Enciclopedia Armelor: Emily II

Episodul LXXVII: Hidroavioane japoneze – ultima parte

Asa cum mentionam anterior, aeronavele H8K erau bine inarmate, iata ce dotare aveau acestea:

-tunul Type 99 a aparut la inceputul anilor *40, si este varianta japoneza a Oerlikon FF/FFL (initial i-au spus Erikon/E, de la Oerlikon) si a avut doua variante, numite Type 99-1/Kyu-Kyu Shiki Ichigo Kizyu, Kanji si Type 99-2/ Kyu-Kyu Shiki NIGO Kizyu, Kanji. Type 99-1 avea urmatoarele caracteristici: calibrul 20 mm; lungime 1,33 m; greutate 23 kg; rata de foc 520 proiectile/minut; viteza initiala a proiectilului 600 m/s; distanta maxima de tragere, probabil undeva la 700 m. Type 99 Model 2/Type 99-2 avea urmatoarele caracteristici: calibrul 20 mm; lungime 1,89 m; greutate 34 kg; rata de foc 480 proiectile/minut; viteza initiala a proiectilului 750 m/s; distanta maxima de tragere, probabil undeva la 700-1000 m. S-a aflat in dotarea H8K Emily;

Type 99, calibrul 20mm

-mitraliera Type 97 de calibrul 7,7 mm, a fost o dezvoltare a celei Type 91. Interesant este faptul ca aceasta mitraliera era influentata de cea cehoslovaca ZB, din care armata japoneza a capturat un numar mare de unitati intre anii 1935-1936 in China si, foarte probabil, de cea britanica Lewis (nu de putine ori japonezii au incercat sa creeze propriile variante luand ceea ce li se parea bun in tehnica copiata, facand schimbari minore sau majore. Aceasta tragea cu cartus Arisaka, mai mare, de 174 grame, cu o energie de 3,007 J, dar si cu cartuse incendiare, explozive si trasoare (erau mai grele, avand peste 200 grame si o energie de 3,500 J). Arma avea incarcator modern de 20 de cartuse, usor de schimbat, avand urmatoarele caracteristici: calibrul 7,7 mm; lungime 1145 mm, teava masurand 700 mm; caneluri 4; greutate 12,4 kg; raza maxima de actiune 3420 m, eficacitate aproximativ 600 m; rata de foc 500 proiectile/minut; realizata in peste 18000 de exemplare intre anii 1937-1945; a fost si-n dotarea trupelor terestre si Marinei, inclusiv in dotarea H8K Emily;

-mitraliera Type 1 a aparut in anul 1941, ea fiind produsa dupa cea germana, MG-15 la Arsenalul Armatei din Nagoya. Avea urmatoarele caracteristici: greutate 6,8 kg; greutate proiectil 11,5 grame; calibrul 7,92 mm; lungime 1077 mm; lungimea tevii 589 mm; viteza initiala a proiectilului 789 m/s; rata de foc 1000 proiectile/minut; bataie maxima cuprinsa intre 600-1400 m (in uz terestru, montata pe tripod, cantarea 36,8 kg, raza maxima de actiune ajungand la 2200 m). A echipat mai multe tipuri de avioane japoneze, foarte probabil si unele exemplare de H8K2;

-mitraliera Type 93 era varianta locala a celei franceze, Hotchkiss, a carei dezvoltare a inceput, sub licenta, in anul 1933. A dotat toate categoriile de forte armate ale Imperiului, cu intrare in uz din anul 1936. Mitraliera avea urmatoarele caracteristici: calibrul 13,2 mm; greutate 42 kg; lungime 1,41/1,59 m; lungimea tevii 1 m; rata de foc 425/460/475 proiectile/minut, in functie de tipul acestora; proiectile: AP –greutate 51,8 grame/incendiar –greutate 44,5/49,6 grame/trasor –greutate 46 grame; lungime proiectile 134/137 mm; lungime cartus 62 mm; viteza initiala a proiectilului 805 m/s; raza maxima de actiune: elevatie de 45◦ -6000 m/elevatie de 50◦ -6500 m/in trageri AA la elevatie de 85◦ -3980/4500 m/barcile puteau deschide focul in plan orizontal, pentru efect maxim la tinta, de la aproximativ 2000 m. S-a aflat in dotarea H8K Emily;

-mitraliera Type 2 era versiunea locala a celei germane MG-131, ea aparand in anul 1935, fiind realizata de catre renumitul armurier Kijiro Nambu. Avea urmatoarele caracteristici: greutate 4,39 kg; lungime 117 mm; rata de foc 600-800 proiectile/minut; raza maxima de actiune –probabil 900 m. Nu este cert daca au existat exemplare de H8K dotate cu acest tip de mitraliera, cel mai probabil ca nu;

–Type 91 a fost principala torpila utilizata de aeronavele Marinei Imperiale, inclusiv de catre H8K. Fata de majoritatea torpilelor utilizate de catre Marina, Type 91 nu folosea doar propulsia cu ajutorul oxigenului, ceea ce o facea relativ sigura in exploatare, asigurandu-i viteza mare inaintea impactului cu tinta. A fost folosita la Pearl Harbour, insa nu a reusit sa penetreze pe deplin blindajul cuirasatelor americane cu o singura exceptie, USS Nevada, insa navele s-au scufundat in urma bombelor cu cadere libera. Aveau mai multe variante, precum:

Type 91: in serviciu din anul 1933; calibrul 45 cm/450 mm; greutate 784 kg; flotabilitate negativa 103 kg; incarcatura exploziva HE, 150 kg, Type 97; lungime 5,27 m; lungime ogiva exploziva 95,80 cm; raza maxima de actiune 2000 m; propulsie kerosen-oxigen, motor in 8 cilindri, radial, 140 CP; anvergura: 69 cm in aer/66 cm in apa; viteza maxima 77,80 km/h; dispunea de: girocompas de control al carmei verticale/giroscop de control al carmei orizontale;

Type 91 Model 1/Rev.1: in serviciu din anul 1941; calibrul 45 cm/450 mm; greutate 784/848 kg; incarcatura exploziva HE, 150 kg, Type 97; greutate ogiva 213,50 kg; lungime 5,27 m; lungime ogiva exploziva 95,80 cm; raza maxima de actiune 2000 m; propulsie kerosen-oxigen, motor in 8 cilindri, radial, 200 CP; anvergura: 69 cm in aer/66 cm in apa; viteza maxima 77,80 km/h; dispunea de: girocompas de control al carmei verticale/giroscop de control al carmei orizontale; viteza maxima de lansare din aer, 481 km/h;

Type 91 Model 2/Rev.2: aprilie 1941; calibrul 45 cm/450 mm; greutate 835/838/935 kg; flotabilitate negativa 123 kg; greutate ogiva 276,50 kg; incarcatura exploziva 204/205 kg, HE Type 97; lungime 5,47/5,48 m; lungime ogiva exploziva 1,15 m; raza maxima de actiune 2000 m; propulsie kerosen-oxigen, motor in 8 cilindri, radial, 140/200 CP; viteza maxima 77,80 km/h; dispunea de: girocompas de control al carmei verticale/giroscop de control al carmei orizontale; viteza maxima de lansare din aer, 481 km/h;

Type 91 Model 3/Rev.3: octombrie 1941; calibrul 45 cm/450 mm; greutate 848 kg; greutate ogiva 323,60 kg; incarcatura exploziva 235 kg; lungime 5,27 m; lungime ogiva exploziva 1,46 m; raza maxima de actiune 2000 m; propulsie kerosen-oxigen, motor in 8 cilindri, radial, 200 CP; viteza maxima 77,80 km/h; dispunea de: girocompas de control al carmei verticale/giroscop de control al carmei orizontale; viteza maxima de lansare din aer, 481 km/h; flotabilitate negativa 180 kg;

Type 91 Model 3 Improved (Imbunatatit. Torpila avea incarcatura exploziva marita): produs din 1943; calibrul 45 cm/450 mm; greutate 857/858 kg; greutate ogiva 323,60 kg; incarcatura exploziva 240 kg; lungime 5,27 m; lungime ogiva exploziva 1,46 m; raza maxima de actiune 2000 m; propulsie kerosen-oxigen, motor in 8 cilindri, radial, 200 CP; viteza maxima 77,80 km/h; dispunea de: girocompas de control al carmei verticale/giroscop de control al carmei orizontale; viteza maxima de lansare din aer, 555 km/h; flotabilitate negativa 180 kg;

Type 91 Model 3 Strong (Tare. Torpila avea viteza mai mare la lansarea din aer, dar autonomie mai scazuta): produs din 1944; calibrul 45 cm/450 mm; greutate 848/849 kg; greutate ogiva 323,60 kg; incarcatura exploziva 240 kg; lungime 5,27 m; lungime ogiva exploziva 1,46 m; raza maxima de actiune 1500-1640 m; propulsie kerosen-oxigen, motor in 8 cilindri, radial, 200 CP; viteza maxima 75/77,80 km/h (posibil doar 75 km/h, cel mai probabil); dispunea de: girocompas de control al carmei verticale/giroscop de control al carmei orizontale; viteza maxima de lansare din aer, 648 km/h; flotabilitate negativa 180 kg;

Type 91 Model 4 Strong (Tare.Torpila avea viteza mai mare la lansarea din aer, dar autonomie mai scazuta): produs din 1944; calibrul 45 cm/450 mm; greutate 920/921 kg; incarcatura exploziva 308 kg, HE, Type 97; lungime 5,27 m; lungime ogiva exploziva 1,46 m; raza maxima de actiune 1500-1640 m; propulsie kerosen-oxigen, motor in 8 cilindri, radial, 140/200 CP; viteza maxima 75/77,80 km/h (posibil doar 75 km/h, cel mai probabil); dispunea de: girocompas de control al carmei verticale/giroscop de control al carmei orizontale; viteza maxima de lansare din aer, 648 km/h; flotabilitate negativa 180 kg;

Type 91 Model 7 Strong: produsa la sfrasitul lui 1944, putea penetra coca dubla a cuirasatelor; calibrul 45 cm/450 mm; greutate 1051/1052 kg; greutate ogiva 526 kg; incarcatura exploziva 420 kg; lungime 5,71 m; lungime ogiva exploziva 1,90 m; raza maxima de actiune 1500 m; propulsie kerosen-oxigen, motor in 8 cilindri, radial, 200 CP; viteza maxima 75/77,80 km/h (posibil doar 75 km/h, cel mai probabil); dispunea de: girocompas de control al carmei verticale/giroscop de control al carmei orizontale; viteza maxima de lansare din aer, 648 km/h; flotabilitate negativa 301 kg.

H8K1/2 puteau acrosa sub aripi si bombe cu cadere libera sau bombe de adancime. Aceste bombe, in primii ani de razboi, erau relativ simple. Bombele de adancime nu erau prea fiabile, astfel ca multe submarine americane au reusit sa scape de atacul aeronavelor sau navelor japoneze.

 

Bomba de adancime uzuala la inceputul WW II era Type 95, insa au mai fost dezvoltate si altele pe parcursul razboiului, precum:

–Type 95 (lungime 77,50 cm; diametrul 45 cm; 220 kg greutate; incarcatura exploziva Type 88, formata din perclorat de amoniu si ferrosilicat; bomba avea doua setari de adancime, putand exploda la 30 m sau la 60 m, ceea ce era oarecum suficient pentru submarinele US Navy in prima parte a razboiului), ulterior bomba a fost modernizata, avand 147 kg greutate si exploziv Type 97 (era format din 70% TNA si 30% HNDA), putand exploda si la adancimea abisala de 90 m (putea fi dotata si cu parasuta pentru a se intarzia scufundarea, cu deosebire atunci cand era lansata de aeronave lente, insa adancimea maxima de setare a exploziei nu trebuia sa depaseasca 30 m);

–Type 2 era oarecum asemanatoare cu cele britanice, foarte probabil fiind o copie dupa acestea, si avea urmatoarele caracteristici: greutate 230/105 kg; exploziv Type 97; putea fi setata sa explodeze la adancimi de 30/60/89/98/145/197 m (exista surse care sustin ca bomba putea fi setata sa explodeze si la adancimi abisale de 292/390/480 m, improbabil insa, nu exista niciun submarin capabil sa se scufunde la asa adancimi, chiar si astazi sunt greu de atins. Exista informatia ca japonezii testau o bomba de mare adancime ce-ar fi avut 100 kg de exploziv de mare putere, insa aceasta n-a fost gata pana la Capitulare). Oricum, pe distrugatoare se gaseau aproximativ 30 de astfel de grenade antisubmarin, cu mult mai multe pe navele de escorta, cam 300 de exemplare;

BOMBA TYPE 99 S-AP -251 KG, NR.4 DE LA STANGA LA DREAPTA

–Type 99 No.6 Mark2 a fost bomba uzuala pe aeronavele Marinei Imperiale, inclusiv pe H8K2, aceasta cantarind 60 kg, raza letala a exploziei fiind de 4 m. Exista si varianta Type 99 No.6 Mark 2 Mod 1 Special, aceasta avand 67,90 kg greutate si 38 kg incarcatura exploziva Type 98 (70% trinitroanisole si 30% hexanitrodifenilamina), raza letala a exploziei fiind de 4-5 m. Cel mai probabil bomba dispunea de focos temporizat Type 15, acesta putea fi setat sa explodeze la maxim 15 m adancime cu o intarziere de 17 secunde (probabil), selectia facandu-se inainte ca bomba sa fie acrosata sub aripile aeronavei;

–Type 19 No.25 Mark2 Special cantarea 180/190 kg, avea 140 kg incarcatura exploziva Type 98, raza letala a exploziei fiind de 8 m. Aceasta bomba era realizata din materiale non-magnetice (in mare parte lemn si fibre textile), ceea ce o facea imuna la detectoarele de anomalii magnetice, fiind utilizata pe aeronavele destinate dragarii magnetice a minelor, precum si dragoarelor de rada (le foloseau pentru a detona minele amarate pe fundul apei). Focosul putea fi setat sa detoneze la adancimi de 26/46/91 m;

–Type 1 No.25 Mark2 Special cantarea 266 kg, avea 143,60 kg incarcatura exploziva Type 98, raza letala a exploziei fiind de 10 m. Aceasta bomba eraprevazuta cu un inel la partea frontala pentru a se reduce ricosarea la contactul cu apa, pur si simplu bomba se scufunda rapid. Focosul putea fi setat sa detoneze la adancimi de 26/46/91 m. A fost, foarte probabil, si in dotarea H8K Emily.

De asemenea, aeronavele H8K puteau acrosa si bombe cu cadere libera, Marina si Aviatia folosind urmatoarele tipuri:

–Type 97 No.6 Mark2 Land cantarea 60,40 kg, avea 23,60 kg incarcatura exploziva Type 98 Mod 1, fiind capabila sa penetreze blindaj cu grosimea de 20 cm. Aceasta bomba a fost, foarte probabil, si in dotarea H8K Emily;

–Type 3 No.6 Model 1 Modification 1 Land cantarea 56,40 kg, avea 23,50 kg incarcatura exploziva Type 98 Mod 1. Aceasta bomba a fost, foarte probabil, si in dotarea H8K Emily;

–Type 2 No.6 Model 5 Land cantarea 56,50 kg, avea 7 kg de submunitiii ce erau aruncate cand bomba se rotea cu viteza de 1000 rpm. Aceasta bomba se folosea impotriva infanteriei si nu a fost in dotarea H8K Emily;

BOMBA TYPE 98 HE -242 KG, NR.5 DE LA STANGA LA DREAPTA

–Type 98 No.25 Model 1 Land cantarea 242,20 kg, avea 96,60 kg incarcatura exploziva Type 98 Mod 1, fiind capabila sa penetreze blindaj cu grosimea de 40 cm. Aceasta bomba a fost, foarte probabil, si in dotarea H8K Emily;

–Type 3 No.25 Model 1 Land cantarea 239,40 kg, avea 97 kg incarcatura exploziva Type 98 Mod 1 si peretii grosi ce se fragmentau in srapnel de mari dimensiuni. Aceasta bomba nu a fost, foarte probabil, si in dotarea H8K Emily;

–Type 98 No.80 Model 1 Land cantarea 805 kg, avea 382 kg incarcatura exploziva Shimose (acid picric), fiind capabila sa penetreze blindaj cu grosimea de 40 cm. Aceasta bomba a fost, foarte probabil, si in dotarea H8K Emily, insa era folosita uzual de catre bombardierele-torpiloare;

–Type 99 No.6 Model 1 Ordinary cantarea 62,80 kg, avea 30 kg incarcatura exploziva Shimose (acid picric), fiind capabila sa penetreze blindaj plat cu grosimea de 25 cm. Aceasta bomba producea mult srapnel si a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita uzual si de catre bombardierele-torpiloare;

–Type 99 No.25 Model 1 Ordinary cantarea 251,10 kg, avea 27,90 kg incarcatura exploziva Shimose (acid picric) sau Type 98, fiind capabila sa penetreze blindaj plat cu grosimea de 50 cm. Aceasta bomba producea mult srapnel, putea fi dotata cu focos cu explozie intarziata si a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita uzual si de catre bombardierele-torpiloare;

–Type 90 No.50 Model 2 Ordinary cantarea 507 kg, avea 221 kg incarcatura exploziva Shimose (acid picric) sau Type 98, fiind folosita impotriva marilor nave de razboi sau impotriva fortificatiilor. Aceasta bomba era invechita, insa a fost folosita pe toata durata razboiului. Nu a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita uzual de catre bombardiere si bombardiere-torpiloare;

–Type 2 No.50 Model 1 Ordinary cantarea 491 kg, avea 61,40 kg incarcatura exploziva Type 91 (trinitroanisol) sau Type 98, fiind folosita impotriva marilor nave de razboi sau impotriva fortificatiilor, putand penetra blindaj plat de 80 mm grosime. Aceasta bomba era invechita, insa a fost folosita pe toata durata razboiului. Nu a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita uzual de catre bombardiere si bombardiere-torpiloare;

–Type 98 Model 80 Ordinary cantarea 807,50 kg, avea 320 kg incarcatura exploziva Shimose (acid picric. Acest acid era introdus in bombe, numai in recipiente din carton cerat), Type 91 sau Type 98, fiind folosita impotriva marilor nave de razboi sau impotriva fortificatiilor. Era capabila sa penetreze blindaj plat cu grosimea de 70 mm. Nu a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita uzual de catre bombardiere si bombardiere-torpiloare, si este considerata a fi cea mai grea bomba din inventarul Marinei Imperiale;

–Type 1 No.6 Mark 1 Special cantarea 69 kg, avea incarcatura chimica. Bomba era detonata de exploziv Shimose sau Type 98, imprastiindu-se pe o raza de 10 m un lichid galbui verde gros, cel mai probabil este vorba despre gaz mustar. Aceasta bomba nu a fost in dotarea H8K Emily, nu este cert ca japonezii ar fi folosit-o, exista insa suspiciunea ca ar fi fost utilizata in Manciuria si China;

–Type 99 No.3 Mark 1 Special cantarea 33,70 kg, avea 144 de bombleti cu fosfor. Bomba era teoretic folosita impotriva formatiunilor de bombardiere, bombletii fiind aruncati prin rotirea bombei, insa in practica erau total ineficiente si nu este foarte sigur daca chiar le-au folosit vreodata. Serviciul de Informatii al US Navy considera ca se cerceta un proiectil antiaerian ce-ar fi imprastiat acesti bombleti asupra formatiunilor de bombardiere, acest proiectil fiind tras de tunuri AA de mare calibru, insa niciodata n-a fost vazut in actiune. Cel mai probabil ca n-a existat ori n-a apucat sa fie realizat;

–Type 3 No.6 Mark 3 Model 3 Special cantarea 56,60 kg, avea 144 de bombleti cu fosfor, fiind similar cu Type 99 No.3 Mark 1 Special, insa avea fuzee de timp. Existenta sa este insa incerta;

–Type 2 No.25 Mark 3 Model 1 Special  a fost o bomba incendiara destinata distrugerii pistelor, a aerodromurilor, pozitiilor fortificate, etc, si cantarea 246 kg,. Bomba avea 780 de bombleti cu material incendiar, o mixtura de 50% praf de aluminiu si 50% nitrat de bariu. Nu se stie cu certitudine daca H8K ar fi luat astfel de bombe;

–Type 3 No.25 Mark 4 Model 1 Special  a fost o bomba racheta (avea un mic motor racheta in coada), aceasta accelerand pana la 90/100 m/s, putand penetra blindaj plat de 125-150 mm grosime. Bomba avea: 315 kg greutate, continand 4 kg de exploziv Type 91 si 15 kg de agent propulsor de tip balistic; aripioare de ghidaj in coada; focos cu intarziere; lungime 1,90 m; diametru 30 cm; anul aparitie 1943. Nu a fost in dotarea H8K;

–Type 99 No.80 Mark 5 Special cantarea 796,80 kg, AP, avea 22,30/30 kg incarcatura exploziva Type 91, fiind folosita impotriva marilor nave de razboi sau impotriva fortificatiilor. Era capabila sa penetreze blindaj plat cu grosimea de 150 mm. Nu a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita uzual de catre bombardiere si bombardiere-torpiloare, si a fost cu certitudine folosita la Pearl Harbour;

–Type 2 No.80 Mark 5 Model 1 Special cantarea 811,20 kg, avea 35,70 kg incarcatura exploziva Type 91, fiind folosita impotriva marilor nave de razboi sau impotriva fortificatiilor. Nu a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita uzual de catre bombardiere si bombardiere-torpiloare;

–Type 98 No.7 Mark 6 Model 1 Special cantarea 71,90 kg, avea 4 containere ce contineau o mixtura incendiara capabila sa arda cu temperatura mare timp de 4 minute, formata din aliaj de magneziu (il numeau “electron”) si termit. Aceasta bomba era folosita in demolarea structurilor din beton, putand penetra beton cu grosimea de 20 cm. Nu a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita uzual de catre bombardiere si bombardiere-torpiloare;

–Type 98 No.7 Mark 6 Model 2 Special cantarea 66 kg, avea containere ce contineau o pasta careia japonezii ii spuneau “ulei congelat”, foarte probabil ceva asemanator napalmului. Aceasta bomba era folosita in demolarea structurilor din beton si nu numai. Nu a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita uzual de catre bombardiere si bombardiere-torpiloare;

–Type 1 No.7 Mark 6 Model 3 Special cantarea 67,10 kg, avea 520 de bombleti cu termit, aprinderea acestora fiind initiata cu pulbere formata din praf de aluminiu si nitrat de bariu. Termitul se imprastia pe o raza de 80 m, fiecare bomblet arzand timp de 20 de secunde. Nu s-a dovedit a fi prea reusita, timpul de ardere era scurt, iar raza de imprastiere scazuta;

–Type 3 No.25 Mark 8 Special cantarea 280 kg, avea 104 kg incarcatura exploziva Type 98, fiind folosita in bombardamente la inaltimi cuprinse intre 150-250 m. Nu-i cert ca a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita uzual de catre bombardiere in picaj si bombardiere-torpiloare;

–Type 3 No.80 Mark 8 Special cantarea 850 kg, avea 400 kg incarcatura exploziva Type 98, fiind folosita in bombardamente la inaltimi cuprinse intre 150-300 m. Nu-i cert ca a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita uzual de catre bombardiere in picaj si bombardiere-torpiloare;

–Type 2 No.6 Mark 21 Model 1 cantarea 52,50 kg, avea bombleti ce contineau 1 kg incarcatura exploziva Type 98, fiind folosita in bombardamente asupra aerodromurilor. Nu-i cert ca a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita uzual de catre bombardiere in picaj si bombardiere-torpiloare;

–Type 2 No.6 Mark 21 Model 2 cantarea 52,50 kg, avea bombleti ce contineau 1 kg incarcatura exploziva Type 98 si fuzee de timp, fiind folosita in bombardamente asupra aerodromurilor. Nu-i cert ca a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita uzual de catre bombardiere in picaj si bombardiere-torpiloare;

–Type 3 No.6 Mark 23 Model 1 Special cantarea 62,50 kg, avea 23,60 kg incarcatura exploziva Type 98 si fuzee de timp, fiind folosita in bombardamente asupra aerodromurilor. Nu-i cert ca a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita uzual de catre bombardiere in picaj si bombardiere-torpiloare;

–Type 3 No.35 Mark 31 Model 1 cantarea 190 kg, avea 77 kg incarcatura exploziva Type 98, fiind folosita in bombardamente asupra aerodromurilor si in operatiunile de debarcare. Bomba avea un focos de proximitate radar rudimentar, ce avea rolul de a detona bomba la inaltimi cuprinse intre 3-15 m deasupra solului. Bomba n-a fost prea reusita, peste 50% dintre ele n-au detonat. Nu a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita de catre bombardiere in picaj si bombardiere-torpiloare;

–Type 3 No.80 Mark 31 Model 1 similara cu No.35, cantarea 676,05 kg, avea 392,10 kg incarcatura exploziva Type 98, fiind folosita in bombardamente asupra aerodromurilor si in operatiunile de debarcare. Bomba avea un focos de proximitate radar rudimentar, ce avea rolul de a detona bomba la inaltimi cuprinse intre 3-15 m deasupra solului. Bomba n-a fost prea reusita, peste 50% dintre ele n-au detonat. Nu a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita de catre bombardiere in picaj si bombardiere-torpiloare;

–Type 3 No.6 Target Marker cantarea 70,30 kg si continea bombleti din fosfor si foite din aluminiu, acestea producand flacari si fum timp de 30 de minute. Era destinata marcarii si iluminarii pe timpul noptii a tintelor de la sol. Nu a fost in dotarea H8K Emily, dar era folosita de catre bombardiere in picaj si bombardiere. Exista si o varianta folosita in lansarea de foite metalizate destinate bruierii radarelor, aceasta continand 200 de foite cu dimensiunea de 27×700 mm, astfel de bombe fiind folosite pe scara larga in ultimii doi ani de razboi.

Toate aceste bombe au fost fabricate la arsenalele din Tokyo, Osaka, Nagoya, Sakai si Kure (cu deosebire cele destinate Marinei Imperiale. Bombele destinate Marinei erau de regula marcate cu o ancora).

Un numar redus de aeronave H8K2 au fost dotate cu radar, insa aceasta tehnologie nu era prea grozava, japonezii apucandu-se s-o studieze tarziu, la sfarsitul anului 1941, dupa ce-au capturat cateva astfel de echipamente de la britanici in Singapore, insa au pus mana si pe un SCR-268 deteriorat (Fire Control Radar/FCR, primul radar de control al focului din dotarea US Army) si un SCR-270/Signal Corps Radio Model 270 (radar mobil de alarmare timpurie) la Corregidor. Oricum, radarele pe care le-au realizat erau slabe si usor de bruiat, inclusiv cele aeropurtate. Despre radarele japoneze vom vorbi intr-un articol viitor, insa acum ne vom ocupa de cele aeropurtate, cunoscut fiind faptul c-au reusit sa produca cateva modele, hidroavioanele H8K2 avand modelul Type 3 Mark 6 Model 1/Type H6, radar de cautare cu raza maxima de detectie de 70 km, cu antene tip Yagi dispuse pe lateralele botului aeronavei (antena se mai numeste si Yagi-Uda dupa numele inventatorilor japonezi.

Dipoli radar pe H8K

Se utilizeaza, in general, pentru unde scurte dar este functionala si in banda SHF/Super High Frecquency/3-30 GHz, si este formata din dipol, reflector si directoare, acestea doua fiind dispuse intr-un suport format dintr-o bara sau un tub conductor. Cu cat antena are mai multi elementi cu atat este mai puternica, spre exemplu, o antena Yagi cu trei elementi are o putere relativa de 5 dB, adaugandu-i-se inca un element, puterea creste cu 2 dB ajungand la 7 dB. Elementii pot sau nu sa fie dispusi uniform. Antena directionala a fost inventata de catre Dr.Shintaro Uda si Dr.Hidetsuhu Yagi in anul 1926, la Tohoku Imperial University din Sendai/Miyagi, din pacate insa, pe militari nu i-a interesat. Cand i-a interesat a fost deja prea tarziu!). Sa le luam insa pe rand:

ANTENA RADARULUI AEROPURTAT TYPE 6 MK.4 M3

–Type 3 Mark 6 Model 1 cunoscut in inventarele Marinei si ca Type H6, a fost un radar aeropurtat cu urmatoarele caracteristici: antena directionala tip Yagi; lungimea de unda de 2 m/200 cm; puterea impulsului 3 kW; lungimea impulsului 10 microsecunde; detecta: un singur avion de la 70 km distanta/o formatie de avioane de la 100 km distanta/un submarin aflat la suprafata de la 20-30 km distanta/un cuirasat sau o grupare de nave de la maxim 130 km distanta; greutate 110 kg; receptor UN-954; operational din august 1942; 300 de exemplare realizate (posibil sa fi fost mai putine, insa unele surse sustin c-au produs 2000 de exemplare, putin probabil insa); s-a aflat in dotarea H8K2 probabil din aprilie 1943/martie 1944 (posibil 4-8 aeronave sa fi fost dotate cu acest radar), insa a dotat si bombardiere G4M2 Betty si bombardiere-torpiloare B5N Kate, precum si alte aeronave;

–Type FM 1 a fost un radar aeropurtat de cautare aer-suprafata cu urmatoarele caracteristici: antena directionala tip Yagi; lungimea de unda de 2 m/200 cm; puterea impulsului 42 kW; receptor UN-954; detecta: un singur avion de la 70 km distanta/o formatie de avioane de la 100 km distanta; greutate 70 kg; nu a fos operational, se pare ca a fost un produs experimental, insa lucrurile nu-s clare, unele surse sustinand ca era operational in septembrie 1944, fiind in curs de operationalizare cu Marina Imperiala la momentul Capitularii;

–Type N6 a fost un radar aeropurtat de cautare aer-suprafata cu urmatoarele caracteristici: antena directionala tip Yagi; lungimea de unda de 1,2 m/120 cm; puterea impulsului 2 kW; receptor UN-954; detecta: un singur avion de la 50 km distanta/o formatie de avioane de la 70 km distanta; greutate 60 kg; operational din octombrie 1944; 20 de exemplare realizate;

–Type FM 3 a fost un radar aeropurtat de cautare aer-suprafata cu urmatoarele caracteristici: antena directionala tip Yagi; lungimea de unda de 2 m/200 cm; puterea impulsului 2 kW; receptor UN-954; detecta: un singur avion de la 50 km distanta/o formatie de avioane de la 70 km distanta; greutate 60 kg; operational din iunie 1945; 100 de exemplare realizate;

–Type FD 2 a fost un radar aeropurtat de cautare aer-suprafata cu urmatoarele caracteristici: antena directionala tip Yagi; lungimea de unda de 0,25 m/60 cm; puterea impulsului 2/25 kW; detecta: un singur avion de la maxim 10 km distanta/o formatie de avioane de la 3 km distanta/o formatie de nave de la 10 km distanta; greutate 70 kg; operational din august 1944; 100 de exemplare realizate; se pare c-au dotat aeronave apartinand 302 Kokutai, cel mai probabil vanatori de noapte, insa s-au dovedit slabe si ineficiente (unele surse sustin ca n-a devenit operational, foarte probabil sa fie asa);

–Type Taki 1/Kijo-yo Dempa Keikai-ka a fost un radar aeropurtat de cautare aer-suprafata realizat in 4 variante (diferea dispunerea antenelor Yagi si numarul dipolilor), cu urmatoarele caracteristici: antena directionala tip Yagi; lungimea de unda de 0,60 m (150 cm la Model 1-3/200 cm la Model 4); lungimea impulsului 5 microsecunde; frecventa de repetitie a impulsului: 1000 Hz (Model 1-3)/250 Hz (Model 4); puterea impulsului 2/10 kW; detecta: o grupare de aeronave de la maxim 40 km distanta/un singur submarin de la maxim 15-20 km distanta/o flota de nave de la maxim 100 km distanta/un cuirasat de la maxim 60 km distanta; greutate 150 kg; operational din martie 1943; 100-150 de exemplare realizate (unele surse sustin c-au fost 900 de exemplare Model 1-2, 300 de exemplare Model 3 si 6 exemplare Model 4, incert insa); se pare c-au dotat aeronave apartinand 302 Kokutai insa s-au dovedit slabe si ineficiente;

–Tama 3 a fost un radar aeropurtat de cautare aer-suprafata destinat vanatorilor de noapte, cu urmatoarele caracteristici: antena directionala tip Yagi; lungimea de unda de 200 cm; puterea impulsului 3 kW; receptor UN-954; detecta: un singur avion de la maxim 3 km distanta; greutate 70 kg; neoperational, gata de productie in iulie 1945; 10 exemplare de pre-productie realizate;

–Type Taki 2 a fost un radar aeropurtat de cautare aer-suprafata cu urmatoarele caracteristici: antena directionala tip Yagi; lungimea de unda de 0,80 m; puterea impulsului 2 kW; raza de detectie pentru aeronave era cuprinsa intre 0,50-3 km distanta; greutate 120 kg; operational din ianuarie 1945; cel putin 2 exemplare realizate; se pare c-au dotat 2 aeronave apartinand 53 Sentai, insa nu se stie daca au fost sau nu utilizate operational, cel mai probabil ca nu, fiind folosite doar pentru teste.

 EMILY IN TESTE DE EVALUARE LA PATUXENT RIVER -SUA 1946-1947

Interesant este faptul ca initial, in prima parte a razboiului, americanii erau ingrijorati de faptul ca japonezii au radare performante. Aveau sa se linisteasca abia cand puscasii marini au debarcat pe data de 7 august 1942 in Guadalcanal, Insulele Solomon, capturand intact un radar  Ta-Chi 1/Radar Model 1 (200 MHz, 1,5 m, prf 1000, 5kW, vreo 30 de exemplare construite, raza maxima de detectie aproximativ 20 km), copie dupa SCR-268, pe care l-au trimis in SUA unde expertii studiindu-l l-au declarat “brut, mai slab decat primele radare americane”.

 Emily ranita

Interesanta este si inscriptionarea radarelor japoneze, insa aceasta nu este clara in evidentele US Navy, deci este foarte probabil sa existe si confuzii: GO/Mark; KEI/KATA/GATA/Model; KAI/Modificare; SHIKI/Tip. Notificarile desemnau: Mark 1 –radar de cautare si avertizare timpurie; Mark 2 –radar de cautare si de avertizare timpurie montat pe nave; Mark 3 –FCR la bordul navei; Mark 4 –FCR pentru artilerie AA; Mark 5 –radar de cautare; Mark 6 –radar de cautare cu baza la sol; Tip 1 –radar; Tip 2 –radar mobil; Tip 3 –radar portabil/aeropurtat; Tip 4 –radar aeropurtat. Denumirile radarelor desemnau de regula unitatea producatoare, precum Tama/Institutul de Cercetare Tama (probabil din Nara), insa Tama desemna si radarele de la sol, iar Taki desemna radarele aeropurtate.

 

Episodul LXXVIII: FW-58 „Zmeul”, partea I

 

WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

www.aviastar.org › … › Japan › Kawanishi

www.aviation-history.com/kawanishi/h8k.htm

www.combinedfleet.com/ijna/h8k.htm

www.angelfire.com/fm/compass/H8K.htm

www.historyofwar.org/…/weapons_kawanishi_..

www.chuckhawks.com/great_flying_boats.htm

world-war-2.wikia.com/wiki/Kawanishi_H8K

www.world-war-2-planes.com/kawanishi–h8kb….

www.pacificmaritimeheritagetrail.com/…/kawan..

www.airvectors.net/avh6kh8k.html

www.pinterest.com/pin/344806915190694925/

www.warbirdsresourcegroup.org/…/kawanishih…

www.aer.ita.br/~bmattos/mundo/…/kwkh8k.ht…

www.avionslegendaires.net › … › Hydravions

www.aircraftaces.com/kawanishi–h8k.htm

ww2-weapons.com/…/Kawanishi/Emily/H8K.ht…

navalhistory.flixco.info/H/146814/8330/a0.htm

www.airwar.ru/enc/sww2/h8k.html

avionswwii.free.fr

www.vectorsite.net/ttwiz_12.html

www.kbismarck.org › … › Naval Weapons

www.ibiblio.org/hyperwar/USN/…/ORD-ONI-9…

www.combinedfleet.com/radar.htm

sky.geocities.jp/enokiec/…/E-Radar.htm

www.combinedfleet.com/torps.htm

pwencycl.kgbudge.com/…/Japanese_Type_91_…

www.navweaps.com/…/WTJAP_WWII.htm

pwencycl.kgbudge.com/D/e/Depth_Charge.htm

pwencycl.kgbudge.com/B/o/Bombs.htm

pwencycl.kgbudge.com/…/Kasei_aircraft_engin…

powerplants.warbirdsresourcegroup.org/imperi…

forum.warthunder.com

www.aviation-history.com

1. enginehistory.org/…/nasm_research_2.sht…

photobucket.com

pacific.valka.cz/airunits/ijnaf_kok.htm

www.j-aircraft.com/faq/Naval_Units.htm

www.j-aircraft.com/research/milrank.htm

pwencycl.kgbudge.com/R/a/Radar.htm

sky.geocities.jp/enokiec/…/E-Radar.htm

1. radartutorial.eu/06.antennas/an08.ro.htm

Series Navigation

<< Enciclopedia Armelor: EmilyEnciclopedia Armelor: Zmeul (I) >>