Episodul VI- A-43 Black Prince
Marea Britanie, inceputul anului 1943…Armata Britanica realizeaza faptul ca tancurile sale destinate sprijinului infanteriei sunt slab blindate, submotorizate si avand arme inadecvate noilor tancuri germane. Dealtfel, blindatele au fost un capitol la care britanicii au stat prost chiar de la inceputul WW II (absolut surprinzator daca ne gandim ca ei sunt inventatorii acestui mijloc de lupta!), prestatia acestora pe timpul invaziei germane din Franta putand fi incadrata de la slab la mediocru, fara niciun dubiu –despre strategie si conducere nici nu mai vorbim.
Desi britanicii au devenit imediat dupa Dunkerque constienti de faptul ca N-AVEAU BLINDATE CAPABILE sa faca fata Blitzkrieg-ului german, dezvoltarea unora noi a debutat greu desfasurandu-se lent, in parte si datorita faptului ca insularii asteptau iminenta invazie germana, prioritatile fiind cu totul altele (pregatirea teritoriului pentru Rezistenta, instruirea voluntarilor si civililor, distribuirea de arme si realizarea unora noi, Armata Britanica pierzandu-si majoritatea echipamentului si mijloacelor de lupta in Belgia, Franta si la Dunkerque), invazie ce intr-un final n-a venit niciodata datorita eroismului „celor atat de putini”, pilotii de vanatoare ai Royal Air Force, carora li s-au adaugat zburatori din toate natiunile cotropite de catre masina de razboi a lui Hitler, cehi, polonezi, francezi, greci, precum si voluntari din SUA, Canada, Australia, Noua Zeelanda (sintagma „AVIATIA DA SENZATIA” nu-i deloc deplasata nici macar in ziua de astazi.
Si cand ne gandim ca guvernantii nostri „au uitat” trecutul si gloria acestei Arme in randul Fortelor Armate ale Romaniei, manifestata dintotdeauna, cocardele tricolore fiind sfintite cu sangele zburatorilor nascuti din Burebista, Decebal, Gelu, Vlad, Menumorut, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, Vlad Tepes, Miron Costin, Grigore Ureche, Gheorghe Doja, Avram Iancu, Ieremia Grigorescu, Ferdinand, Ion Antonescu, Doru Davidovici, Kiru si multi alti eroi ai neamului romanesc -iertata sa-mi fie uitarea de cei pe care i-am omis fara voia mea, CINSTE LOR SI CINSTE VOUA, CELOR CE ASTAZI IN CONDITII VITREGE SI LIPSITI DE RESPECTUL SI INTERESUL DECIDENTILOR POLITICI, VA FACETI DATORIA. RESPECT SI ADANCA RECUNOSTINTA PENTRU ZBURATORII CE-SI PIERD VIATA LA DATORIE, IN TEHNICA VECHE SI DEMULT APUSA, DUMNEZEU SA VA AIBA-N PAZA SA, ACOLO SUS, ZBOR LIN NEINTRERUPT LA ESCADRILA CEREASCA. NU VA MERITAM ZBURATORI CU COCARDE PE ARIPI, FIINDCA NU SUNTEM IN STARE SA FACEM NIMIC PENTRU VOI! Nici nu putem descrie in cuvinte ceea ce se-ntampla astazi cu Fortele Aeriene Romane, urmarindu-se pierderea lor in uitare si degradare tehnica, dorindu-se o „dotare” cu avioane mai batrane decat multi dintre noi, cei de pe blogurile militare. RUSINE JAVRELOR SI INCOMPETENTILOR!).
Cu toate acestea, in anul 1943 firma Vauxhall Motors a inceput studiul pentru un nou blindat destinat sprijinului infanteriei, plecand de la platforma tancului Churchill. Acesta urma sa fie un super-Churchill, dispunand de un motor mai puternic, sasiu reproiectat si marit, turela dotata cu un tun mai puternic de calibrul 76 mm –asta cel putin in teorie, fiindca in realitate totul a iesit pe dos, intre vointa si putinta fiind totusi o cale lunga si nu tocmai usor de strabatut de catre oricine.
Churchill tank
Cu toate acestea Vauxhall a realizat 6 prototipuri ale acestui super-Churchill, intre 1943-1945, numit de-acum A-43 Black Prince (numele i se trage de la un important personaj istoric medieval din secolul XIV, numit Edward Black Prince/Edward Printul Negru), prototipuri ce nu difereau prea mult intre ele.
A-43 Black Prince, varianta finala (numita si Black Prince Mk.II), avea urmatoarele caracteristici: greutate 50/51 tone; lungime 8,81 m; latime 3,44 m; inaltime 2,7 m; echipaj 5 oameni –comandant, tunar, incarcator, conductor, mitralior ce indeplinea si rolul de radist; blindaj maxim 152 mm; motor Bedford Twin-Six/Flat12, pe benzina, 12 cilindri, 350 CP/260 kW, raport putere-greutate 7 CP/tona, greutate motor 1531 kg, transmisie Merrit-Brown; viteza: 17 km/h pe sosea/12 km/h in teren accidentat (in cursul testelor au fost cazuri cand blindatul n-a depasit 8 km/h datorita terenului prea accidentat); autonomie: pe sosea de maxim 160/161 km/in teren accidentat depindea de dificultatea acestuia; sistem radio WS No.19 (aparut in anul 1941 si avand 3 variante, ce-au dotat cele 6 prototipuri de A-43: WS No.19 MK I, 2,5-9 W, 2-8 MHz, raza maxima de emisie-receptie 400 m, greutate 40 kg/WS No.19 MK II, 2-8 Mc/s, raza maxima de emisie-receptie 450 m, greutate 40 kg/WS No.19 HP/MK III, 2-8 Mc/s, raza maxima de emisie-receptie 550 m, greutate 40 kg.
A-43 Black Prince
Unul dintre ultimele prototipuri de A-43 a dispus de un sistem radio WS No.22, raza maxima de emisie-receptie 700 m, greutate 40 kg); armamentul se diferentia de la un prototip la altul, dar era compus din: un tun QF-17 Pounder (tunurile erau derivate din cel AT realizat de catre firma Ordnance incepand din anul 1942, numit QF-17 Pounder, avand urmatoarele caracteristici: calibrul 76 mm; greutate cu afet pe roti 3 tone; lungimea tevii 4,19 m/55 calibre; elevatie cuprinsa intre -6◦/+16,5◦; viteza initiala a proiectilului: HE/HEAT-880 m/s, APDS-1200 m/s), si au fost in cel putin doua variante pe prototipurile A-43, numite astfel: OQF 17 Pounder Gun Mk.VII (rezerva proiectile 70/84/89 unitati, putea penetra blindaje cuprinse intre 38/239 mm grosime; rata de foc cuprinsa intre 12-14 proiectile/minut; greutatea tunului 826 kg); OQF 77 mm Gun Mk.II (rezerva proiectile 61/140 unitati, putea penetra blindaje cuprinse intre 38/208 mm grosime; rata de foc cuprinsa intre 13-15 proiectile/minut; greutatea tunului 681 kg. Posibil ca acest tun sa fi dotat ultimul prototip Black Prince Mk.II); 2 mitraliere de calibrul 7,92 mm, Besa (aceasta era varianta britanica a celebrei mitraliere cehoslovace ZB-53 (TK vz. 37, in inventarele Armatei Cehoslovace. Germanii au adoptat-o rapid dupa cucerirea Cehoslovaciei, in inventarele lor aparand sub numele de MG-37t), realizata de catre Vaclav Holek incepand cu anul 1936. Britanicii au construit aceasta arma la Birmingham Small Arms Company Limited. Si Armata Romana a folosit aceste mitraliere pe toata durata WW II, chiar si multi ani dupa aceea) avand urmatoarele caracteristici: greutate 21 kg; lungime 1,10 m; lungimea tevii 740 mm; rata de foc cuprinsa intre 500-800 proiectile/minut, in functie de varianta; viteza initiala a proiectilului 823 m/s; suspensia tuturor prototipurilor A-43 cantarea 10 tone; turela era de tip A-22 modificata: blindaj frontal 152 mm (cel minim era de 25 mm), blindaj lateral 95 mm; viteza de rotatie 30 grade/secunda; greutate 10 tone.
Desi asteptarile armatei britanice de la A-43 erau mari acesta s-a dovedit a fi sub asteptari, cu deosebire in ceea ce priveste viteza si mobilitatea considerate a fi de neconceput pentru un blindat modern, si, de parca nu era de-ajuns, Black Prince s-a dovedit a fi cu 10 tone mai greu decat Churchill. Datorita dimensiunilor marite si a tunului mai puternic, blindatul era chiar mai lent decat Churchill si nu se descurca prea bine in ceea ce priveste mobilitatea in teren accidentat. Cu toate acestea, cateva dintre prototipuri au fost trimise pe front pentru a se vedea daca pot face fata blindatelor germane Panther si Tiger, in luna mai 1945. A fost mai mult un exercitiu de imagine, fiindca in realitate nu mai era nevoie de ele, deoarece existau tancuri mai bune deja operationale in armatele aliate, precum Sherman Firefly si Comet, toate cu o mobilitate superioara Printului Negru. Mai mult decat atat, era iminenta intrarea in dotare britanica a tancului Centurion, cu caracteristici net superioare.
Expertii britanici dar si echipajele ce l-au testat erau de parere ca „Printul” n-ar fi facut fata nicicum colosilor blindati germani Panther si Tiger I/II, ceea ce era cu siguranta adevarat, datorita mobilitatii si a vitezei scazute (sovieticii care erau la curent cu tot ceea ce faceau britanicii avand o retea de spionaj puternica si cu mare putere informativa in spatiul insular britanic l-au considerat o biata glumita, fiindca T-34/85 era cu siguranta „nava cosmica” pe langa asta. „Printul” nu prea avea sange albastru in viziunea lor…Chiar si tanchistii britanici se uitau cu jind si invidie la T-34, KV-2 si IS-2 sovietice, ca si cei germani si americani-si asta pe buna dreptate, monstri „proletari” chiar fiind remarcabili si…multi). In sfarsit, Black Prince a pierdut si ultima sansa de-a dovedi ca „poate”, deoarece a ajuns prea tarziu pe front (mai 1945), Germania capituland iar el ajungand, ca multe alte proiecte militare, o alta fila din volumul proiecte esuate si piesa de muzeu. Interesant este ca se intentiona demararea productiei de serie, undeva la 300 de exemplare (cel mai devreme din primavara lui 1945), daca sortii ar fi fost de partea sa si Centurion nu s-ar fi nascut, iar performantele preconizate s-ar fi ridicat la nivelul asteptarilor.
„Black Prince” in toata splendoarea sa
Au existat o gramada de intentii cu privire la „Print”, precum dotarea cu un motor mult mai puternic, Rolls-Royce Meteor (600 CP/450 kW) si chiar cu aceeasi turela destinata tancului Centurion (aceasta nu s-ar fi potrivit nicicum decat cu mari modificari structurale la sasiul A-43, precum largirea acestuia si dotarea cu un inel de prindere mai mare, capabil sa primeasca aceasta turela).
Black Prince, n-a fost deloc singur, el avand si un corespondent „feminin”, mai mic si mai usor. Acesta, realizat intr-un singur exemplar s-a numit Matilda Black Prince.
Matilda Black Prince
Matilda Black Prince, a fost un tanc Matilda II echipat cu turela de pe Cromwell (A-27) si dotat cu un tun de calibrul 57 mm, Ordnance QF-6 Pounder Mk.5 A. Blindatul avea urmatoarele performante: greutate 32 tone; echipaj 4 oameni (comandant-ce era si operator radio, tunar, incarcator -era si mitralior si conductor); motor: 2 Leyland E165, Diesel, 190 CP/331 kg greutate fiecare/6,33 CP/tona (380 CP/662 kg greutate, per total); viteza maxima pe sosea 22 km/h; blindaj: frontal 75 mm/lateral 55 mm; turela: blindaj frontal 76 mm/lateral 51 mm/plafon 44 mm, viteza de rotatie 34 grade/secunda, greutate 8,8 tone; armament: un tun Ordnance QF-6 Pounder Mk.5 A (rata de foc 27 proiectile/minut; putea penetra blindaj cuprins intre 83-138 mm; elevatia fiind cuprinsa intre -9◦/+12◦; rezerva interna de proiectile 55 unitati; greutate tun 450 kg); sistem radio WS No.19 Special (raza maxima de actiune 570 m, greutate 40 kg); suspensia si sistemul de rulare cantareau 7,2 tone. Nici Matilda Black Prince n-a fost mai norocoasa, proiectul fiind abandonat in 1945, odata cu intrarea in dotare a Centurion-ului.
Desi n-au fost tocmai un succes cele doua tancuri au reprezentat un punct de plecare pentru viitoarele proiecte de blindate ale inginerilor insulari, precum Centurion (se afla si astazi in variante modernizate in serviciul multor armate), Chieftain si Challenger I/II.
„Printul Negru” compartimentul conductorului
Episodul VII: Enciclopedia Armelor – XP-54 „Gasca”
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.
www.oocities.org/gpmatthews/a43blackprince.html
www.tanks.net/british-world-war-two-tanks/a43-infantry-tank-black-prince.html
www.panzer-archiv.de/prototypen/england/blackprince/blackprince.htm
Comet-ul tot tanc britanic este.Iar Firefly este o varianta de upgrade a lui M4 Sherman realizata de britanici nu de americani.