut răspunde de veacuri la prietenie, cu frăţietate şi la înţelegere, cu recunoştinţă.

Din cauza influenţelor politicianismului, a ignorării pericolului şi a nepăsării care caracterizează naţia, minoritarii au pătruns în tot aparatul statului şi au reuşit să se infiltreze, în cantitate considerabilă, pe treptele cele mai înalte ale conducerii. De aici, fără să o arate şi lucrând ca nişte adevărate termite, cu metodă şi întotdeauna perfid, sapă necontenit la temelia statului”.

Aceste cuvinte ne reprezinta astazi intru-totul! Sa fi pierdut NOI, ROMANII de astazi, toate calitatile de care au dat dovada inaintasii nostrii? Sa fi pierdut NOI, ROMANII cei de astazi, aprecierea de care ne-am bucurat intotdeauna; sa nu mai fim noi buni organizatori, patrioti, energici, cinstiti, priceputi si devotati Tarii? Daca toate acestea ar fi veridice atunci…NOI, unde suntem? Este oare aceasta REALITATEA? Desigur ca NU! Sa fi ajuns NOI in timp, doar niste simpli manipulati si spectatori, manati doar de dorinta de inavutire prin orice mijloace, uitandu-ne adevaratele VALORI? As vrea sa cred ca, NU! Cu toate acestea imi vin in minte cuvintele Maresalului, extrem de critice…ASTAZI:          “Patriotul, omul elitei şi al cinstei, a fost înlocuit în viaţa publică prin demagogi superficiali şi înşelători. Ne-am frânt puterea, ne-am slăbit cugetul şi ne-am sleit minţile în lupte fratricide pentru ideologii, în desbinări stupide, în bârfeli odioase, în vrajbe dureroase şi în apucături neomenoase. De aceea, ştiu că tu, sătean trudit n-ai plug şi n-ai haine; că fierul plugului e scump pentru punga ta goală şi bumbacul nu-ţi ajunge ca să-ţi îmbraci copiii, că pământul ţi-a rodit puţin şi gurile casei tale sunt multe.

Ştiu că tu meşteşugar chinuit nu-ţi poţi îndestula nevoile cu greul muncii tale; că râvneşti să nu-ţi mai vezi copiii ofiliţi şi săţi vezi fruntea despovărată de griji şi sărăcie. Ştiu că tu, bogatule, eşti turburat fiindcă ai voi pace şi linişte, pentru ca să ai siguranţa bunurilor tale şi mulţumirea averii pentru urmaşii tăi.

Şi tu, cărturarule, care ai tăcut ieri şi taci şi astăzi, ştiu că aştepţi ceasul când Ţara să-ţi cinstească mintea, Neamul să-ţi preţuiască sufletul şi Statul să-şi întemeieze soarta pe rostul tău de cârmaci al cugetelor şi să nu te umilească izgonindu-te de la luptă sau trudindu-ţi vieaţa în umilirea sărăciei.”

Si totusi stau si ma intreb, oare ce ne defineste astazi pe NOI, ROMANII, in fata LUMII?

Ne reprezinta faptul ca SUNTEM AICI DINTOTDEAUNA! NOI suntem urmasii dacilor lui Decebal si ai romanilor lui Traian. De la EI am mostenit virtuti, care ne-au invatat a ne apara intotdeauna “saracia si nevoile si neamul…”. Fiindca oricat de grele au fost incercarile la care am fost supusi, nu ne-am pierdut niciodata FIINTA si NEAMUL. Am fost si suntem, legati prin radacini adanci de acest pamant, si nimeni si nimic nu nea putut clinti.

“Greutăţile în care se sbate neamul sunt mari şi încurcate (spunea Maresalul!). Neamul Românesc – popor de muncă şi nu parazitar – vrea înnoire, vrea libertate şi vrea să-şi trăiască adevăratul Naţionalism, prăvălind pe toţi cei care – conştient sau inconştient – îi împiedică drumul viitorului.

Puterea unui Neam faţă de el însuşi şi prezenţa unui Neam în lume şi în Istorie se dovedeşte prin unitatea cu care, în ceasurile de încercare ştie să-şi afirme cugetul şi voinţa nestrămutată.

În România trebuie să trăiască şi să fie puşi în valoare mai întâi Românii; ceilalţi, dacă rămân locuri libere, vin după ei. Împotriva tuturor piedicilor şi intrigilor duşmane, a clevetirilor şi ameninţărilor nemernice, trebuie să ducemŢaraîn matca viitorului, în val de veac, ca să-i asigurăm drepturile nepieritoare.

Chem pe toţi Românii fără nici o deosebire de profesiune, pentru că expresia voinţei naţionale nu se poate opri în faţa hainei sau rostului profesional de vieaţă. Daţi Patriei tot ce este mai bun în voi. Fiindcă azi se toarce sub ochii voştri soarta de veacuri a lumii. Şi la împlinirea ei fiecare trebuie să vă simţiţi chemarea.

Ne trebuie împăcarea generaţiilor, respectul trecutului, cinstirea a tot ce e bun şi nepătat în Neamul Românesc, pentru ca să ne merităm moştenirea strămoşilor şi slava urmaşilor. Ne trebuie respectul vieţii şi al averii, temeliile Neamurilor şi ale Civilizaţiilor, nu pentru a le lăsa să trăiască desfrânat şi în afară de interesul naţional şi social, ci pentru a le supune toate – din libera lor pornire – marilor comandamente naţionale.” Extrem de frumoase cuvinte!

Cu fata spre viitor, NOI ROMANII de astazi, oare ce ne-am putea dori? Ne dorim sa gasim din nou acea forta, precum stramosii nostrii, care sa ne ajute a nu ne apleca in fata greutatilor. Ne dorim o viata mai buna pentru noi si copiii nostrii, ca sa putem privi din nou, increzatori in viitorul nostru. Ne dorim ca bogatiile tarii sa fie folosite spre progresul societatii romanesti. Ne dorim a ne recastiga demnitatea si credinta in NOI si puterile noastre. Ne dorim din tot sufletul, refacerea si renasterea Romaniei Mari, pentru care “suferira si murira…” bravii nostrii inaintasi. Ne dorim a scapa de aceasta necrutatoare CRIZA, ce nea adus durere si suferinta, cu deosebire de CRIZA MORALA ce ne macina de peste 20 de ani…Si sa nu uitam niciodata, respectul si consideratia ce le datoram celor ce-au fost sau sunt, in uniforma sau nu, ce au stiut dintotdeauna sa ne apere si sa apere aceasta TARA, care cu sau fara voia ei, s-a aflat de veacuri, dupa cum cronicarul Grigore Ureche mentiona: “In calea rautatilor…”. Cinste Armatei Romane, iar cele scrise pe un monument dedicat eroilor acesteia de la Oarba de Mures, este definitoriu: “Calatorule, tanar sau varstnic, daca vei intalni in drumurile tale o cruce, pe a carei piatra este sapat un nume de erou, opreste-te macar o clipa, descopara-te si gandeste ca fara jertfa celui de acolo, ar fi fost imposibil ca tu sa traiesti astazi liber, sa iubesti soarele, muntii, raurile si florile, pe care le-a aparat si ti le-a lasat mostenire infanteristul, vanatorul de munte, artileristul, tanchistul, marinarul si aviatorul erou”.

Ce ne-am putea dori NOUA, astazi la ceas aniversar? “Fii om, fii drept, şi recunoaşte că deasupra ambiţiilor şi intrigilor şi urilor este Patria, este veşnicia Neamului; şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată. Să ne unim în muncă şi în frăţie, în gândire şi în simţire, în dreptate şi în lege, în disciplină şi în cumpătare, în ordine şi în credinţă, pentru ca prin muncă să ne întărim, să prosperăm şi să fim gata pentru orice ceas, fiindcă numai aşa vom spori stima prietenilor şi grija duşmanilor…Pe deasupra tuturor frământărilor şi peste toate neînţelegerile, avem datoria faţă de strămoşi şi faţă de urmaşi să ne pregătim Statul şi Neamul pentru apărarea drepturilor lui veşnice…Prindeţi voiniceşte de umeri pe toţi fraţii noştri de pe întreg cuprinsul românesc, scuturaţi conştiinţele de toate îndoielile şi de toate laşităţile trecutului, sfărâmaţi ambiţiile deşarte şi, sub imboldul vostru şi sub exemplul vostru, uniţi pe toţi într-un singur gând, într-o singură simţire, într-o singură voinţă, către un singur ţel: izbânda României…Astfel, legea credinţei, legea dreptăţii, legea disciplinei, legea muncii, legea educaţiei severe, legea tăcerii, legea solidarităţii naţionale şi a sprijinului reciproc şi legea onoarei, vor fi legile de temelie ale Statului de mâine. Trebuie cinste, trebuie dreptate şi justiţie…Române! Mulţumirea ta şi a familiei tale împovărate va veni prin înfrăţirea tuturor, prin munca noastră laolaltă, prin înţelegere şi ascultare şi nu pe căile urii sau ale prăbuşirii altuia. Fiindcă munca şi credinţa înalţă, pe când invidia şi ura surpă…Fiţi creştini, fiţi oameni, fiţi Români întregi. Luaţi aminte că aceea ce a prăbuşit pe alţii, a fost goana după bunuri şi interese prea pământeşti. Nu uitaţi că aceea ce a dărâmat aşezări şi Tronuri, a fost mânuirea oarbă şi sângeroasă a trufiei, a răzbunării şi a violenţei. Dăltuiţi în cugetele voastre piatra de întemeiere nouă a Neamului. Nu vă risipiţi sbuciumul în fapte mărunte, în clocotiri învrăjbitoare şi în războiri sterpe. Acestea vă scoboară şi amuţesc poruncile morţilor voştri.” (Ion Antonescu)

Consideram ca, desi prezentul il traim asa cum il traim, avem datoria morala de a merge inainte, de a continua sa rezistam si sa fim uniti. Pentru mine, pentru NOI, cei care iubim si respectam Romania, Poporul si Armata sa, intrebarea plina de intelepciune, har si patriotism, a lui Alecu Russo: “Care e mai frumoasa decat tine intre toate tarile semanate de Domnul pe pamant?”, are doar un singur raspuns…ROMANIA –“Tara mea de glorii, Tara mea de dor…”!

Ce le-am dori astazi celor ce ne conduc? Sa-i dam cuvantul lui Eminescu, care prin versurile sale spune tot ceea ce NOI, astazi gandim:

“Si acum priviti cu spaima fata noastra sceptic-rece.

Va mirati, cum de minciuna astazi nu vi se mai trece

Cand vedem ca toti aceia care vorbe mari arunca

Numai banul il viseaza si castigul fara munca.

Azi, cand fraza lustruita nu ne poate insela,

Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa?

Prea v-ati aratat arama, sfasiind aceastatara

Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,

Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei

Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti –niste misei!

Da, castigul fara munca, iata singura pornire;

Virtutea? E-o nerozie; Geniul?…o nefericire.”

LA MULTI ANIROMANIA, LA MULTI ANI, ROMANI!

 George GMT&WW