Episodul XXVI: Tractoare Italiene pentru Artilerie
Fiat-Pavesi in LT-31, 1931
Ati putea crede, conform titlului, ca ne-am orientat spre utilaje agricole si agricultura, ori poate spre ceva reclame la asemenea produse. Nicidecum, desi asemenea masini au fost la origine tractoare agricole, masini la care armatele au intuit certe veleitati militare cu modificari mai mult sau mai putin substantiale. Ei bine, astazi aruncam o privire asupra preocuparilor italiene in domeniul tractoarelor de artilerie, preocupari ce mie mi se par interesante prin insasi rezultatele ce le-au avut –rare dealtfel, in armata pe care atat aliatii germani cat si inamicii anglo-americani o numeau generic, ironic ori poate nu, „macaronari”. Nu intentionam sa vorbim despre faptele de arme ale armiei italiene, deoarece acestea sunt vazute in fel si chip, depinzand doar de cine si cum le „priveste”, pro sau contra, ci intentionam sa ne axam strict pe latura tehnica.
Primele tractoare realizate in Italia au fost destinate agriculturii, acestea fiind realizate de catre firma Pavesi &Tolotti la Milano, in anul 1913. Inginer deosebit de talentat, preocupat de mecanica, Ugo Pavesi s-a nascut in anul 1886 facandu-si studiile in domeniu la Institutul Stiintific din Novara. Impreuna cu inginerul Giulio Tolotti (acesta indeplinea si functia de manager tehnic in cadrul companiei) a infiintat o mica companie botezata „Aratrice Breveti Ingg. Pavesi&Tolotti” in anul 1910, scopul acesteia fiind productia de tractoare dupa model american, cu o singura roata pe fata.
Pavesi P-4-100
Firma avea sa atraga atentia armatei italiene la inceputul anilor *20, castigand un concurs ce avea ca tinta realizarea unui nou tractor de artilerie –concurs sponsorizat dealtfel de catre Armata, ce avea deja in dotare variante mai vechi ale tractorului P-4 (tractoare agricole la origine, carora Armata le-a intuit utilitatea in tractarea pieselor de artilerie grea, pe care le vom dezvalui in cele ce urmeaza), precum:
–PAVESI P-4 s-a dovedit a fi reusit si revolutionar, fiind considerat de catre unii experti ca fiind primul tractor de artilerie din dotarea fortelor italiene. A fost creatia lui Ugo Pavesi incepand cu anul 1918, pe cand acesta lucra pe cont propriu avand propria companie numita „Motomeccanica Brevete Ing. Pavesi”, ce-si avea sediul la Milano. Acest tractor agricol este considerat a fi primul ce dispunea de tractiune integrala realizat in tara (oricum, este considerat a fi printre primele tractoare din lume cu capabilitati 4×4), inovator in ceea ce priveste calea de rulare (roti de mari dimensiuni ce aveau acelasi diametru si cadru dublu articulat), dispunand de o mobilitate remarcabila pentru acei ani (asta ii va aduce premii la diferite concursuri, precum cele de la Lendinara din 1920, Mantua din 1921 si Milano in 1929). Interesant este si faptul ca desi costa mai mult decat concurenta, tractoarele Landini (P-4 costa 45000 lire la nivelul anului 1929, pe cand un tractor Landini ajungea la doar 27000 lire), fermierii italieni il preferau datorita capabilitatilor sale remarcabile, descurcandu-se foarte bine pe teren mlastinos si nisipuri umede.
Pavesi P-4 in teste
Datorita faptului ca era deosebit de reusit, P-4 a ramas in productie mult timp, cel mai probabil productia a incetat abia in anul 1942, avand mai multe variante constructive, precum: P-4, produs intre anii 1918-1930, avand urmatoarele caracteristici: motor pe benzina in 2 cilindri, 4520 cm/cubi, 15-20 CP/900 rpm; lungime 3,3 m; latime 1,9 m; greutate 2,5 tone; viteza: minima 2,2 km/h/maxima 7,8 km/h; P-4S, produs din anul 1927, avand urmatoarele caracteristici: motor pe benzina in 2 cilindri, 4520 cm/cubi, 25 CP/900 rpm; lungime 3,3 m; latime 1,9 m; greutate 2,5 tone; viteza: minima 2,2 km/h/maxima 7,8 km/h; P-4M, produs intre anii 1919-1942, avand urmatoarele caracteristici: motor pe benzina in 4 cilindri, 4700 cm/cubi, 40 CP/1300 rpm; lungime 3,5 m; latime 1,9 m; greutate 3,3 tone; viteza: minima 2,6 km/h/maxima 10,7 km/h. Variante ale acestor tractoare s-au exportat in Bulgaria, Germania, Finlanda, Marea Britanie (l-au fabricat sub licenta. A fost cunoscut drept Armstrong-Siddeley 4×4), Grecia, Ungaria (utilizat multi ani de catre armia honveda) si Suedia (l-au fabricat sub licenta). In inventarele Regio Esercito, diferitele variante de P-4 apar catalogate si ca Model 25/26/30/30A, diferentele intre acestea nefiind semnificative, exceptand motorizarea.
Insa, cea mai importanta inovatie adusa de catre tractoarele P-4 era faptul ca acestea erau articulate, putand evolua in cele mai accidentate zone –cele doua parti ale vehiculului fiind unite printr-o articulatie tubulara/transmisie cardanica, ceea ce facea ca indiferent de conformatia terenului toate cele 4 roti spitate de mari dimensiuni (vezi anexa 1) sau 4-5 hectare pe zi (adancimea brazdei 15-20 cm).
Pavesi P-4-100
Nu exista date certe cand a renuntat armia italiana la a folosi aceste tractoare, dar se stie cu certitudine cand au scos la pensie o varianta a acestuia, P-4 Model 26 –anul 1945, aceasta varianta avand urmatoarele caracteristici: produs intre anii 1919-1942, avand urmatoarele caracteristici: motor pe benzina, 4 cilindri in linie, 4720 cm/cubi, 57 CP/1500 rpm; raport putere-greutate 12,39 CP/tona; tractiune 4×4; suspensie independenta; lungime 4,1 m; latime 2,05 m; inaltime: 2,4 m cu copertina/1,45 m fara copertina; greutate 4,6 tone; viteza maxima 22 km/h; autonomie 180 km; intrat in serviciu din anul 1924; echipaj 8 oameni; dispunea de un troliu ce putea tracta o sarcina de maxim 4000 kg; realizat in cel putin 1000 de exemplare (vezi anexa 2).
Pavesi L-140
Acest tractor a avut si o varianta mai mica, numita L-140, pe care insa a adoptat-o si Armata sub numele de TL-31 (vezi anexa 3), ce nu dispuneau de troliu ci doar de un carlig de remorcare destinat tractarii unei remorci. Trei regimente de artilerie tractata dotate cu aceste tractoare existau in anul 1936, ele fiind insa rapid inlocuite de mult mai modernul SPA TL-37 (vezi anexa 4), insa tractoarele au ajuns cu Corpul de Voluntari Italieni in Spania unde au si ramas pana la sfarsitul WW II –in marea lor majoritate erau doar de decor, nemaifiind functionale, in slujba armatei franchiste.
–PAVESI 35 PS a fost pe roti asemanator cu tractoarele Pavesi. A fost un vehicul experimental derivat din aceste tractoare, blindat, echipat insa cu roti identice cu cele de pe tractoare (aveau 1,55 m diametru, spitate, fiind realizate din otel), si nu cu senile. Era un blindat usor, un autoblindat mai degraba, ce n-a vazut niciodata productia de serie si a avut urmatoarele caracteristici: motor pe benzina, 4 cilindri, 35 CP/26 kW; raport putere-greutate 7 CP/tona; tractiune 4×4; suspensie independenta; lungime 4 m; latime 2 m; inaltime 2,2 m; greutate 5 tone; viteza maxima 17/35 km/h; blindaj cuprins intre 4-16 mm; putea trece santuri cu latimea de 1,4/1,5 m; garda la sol 75 cm; echipaj 2 oameni; armament: o turela ce se putea roti 360º, dotata cu o mitraliera de calibrul 8 mm (posibil de tip FIAT-REVELLI Model 1935 aflata in productie din anul 1935, avand urmatoarele caracteristici: calibrul 8 mm; greutate 17 kg; lungime 1,25 m; rata de foc 600 proiectile/minut; viteza initiala a proiectilului 750 m/s; bataie maxima 1000 m).
Pavesi ante carro
A existat un prototip nr.2 caruia i s-a montat in locul mitralierei un tun de calibrul 57 mm, acest blindat avand greutatea de 4 tone si motor de 45 CP/1250 rpm, fiind botezat PAVESI ANTE CARRO. Acest prototip de vehicul blindat a aparut in anul 1925, fiind similar cu PAVESI 35 PS, avand urmatoarele performante: motor pe benzina, 4 cilindri, 45 CP, racit cu apa; tractiune 4×4; suspensie independenta; lungime 4,24 m; latime 2,18 m; inaltime 2,06 m; greutate 5,5 tone; viteza maxima 24 km/h; blindaj cuprins intre 10-16 mm; garda la sol 74 cm; armament: un tun calibrul 57 mm, dispus in partea frontala a blindatului. Avea la partea superioara fata o cupola blindata destinata comandantului, ce dispunea de fante de observatie, cel mai probabil prevazute cu sticla blindata.
–PAVESI L-140 avea un design asemanator cu tractorul P4-100, aparut in anul 1924, doar 3 exemplare construite, pe roti spitate din otel captusite cu cauciuc masiv (aveau 1,20 m diametru si 25 cm latime). Avea performante bune, fiind si acesta un nou model de autoblindat, avand urmatoarele performante: motor pe benzina, 4 cilindri, 45 CP, racit cu apa; tractiune 4×4; suspensie independenta; lungime 5,50 m; latime 2,18 m; inaltime 3,4 m; greutate 5,5 tone; viteza maxima pe sosea 20 km/h; blindaj cuprins intre 6-16 mm; putea trece santuri cu latimea de 1 m; echipaj 4 oameni; armament: o turela ce se putea roti 360º, dotata cu o mitraliera de calibrul 6,5 mm, inca o mitraliera fiind dispusa in partea frontala superioara a blindatului, fiind de acelasi calibru. Foarte probabil sa fi existat si cea de a treia mitraliera, probabil dispusa in partea spate a acestuia, de tip SIA/Societa Italiana Armi Brescia, Model 1918/1924 (caz in care era fabricata de catre FIAT), avand urmatoarele caracteristici: calibrul 6,5 mm; greutate 11/11,5 kg; lungime 1,18 m; rata de foc 600/500/400 proiectile/minut; viteza initiala a proiectilului 700 m/s; bataie maxima posibil 1500-2000 m, insa eficacitatea maxima era sub 1000 m; arma avea magazie cu 25 de cartuse.
Pavesi 30PS
Desi aveau rezultate multumitoare, expertii armatei italiene au respins cele trei proiecte experimentale, drept urmare, Pavesi s-a orientat strict spre realizarea tractoarelor de artilerie abandonand ideea unui autoblindat „inrudit” cu acestea. Si bine a facut, deoarece a scos un tractor foarte reusit, apreciat chiar si de catre germani, numit SPA TM40, insa despre acesta vorbim ceva mai incolo.
Si asta deoarece tot suntem aici, la capitolul blindate usoare pe roti, fiind interesant de vazut ce facea „concurenta”, respectiv firma ANSALDO, in perioada 1922-1930 –proiectul acesteia nu s-a regasit nici el in dotarea armiei din „Cizma”, desi a fost deosebit in mare masura. Proiectul Ansaldo este considerat mult mai reusit decat cele ale lui Pavesi, cel putin asa era considerat la vremea respectiva de catre expertii armatei italiene, dar Ansaldo avea sa treaca din anul 1935 la fabricarea tanchetelor CV-33/35/38.
Acest proiect a fost initiat la propunerea directorului executiv al firmei Ansaldo, Giovanni Ansaldo, acesta fiind impresionat de caracteristicile si performantele tractorului 4×4, PAVESI P4. Cu toate acestea, Ansaldo semana oarecum cu P4, cel putin in ceea ce priveste calea de rulare, acesta avand roti din otel cu diametrul de 1,5 m si 40 cm latime, acoperite cu cauciuc masiv cu insertii de mari dimensiuni. Nu era un vehicul articulat ca Pavesi dar puntea spate avea forma de T ceea ce facea ca rotile sa mentina permanent contactul cu solul chiar si in teren accidentat, cadrul spate fiind dispus pe o articulatie sferica.
Ansaldo model 1929
Un singur prototip a fost realizat in anul 1929 si prezentat factorilor de decizie din armata, care n-au fost pana la urma interesati de acesta desi era net superior ca viteza si mobilitate P-4, avand in habitaclu o pompa destinata evacuarii apei din interior la trecerea prin vaduri, inclusiv protectie impotriva armelor chimice (o inovatie pe atunci in armia italiana, vehiculul avand carcasa etansa si filtre de aer). Era realizat din foi de otel laminat prinse cu nituri si suruburi de cadrul metalic (vezi anexa 5), grosimea blindajului fiind intre 6-16 mm, dar unul dintre atuurile sale a fost armamentul puternic pentru un autoblindat la acea vreme, dispus in turela rotativa 360º, un tun calibrul 37 mm (vezi anexa 6) la partea frontala a acesteia, si o mitraliera FIAT de calibrul 6,5 mm (descrisa mai sus) la partea spate.
ANSALDO MODELLO 1929 avea urmatoarele caracteristici: motor pe benzina FIAT, 6 cilindri, 75 CP, racit cu apa. Initial se prevazuse un motor mai puternic, de 110 CP, dar acesta n-a fost montat pe prototip; tractiune 4×4; transmisie mecanica –cutie de viteze in 4 trepte, 3 inainte si una inapoi; suspensie pe arcuri lamelare –partea spate; lungime 4,60 m; latime 2,60 m; inaltime 2,90 m; greutate 8,25 tone; viteza maxima pe sosea 43,5 km/h; blindaj cuprins intre 6-16 mm (plafon si podea 6 mm; partile laterale 10 mm; partea frontala si cea dorsala 16 mm; turela 10 mm, posibil 16 mm); putea trece vaduri adanci de 1,5 m; putea trece obstacole cu inaltimea de 1 m si santuri late de 1,2 m; urca pante de maxim 45º; echipaj 3 oameni (conductor si 2 tragatori); armament: o turela ce se putea roti 360º, dotata cu un tun de calibrul 37 mm si o mitraliera de calibrul 6,5 mm.
Firma BREDA/Societa Italiana Ernesto Breda per Construzioni Meccaniche, a realizat si ea in anii *30-*40 cateva tractoare de artilerie reusite, acestea avandu-si originea in camioane civile 4×4, precum:
Tractor Breda 32
-BREDA TP 32/Trattore Pesante 32, aparut in 1927 si intrat in serviciul Regio Esercito in anul 1933 (utilizat si de catre armata ungara. Italienii il mai numeau si Autocarro Trattore Breda), avand urmatoarele caracteristici: lungime 5,15 m; latime 2,08 m; inaltime 3 m; greutate 8,4 tone; motor: SPA T5 pe benzina, 4 cilindri, 8150 cm/cubi, 84 CP/1450 rpm; raport putere-greutate 10 CP/tona; tractiune 4×4; suspensie independenta; viteza maxima pe sosea 30 km/h; autonomie pe sosea 240 km; urca pante de 35◦;
-BREDA TP 40, aparut in 1940 si intrat in serviciul Regio Esercito in anul 1942 (utilizat si de catre armata ungara si cea germana), avand urmatoarele caracteristici: lungime 5,4 m; latime 2,4 m; inaltime 2,92 m; greutate 10,1 tone; motor: SPA D11 DIESEL, 6 cilindri, 8850 cm/cubi, 115 CP/1800 rpm; raport putere-greutate 11,39 CP/tona; tractiune 4×4; suspensie independenta; viteza maxima pe sosea 42 km/h; autonomie pe sosea 260 km; urca pante de 35◦, posibil si mai mult; era echipat cu genti din otel cu cauciuc prevazut cu camera;
Tractor Breda 41 cu macara
-BREDA TP 41/Trattore Pesante Breda mod.41, a fost un tractor de artilerie grea deosebit de reusit, aparut in 1941-1942 si intrat in serviciul Regio Esercito posibil in 1943 (posibil utilizat si de catre armata germana), avand urmatoarele caracteristici: lungime 5,4 m; latime 2,4 m; inaltime 2,92 m; greutate 13,6 tone; motor: SPA D11 DIESEL, 6 cilindri, 8850 cm/cubi, 115 CP/1800 rpm; tractiune 4×4; suspensie independenta; viteza maxima pe sosea 41 km/h; autonomie pe sosea 260 km; echipaj 2 oameni; era echipat cu genti din otel cu cauciuc prevazut cu camera.
De departe, cel mai reusit tractor mediu de artilerie realizat de catre italieni a fost SPA TM40, vehicul utilizat si de catre germani care l-au apreciat pentru performantele sale. Acesta a aparut in urma unei cereri emisa in anul 1938 de catre Regio Esercito pentru un tractor de artilerie capabil sa tracteze piese grele, destinat inlocuirii batranului P4. Acesta a fost construit de catre firma FIAT-SPA, insa intrarea lui in dotarea armatei a fost mult intarziata datorita lipsei acute de materii prime –acesta aparand in numar mic la inceputul anului 1942. Era in mare parte asemanator cu TL-37, avand tractiune integrala, genti din otel captusite cu cauciuc, fiind capabil sa traga tunuri de calibrul 75/90/105/149/210 mm, precum si tanchete M -11/13/14/15 (in remorca).
FIAT SPA TM40
Dupa toate probabilitatile primele exemplare livrate Regio Esercito au ajuns direct in Rusia, dar productia a fost, pana la final, extrem de scazuta -48 de exemplare in 1942/posibil 90 in 1943. A fost utilizat si de catre Wehrmacht, inclusiv de catre Luftwaffe, ajungand si-n dotarea Africa Korps (fortele germane se pare ca aveau si alte vehicule italiene in uz, precum camioanele FIAT 626, LANCIA 3 RO si ambulante FIAT 1100), cel mai probabil germanii avand 153 de exemplare in uz, daca nu mai multe.
SPA TM 40 in uz german
FIAT SPA a produs tractoare TM40 si pentru germani, cu modificari minore –practic tractorul a fost transformat intr-un camion 4×4, partea spate fiind transformata in bena (practic era o cutie din lemn) putandu-se transporta o sarcina maxima de 2,5 tone, vehiculul avand doar 2 locuri in cabina –si aceasta fabricata din lemn, insa, sasiul, motorul si partea mecanica erau neschimbate. Tractorul era numit de catre germani FIAT-SPA T-40 EINHEIT –varianta pe care armata italiana a utilizat-o si ea cativa ani dupa sfarsitul WW II (au iesit din uz in anii 1949-1950). Si Royal Navy+RAF au utilizat aceste tractoare, din capturi, chiar si dupa sfarsitul WW II, foarte probabil si US Army.
SMA TM 40 la treaba
Interesant este si faptul ca tractoarele P4 si variantele ulterioare au ajuns si-n Africa de Nord unde luptau trupele italiene, existand informatii cu cele ce le-au in dotare, precum:
-Regimentul 20 Artilerie -24 de exemplare, cel mai probabil BREDA TP 32, PAVESI 4M si P4-100;
-Regimentul 21 Artilerie -24 de exemplare, cel mai probabil BREDA TP 32, PAVESI 4M si P4-100;
P-4-140 in Africa de Nord
-Divizia 17 Infanterie „Pavia” -32 de exemplare, cel mai probabil BREDA TP 32, PAVESI 4M si P4-100, dintre acestea 4 se gaseau la Regimentul Infanterie si 24 la Regimentul 26 Artilerie);
-Divizia 27 Infanterie „Brescia” -44 de exemplare, cel mai probabil BREDA TP 32, PAVESI 4M si P4-100, dintre acestea 4 se gaseau la Regimentul Infanterie si 36 la Regimentul 55 Artilerie);
-Divizia 60 Infanterie „Sabratha” -35 de exemplare, cel mai probabil BREDA TP 32, PAVESI 4M si P4-100, dintre acestea 4 se gaseau la Regimentul Infanterie si 27 la Regimentul 42 Artilerie);
-Divizia 61 Infanterie „Sirte” -48 de exemplare, cel mai probabil BREDA TP 32, PAVESI 4M si P4-100, dintre acestea 4 se gaseau la Regimentul Infanterie si 40 la Regimentul 43 Artilerie);
-Divizia 62 Infanterie „Marmarica” -36 de exemplare, cel mai probabil BREDA TP 32, PAVESI 4M si P4-100, la Regimentul 44 Artilerie);
-Divizia 63 Infanterie „Cirene” -36 de exemplare, cel mai probabil BREDA TP 32, PAVESI 4M si P4-100, la Regimentul 45 Artilerie);
-Divizia 64 Infanterie „Catanzaro” -40 de exemplare, cel mai probabil BREDA TP 32, PAVESI 4M si P4-100, la Regimentul 203 Artilerie);
-Divizia 1/2 „28 Ottobre” -40 de exemplare, cel mai probabil BREDA TP 32, PAVESI 4M si P4-100, la Regimentul 201 Artilerie + inca 40 de exemplare la Regimentul 202 Artilerie);
-Divizia 4 „3 Gennaio” -40 de exemplare, cel mai probabil BREDA TP 32, PAVESI 4M si P4-100, la Regimentul 204 Artilerie). Si Fortele Aeriene aveau in Africa asemenea tractoare, ele deservind bazele aeriene proprii –posibil intre 5-50 de exemplare de diferite tipuri. Se pare ca tractoarele Pavesi model mai vechi nu mai erau in uz din 1942, dar exista informatii care sugereaza ca asemenea scule au fost gasite de catre Aliati in Sicilia, in anul 1943.
SPA TM40 avea urmatoarele caracteristici: lungime 4,68 m; latime 2,20 m; inaltime 2,80 m; greutate 6,57/7,86 tone; motor: Diesel FIAT Type 366, 6 cilindri, 9365 cm/cubi, 105 CP/2000 rpm; raport putere-greutate 15,97 CP/tona; tractiune 4×4; suspensie independenta; viteza maxima pe sosea 43,35 km/h; autonomie pe sosea 300 km; echipaj 2+6 trupa; unele exemplare dispuneau de un troliu puternic ce avea un cablu de 50 m lungime si 20 mm grosime, asemenea exemplare fiind destinate recuperarii vehiculelor avariate sau impotmolite –multe au fost folosite in Rusia, caz in care motoarele au fost dotate cu un pre-incalzitor pentru a face fata „generalului Iarna” (acesta era practic un mic rezervor cu capacitatea de 30 litri de apa dispus in spatele scaunului conductorului, dotat cu un arzator pe ulei. Odata apa incalzita, aceasta era introdusa in circuitul de racire al motorului usurand pornirea acestuia in conditii extreme de vreme).
WW
Episodul XXVII: Prima parte – Inceputurile rachetelor germane
Anexe
[1] 1,5 m diametru/25 cm latime. Rotile erau din metal, captusite cu cauciuc masiv. In caz de teren accidentat puteau fi echipate cu 10 lame metalice fiecare) sa aiba contact permanent cu solul. Un asemenea tractor putea ara un hectar (adancimea brazdei 50 cm
[2] comanda initiala a armatei italiene a fost de 45 de unitati, posibil Model 25/26, insa datorita capacitatilor de productie scazute ale firmei Pavesi&Tolotti, productia a fost transferata si firmei FIAT SpA, din anul 1924. Imbunatatirile aduse de catre firma FIAT tractoarelor au fost minore, dar se remarca sistemul de iluminat electric
[3] Trattore Leggero/Tractor Usor. Cu acesta se tractau piese de artilerie usoare si medii, precum si remorci de mici dimensiuni. Tractorul avea urmatoarele caracteristici: motor pe benzina FIAT, 4 cilindri, 30 CP, 2300 cm/cubi; tractiune 4×4; suspensie independenta; lungime 4 m; latime 1,8 m; inaltime: 2,2 m cu prelata/1,45 m fara prelata; garda la sol 50 cm; rezervor intern de combustibil 40 litri; putea tracta greutati de maxim 2 tone; viteza maxima 35 km/h; capacitate interna de transport 500 kg; consum benzina 40 l/100 km; autonomie undeva la 100 km
[4] in uz din anul 1930 in numar mic, avand urmatoarele caracteristici: motor Diesel FIAT, 4 cilindri, 57 CP; tractiune 4×4; suspensie independenta; lungime 4,10 m; latime 2,05 m; inaltime 2,40 m; greutate 4,6 tone; viteza maxima 22 km/h; autonomie 190 km; echipaj 2 oameni
[5] blindatul n-avea guri de ventilatie si trape de vizitare, fiind dotat doar cu o singura usa dreptunghiulara destinata echipajului dispusa in partea stanga a acestuia. Acest fapt a fost criticat de catre expertii Regio Esercito, deoarece echipajul era practic orb, neavand posibilitatea de a observa campul de lupta, doar conductorul dispunea de o fanta de observatie, aceasta nefiind prevazuta cu sticla blindata
[6] posibil o varianta autohtona a celui francez PUTEAUX SA 18 –rata de foc 15 proiectile/minut, viteza initiala a proiectilului 600 m/s. Exista informatii care sugereaza ca se intentiona dotarea unicului prototip cu un tun de calibrul 45 mm, insa programul a fost anulat, posibil datorita faptului ca era prea greu, blindatul avea probleme si cu tunul de 37 mm, datorita reculului puternic
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia libera, Internet.
www.comandosupremo.com/howitzer21025.html
historywarsweapons.com/obice-da-210-22-howitzer/
super tare aceste masinarii, oare pe unde am mai putea sa le vedem?
exista in muzeele militare aceste masini sau sunt decat pozele cu ele??
Salut. Se mai gasesc unele sub forma de machete , uite aici un exemplu http://www.cartula.ro/forum/topic/11418-breda-41-trattrice-pesante-coloniale/ .
Asemenea tractoare exista, cu certitudine, in muzee militare din Italia, Germania si Ungaria. La „Muzeul Tancului” din Bovington, Marea Britanie, exista, dupa cate stiu, doua exemplare, ambele capturate in Africa de Nord. Exista multe exemplare in colectii particulare, precum cel din poza nr.16, in acest articol, multe cumparate de la armata italiana dupa anul 1950, restaurate de catre noii proprietari.
Super articol ca intotdeauna, @WW. Ar fi interesantunul si despre cele rusesti , decand au aparut si pana au disparut aceste masinarii utile pt artilerie,la vremea lor. Spor cu sanatate si cer senin.
@Multumesc pentru apreciere, CaporalMusat! Despre tractoarele de artilerie sovietice, o parte dintre acestea, am scris in articolul despre marile obuziere sovietice, numit „Baroasele lui Stalin”. Cu siguranta, mai sunt multe de spus in legatura cu acestea, ceea ce voi face intr-un articol viitor. Nu au fost uitate, chiar merita discutate!
ciudate vehicule, dar foarte utile…
Pingback:Enciclopedia Armelor - Formidabilul! - Romania Military
In 1929 au fost in teste la dadilov (azi, mihai bravu). Nu stiu daca au intrat in dotarea armatei romane. Detin un album de fotografii de la testele respective.