Ford class
Portavionul este tipul de nava clasica; istoria sa de dominare a marilor, impreuna cu cheltuielile mari si provocarile tehnice asociate cu construirea si exploatarea unei flote de portavioane, au investit acest tip de nave cu o semnificatie geopolitca potenta. Posesia unui portavion, irespectiv de capabilitatile sale absolute sau relative, semnaleaza ca proprietarul acestei nave face parte din aristrocratia serviciilor navele de pe mapamond. De fapt, portavioanele multor tari au un randament de exploatare minim sau sunt dea dreptul inoperabile, iar altele chiar daca navigheaza si au posibilitatea de a desfasura operatiuni aeriene, sunt exemple unicat in flotele respectivelor tari si nu constituie nimic mai mult decat o putere navala simbolica. China a lansat de curand un portavion si aparent are intentia de a dezvolta si o aviatie navala semnificativa. Numai ca distanta dintre o capabilitate simbolica si una reala este destul de mare, astfel este important sa intelegem natura acestei distante pentru a aprecia si evalua perspectiva PLAN ( People’s Liberation Army Navy – Marina Armatei de Eliberare Populara) de a dezvolta o capabilitate aero-navala cu semnificatie geopolitica.
Un criteriu util, prin care am putea masura treptele pe care China va trebui sa le treaca ca sa desfasoare o capabilitate reala de aviatie navala, poate fi extras din strategia maritima actuala a Statelor Unite, „A Cooperative Strategy for 21st Century Seapower,” (O Strategie Cooperativa pentru Puterea Navala a Secolului XXI) sau mai pe scurt CS21. Conform acestui document, puterea de lupta credibila este compusa din capacitatea de a limita conflictele regionale, protejarea intereselor vitale ale Statelor Unite, reasigurarea aliatilor, impiedicarea conflictului intre marile puteri si bineinteles castigarea conflictelor. Aceasta lista de sarcini strategice ne ajuta sa evitam a confunda capabilitatile operationale cu utilitatea strategica. Folosind aceste criterii, de asemenea evitam combinarea consideratiilor regionale cu cele globale. China poate are sau nu are ambitii de a proiecta influenta militara la scara globala, dar nu aceasta este problema intr-o asemenea conjunctura.
Pentru a completa lista de sarcini strategice si a pune de o parte probleme de perceptie, o forta navala trebuie sa aiba capacitatea de a indeplini doua functii operationale de baza: controlul marii si proiectia de putere. Puterea de lupta reala inseamna ca un portavion trebuie sa fie capabil sa se deplaseze unde trebuie pentru a degaja marea de combatanti inamici si, daca este necesar, sa proiecteze putere militara asupra tarmului si in adancimea lui. Mai mult, atacurile la tarm trebuie sa produca rezultate strategice sau cel putin sa asigure suport din punct de vedere operational fortele terestre. Este destul de usor sa articulam aceste functii intr-un scop larg, dar ele genereaza multe probleme dificile, dintre care logistica este printre cele mai grele si provocatoare.
O Sarcina Dificila
Ca orice proiectanti buni, o sa incepem cu tinta si o sa lucram retrograd, pentru examinarea dimensiunii sarcinii pe care trebuie sa o infrunte stabilimentul de aviatie navala al PLAN, care este pe cale de aparitie. Prima intrebare este daca tinta este susceptibila unui atac singular, de genul atacului executat de Israel asupra reactorului nuclear de la Osirak in Iraq, sau tinta trebuie supusa unei campanii de durata care poate avea si elemente progresive. Atacurile singulare in general necesita un „puls de putere solid.” De exemplu un portavion american poate plasa in aer mai bine de 40 de aparate de zbor in mai putin de 5 minute, dar nici acest numar impresionant de aparate de zbor s-ar putea sa nu fie destul. Chiar si cu armament de precizie, un anumit excedent de capabilitati trebuie sa existe pentru a lua in calcul rezerve care sa acopere eventualele pierderi in fata apararii anti aeriene inamice, probleme tehnice, etc. Este foarte greu de imaginat cum un singur portavion chinezesc din clasa Liaoning poate genera destul „puls de putere”cu numai 30 de avioane la bord. Mai mult, cu sistemul de lansare/decolare „ski jump” balanta dintre raza de zbor si sarcina utila in lupta devine prea restrictiva, in special prin lipsa posibilitatii de realimentare in zbor.
O campanie aeriana indelungata genereaza un nou set de probleme. Lasand la o parte cantitatea de armament si combustibil restrictionata pe care un avion J-15 o poate avea per misiune, la un moment dat portavionul va ramane fara munitii. O capabilitate logistica va trebui dezvoltata pentru asigurarea portavionului cu toate cele necesare operarii navei si grupului sau aerian, in conditii optime. Multi dintre noi cand auzim de la logistica, ne gandim imediat la carburant, munitie si hrana, dar pentru un portavion cele mai provocatoare aspecte, din punct de vedere logistic, sunt mentenanta si repararea avariilor. Cu o componenta aeriana de 30 de aparate de zbor multirol, problemele de mentenanta ar putea genera mai multe probleme decat apararea antiaeriana inamica, limitand numarul de misiuni aeriene pe care portavionul le-ar putea executa.
Aceasta simulare, a unui avion multirol J-15 decoland de pe puntea Liaoning, nu lamureste probleme cum ar fi rata de disponibilitate a acestor aparate de zbor si nu clarifica daca sistemul de decolare/lansare “ski jump” al navei introduce un set aparte de probleme legate de sarcina si raza operationala a acestui aparat de zbor.
Asumand ca PLAN dezvolta o capabilitate adevarata de realimentare pe mare (care nu se limiteaza la operatiuni de UNREP [underway replenishment – realimentare cu carburanti] pe o mare de grad 3 [valuri de pana la 1,25 metri] si o viteza intre 5 si 8 noduri si are posibilitatea sa dezvolte o capabilitate atat de UNREP cat si CONREP [connected replenishment – sistem similar cu UNREP, dar folosit pentru transferul de bunuri paletizate cu greutati intre 2300 Kg si 4700 Kg depinzind de gradul de agitatie al marii] cu un statut de mare de pana la nivelul 5 [valuri de pana la 4 metri] si viteze intre 12 si 16 noduri, indiferent de conditii atmosferice sau timpul zilei), acest fel de manevre intrerup operatiunile de zbor. Depinzand de natura campaniei, cel putin doua portavioane sunt necesare sa mentina o acoperire continua a operatiunilor de zbor. Desi Liaoning este probabil o nava mult mai capabila decat portavioanele britanice care au fost desfasurate in conflictul din Arhipelagul Falklands din 1982 (HMS Hermes si HMS Invincible), dificultatile impuse de limitele sistemului de lansare „ski jump” ar face furnizarea de suport aerian destul de problematica, in special intr-un mediu de actiune in care inamicul are posibilitatea de a executa misiuni de interzicere a accesului in spatiul aerian ocupat de portavion.
In Cautarea Unei Tinte
Orice operatiune aeriana, puls sau continua, presupune obtinerea de date despre potentiale tinte. Nivelul la care China este capabila sa genereze acest fel de informatii prin sateliti sau alte active aeriene nu este cunoscuta, dar experienta Statelor Unite a demonstrat limitele satelitilor ISR (intelligence surveillance reconnaissance – informatii survolare cercetare) de a produce informatii utile impotriva tintelor mobile sau bine camuflate. Dronele au imbunatatit directionarea catre tinte, dar la ora actuala ele sunt legate de o infrastructura terestra. Plasamentul de drone pe puntea portavioanelor creeza lipsa de spatiu si este putin posibil ca aceasta optiune sa fie viabila pe o platforma care este mai mica decat un portavion de clasa Nimitz la ora actuala. Pentru un portavion care este deja constrans de numarul de misiuni pe care il poate genera, risipa de armament si misiuni cauzate de deficienta de a dirija avioanele catre tinte viabile poate sa neutralizeze foarte rapid puterea de lupta a acestui portavion. In termeni reali si nu simbolici, un portavion nu este nimic mai mult decat un nod al unui sistem integrat de livrare de armament catre o anumita tinta, care este definit de capacitatea de livrare, corelata la o unitate de timp si capacitatea de a sustine o rata adecvata de zboruri care sa asigure ca misiunea poate fi indeplinita. Daca un portavion nu poate indeplini aceasta misiune, atunci puterea lui de lupta nu este credibila. Poate un portavion ca Liaoning sa indeplineasca o astfel de misiune? Pentru aviatia navala chineza puterea de lupta credibila nu poate fi dobandita pana cand PLAN nu va fi capabila sa desfasoare cel putin doua portavioane de clasa Liaoning pentru o singura misiune, si nici asta s-ar putea sa nu fie suficient, totul depinzand de apararea anti aeriana si anti nava pe care o va intalni.
Apararea a inceput sa devina o problema acuta pentru multe forte navale care intentioneaza sa proiecteze putere in preajma unui tarm strain. Daca pana acum portavioanele americane au putut sa navigheze aproape de litoral sau chiar in „ape limitate/constranse” si sa genereze misiuni aeriene fara prea multe probleme, astazi apararea anti aeriana imbunatatita, submarinele diesel, rachetele de croaziera desfasurate in apararea coastiera, tipuri noi de mine si alte sisteme, forteaza US Navy sa-si reconsidere abordarea. Portavioanele de clasa Nimitz sau Ford au destula autonomie si forta care sa le permita sa opereze de la distante mult mai mari, dar un portavion de clasa Liaoning nu are aceasta flexibilitate. El va fi fortat sa opereze precis in apele pe care US Navy le evita din ce in ce mai mult. Razboiul anti submarin nu este una din capabilitatile forte ale PLAN, deci credibilitatea puterii de lupta poate fi usor compromisa chiar de vecini relativ slabi, din punct de vedere la fortei navale, precum Vietnam care pot crea mari probleme unui potential grup de lupta al unui portavion chinez cu o mana de submarine de clasa Kilo care este pe cale de a le operationaliza.
Aplicarea Listei de Sarcini Strategice
Acum ca am inteles cat de cat cum stau lucrurile in fata provocarile pe care le va intimpina aviatia navala chineza, trebuie sa reexaminam lista de sarcini strategice schitata in CS21. Prima sarcina, „limitarea conflictelor regionale” este interesanta pentru faptul ca China are o serie de revendicari teritoriale in zona litoralului Asiei de Est si de Sud-Est si poate fi banuita ca atare, atat de generarea cat si aplanarea unor conflicte regionale limitate. Pe de alta parte, daca China se mai bazeaza inca pe doctrina de „razboi localizat sub conditii tehnice avansate,” atunci portavioanele Chinei ar putea avea un rol intr-un conflict limitat si localizat.
La ora actuala Beijingul depinde foarte mult de un complex de rachete, mine si submarine pentru a tine „la distanta bratului (arm’s lenght)” Statele Unite si alte forte externe, intr-un eventual conflict pentru Taiwan sau alte insule de importanta strategica pentru China. Este foarte greu de imaginat cum un grup de lupta, cu un portavion chinez in centru, ar putea contribui la aceasta sarcina, luand in considerare vulnerabilitatea lui la un atac de provenienta submarina. Cel mai probabil, sarcina unui portavion chinez va fi aceea de a ameninta sau participa la un conflict regional sub umbrela anti -acces chineza, pentru a impune si intari revendicarile teritoriale ale Chinei. Functionand in aceasta maniera, portavioanele de fapt vor indeplini a doua sarcina strategica, aceea de a proteja interesele nationale ale Chinei. Acest rol are o semnificatie strategica in contextul in care observam politica Chinei in Asia de Est si de Sud-Est.
Luand in calcul constrangerile serioase de capabilitati, atat ofensive cat si defensive, o astfel de desfasurare a portavioanelor chineze are fi incununata de succes numai daca oponentul nu poate sau nu vrea sa le angajeze cu submarine diesel sau alte mijloace si sisteme de negare a spatiului de lupta moderne. Deci pentru primele doua sarcini strategice judecata este una negativa; inabilitatea de a executa aceste sarcini cu o anumita eficienta compromite puterea credibila de lupta a aviatiei navale chineze, pana in momentul in care China va avea posibilitatea sa dezvolte o noua clasa de portavioane cu catapulte, iar PLAN isi va spori in mod consistent capabilitatile anti-submarin.
Urmatoarele doua sarcini strategice, reasigurarea si impiedicarea conflictului, sunt cat de cat integrate. Pentru Statele Unite, instalarea unei retele de parteneri, prieteni si aliati a fost intotdeauna o componenta majora al abilitatii sale de a impiedica un conflict. Pentru China, asta reprezinta o problema. Desi este integrata in sistemul global economic, are putini sau chiar nici un aliat pe care s-ar putea baza in caz de urgenta. In ultimul deceniu China a initiat o „ofensiva a sharmului” (cresterea pasnica) impotriva vecinilor sai, dar o crestere a revendicarilor sale a inceput sa-i mane pe acesti vecini in intelegeri de cooperare intre ei insisi si in acelasi timp si cu Statele Unite. Operationalizarea unei flote de portavioane chineze, asumand acum ca tarile din Asia de Est si de Sud-Est ajung la aceleasi concluzii, ar putea avea efectul opus reasigurarii.
Pe de alta parte, o flota de portavioane chineze ar putea avea o valoare in a impiedica conflictul, daca idea este de a ameninta Vietnamul si alte ari interesate in a ocupa insule disputate in Marea Chinei de Sud. Luand in calcul slabiciunea relativa a fortelor navale din regiune de a proiecta putere de lupta (marile exceptii fiind Corea de Sud si Japonia), chiar si capabilitatile limitate operationale ale unui portavion de clasa Liaoning are putea fi suficiente. Aici judecata noastra trebuie sa fie partial pozitiva; capabilitatile aviatiei navale chineze sunt probabil suficiente as intimida vecinii mai slabi si poate preveni astfel calculele gresite si tentative de a crea un „fait accompli”, prin a stabili o prezenta militara pe insulele aflate in disputa. Daca acest lucru este valabil si pentru Coreea, Japonia si potential India, este o alta discutie, pentru ca aceste state au capabilitati navale mature si in multe cazuri de ultima generatie, iar in cazul Japoniei ele sunt sporite de capabiliati semnificative de a proiecta putere navala la mari distante de casa in Oceanul Pacific. De asemenea o flota de portavioane chineza ar fi mai mult un ostatec decat o adevarata piedica pentru Statele Unite, daca Statele Unite ajunge la concluzia ca interesele sale sunt suficient amenintate ca sa necesite o interventie militara in regiune.
Posibila Osanda?
In final avem de a face cu chestiunea castigarii conflictelor Chinei. Intr-un conflict cu Statele Unite, aviatia navala chineza va fi probabil „osandita.” In conflicte limitate cu „puteri regionale” portavioanele chineze vor avea o anumita utilitate, in special prin acoperirea operatiilor amfibii sau protejarea aeriana a altor active navale chineze, asumand inca o data ca o amenintare importanta bazata pe submarine diesel nu se va materializa. Aceasta amenintare va deveni foarte serioasa intr-un conflict cu Japonia. China va trebui sa spere ca un potential atac asupra portavionului (sau portavioanelor) sau va fi vazuta ca o escaladare, care nu va putea fi sustinuata si pe care China va incerca sa o contracareze sau sa o surclasesze cu actiuni atat militare cat si diplomatice. Totusi aceasta este doar o protectie politica, foarte subtire pentru un portavion. Aprecierea noastra trebuie sa fie ca Liaoning si viitoarele nave din aceasta clasa au un potential limitat in orice conflict pe care China il va avea in Asia de Est si Asia de Sud-est. Din acest punct de vedere puterea de lupta credibila este compromisa.
Folosind criteriul de putere de lupta credibila, vedem ca aviatia navala chineza bazata pe clasa Liaoning, chiar si atunci cand va avea o capabilitate operationala deplina si cu multiple nave disponibile, ea va fi departe de a furniza Chinei o forta adevaratea de aviatie navala, cu exceptia unor circumstante limitate. Deoarece considerentele discutate aici nu sunt un mister pentru PLAN, trebuie sa luam ca valoare nominala declaratia chineza precum ca ca Liaoning este doar o platforma de dezvoltare, menita sa furnizeze PLAN o experienta introductorie in misterele aviatiei navale. Adevarata putere de lupta bazata pe aviatie navala pentru PLAN va trebui sa astepte conceperea si constructia unei noi clase de nave care vor avea disponibile catapulte si de asemenea o capabilitate sporita de lupta anti submarin. Acestea de asemenea vor trebui sa fie insotite de dezvoltarea de capabilitati AWACS (airborne early warning and control) si de asemenea de imbunatatiri substantiale in capabilitati de logistica si mentenanta.
Chiar si cu toti acesti factori rezolvati, aviatia navala chineza o sa se confrunte cu aceleasi probleme emergente ca si US Navy. Proliferarea de sisteme avansate de interdictie in spatiul de lupta, care intr-un mod progresiv vor restrange spatiul de misiune al aviatiei navale si al portavioanelor. Pe de alta parte, daca China alege sa-si rezolve disputele teritoriale pe cale pasnica si se va dovedi un membru onorabil al familiei Natiunilor Unite, flota sa de portavioane va fi o adaugare bine venita la parteneriatul global maritim.
Alex, ex-capitan USMC
Surse:
www.navy.mil/maritime/Maritimestrategy.pdf
Commander Daniel Dolan, US Navy, „Rethinking the Strait of Hormuz,” Proceedings, May 2012
Peng Guangqian si Yao Youzhi, editori, „The Science of Military Strategy,” cap. 20-24, Military Science Publishing House, 2005
Captain Robert Rudel, US Navy (Retired), „The Future of Aircraft Carriers,” Naval War College Review, Autumn 2011
Foarte bun articolul si pertinent, ramane insa una din ipoteze neacoperite, si anume, China nu foloseste acest (singur) portavion pentru a-si proiecta forta, rolul sau este acela de a invata si a pregati fortele navale si aviatia navala de a folosi o astfel de arma, iar in momentul in care vor aparea si alte portavioane sa aiba oameni cat de cat pregatiti sa le foloseasca. Cred ca aceasta este amenintarea de care USA trebuie sa o ia in considerare, uite avem unul (de portavion vorbesc) si ma pregatesc pe el pentru cele care vor urma. Cu o rezerva de aproape 1500 de miliarde de dolari in banci pe care China se chinuie sa le cheltuiasca (pana acuma au cumparat masiv terenuri si resurse in Africa) o flota de portavioane chineze mi se pare perfect realizabila. Poate ca la inceput vor fi de rasul curcilor dar in 50-80 de ani acest lucru se poate schimba dramatic.
Foarte bune articolul!
Ramane sa vedem daca urmatoarele portavioane chinezesti o sa mai aiba ceva in comun cu Liaoning. Se pare ca acesta e un fel de nava scoala…bricul Mircea chinezesc 🙂
Scuze pentru intrebare (nici nu sunt sigur daca voi reusi sa public acest comentariu!)…
Am conexiune de internet (dovada ca pot accesa orice din internet) dar cand este vorba de rumaniamilitary.ro astept de 15 minute sa se incarce pagina respectiva… cu F5 -ul de rigoare… Oare toti aia cu flood si-au dat punct de intilnire aici? Rog pe aia care comenteaza pe aici si au legatura cu mucosii aia care zic ei ca sunt mari hackeri, sa termine cu chestia asta… Masuri extreme poate sa ia oricine, dar mai putini sunt cei care dau dovada de moderatie in tot ceea ce fac…
As zice ca este simbolul unui inceput.
Chinezii si-au anuntat deja intentia de a construi inca 2 portavioane pe care sa le dea in folosinta pana in 2022. Vor sa le faca mai mari decat cel actual si, cel mai probabil, vor avea alura dotari asemanatoare celor americane.
Pariul meu este ca in 20 de ani vor avea 7 sau 8 bucati.
Pentru primele doua va dura mai mult, inca mai au de invatat, furat, testat dar urmatoarele le vor face mai repede. In plus cresterea lor economica le va asigura si resursele necesare pentru grabirea procesului.
Cred ca si americanii se gandesc la posibilitatea asta si, dincolo de mesajele diplomatice cu „ii asteptam cu drag in concertul mondial al portavioanelor”, cauta febril solutii pentru a le pune bete in roate inainte de a deveni prea puternici.
Dea lungul timpului s-a dovedit ca furtul de tehnologie este mult mai paguos pentru hot decat pentru pagubit. Rareori vei trece in fata pe baza de furat, iar China, dar si URSS, sunt dovezi graitoare. Daca nici rusii nu au furat de la occidentalii…si cu ce folos dpdv al calitatii tehnologiei militare?!
Furtul poate fi rentabil punctual, dar cand ai in cap sa furi toata casa si pe proprietar odata cu ea, nu te alegi cu mare lucru.
Am citit undeva ca US Navy plantau sonaruri in apele teritoriale Sovietice si ca la un moment dat US Navy au descoperit un sonar fabricat in USSR adica copiat dar copia a fost atit de autrentica incit Rusii au copiat si semenle de pe suruburi ce erau de altfel semnatura faricantului crezind ca semnatura are un rol tehnic.
Un caz similar se refera la Japonezii care copiau costumele europene si le reproduceau cu petece cu tot crezind ca petecele si cirpeala face parte din design (acum petecele au revenit la moda). Saracii Japonezi plateau o avere pentru costume peticite fara sa stie ca de ce e pantalonii lui trebue sa fie rupti in coate.
Sa ne gandim la faptul ca franacezii nu au fost in stare sa proiecteze si sa fabrice catapulte pentru Charles De Gaulle, iar portavionul are elice proiectate si fabricate in USA. Este un monopol detinut de cateva firme cu mai putin de 100 de angajati fiecare si US Navy. Nu pot decat sa le urez succes la partea cu catapultele. in rest nu este chiar un lucru usor sa proiectezi si sa fabrici o nava de acest gen – oricum nu nu are nimic in comun cu proiectarea de nave container si petroliere la care santierele chineze sunt foarte bune si aproape la fel de eficiente ca cele coreene.
Alex, voi considerati ca, in prezent, chinezii nu pot face aia, alialta, alialta, ca sunt subdezvoltati tehnologic pe domeniul x sau y.
No offence dar atitudinea asta imi aminteste de o atitudine similara a americanilor, in perioada interbelica, impotriva japonezilor.
Ca nu sunt capabili sa construiasca nave nave mai performante decat cele occidentale, ca nu vor reusi sa construiasca o forta de portavioane, capabila sa le proiecteze forta la o distanta mare. Ca nu au capacitatea de a lovi eficient, cu aviatia, o nava in miscare.Ca pilotii japonezi nu pot zbura noaptea din cauza unui deficit de vitamina A si multe alte bazaconii. E suficient sa citesti memorialistica de razboi ca sa vezi cate stereotipuri despre japonezi s-au dovedit gresite. N-au stiu nici macar cate portavioane aveau japonezii la inceputul razboiului, nici capacitatile cuirasatelor din clasa Yamato si multe altele. Au trebuit sa repare din mers, cu pretul a sute de mii de oameni si imense pagube materiale, tot ce au evaluat gresit inainte de razboi.
Sper sa nu repetati aceleasi erori si cu chinezii si discursul asta sa fie doar o fatada in spatele careia sa se urmareasca atent orice miscare si sase ia masurile cuvenite pentru blocarea ascensiunii lor.
Daca nu faceti asta am belit-o cu totii pentru ca omuletii sunt enrom de multi in comparatie cu cati erau japonezii si nu-si fac nici ei mari probleme pe teme ca limitarea pierderilor proprii, asigurarea cu hrana a trupelor sau alte detalii care par tabu-uri pentru statele occidentale.
Era „ailalta” :-))
Atitudinea la care te referi nu a fost niciodata una a US Navy sau USMC despre Fortele Imperiale Nipone. Asta a fost propagnada pur brintanica. Cred ca US Navy era destul de bine instiintata de „battle order” al Marinei Nipone Imperiale si a Flotei Combinate Nipone in specific. Nu degeaba US Navy a spart cifrurile Marinei Imperiale. Propaganda americana s-a bazat mai mult pe faptul ca japonezii erau vazuti ca niste animale, de fapt un lucru care a fost facut de asemenea de joponezi despre americani. Nu cred ca o sa gasesti memorialistica americana care a subestimat capacitatea de lupta a soldatului nipon – cred ca in cel mai rau caz ar putea fi descris ca „grudging respect”.
La ora actuala nu cred ca noi ii subestimam pe chinezi, dar cred ca ei ne subestimeaza pe noi foarte mult. De asemenea cred ca iei chiar subestimaeaza cat de mult au de munca si de cheltuit sa ne ajunga din urma, iar asta tinand cont de faptul ca nici noi nu stam pe loc.
Zvonurile de pe netul chinezesc vorbesc de trei portavioane mari, apropiate ca tonaj de Nimitz class. Cum vor reusi chinezii sa construiasca o astfel de nava si mai apoi s-o si opereze, ramane de vazut. Deocamdata submarinele lor sunt foarte zgomotoase, sistemele electronice nu foarte bune, asadar o flota de portavioane va fi pt China o provocare extraordinar de mare, mai ales ca finanaciar este un cosmar, mai ales prin necesitatea punerii la punct a logistiticii.
Fiecare grup aerian are nevoie de o baza terestra, facilitati de antrenament, fiecare portavion are nevoie de 4-7 nave de escorta, un sistem de comunicatii bun, sateliti, etc, etc. Intreprinderea creerii din nimic a unei flote de portavioane s-ar putea dovedi foarte riscanta, mai ales ca degeaba ai trei portavioane, daca sunt inferioare celor ale potentialilor inamici.
Iar India are deja unul si in cativa ani va mai dispune de inca unul, in timp ce Japonia nu sta nici ea pe loc.
Opinia mea personala inclina spre ipoteza ca Japonia isi va dezvolta o flota de mini-portavioane, chiar la indemnul SUA, si impreuna cu Coreea, va fi principala responsabila pe problema chinezeasca, in urmatorii ani. Degeaba ai portavioane, daca le ti in port, sub umbrela rachetelor proprii, precum submarinele strategice chinezesti, sau ar putea fi distruse/blocate foarte repede in caz de conflict. Portavionul este mult prea scump ca sa-l faci doar pentru PR.
Pai la unii se pare ca conteaza doar PR-ul… 🙂
Sunt unele informatii cum ca China se indreapta catre criza cu pasi marunti si repezi…
Tocmai bine ca sa respire economia europeana si americana…
Este celebru cazul Lenovo… (fosta divizie IBM pentru „electrocasnice” marunte)… Au primit interdictie de a vinde in USA si in curand in UE datorita calitatii hardware a respectivelor calculatoare…
La fel Huawei… alti smecheri cu gauri de securitate lasate intentionat… 🙂
Niciodata nu vei auzi de la un regim comunist ca au intrat in criza…dimpotriva vei auzi ca au scos 15 tone de orez la hectar… 🙂
Asa si Romania poate sa construiasca niste hardughii zburatoare / plutitoare care la primul contact cu inamicul ori cad ori se scufunda….Macar ai nostri isi dau seama ca industria noastra militara nu poate tine pasul cu altii…
Dar astia sunt si incapatinati… nici macar alfabetizarea sau recensamantul nu le-au terminat (chestii obligatorii intr-un stat modern!) si se apuca de construit chestii care dau si acum batai de cap unora care au traditie de aproape 100 de ani in construirea portavioanelor…. 🙂 Un stat care nu stapaneste nici macar tehnologia fabricarii cartilor de indentitate… Daca indrazneste cineva sa ma contrazica, sa raspunda la urmatoarea intrebare: „De ce incap doi chinezi pe buletin”…. 🙂 🙂
Pana una alta, li se va limita accesul la resursele Africii… mai punem si capacul coreano-japonez si poate sa se umfle orezul chinezesc cat doreste in oala cu presiune din zona asiatica…
Mai rau o sa fie de aia mai din nord aia cu teritorii „virgine” asa cum se exprima un bun „prieten” al meu aici pe site… 🙂
Cred ca urmatoarea generatie de chinezi va avea buletin de Siberia macar vreo 100 de milioane …
Multumim pentru articol, frumos scris si gandit. Spor!
Acu’ e clar ca mancatorii de orez sunt la inceput pe zona asta…dar astia au inceput cu tenesii si guma de mestecat si uite unde au ajuns…
In timp ce China inca se mai ridica dpdv geopolitic, USA e in criza si mi se pare ca e in regres.
„La ora actuala Beijingul depinde foarte mult de un complex de rachete, mine si submarine pentru a tine „la distanta bratului (arm’s lenght)” Statele Unite si alte forte externe, intr-un eventual conflict pentru Taiwan ”
Pt Taiwan n-au nevoie de portavion, e mult prea aproape de mainland China.
Taiwanul or sa-l faca praf cu balisticele mai intai, prin punctele esentiale, si dupa aia il piseaza cu restul. Rachete anti-nava care bat pana acolo. Care nu-s rele, ca tehnologia s-a cam banalizat, INS Hanit le-a testat pe pielea ei. La 200km e si artilerie reactiva(MRLSuri) seria WS-something care bate pana in Taiwan.
In schimb va fi periculos pt Marina SUA sa se apropie prea mult de zona aia.
Zona dintre China si Taiwan nu va fi practicabila pt marina SUA, si pe acolo va fi Autostrada Invaziei, iar din exteriorul Taiwanului nu prea vad cum pot sa impiedice americanii invazia.
Sincer, daca chinezii isi pun mintea dpdv militar nu vad cum ar scapa Taiwanul.
Sunt alte consecinte(politice, economice) care ai opresc de la asta deocamdata.
Pe de alta parte marina SUA nu a avut conflicte cu adversari pe masura, nu gen Libia in 80 si ceva sau skirmishuri cu salupele Iranului. Are politicul si publicul american chef de un conflict de amploarea celui cu China, in care sa piarda nave, zeci-sute de avioane si mii de militari. Ca chinezilor li se rupe, aia au carne de tun plenty si acolo nu se sufla, se executa.
Cand au rasuflat temeri relativ la initial operational capability pt DF-21D (CSS-5 Mod-4) plus sateliti clasa Yaogan pt targeting/supraveghere s-a mai schimbat una-alta: „The potential threat from the DF-21D against US aircraft carriers has reportedly caused major changes in US strategy”
Ca apar in ecuatie si portavioane plus aviatie ambarcata, plus haite de J20 de la tarm, astea nu fac decat sa complice problemele marinei americane in zona. Si vorba aia, le complici si le complici, pana la urma tot gasesti o bresa.
Si repet, la ce conflict de amploare si cu ce pierderi e dispusa SUA sa se angajeze.
Pt ca daca astia isi fac 7 portavioane plus sute de avioane mai de doamne ajuta plus submarine, plus balistice, plus sateliti, rachete, mine, drone, atunci te gandesti de o mie de ori inainte sa dai in ei…
Si invazia Taiwan-ului ce o sa fie? The million man swim? Cu ce capacitati amfibii au la dispozitie probabil ca poti sa-i sperii cat de cat pe vietnamezi si filipinezi prin arhipelagul Spratly, dar Stramtoarea Taiwan este la fel de letala pentru ambele partide.
Asta-mi aminteste de convingerea britanicilor ca japonezii nu vor fi in veci capabili sa ocupe Singapore.
Serios, investitii in nave MULTE de desant pentru 150-200 km pana in Taiwan ? N-au nevoie decat sa cumpere motoare de barca mai bunicele pentru jdemiile de barci, jonci si ce dracu’ mai au ei pe acolo, sa le incarce cu 5-10 pifani bucata, in functie de marime, dotati cu armamentul individual, orez pentru o saptamana, rachete AT si AA (in cazul in care vor mai avea taiwanezii aviatie la acel moment).
Pur si simplu nu vor avea suficienta munitie sa le scufunde pe toate, presupunand ca apararea insulei nu va fi deja pisata de aviatia si rachetele de pe continent.
Evident ca nimeni nu a bagat un ochisor pe o harta.
Daca-i soare afara, o sa fie Two Hundred Million Chinese Rowing. These will be in addition to the million man swim 🙂 🙂
Anyway, daca incep sa experimenteze cu portavioane si aviatie ambarcata, capacitatile amfibii mi se par mai simplu de realizat, trebuie numai sa vrea. Au trei LPDuri Type 071, se apuca si mai construiesc 100…Niste sute de hovercrafturi medii, nici macar nu-i o filozofie, distanta-i relativ mica, prin anii 80 parca ne-am prostit si noi cu niste proiecte de hovercrafts.
Dpdv militar Taiwanul are ghinionul sa fie prea aproape de mainland. Initial vor arunca chinezii cu prastiile Dong Feng in ei pana la saturatie peste aerodroame, radare, instalatii navale, alte tinte importante si taiwanezii vor fi sitting ducks pt ca aparare eficienta impotriva balisticelor inca nu e. Dupa aia sutele de avionase micute chinezesti cu zgarci si elice vor finaliza dezastrul. In timp ce taiwanezii vor fi preocupati cu ascunsul prin santuri si scorburi vor veni aia multii cu barcutele.
Dupa cum am mai spus din cauza consecintelor politice si economice nu cred ca-i tenteaza. Deocamdata 🙂
Criza din Matsui si Kemoi iti spune ceva? Nu au fost in stare
sa-i dea afara nationalisti de pa niste insule la o aruncatura de piatra
de „mainland” si crezi ca astia or sa stea ca niste prosti si
sa-si astepte sfarsitul? Ma indoiesc.
„Criza din Matsui si Kemoi iti spune ceva?”
A trecut mult din 58 pana acum. Ma rog, se poate discuta mult pe tema asta.
Cred ca acum si-au facut stocuri de proiectile de artilerie 🙂
Eu tot imi mentin parerea ca daca China isi pune mintea ocupa Taiwanul.
Sa le uram succes.
Bre ma bag si io ca tot romanu’ impartial, daca un singur Los Angeles class poate lansa 30-40 de Tomahawk dupa ceafa ceainizilor, daca un singur distrugator american poate lansa 100 si americanii au cel putin 20 de sub-uri prin Pacific si zeci de distrugatoare, crucisatoare si fregate?! Daca un singur portavion american, nu mai vorbesc de un Task Forces cu 3-4 bucati, poate lansa la randul lui cateva sute de AMRAAM-uri la un singur val, intrebarea este cam cate din instalatile chinezesti agresoare mai apuca sa traga aer in piept a adoua oara?!
Cate rachete de croaziera poate lansa un B-52? Un B-1B sau un B-2?! Care este calitatea sistemelor anti-racheta chinezesti versus rachetele americane si razboiul electronic venit odata cu ele?!
Nu cred ca astazi China ar putea ajunge in Taiwan cu nave mari. L-ar putea bombarda masiv, dar nu are capacitatea navala, artileristica si de aviatie ca sa asigure un spatiu de lupta interzis americanilor.
Ar lua-o in bot in stil de mare campioana.
off
Cand mm s-a intamplat si asta??????????: „cum a ramas ostirea fara unul din terenurile ei strategice din Covasna dupa ce politicienii UDMR au decis ca sunt intimidati de militarii romani.”
In clipul de mai jos se pot vedea foarte clar primele efecte ale teoriilor lui Dughin…
Reamintesc ca este un politolog cu mare influenta la Kremlin, miscarile de extrema dreapta rusesti fiind inspirate de teoriile acestuia… Actualmente mai multe miscari de extrema dreapta din centrul Europei sunt inspirate de teoriile acestuia…
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=QPhGVC15ybI
China nu-si arata colii oricand oricum in modelul american. Filozofia chinezului este mult mai complexa dar trebuie si minte de chinez sa fie inteleasa.
Taiwanul va cadea singur cand va fi „copt”. deocandata, la cat a pompat in el oncle sam, nu face decat sa se dezvolte, si bine face. la cata tehnologie se scurge prin el spre patria mama, nu va fi deranjat inca un veac.
pe de alta parte, desi este cu totul alta situatie, uite ce bine s-a integrat Hong Kong-ul la aceiasi patrie muma. nu a pus nimeni capitalistii la protap, hoardele comuniste infometate nu au navalit ca lacustele, distinsele domisoare nu au fost violate de cooperatori si crescatori de ursi panda. nu in ultimul rand, sistemul bancar nu a fost comunizat, iar china s-a ales cu un giuvaer. cand fratilor din Taiwan le va fi promisa libertatea celor din Hong-Kong, contra unui razboi nimicitor (pentru economie, nu pentru populatie), se vor gandi de sapte ori pana vor pune mana pe arma. tot pe bietul voluntar america va pica magareata sa apere democratia, dar posibil ca bastinasi sa nu doreasca sa fie salvati. ce ziceti de scenariu, chiar peste 30 de ani?